ICCJ. Decizia nr. 3045/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea 143/2000 art. 2). Recurs
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 104 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului București, secția I penală, în baza art. 2 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic. art. 16 din Legea nr. 143/2000,art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) și art. 3201alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul C.C. la pedeapsa de 3 ani și 4 luni închisoare, pentru infracțiunea de trafic de droguri de mare risc.
în baza art. 65 C. pen., i s-a aplicat inculpatului pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 4 alin. (1), (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplic, art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), art. 16 din Legea nr. 143/2000 și art. 3201alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 8 luni închisoare pentru infracțiunea de deținere de droguri de mare risc în vederea consumului propriu.
în baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-au contopit cele două pedepse, inculpatul urmând să execute pedeapsa cea mai grea, de 3 ani și 4 luni închisoare, în regim de detenție, cu aplic. art. 71,art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen.
în baza art. 35 C. pen., după executarea pedepsei principale inculpatul va executa și pedeapsa complimentară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a și lit. b) C. pen. pe o perioadă de 5 ani.
în baza art. 17 alin. (1) și art. 18 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, a fost confiscată în vederea distrugerii cantitatea de 0,13 grame heroină+cafeină.
în baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpat suma de 100 de lei.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus reținerea din data de 04 mai 2010.
în baza art. 116 C. pen., i s-a aplicat inculpatului măsura de siguranță a interzicerii de a se afla în Municipiul București pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei principale.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 1500 lei cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunța această soluție, instanța de fond a reținut, în fapt, următoarea situație:
La data de 04 mai 2010, inculpatul C.C. a vândut un număr de două doze heroină (0,26 grame) martorului denunțător "T.F.", iar la aceeași dată a fost depistat în timp ce deținea o doză de heroină (0,13 grame) pentru consum propriu.
A concluzionat instanța de fond că, faptele inculpatului întrunesc elementele constitutive ale infracțiunilor de trafic de droguri de mare risc prev. de art. 2 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000 și deținere de droguri de mare risc, în vederea consumului propriu prev. de art. 4 alin. (1) și (2) din Legea nr. 143/2000, ambele cu aplic. art. 33 lit. a) și art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Au fost reținute dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru ambele fapte, întrucât inculpatul a avut o contribuție esențială la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpaților G.D.F., P.T.M. și H.G., trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 950/D/P/2010.
La stabilirea și aplicarea pedepselor, instanța de fond a avut în vedere disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), dispozițiile generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă astfel cum sunt stabilite în Legea nr. 143/2000, și atitudinea sinceră și cooperantă a inculpatului, care a justificat aplicarea atât, a art. 16 din Legea nr. 143/2000, cât și a disp. art. 3201 alin. (7) C. proc. pen.
Pe de altă parte, Tribunalul a reținut că inculpatul este recidivist, nu are ocupație și a fost condamnat anterior pentru o infracțiune cu violență (tâlhărie).
împotriva acestei sentințe, în termen legal a declarat apel inculpatul C.C., criticând-o sub aspectul greșitei individualizări a pedepsei aplicate, atât în ceea ce privește cuantumul pedepsei, cât și în ceea ce privește modalitatea de executare.
Prin Decizia penală nr. 105 din 6 aprilie 2011 Curtea de Apel București, secția l-a penală, a respins ca nefondat apelul declarat de către inculpatul C.C.
S-a luat act că inculpatul a fost reținut o zi - 4 mai 2010, reținere ce urmează a fi dedusă din cuantumul pedepsei aplicate.
Apelantul inculpat a fost obligat la plata sumei de 400 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care 200 lei, onorariu de avocat din oficiu, urmând a fi avansat din fondul Ministerului Justiției.
Pentru a pronunța această decizie Curte a apreciat că: se impune respingerea apelului declarat în speță, deoarece contribuția inculpatului la săvârșirea faptelor deduse judecății a fost pe deplin dovedită prin probele administrate în cauză la urmărirea penală care - de altfel - se coroborează și cu declarațiile date de acest inculpat; astfel acesta a recunoscut (fila 49 d.u.p.): "Sunt consumator de droguri de 5 ani de zile respectiv, heroină, iar în seara zilei de 03 mai 2010, am cumpărat două grame de heroină, pentru consumul propriu... Astăzi am vândut tot acestei prietene două bile, pentru suma de un milion de lei, iar la mine mai aveam o doză de heroină pentru consum, restul heroinei o consumasem eu înainte".
Față de împrejurarea că apelantul inculpat C.C., a avut o contribuție esențială la prinderea și tragerea la răspundere penală a inculpaților G.D.F., P.T.M. și H.G., aceștia fiind trimiși în judecată prin Rechizitoriul nr. 950/D/P/2010, au fost aplicate dispozițiile art. 16 din Legea nr. 143/2000, pentru ambele fapte, coborându-se corespunzător pedepsele.
Printr-o cerere olografă , înregistrată pe rolul înaltei Curți de Casație și Justiție, secția penală, sub nr. 60707/3/2010, inculpatul arăta că "declar recurs prin mama mea " împotriva Deciziei penale nr. 105 din 6 aprilie 2011, rezumată mai sus.
Recursul este inadmisibil.
Potrivit art. 3852, raportat la art. 362 C. proc. pen., pot declara recurs :
a) procurorul, în ce privește latura penală si latura civilă;
b) inculpatul, în ce privește latura penală și latura civilă; împotriva sentinței de achitare sau de încetare a procesului penal, inculpatul poate declara recurs și în ce privește temeiurile achitării sau încetării procesului penal;
c) partea vătămată, în cauzele in care acțiunea penala se pune în mișcare la plângerea prealabila, dar numai în ce privește latura penală;
d) partea civilă și partea responsabila civilmente, în ce privește latura civila;
e) martorul, expertul, interpretul si apărătorul, cu privire la cheltuielile judiciare cuvenite acestora;
f) orice persoană ale cărei interese legitime au fost vătămate printr-o măsură sau printr-un act al instanței.
Recursul poate fi declarat pentru persoanele prevăzute la lit. b)-f) si de către reprezentantul legal, de către apărător, iar pentru inculpat, și de către soțul acestuia.
Analizând declarația de recurs înalta Curte constată că acesta a fost declarat de mama inculpatului, deci de o persoană care - potrivit textul de lege mai sus - evocat - nu are calitate procesuală, mama inculpatului nefiind enumerată printre persoanele care pot declara recurs.
Așa fiind, recursul a fost respins ca inadmisibil cu obligarea inculpatului la plata cheltuiților judiciare către stat conform dispozitivului.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3053/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3052/2011. Penal → |
|---|
