ICCJ. Decizia nr. 2888/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2888/2011
Dosar nr.702/42/2011
Şedinţa publică din 26 august 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 167 din 13 august 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea cererii formulată de Autoritatea Judiciară - Tribunalul Regional din Nitra - Republica Slovacă, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 05 mai 2011.
S-a luat act că persoana solicitată, N.C.V., în prezent deţinut în Arestul I.P.J.Prahova, nu este de acord cu predarea sa către statul Republica Slovacă, în baza mandatului european de arestare emis la data de 05 mai 2011 de Tribunalul Regional din Nitra - Republica Slovacă.
S-a autorizat predarea persoanei solicitate N.C.V. către autorităţile judiciare ale Republicii Slovace, conform art. 103 şi art. 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală adoptată de Statul Român şi art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene, cu respectarea drepturilor conferite de regula specialităţii şi cu condiţia ca, în cazul în care se pronunţă o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
S-a constatat că persoana solicitată N.C.V. a fost reţinută conform Ordonanţei nr. 5488/11/5/2011 din 09 august 2011, emisă de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti şi arestată în baza mandatului european de arestare din 09 august 2011 emis de Curtea de Apel Ploieşti, începând cu data de 09 august 2011 şi până la data de 13 august 2011 inclusiv.
Conform art. 103 alin. (10) din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate N.C.V. începând cu data de 14 august 2011 şi până la 07 septembrie 2011 inclusiv, dar nu mai târziu de data predării către autoritatea judiciară solicitantă.
S-a dispus predarea persoanei solicitate N.C.V. către autoritatea judiciară solicitantă, cu respectarea termenelor prevăzute de această lege, urmând a fi dedusă perioada reţinerii şi arestării, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, din pedeapsa ce se va aplica.
În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus emiterea de îndată a mandatului de arestare în vederea predării, menţinându-se starea de arest.
Pentru a pronunţa această sentinţă prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin adresa nr. 5488/11/5/2011 din 09 august 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a transmis acestei instanţe adresa semnalării nr. 3215675/SIRENE/GHV din 03 august 2011, a Centrului de Cooperare Poliţienească Internaţională, prin care se aduce la cunoştinţa autorităţilor judiciare române existenţa unui mandat european de arestare emis la data de 05 mai 2011 de autorităţile din Republica Slovacă, pe numele persoanei solicitate N.C.V., privind săvârşirea infracţiunii de producere, fabricare ilegală şi folosire a mijlocului de plată electronic şi a altor tipuri de cărţi de plată, în complicitate, conform art. 20 C. pen. al Slovaciei cu referire la art. 219 alin. (1), alin. (4) lit. 4), C. pen. al Slovaciei.
Solicitarea s-a formulat în conformitate cu Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, între statele membre.
Cauza s-a înregistrat pe rolul acestei instanţe sub nr. 702/42/2011, fixându-se termen la data de 09 august 2011, pentru a se aprecia asupra luării măsurii arestării persoanei solicitate.
Din lucrările dosarului rezultă că la data de 09 august 2011, orele 10,20 Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Ploieşti a emis Ordonanţa nr. 5844/11/5/2011 pentru reţinerea persoanei solicitate N.C.V., pe o durată de 24 de ore, măsura luându-se cu respectarea dispoziţiilor art. 101 din Legea nr. 302/2004, republicată.
Prin Încheierea de şedinţă din 09 august 2011, după verificarea identităţii şi ascultării persoanei solicitate, apreciindu-se că se află în situaţia prev. de art. 148 alin. (1) lit. a) şi f) C. proc. pen., fiind urmărit internaţional în baza unui mandat european de arestare emis de o autoritate judiciară competentă dintr-un stat al Uniunii Europene pentru infracţiuni pedepsite cu închisoarea de 4 ani, că există date că lăsarea în libertate prezintă pericol concret pentru siguranţa publică, pentru soluţionarea cu celeritate şi evitarea riscurilor de a nu se sustrage procedurilor de predare prev. de art. 111 din Legea nr. 302/2004 modificată şi completată, Curtea de Apel a dispus arestarea acesteia pe o durată de 5 zile, emiţându-se mandatul din 09 august 2011.
Totodată s-a fixat termen pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română, amânându-se cauza la data de 13 august 2011, orele 11,00.
Constatându-se că la acest termen s-a primit documentaţia solicitată, instanţa a procedat la înmânarea unei copii a mandatului european de arestare emis în limba slovacă şi tradus în limba română, persoanei solicitate, dându-i-se posibilitatea să o studieze împreună cu avocatul ales.
Potrivit art. 103 alin. (3) din aceeaşi lege, s-au adus la cunoştinţa acesteia drepturile prev. de art. 104 din Legea nr. 302/2004, privind persoana arestată în baza unei asemenea decizii judiciare, efectele regulii specialităţii, conţinutul mandatului european, infracţiunile pentru care este urmărit şi limitele de pedeapsă, prevăzute de legislaţia statului membru solicitant, posibilitatea de a consimţi la predare către autorităţile judiciare slovace, precum şi caracterul irevocabil al acordului dat voluntar.
Cu ocazia audierii în condiţiile art. 103 alin. (10) din legea menţionată, după consultarea cu avocatul ales persoana solicitată N.C.V. nu şi-a exprimat acordul de a fi arestat şi predat autorităţilor judiciare slovace, în vederea executării pedepsei.
A precizat totodată că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii, neconsimţind să fie predat nici pentru efectuarea urmăririi penale şi nici pentru executarea pedepsei.
Declaraţiile date cu ocazia ascultării, au fost consemnate în procesele-verbale de audiere, întocmite în şedinţa publică din 13 august 2011.
Faţă de situaţia de fapt expusă, Curtea a reţinut că:
- mandatul european de arestare a fost emis de o autoritate judiciară solicitantă dintr-un stat membru al Uniunii Europene şi care a transpus în legislaţia internă Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, a Consiliului Uniunii Europene;
- Decizia judiciară s-a luat de Tribunalul Regional din Nitra - Republica Slovacă, privind executarea mandatului european de arestare emis la data de 05 mai 2011, privind persoana solicitată N.C.V., în vederea efectuării urmăririi penale pentru fapte ce constituie săvârşirea infracţiunii de producere, fabricare ilegală şi folosire a mijlocului de plată electronic şi a altor tipuri de cărţi de plată, în complicitate, conform art. 20 C. pen. al Slovaciei cu referire la art. 219 alin. (1), alin. (4) lit. 4), C. pen. al Slovaciei, fiind pedepsită cu maximum 12 ani închisoare şi menţionată între faptele care dau loc la predare, prevăzute de art. 85 din Legea nr. 302/2004.
- persoana solicitată nu a consimţit la predarea sa către autorităţile judiciare slovace în condiţiile art. 103 alin. (5) şi art. 111 din Legea nr. 302/2004 modificată, adoptată de Statul Român şi art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene;
- nu s-a invocat şi nici nu s-a constatat vreunul dintre motivele de refuz al executării mandatului european de arestare emis împotriva persoanei solicitate, înscrise la art. 98 din Legea nr. 302/2004 modificată, în cazul solicitării predării unui cetăţean român în vederea efectuării urmării penale.
În ceea ce priveşte obiecţiunile formulate de persoana solicitată şi de apărătorul acesteia, Curtea a apreciat că acestea sunt neîntemeiate, în cauză fiind vorba de o solicitare pentru efectuarea urmăririi penale şi nu pentru executarea pedepsei. Totodată, predarea se va face cu condiţia respectării regulii specialităţii, astfel încât în cazul în care persoana solicitată va fi condamnată aceasta urmează să fie predată autorităţilor judiciare române pentru executarea pedepsei în România.
Ca atare, constatându-se că sunt întrunite condiţiile legale privind executarea mandatelor europene de arestare de statele membre ale Uniunii Europene, ce au transpus Decizia-Cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2008 a Consiliului Uniunii Europene, în baza art. 103 şi 107 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus admiterea solicitării formulate de autoritatea judiciară slovacă, ca întemeiată.
Predarea s-a autorizat cu respectarea garanţiilor prev. de art. 97 alin. (2) şi art. 103 din aceeaşi lege şi art. 27 parag. 2 din Decizia-Cadru nr. 584/JAl/2002 a Consiliului Uniunii Europene 13 iunie 2002, a drepturilor conferite de regula specialităţii şi cu condiţia ca, în cazul în care se va pronunţa o pedeapsă privativă de libertate, persoana predată să fie transferată în România pentru executarea pedepsei.
Totodată, conform art. 103 alin. (6) şi alin. (13) din Legea nr. 302/2004 modificată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate şi predarea acesteia către autoritatea judiciară solicitantă.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată N.C.V., care a arătat că hotărârea este nelegală şi netemeinică întrucât mandatul european de arestare este inform, nu cuprinde toate menţiunile necesare astfel încât nu se poate determina dacă este un mandat emis pentru executarea pedepsei sau pentru urmărirea penală. În consecinţă, solicită în principal respingerea sesizării sau, în subsidiar, trimiterea cauzei spre rejudecare pentru a se solicita autorităţilor emitente lămuriri cu privire la motivul emiterii mandatului.
Recursul este neîntemeiat.
Înalta Curte, analizând sentinţa penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurent, cât şi din oficiu, sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală şi temeinică.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că, în mod corect, s-au constatat întrunite condiţiile legale de executare a mandatului european, iar acesta îndeplineşte cerinţele de fond şi formă prevăzute de lege.
În speţă nu este vorba de un mandat în vederea executării pedepsei, persoana solicitată aflându-se în cursul cercetării, această interpretare rezultând din analizarea cuprinsului mandatului european de arestare în conţinutul căruia nu este menţionată vreo sentinţă executorie, iar la rubrica privind pedeapsa, datele se referă la limita superioară a pedepsei ce ar putea fi aplicată persoanei solicitate şi nu la o pedeapsă deja aplicată.
Înalta Curte va respinge, în consecinţă, ca nefondat recursul formulat, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata sumei de 180 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON reprezentând onorariul parţial pentru apărarea din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată N.C.V. împotriva Sentinţei penale nr. 167 din 13 august 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurenta persoană solicitată la plata sumei de 180 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 80 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 26 august 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 2873/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2889/2011. Penal. Recunoaşterea hotărârilor... → |
|---|
