ICCJ. Decizia nr. 2928/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 2928/2011
Dosar nr.6069/117/2009
Şedinţa publică din 5 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 464 din 5 octombrie 2010 a Tribunalului Cluj a fost condamnat inculpatul P.C.A. (cetăţean român, studii 11 clase şi şcoală profesională, stagiul militar nesatisfăcut, necăsătorit, muncitor, fără antecedente penale) în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) cu aplicarea art. 73 lit. b) şi a art. 74 lit. a), b), c) C. pen. la 5 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a C. pen. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumelor de 1.075,19 RON plus dobânzi legale către partea civilă S.M. Turda şi la 600 RON, cheltuieli judiciare către stat.
S-a constatat că inculpatul a achitat daunele morale solicitate de partea civilă R.S.
Pentru a pronunţa astfel, instanţa a reţinut în fapt că la 19 martie 2009, în jurul orelor 17:00, aflându-se într-un loc public, lângă restaurantul „M.” din Turda, i-a aplicat numitului R.S. o lovitură cu cuţitul în zona abdominală, provocându-i o leziune gravă, respectiv „plagă înjunghiată subombilicală penetrantă, profundă 10 - 11 cm”, care a necesitat un număr de 22 - 25 zile de îngrijiri medicale şi care i-a pus în primejdie viaţa.
S-a stabilit că, anterior, partea vătămată a intervenit pentru a aplana conflictul dintre martorii C.P. şi M.C., că în aceste condiţii i-a aplicat o lovitură lui C.P., prieten cu inculpatul.
În aceste momente, tulburat de situaţia prietenului său, inculpatul i-a aplicat lovitura cu cuţitul părţii vătămate R.S., reţinându-se că a acţionat în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.
Susţinerea inculpatului în sensul că ar fi acţionat, în legitimă apărare, conform art. 44 alin. (3) C. pen. a fost înlăturată, reţinându-se că apărarea inculpatului nu mai avea caracter legitim, el devenind din autor al apărării prietenului său C.P., un veritabil atacator.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite în baza declaraţiilor părţii vătămate, a declaraţiilor martorilor G.B., C.L.M., P.M., V.R.Ş., C.G.D., G.V.I., C.P. şi M.V., a raportului de constatare medico-legală aflat în dosar, probe coroborate cu declaraţiile inculpatului.
Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 73/A/2011 din 4 aprilie 2011 a admis apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Cluj, a desfiinţat sentinţa primei instanţe sub aspectul laturii penale şi laturii civile.
Ca urmare, Curtea a dispus condamnarea inculpatului P.C.A., în baza art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. la 7 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71 şi 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. şi s-a dispus obligarea inculpatului la plata sumei de 1.433,59 RON, cu dobânda legală către partea civilă S.M. Turda.
În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de probe biologice de la inculpat la rămânerea definitivă a hotărârii pentru a fi înscris în S.N.D.G.J.
Au fost menţinute celelalte dispoziţii ale sentinţei şi a fost respins apelul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva aceleiaşi hotărâri.
Pentru a decide astfel, instanţa de control judiciar, primind criticile din apelul declarat de procuror, a considerat că, în cauză, nu sunt întrunite cerinţele art. 73 lit. b) C. pen., că inculpatul s-a îndreptat spre partea civilă fără a cere lămuriri în legătură cu cele întâmplate şi fără a încerca să aplaneze în alt mod conflictul care se afla în desfăşurare, a înjunghiat-o pe aceasta.
Având în vedere pericolul social concret al faptei comise, modalitatea săvârşirii infracţiunii şi urmările produse, precum şi persoana inculpatului care nu a mai suferit condamnări penale, instanţa de apel a stabilit pedeapsa la minimul prevăzut de lege.
Referitor la soluţionarea laturii civile, instanţa a considerat că inculpatul trebuie să acopere integral prejudiciul cauzat părţii civile S.M. Turda.
Privitor la apelul declarat de inculpat, au fost constatate neîntemeiate criticile formulate în sensul că a acţionat în legitimă apărare şi în subsidiar că s-ar impune reducerea pedepsei şi schimbarea modalităţii de executare.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs în termen legal inculpatul P.C.A., care invocând dispoziţiile art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a susţinut că soluţia de condamnare este urmarea unei erori grave de fapt, în condiţiile în care a acţionat în legitimă apărare, şi în subsidiar că pedeapsa este prea severă, solicitând reducerea ei sub minimul legal şi aplicarea dispoziţiilor art. 861 C. pen.
Recursul declarat nu este întemeiat.
1. Din examinarea actelor şi lucrărilor dosarului se constată că instanţa de apel a stabilit în mod corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului P.C.A. în săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Probele administrate în cauză, evocate mai sus, au confirmat că la data de 19 martie 2009 inculpatul, în loc public, i-a aplicat părţii vătămate R.S. o lovitură cu cuţitul într-o zonă vitală, respectiv cea abdominală, cauzându-i o plagă înjunghiată subombilicală penetrantă, cu o profunzime 10 - 11 cm, leziuni care au pus în primejdie viaţa victimei şi care au necesitat 22 - 25 zile de îngrijiri medicale.
Referitor la susţinerea din recurs, în sensul că inculpatul ar fi acţionat în condiţiile art. 44 alin. (3) C. pen. prin depăşirea limitelor legitimei apărări, aceasta nu poate fi primită.
Pentru existenţa legitimei apărări în sensul art. 44 alin. (2) C. pen. este necesar ca inculpatul să se afle în faţa unui atac material, direct, imediat şi injust îndreptat împotriva sa sau a altuia şi care să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat, iar conform art. 44 alin. (3) din acelaşi cod, este în legitimă apărare şi acela care din cauza tulburării sau temerii a depăşit limitele unei apărări proporţionale.
În cauză, materialul probator nu a reliefat existenţa atacului material, direct, imediat şi injust al victimei, îndreptat contra unei persoane de natură a pune în pericol grav persoana celui atacat şi nicio stare de tulburare ori temere în care să se fi aflat inculpatul şi a cărui reacţie să depăşească limitele unei apărări proporţionale.
Din contră, a rezultat că inculpatul a ieşit din restaurant, că s-a îndreptat spre partea vătămată R.S. şi, fără a-i cere lămuriri în legătură cu cele întâmplate şi fără a proceda la aplanarea incidentului, a înjunghiat acea persoană producându-i vătămări periculoase pentru viaţă.
Ca atare, agresiunea este imputabilă în totalitate inculpatului, cum în mod justificat a stabilit instanţa de apel.
În consecinţă, în speţă nu sunt incidente dispoziţiile invocate care înlătură caracterul penal al faptei şi nu subzistă eroarea gravă de fapt invocată în recurs prevăzută de art. 3859 alin. (1) pct. 18 C. proc. pen.
2. Privitor la pedeapsa principală, de 7 ani şi 6 luni închisoare aplicată de instanţa de apel, se constată că aceasta a fost individualizată în mod corect chiar la minimul prevăzut de lege, avându-se în vedere, potrivit art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), pericolul social grav al faptei, împrejurările comiterii ei, consecinţele la care a fost expusă partea vătămată, a cărei viaţă a fost salvată ca urmare a îngrijirilor medicale de specialitate prompt acordate, dar şi persoana inculpatului, care nu posedă antecedente penale, a recunoscut fapta şi a despăgubit victima infracţiunii.
Analizând actele şi materialul din dosarul cauzei, Curtea nu constată existenţa unor împrejurări din cele prevăzute de art. 74 C. pen., cărora să le fie conferită semnificaţia juridică a circumstanţelor atenuante şi care să justifice coborârea pedepsei principale sub minimul legal.
Datele pozitive care caracterizează persoana inculpatului şi invocate în recurs au fost avute în vedere la individualizarea pedepsei de către instanţa de apel.
Se mai constată că pedeapsa aplicată este de natură a asigura, potrivit art. 52 C. pen., constrângerea, reeducarea şi integrarea în comunitate a inculpatului şi prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni.
Întrucât au fost respectate dispoziţiile legale menţionate şi nu există temeiuri de reconsiderare a cuantumului pedepsei, critica întemeiată pe dispoziţiile art. 3859 alin. (1) pct. 14 C. proc. pen. nu poate fi primită.
3. Faţă de considerentele ce preced, constatând neîntemeiate motivele de recurs invocate şi nerezultând existenţa unor cazuri de casare din cele prevăzute de art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., care pot fi luate în considerare din oficiu, Curtea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) şi a art. 192 alin. (2) din acelaşi cod, urmează a respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul P.C.A. cu obligarea acestuia la cheltuieli judiciare către stat.
Se va stabili ca onorariul pentru apărătorul din oficiu să fie avansat din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.C.A. împotriva Sentinţei penale nr. 73/A din 4 aprilie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 5 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 2924/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 2950/2011. Penal → |
|---|
