ICCJ. Decizia nr. 3155/2011. Penal. Lovirile sau vătămările cauzatoare de moarte (art. 183 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3155/2011
Dosar nr.225/40/2010
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 392 din data de 19 octombrie 2010 pronunţată de Tribunalul Botoşani în Dosar nr. 225/40/2010, a fost condamnat inculpatul S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. şi ped. de art. 183 C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
A fost obligat inculpatul să plătească părţii civile A.Ş. suma de 6.000 RON daune materiale şi suma de 8.500 RON daune morale, iar părţii civile Serviciul Judeţean de Ambulanţă Botoşani suma de 248,8 RON, reprezentând cheltuieli transport şi asistenţă sanitară.
A mai fost obligat inculpatul la plata către stat a sumei de 5.000 RON cu titlu de cheltuieli judiciare.
Pentru a hotărî astfel, a reţinut prima instanţă că, prin Rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Botoşani nr. 1287/P/2009 din 11 ianuarie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpatului S.C. pentru săvârşirea infracţiunii de loviri şi vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., constând în aceea că, în noaptea de 10/11 iulie 2009, aflându-se în locuinţa lui D.C.S. din municipiul Botoşani, fiind sub influenţa băuturilor alcoolice, pe fondul unui conflict spontan, i-a aplicat victimei A.Ş., din aceeaşi localitate, lovituri cu pumnii şi picioarele, în zona capului şi toraco-abdominală, cauzându-i leziuni traumatice grave, cu ruptura unor organe interne şi leziuni colaterale ale acestora, fapt ce a condus la deces, la scurt timp după agresiune.
Examinând actele şi lucrările dosarului, a reţinut Tribunalul în fapt că inculpatul S.C. este cunoscut ca un mare consumator de băuturi alcoolice, fiind prieten cu martorii D.C.S., A.C., A.D.M., care, în cea mai mare parte a timpului, muncesc cu ziua, iar banii obţinuţi îi folosesc pentru procurarea de alcool.
El locuieşte fără forme legale în casa martorului D.C.S., unde, de cele mai multe ori, stătea şi victima A.Ş. Aceasta făcea parte din anturajul lor, fiind cunoscută ca o persoană predispusă a consuma băuturi alcoolice.
Inculpatul şi amicii săi obişnuiau să se întâlnească în zona barului „D.", din cartierul Griviţa din municipiu, unde jucau cărţi şi consumau alcool.
În ziua de 10 iulie 2009, inculpatul s-a întâlnit din nou cu prietenii săi, împreună cu care a consumat câţiva litri de votcă „M." şi a jucat cărţi până spre seară, când a apărut şi victima A.Ş., aflată sub influenţa băuturilor alcoolice, care i-a cerut câteva ţigări numitului A.C. În aceste condiţii, între cei doi a avut loc un schimb de cuvinte contradictorii, împrejurare în care A.C. a alungat victima, fără să o lovească. Victima s-a aşezat la câteva zeci de metri, pe un gărduţ, iar inculpatul s-a dus la aceasta şi, pe fondul unor discuţii legate tot de ţigări, a lovit-o cu palma peste faţă, fără ca aceasta să cadă şi să se lovească de vreo suprafaţă dură. După acest incident, victima a plecat spre locuinţa lui D.C.S., situată în A.P.T., unde s-a culcat.
În jurul orelor 23,00, în timp ce inculpatul se afla cu prietenii săi în spatele farmaciei „E." din str. G., au venit organele de ordine publică, care le-au spus acestora să plece acasă, după ce, în prealabil, au terminat de consumat toate sticlele de băuturi alcoolice.
La scurt timp, atât A.C., cât şi A.D.M. au plecat acasă. Aproape de miezul nopţii, inculpatul s-a deplasat cu martorul D.C.S. spre locuinţa acestuia, unde au continuat să consume alcool. Au găsit-o pe victimă întinsă în pat şi învelită cu o plapumă. La un moment dat, victima A.Ş. s-a ridicat din pat şi a mers la toaletă, iar când a revenit în pragul uşii de acces în holul locuinţei martorului, inculpatul s-a ridicat şi i-a aplicat o lovitură cu pumnul în zona feţei. În urma acestei lovituri, victima a căzut, lovindu-se atât de pragul uşii, cât şi de suprafaţa din beton a holului, acoperită cu linoleum.
În timp ce victima se afla jos, inculpatul i-a mai aplicat una, două lovituri cu piciorul descălţat, în zona abdominală, în prezenţa martorului D.C.S. şi în imediata apropiere a acestuia, însă a fost ajunsă din urmă de către inculpatul S.C., care i-a mai aplicat un pumn, orientat de sus în jos, în zona capului şi o lovitură de picior în zona dorsală, după care aceasta a ieşit pe stradă şi a mers circa trei sute de metri, până pe un scuar cu iarbă, situat între străzile M. şi L.V.E. din municipiu, unde a fost găsită de o persoană, căzută jos, în stare de inconştienţă.
La scurt timp, în dimineaţa de 11 iulie 2009, la ora 01.12, victima a fost ridicată de o ambulanţă şi dusă la Spitalul Judeţean „M." Botoşani, constatându-se că se afla în stop cardio-respirator, intervenind decesul.
Inculpatul a rămas la domiciliul numitului D.C.S., împreună cu acesta, aflând a două zi despre deces.
Din probatoriul administrat în cauză a rezultat că şi în alte împrejurări, în a doua jumătate a lunii iunie 2009, inculpatul a exercitat violenţe asupra victimei, ambii fiind în stare de ebrietate, împrejurare în care acesta a lovit-o cu picioarele în zona toracică, fiind oprit de către martorii prezenţi acolo, având în vedere că avea intenţia să o calce pe aceasta cu picioarele pe cap.
Din Raportul de constatare medico-legală din 24 iulie 2009 al Serviciului Medico-Legal Judeţean Botoşani rezultă că:
1. Moartea victimei a fost violentă;
2. Ea s-a datorat hemoragiei interne consecutivă unei rupturi de mezenter cu ruptura arterei mezenterice inferioare şi hemoperitoneu şi hematom retroperitoneal în cadrul unui traumatism abdominal acut închis;
3. Leziunile constatate la examenul extern s-au putut produce prin lovire cu corp dur (pumn); lovire de corp dur cu neregularităţi sau muşchi;
4. La necropsie s-au constatat fracturi costale fără infiltrate sanghine cu o vechime de peste 14 zile (traumatism toracic neglijat şi fracturi costale ce pot data din 10/11 iulie 2009, produse prin lovire cu corpuri dure (pumn, picior, etc);
5. Leziunile abdominale s-au putut produce prin lovire directă cu corp dur (pumn, picior) de regulă mai frecvent prin comprimarea masei intestinale pe coloana vertebrală consecutivă lovirii directe cu piciorul posibil la cazul în speţă cu victima în decubit (căzută);
6. Între traumatismul abdominal, ruptura mezenterului şi a arterei mezenterice, hemoragia internă şi deces este legătură directă de cauzalitate:
7. Sângele conţinea 3,40 gr. ‰ alcool şi aparţinea grupei sanguine 0.
În cauză a fost dispusă şi o expertiză A.D.N., însă rezultatul acesteia a rămas nerelevant, având în vedere că materia organică pusă la dispoziţia Institutului de Criminalistică (sânge) a fost redusă cantitativ, neputându-se efectua determinările solicitate de procuror.
În cursul judecăţii, inculpatul a revenit asupra declaraţiilor de recunoaştere a faptei date la urmărirea penală, arătând că în seara respectivă a consumat alcool şi a jucat cărţi cu victima A.Ş. şi încă trei prieteni, fără a avea vreun conflict cu aceasta. Inculpatul a arătat că singurul care a lovit victima, întrucât cerea ţigări şi le băga în buzunar în loc să le fumeze, a fost martorul A., care, enervat, i-a aplicat două palme peste cap şi două lovituri cu piciorul în zona dorsală, fără ca aceasta să cadă la pământ.
Împotriva acestei sentinţe a declarat apel inculpatul susţinând că, în mod greşit a fost condamnat întrucât nu a exercitat niciun act de violenţă asupra victimei - era în stare de beţie avansată; că nu a văzut-o la momentul producerii evenimentului la domiciliul lui D.C.S.; relaţiile cu victima au fost normale şi că rezultă din probe nevinovăţia sa, impunându-se achitarea în baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. iar pe latura civilă exonerarea de la plata despăgubirilor civile.
Curtea de Apel Suceava prin Decizia penală nr. 33 din 13 aprilie 2011 a dispus admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei atacate şi în rejudecare, condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 182 C. pen. cu aplic. art. 74 alin. (2) - 76 alin. (2), la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, menţinându-se celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava şi inculpatul.
Parchetul a criticat hotărârea sub aspectul individualizării pedepsei aplicate, criticând-o sub aspectul reţinerii circumstanţelor atenuante, ca fiind nejustificate pentru motivele arătate în scris, potrivit cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Apărătorul inculpatului, în recursul său invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 171 şi 18 C. proc. pen., a solicitat admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi în rejudecare, apreciind că s-a făcut o greşită aplicare a legii, să se dispună înlăturarea declaraţiei inculpatului de la urmărirea penală, declaraţie luată în mod abuziv faţă de starea de mahmureală a inculpatului cât şi martorului D.C.S. care a fost anunţat cu întocmirea unui dosar de mărturie mincinoasă, şi luarea în considerare a declaraţiilor date în faţa instanţei.
Cât priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. - gravă eroare - s-a susţinut că locul săvârşirii faptei a fost scuarul de iarbă unde s-au găsit lucrurile victimei, iar între loviturile produse şi cauza decesului nu există raport de cauzalitate, cauza decesului datorându-se comprimării masei intestinale pe coloana vertebrală, probabil „dezechilibrat psihic" sărind cu picioarele pe abdomenul victimei, condiţii în care instanţa să dispună achitare inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen. Pe de altă parte, se impune achitarea inculpatului întrucât nu s-a produs proba ştiinţifică a A.D.N.
Examinând hotărârea atacată prin prisma motivelor de recurs invocate de parchet şi a probelor aduse cât şi din oficiu sub toate aspectele, Înalta Curte constată recursul întemeiat pentru considerentele ce se vor expune în continuare.
Conform art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile generale ale acestui cod, de limitele de pedeapsă fixate de partea specială, de gradul de pericol social al faptei, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Or, prin Decizia atacată, instanţa de apel a avut în vedere poziţia procesuală nesinceră a inculpatului în cursul urmăririi penale, vârsta acestuia cât şi împrejurarea că victima era în stare avansată de ebrietate.
La aprecierea unor împrejurări ca circumstanţe atenuante acestea trebuie raportate la gradul de pericol social concret al faptei comise, urmările produse, ansamblul condiţiilor în care a fost săvârşită, precum şi orice împrejurări privitoare la faptă şi făptuitor.
Or, în speţă, faptul că la decesul victimei au concurat şi alţi factori nu justifică reţinerea de circumstanţe atenuante în condiţiile în care inculpatul a aplicat mai multe lovituri, cu urmări grave.
Pe de altă parte, din ansamblul probator administrat rezultă că şi în alte împrejurări inculpatul a exercitat violenţe asupra victimei cum ar fi în zilele lunii iunie 2009, când a lovit -o pe victimă cu picioarele în zona toracică şi doar intervenţia martorilor a oprit agresiunea.
Pe de altă parte, nu este de neglijat atitudinea oscilantă a inculpatului care în mod nejustificat în cursul cercetării judecătoreşti a revenit asupra declaraţiilor date la urmărirea penală, aspecte ce nu justifică aplicarea unui tratament sancţionator mai blând, inculpatului.
Ca atare, Înalta Curte în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 2 lit. a) C. proc. pen. va admite recursul parchetului, va casa Decizia atacată şi va dispune menţinerea sentinţei atacate.
Cât priveşte recursul inculpatului, Înalta Curte constată că este nefondat şi în sensul art. 38515 pct. 1, lit. b) C. proc. pen. şi-l va respinge pentru următoarele considerente:
Săvârşirea acţiunii violente asupra victimei de către inculpat contrar solicitării sale de achitare în temeiul art. 345 alin. (3) rap. la art. 10 lit. c) C. proc. pen., este dovedită cu certitudine în cauză avându-se în vedere elementele furnizate de:
- constatările şi concluziile actelor medico-legale „moartea a fost violentă şi s-a datorat hemoragiei interne consecutivă a unei rupturi de mezenter cu ruptura arterei mezenterice inferioară şi hemoperitoneu şi hematom hemoperitoneal, în cadrul unui traumatism abdominal acut închis";
- loviturile s-au putut produce prin loviri cu un corp dur (pumn); lovire de corp dur cu neregularităţi sau muşchi;
- la necropsie s-au constatat fracturi costale fără infiltrare sanghine cu o vechime de peste 14 zile (traumatism toracic neglijat) şi fracturi costale ce pot data din 10/11 iulie 2009, produse prin lovire cu corpuri dure (pumni, picioare etc); leziunile abdominale s-au putut produce prin lovire directă cu corp dur (pumn, picior) de regulă mai frecvent prin comprimarea masei intestinale pe coloana vertebrală consecutivă lovirii directe cu piciorul, posibil la cazul în speţă cu victima în decubit;
- între traumatismul abdominal, ruptura mezenterului şi a arterei mezenterice, hemoragia internă şi deces, existând legătura de cauzalitate;
- sângele conţinea 3,40 ‰ alcool şi aparţinea grupei sanguine 0;
- procesele-verbale de la faţa locului, din 11 iulie 2009, fotografiile judiciar-operative anexă; schiţa descriptivă a locului comiterii faptei şi a traseului aproximativ parcurs de victimă, după agresiune; procesul-verbal din 12 iulie 2009 şi planşele foto aferente; procesul-verbal de indicare din 13 iulie 2009 şi fotografiile judiciare aferente anexă; raportul de necropsie şi fotografiile aferente;
- adresa Serviciului de Ambulanţă cu privire la timpul şi locul identificării victimei; declaraţiile martorilor D.C.S. şi A.C. şi a celorlalţi martori audiaţi în cursul urmăririi penale precum şi declaraţiile inculpatului de recunoaşterea faptei. Totodată se reţine şi faptul că s-a dispus şi o experienţă A.D.N., dar cum materia organică a fost redusă, rezultatul acesteia a rămas nerelevant.
Or, aşa cum rezultă declaraţiile date pe parcursul urmăririi penale de către inculpat, inclusiv cea din 09 ianuarie 2010 contestată de inculpat, au fost contestate în sensul că şi-a recunoscut fapta comisă.
Mai mult, aceste declaraţii se coroborează cu cele ale martorului ocular D.C.S. care face relatări în acelaşi sens.
Or, faptul că atât inculpatul cât şi martorul au revenit asupra declaraţiilor, nu are relevanţă în condiţiile în care aceste audieri au avut loc în mod repetat şi la diferite intervale de timp şi cum au fost reţinute aceste declaraţii încât apărarea inculpatului de a înlătura declaraţia de la urmărirea penală a martorului, este neîntemeiată.
Prin urmare, din probatoriul administrat rezultă că evenimentele s-au produs în împrejurările şi forma reţinută în actul de sesizare al instanţei, demonstrându-se vinovăţia inculpatului.
Pentru toate argumentele arătate, apărările inculpatului nu pot fi primite nefiind în concordanţă cu ansamblul probator, recursul este nefondat şi va fi respins, ca atare văzând şi disp. art. 192, alin. (2), C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava împotriva Deciziei penale nr. 33 din 13 aprilie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală, privind pe inculpatul S.C.
Casează Decizia penală sus-menţionată şi menţine Sentinţa penală nr. 392 din 19 octombrie 2010 a Tribunalului Botoşani.
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3133/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3157/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
