ICCJ. Decizia nr. 3133/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3133/2011
Dosar nr.250/294/2009
Şedinţa publică din 20 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă,
În baza actelor şi lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 154 din 16 iulie 2010 Tribunalul Sibiu a hotărât respingerea cererilor de schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prev. de art. 20, 174 alin. (1), (2) C. pen., în art. 180 alin. (2) C. pen. şi art. 182 C. pen. formulate de inculpaţi.
A fost condamnat inculpatul P.I. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, având ca temei juridic art. 20, 174 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., 76 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata pedepsei aplicate.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 862 C. pen.
În baza art. 863 C. pen. pe durata termenului de încercare au fost impuse inculpatului următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:
a) să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;
b) să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, deplasare ce depăşeşte 8 zile şi întoarcerea;
c) să comunice informaţii de natură a fi controlate mijloacele de existenţă;
d) să nu intre în legătură cu partea vătămată V.I.
S-a încuviinţat supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu.
S-a atras atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
3. A fost condamnat inculpatul V.F. la pedeapsa închisorii de 4 ani pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, şi la pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe o durată de 2 ani după executarea pedepsei principale, în baza art. 20 C. pen., 174 alin. (1), (2) C. pen. cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), art. 76 C. pen., art. 65 alin. (2) C. pen.
A fost aplicată inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, b) C. pen. pe durata pedepsei aplicate.
S-a dispus suspendarea sub supraveghere a pedepsei aplicate pe o durată de 6 ani ce constituie termen de încercare în condiţiile art. 862 C. pen.
Inculpatului i s-au impus pe durata termenului de încercare următoarele măsuri de supraveghere şi obligaţii:
a) să se prezinte la datele stabilite la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara;
b) să anunţe orice schimbare de domiciliu, reşedinţă, deplasare ce depăşeşte 8 zile şi întoarcerea;
c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;
d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
S-a încuviinţat supravegherea Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu pentru inculpatul P.I. şi Serviciului de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Hunedoara.
A fost atrasă atenţia inculpatului asupra cauzelor de revocare a suspendării sub supraveghere.
S-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut, în esenţă următoarea stare de fapt:
S-a reţinut împrejurarea că între partea vătămată şi inculpatul P.I. există relaţii tensionate de mai mulţi ani, şi, care au determinat în decursul timpului, conflicte verbale între aceştia, în cadrul cărora inculpatul P. adresa cuvinte jignitoare şi injurii la adresa părţii vătămate. Existenţa acestor conflicte verbale şi comportamentul neadecvat al inculpatului P.I. la adresa părţii vătămate şi a altor consăteni, este relevată atât de declaraţiile părţii vătămate, cât şi de relatările consătenilor părţilor.
Pe fondul acestor tensiuni, în după amiaza-zilei de 16 decembrie 2006, partea vătămată, în timp ce se îndrepta, însoţit fiind de martorul N.I., spre un teren aflat în apropierea fermei sale din Apoldu de Jos, pentru a deversa dejecţiile animaliere provenite de la ferma sa, s-a întâlnit cu inculpatul P.I., care se deplasa cu autoturismul spre grajdul proprietatea sa, aflat în vecinătatea fermei părţii vătămate.
Fiind sub influenţa băuturilor alcoolice (împrejurare recunoscută chiar de inculpat în prima declaraţie dată) inculpatul a oprit autoturismul şi a început să adreseze anumite cuvinte jignitoare părţii vătămate (cortorar) şi injurii, fără ca partea vătămată să riposteze în vreun fel.
După ce partea vătămată şi martorul N. şi-au terminat treaba, pe drumul de întoarcere spre fermă, au fost întâmpinaţi din nou de inculpatul P.I., care, de această dată era înarmat cu o furcă, fiind urmat de angajatul său, V.F., care, la rândul său, era înarmat cu o bâtă.
Întrucât partea vătămată, deşi l-a văzut pe inculpat că se îndrepta spre el cu furca, cu intenţia de a-l lovi, a avut convingerea că nu va fi efectiv atacat, nu s-a ferit din calea inculpatului, astfel că acesta din urmă a ridicat furca şi a lovit partea vătămată cu partea metalică, respectiv cu dunga furcii, în cap.
Inculpatul a continuat atacul asupra părţii vătămate, cu furca, vizând în special zona capului acesteia, însă partea vătămată a încercat să pareze aceste lovituri cu mâna, fapt ce a determinat fracturarea osului metacarpian IV de la mâna stângă. în acelaşi timp, inculpatul P. a îndemnat pe celălalt inculpat V.F., să lovească partea vătămată, în special în zona capului, astfel că şi acesta a lovit partea vătămată cu bâta la nivelul capului şi membrelor.
Acest incident a durat în total aproximativ 10 minute, şi s-a soldat cu leziuni multiple: plagă de 3,5 cm în zona fronto-parieto-temporală, tumefacţie echimotică palidă infraorbital stângă, echimoză postero-internă a braţului drept, echimoză pe faţa externă a braţului drept, fractură metacarp IV stâng, echimoze la nivelul gambei drepte, a coapsei stângi. Aceste leziuni s-au putut produce prin lovire repetată cu corpuri dure şi au necesitat iniţial, 28 - 30 zile de îngrijiri medicale. Ulterior numărul zilelor de îngrijiri medicale s-a majorat la 70 - 80 zile datorită evoluţiei cu întârziere a consolidării fracturii de la nivelul mâinii stângi.
Expertiza medico-legală efectuată de I.M.L. Cluj concluzionează că numărul zilelor de îngrijiri medicale este de 70 - 80 zile, că leziunile de la nivelul capului au necesitat 8 - 9 zile de îngrijiri medicale şi că viaţa părţii vătămate nu a fost pusă în pericol, intensitatea loviturilor de la nivelul capului fiind suficientă pentru a leza ţesuturile moi epicraniene.
Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul P.I. dar şi coinculpatul V.I.
Inculpatul P.I. a criticat hotărârea atacată solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei în infracţiunea prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. sau în subsidiar, în infracţiunea prev. de art. 182 alin. (1) C. pen. şi respectiv diminuarea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile, motivat de faptul că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie; acesta a necesitat 7 - 10 zile de îngrijiri medicale; fragilitatea osului metacarpian a dus la fracturarea acestuia şi nu intensitatea loviturilor cât şi respingerea apelului părţii civile.
Prin Decizia penală nr. 34/A din 22 februarie 2011 Curte de Apel Alba Iulia a dispus admiterea apelului părţii civile V.I., desfiinţarea sentinţei penale numai cu privire la inculpatul P.I., sub aspectul modalităţii de executare şi în consecinţă s-au relatat disp. art. 86:şi art. 75 alin. (5), urmând ca pedeapsa de 4 ani închisoare să se execute în regim de detenţie.
Împotriva acestei hotărâri inculpatul P.I. a declarat recurs, motivele fiind menţionate în partea introductivă.
Prealabil examinării pe fond a recursului, Înalta Curte constată următoarele:
- inculpatul P.I. nu a dorit să dea declaraţii (Încheierea din 14 aprilie 2010a Tribunalului Sibiu);
- prin Încheierea din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba Iulia, de asemenea a învederat instanţei că „nu doreşte să dea declaraţii în cauză";
- în recurs, inculpatul a solicitat amânarea pentru a-şi angaja apărător ales;
- la termenul la care s-a judecat cauza inculpatul a fost prezent asistat de apărător ales care a depus motive scrise de recurs şi motive completatoare cât şi acte în circumstanţiere.
Examinând pe fond recursul inculpatului, Înalta Curte constată următoarele:
a. asupra cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen.
Critica apărării, în sensul că instanţa de control judiciar nu s-a pronunţat asupra apelului părţii civile cu privire la coinculpatul V.F., este neîntemeiată.
Instanţa de control judiciar prin Decizia pronunţată a dispus achitarea apelului numai cu privire la inculpatul recurent în prezenta cauză şi în lipsa recursului părţii civile ale cărei interese puteau fi lezate, hotărârea faţă de coinculpat a rămas definitivă, astfel că recurentul inculpat, în prezenta cauză nu are vocaţia de a critica hotărârea sub acest aspect.
b. asupra cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 9 C. proc. pen;
Analizând Decizia atacată se constată că instanţa de control judiciar a efectuat o analiză amplă a probatoriilor, inclusiv asupra noilor probe administrate.
c. cu privire la cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen.
În apărare, inculpatul a susţinut că nu a acţionat cu intenţia de omor, motivat de faptul că viaţa victimei nu a fost pusă în primejdie; numărul redus de zile de îngrijiri medicale apreciind că fractura nu e datorită loviturilor primite; solicitând schimbarea încadrării juridice a faptei, după caz, fie în infracţiunea de vătămare corporală, fie în infracţiunea de vătămare corporală gravă.
Ambele instanţe au examinat aceste apărări ale inculpatului şi, cu argumente probatorii şi juridice, le-au înlăturat (sentinţă, decizie).
În consecinţă, însuşindu-şi toate argumentele de fapt şi de drept ale instanţelor anterioare, Înalta Curte apreciază că nu se impune reluarea prezentării acestora, însă la care adaugă următoarele completări:
Omorul se săvârşeşte cu intenţia de a suprima viaţa unei persoane („animus necancli"), iar nu cu intenţie generală de a vătăma. Expresia „uciderea unei persoane", utilizată de textul art. 174 C. pen., cuprinde implicit ideea orientării acţiunii spre un rezultat specific constând în moartea victimei. Doctrina mai foloseşte noţiunea de „doi special", definit ca voinţă de a suprima viaţa persoanei, sau „intenţie precisă", prevăzută special de lege ca element constitutiv al unor infracţiuni cu privire la care se incriminează producerea unui rezultat determinat.
Intenţia are două forme: directă şi indirectă. Fapta este săvârşită cu intenţie directă când infractorul „prevede rezultatul faptei sale, urmărind producerea lui prin săvârşirea acelei fapte" [art. 19 pct. 1 lit. a) C. pen.], iar cu intenţie indirectă când „prevede rezultatul faptei sale şi, deşi nu-l urmăreşte, acceptă posibilitatea producerii lui" [art. 19 pct. 1 lit. b) C. pen.]. Ceea ce deosebeşte deci intenţia directă, de intenţia indirectă, este elementul volitiv. În timp ce la intenţia directă făptuitorul are o atitudine fermă faţă de rezultatul constând în moartea victimei, voind să se producă acel rezultat şi nu altul, la intenţia indirectă făptuitorul are în vedere o pluralitate de efecte posibile, dintre care unul este moartea victimei, fiindu-i indiferent care dintre aceste rezultate se va produce.
În practica judiciară, confîrmându-se opiniile exprimate în doctrină, intenţia de ucidere se deduce din materialitatea actului („dofus ex re") care, în cele mai multe cazuri, relevă poziţia infractorului faţă de rezultat. Demonstrează astfel intenţia de ucidere: perseverenţa cu care inculpatul a aplicat victimei numeroase lovituri cu piciorul şi cu un lemn, care au cauzat leziuni osoase grave şi ruperi pulmonare; multitudinea loviturilor şi locul aplicării lor, unele interesând regiuni vitale ale corpului (cord, rinichi, ficat); aplicarea unei singure lovituri în regiunea gâtului, în profunzime; intensitatea cu care loviturile au fost aplicate şi repetarea lor pe tot corpul victimei, folosindu-se un obiect dur.
Deosebit de importante pentru caracterizarea poziţiei făptuitorului faţă de rezultat sunt împrejurările în care s-a produs actul de violenţă şi care, indiferent de materialitatea actului pot să releve sau să infirme intenţia de ucidere.
Astfel, în prezenta cauză, inculpatul a ridicat furca şi a lovit partea vătămată cu partea metalică, respectiv dunga furcii, în cap, continuând atacul asupra părţii vătămate, cu furca, vizând în special zona capului acesteia.
De reliefat că partea vătămată a încercat să pareze loviturile (urmărire penală şi raportul de expertiză - supliment), fapt ce a determinat fractura osului metacarpian IV de la mâna stângă.
Totodată, inculpatul a fost cel ce l-a îndemnat pe coinculpat să lovească partea vătămată în special în zona capului (declaraţie martor N.I.G.), celelalte declaraţii de martori care atestă existenţa unei plăgi la nivelul capului, declaraţia coinculpatului cât şi probele ştiinţifice care confirmă că leziunile s-ar fi putut produce prin lovire repetată cu furcă metalică şi bâtă de lemn.
Or, ţinând seama de zona vizată (capul), zonă vitală cât şi a membrelor superioare, intensitatea şi multitudinea loviturilor violente, spre o zonă anatomică vitală, nu justifică reţinerea încadrării juridice a faptei, cum corect a apreciat şi instanţa de control judiciar.
d. asupra cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Potrivit disp. art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
Or, ţinând seama de gradul de pericolul ridicat al faptei care a atentat la dreptul la viaţă, împrejurările de comitere (pe fondul consumului de alcool şi a unor relaţii preconflictuale preexistente, poziţia procesuală abordată de inculpat, de necunoaştere a faptei săvârşite dar şi la scopul pedepsei, corect s-a apreciat de instanţa de control judiciar atunci când a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie, pentru a da posibilitate inculpaţilor de a se reintegra în societate, nejustificându-se schimbarea modalităţii de executare a pedepselor.
Faţă de cele de mai sus, Înalta Curte, în temeiul disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul inculpatului.
Văzând şi disp. art. 192, alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul P.I. împotriva Deciziei penale nr. 34/A din 22 februarie 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 20 septembrie 2011.
Procesat de GGC - AS
| ← ICCJ. Decizia nr. 3132/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3155/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... → |
|---|
