ICCJ. Decizia nr. 3184/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALA
Decizia nr. 3184/2011
Dosar nr. 2306/63/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 215 din 17 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj, în baza art. 20 rap. la art. 174,175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul F.I. la 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a fost condamnat inculpatul F.I. la 1 an închisoare în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen.
Inculpatul a rămas să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 9 ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a ll-a, lit. b) C. pen.
S-a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prevăzută de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen. pe durata prevăzută de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din durata pedepsei principale aplicate perioada detenţiei preventive de la 3 decembrie 2009 la zi şi menţine starea de arest a inculpatului.
S-a admis acţiunea civilă promovată în cauză de Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi afost obligat inculpatul F.I. la 517,40 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată F.T., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie de la data de 9 decembrie 2009 şi până la data plăţii efective a debitului.
A fost obligat inculpatul F.I. la 514,77 RON despăgubiri civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, reprezentând cheltuielile de spitalizare pentru partea vătămată F.N., sumă ce va fi reactualizată cu indicele de inflaţie de la data de 30 noiembrie 2009 şi până la data plăţii efective a debitului.
S-a luat act că părţile vătămate F.T. şi F.N. nu s-au constituit părţi civile în cauză.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit cu mâner negru din plastic cu lungime totală de 21,5 cm, din care lungimea lamei de 12,5 cm şi un spray iritant - lacrimogen, de culoare albastră cu inscripţia CSGAS NATO POLICE SECURITY DEFENCE.
A fost obligat inculpatul la 1.119 RON cheltuieli judiciare statului, din care: 219 contravaloare acte medico-legale; 500 onorarii avocat oficiu la urmărirea penală şi la instanţă.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a constatat că, prin rechizitoriul nr. 812/P/2009 al Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj a fost trimis în judecată în stare de arest preventiv inculpatul F.I. pentru săvârşirea de infracţiuni de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174,175 alin. (1) lit. i) din C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) din C. pen. şi lovituri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
Prin ordonanţa nr. 812/P/2009 din 03 decembrie 2009, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus reţinerea inculpatului F.I., pe o durată de 24 ore pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20, 174,175 lit. i) C. pen.
La aceeaşi dată s-a dispus faţă de F.I. punerea în mişcare a acţiunii penale pentru săvârşirea infracţiunilor de tentativă de omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen. şi lovituri sau alte violenţe, prev. de art. 180 alin. (2) C. pen.
Prin încheierea de şedinţă din data de 03 decembrie 2009 în Dosarul nr. 14314/63/2009, Tribunalul Dolj a admis propunerea de arestare preventivă a inculpatului F.I., pe o perioadă de 29 de zile, fiind emis mandatul de arestare preventivă nr. 62 din 03 decembrie 2009.
Prin încheierile din data de 22 decembrie 2009 şi 25 ianuarie 2010 a Tribunalului Dolj s-a dispus prelungirea măsurii arestării preventive pentru inculpatul F.I.
Prin încheierile de şedinţă din data de 18 februarie 2010, 22 martie 2010, s-a dispus menţinerea stării de arest a inculpatului.
Analizând actele şi lucrările dosarului, instanţa a reţinut că starea de fapt expusă în rechizitoriu este conformă cu realitatea. Astfel, la data de 28 noiembrie 2009, în jurul orelor 18:30, inculpatul F.I., după ce consumase în prealabil băuturi alcoolice, a purtat o convorbire telefonică cu martorul M.M., căruia i-a declarat că vecina sa, C.M. i-ar fi făcut farmece şi intenţionează să se deplaseze la domiciliul acesteia, tot din comuna A., pentru a o tăia pe susnumită şi pe membrii familiei sale cu un cuţit. Inculpatul chiar i-a propus şi martorului M.M. să îl însoţească în această acţiune întrucât şi lui i-au fost făcute farmece de către C.M., însă a fost refuzat.
La scurt timp, martorul M.M. a apelat-o telefonic pe C.M. şi a avertizat-o că la locuinţa ei va veni inculpatul F.I. pentru a o vătăma pe ea şi pe membrii familiei sale, însă martora nu a luat în serios acest avertisment.
În seara respectivă, la domiciliul lui C.M. se aflau concubinul său F.N., fratele acestuia F.T., cumnatul său B.N. precum şi fiul C.A.F., însoţit de un prieten, B.P.
În jurul orelor 19:00, primele patru persoane menţionate mai sus se aflau în vulcanizarea pe care familia F. o deţine în curtea locuinţei iar cei doi tineri se aflau în interiorul locuinţei.
La un moment dat, inculpatul F.I. a apărut la poarta locuinţei şi l-a strigat pe F.N. să vină afară, pe stradă.
Partea vătămată F.N. l-a îndemnat să plece de la poartă întrucât a observat că se află în stare de ebrietate. Pentru a aplana un eventual conflict, F.T. s-a oferit să vorbească el cu inculpatul F.I. deoarece cei doi erau cunoştinţe mai vechi.
Partea vătămată F.T. a ieşit în faţa porţii iar în momentul în care l-a salutat şi a dat mâna cu inculpatul F.I., acesta din urmă l-a lovit prin surprindere, cu un cuţit, în zona abdominală, partea dreaptă, l-a prins de haine şi i-a mai aplicat o lovitură de cuţit în zona dreaptă toracică.
Victima agresiunii a strigat după ajutor iar fratele acesteia, F.N. a ieşit la poartă pentru a aplana conflictul. Observând că F.I. continua să-l agreseze pe fratele său, F.N. I-a lovit cu pumnul pentru a-l îndepărta de victimă, însă a fost lovit la rândul său cu cuţitul în zona abdominală.
În momentul intervenţiei lui F.N., inculpatul F.I. a pulverizat un spray iritant-lacrimogen în direcţia celor doi fraţi, iar pentru a stopa această acţiune, F.N. l-a lovit pe inculpat cu o şipcă din lemn în zona capului.
Într-un final, F.I. şi-a încetat agresiunea şi a părăsit în fugă locul faptei.
Starea de fapt s-a reţinut pe baza următoarelor probe administrate pe parcursul urmăririi penale şi cercetării judecătoreşti: proces-verbal de cercetare la faţa locului şi planşă foto; raportul de constatare medico-legală din 03 februarie 2010 al I.M.L.- Craiova; certificatul medico-legal din 02 decembrie 2009; raportul de constatare medico-legalădin 17 decembrie 2009 al I.M.L.- Craiova; declaraţia inculpatului; declaraţiile părţilor vătămate; declaraţiile martorilor şi alte înscrisuri.
Infracţiunea de omor se săvârşeşte cu intenţie, directă sau indirectă, după cum făptuitorul prevede rezultatul faptei sale şi urmăreşte producerea lui sau deşi nu îl urmăreşte, acceptă posibilitatea morţii celui agresat, ca rezultat al acţiunii sale.
De regulă, în cazul infracţiunilor îndreptate împotriva vieţii, intenţia de a ucide rezultă din materialitatea actelor săvârşite de inculpat, în raport cu zona anatomică vizată, obiectul folosit şi intensitatea loviturilor.
În speţa de faţă, toate actele inculpatului, derulate pe o perioadă scurtă de timp de la luarea hotărârii şi atitudinea ulterioară demonstrează că inculpatul a planificat întreaga acţiune, de la pregătirea infracţiunii până la comiterea ei.
În drept, fapta inculpatului a realizat sub aspectul conţinutului elementele infracţiunilor pentru care s-a dispus trimiterea în judecată, respectiv elementele unei tentative la infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 20 rap. la art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. şi elementele infracţiunii de lovire prevăzută de art. 180 alin. (2) C. pen. în cauză s-au constatat aplicabile şi dispoziţiile art. 33 lit. a) C. pen. referitoare la concursul real de infracţiuni.
Din cuprinsul referatului de evaluare instanţa a reţinut că inculpatul s-a dezvoltat într-un mediu familial în care problemele de natură financiară, cele de relaţionare şi suport au persistat în timp.
De asemenea, se observă că acesta nu manifestă empatie faţă de victime, deşi regretă săvârşirea faptei, el susţinând în declaraţia dată în faţa instanţei că de fapt a vrut să poarte o discuţie cu F.N. şi C.M. cu care era în conflict şi că partea vătămată a fost cea care l-a lovit cu pumnii, şi deşi avea cuţitul în buzunar, acesta nu a reacţionat. A mai susţinut că abia urmare a provocărilor la care a fost supus, dat fiind că F.N. a venit la poartă cu un ciomag, a început şi el să lovească.
Din menţiunile înscrise în fişa de cazier judiciar, a rezultat că inculpatul a comis infracţiunile din prezenta cauză după împlinirea termenului de încercare al liberării condiţionate din executarea pedepsei de 2 ani şi 6 luni închisoare ce i-a fost aplicată prin sentinţa penală 4325/2004 a Judecătoriei Craiova, astfel încât în ceea ce îl priveşte în cauză vor fi reţinute şi dispoziţiile privind starea de recidivă postexecutorie prevăzută de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
La individualizarea judiciară a pedepsei aplicate, instanţa a avut în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunile reţinute în sarcina inculpatului, de gradul de pericol social al faptelor comise, de modul şi împrejurările de comitere, de aspectele ce caracterizează persoana inculpatului aşa după cum au fost mai sus descrise.
Împotriva acestei sentinţe, a declarat apel inculpatul, solicitând reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii acesteia, ca urmare a reţinerii art. 74 lit. c) C. pen.
A arătat că, instanţa de fond nu a avut în vedere toate circumstanţele, reale şi personale şi nu a reţinut toate împrejurările ce puteau fi apreciate ca circumstanţe atenuante, respectiv atitudinea sinceră şi cooperantă a inculpatului, atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.
În cauză, instanţa de apel a procedat la audierea părţii vătămate F.N., a inculpatului şi a martorului A.E.N.
Prin Decizia penală nr. 107 din 3 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori a fost respins ca nefondat apelul inculpatului.
Analizând sentinţa apelată în raport cu motivele de apel formulate de inculpat, instanţa a apreciat că sunt neîntemeiate motivele formulate.
Instanţa de fond a reţinut în mod corect că faptele inculpatului, de a aplica mai multe lovituri cu cuţitul, părţii vătămate F.T., în public, producând leziuni care au pus în primejdie viaţa părţii vătămate şi, de a lovi partea vătămată F.N., cu cuţitul, producând leziuni care au necesitat pentru vindecare 10 -12 zile îngrijiri medicale, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., în privinţa părţii vătămate F.T. şi, respectiv, ale infracţiunii prev. de art. 180 alin. (2) C. pen., în privinţa părţii vătămate F.N.
Probele administrate în cauză, confirmă situaţia de fapt reţinută de către instanţa de fond.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 333/A1/3 februarie 2010 al IML Craiova, partea vătămată F.T. a prezentat „plagă tăiată spaţiul IV i.c drept, plagă tăiată fosă iliacă dreaptă, plagă tăiată intestin subţire, hemiperitoneu generalizat" leziunile au necesitat 25 - 30 zile îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei.
Partea vătămată F.N. a prezentat, potrivit certificatului medico-legal nr. 3061/A2/ 2 decembrie 2009 al IML Craiova „plagă tăiată nepenetrantă abdominală, hematom parietal" leziunile necesitând 10 - 12 zile îngrijiri medicale.
De asemenea, situaţia de fapt a fost confirmată şi de declaraţiile inculpatului, părţilor vătămate şi martorilor M.M., C.M., C.A.F., A.E.N. şi B.N.
Criticile formulate de inculpat în sensul că nu s-a reţinut săvârşirea faptelor în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen., precum şi cu privire la individualizarea judiciară a pedepselor, sunt nefondate.
Martorii M.M., C.M. şi B.P., au arătat că inculpatul, în stare de ebrietate s-a deplasat la domiciliul părţii vătămate F.N. pentru a lovi pe numita C.M., concubina părţii vătămate F.N. „care, i-ar fi făcut farmece"
Inculpatul, a lovit prin surprindere, cu cuţitul pe F.T. şi apoi pe F.N., care ieşire la poartă pentru a aplana conflictul. Ca urmare, probele administrate nu confirmă săvârşirea de către părţile vătămate a unor acţiuni care să determine o puternică tulburare sau emoţie inculpatului.
Instanţa de fond a realizat o justă individualizare judiciară a pedepselor în raport cu disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), având în vedere limitele de pedeapsă prevăzute, gradul de pericol social al faptelor, împrejurările în care a săvârşit infracţiunile, incidenţa disp. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), astfel că pedepsele stabilite în cauză sunt de natură să realizeze scopul educativ preventiv, prev. de art. 52 C. pen.
În privinţa laturii civile, s-a dispus, în mod corect obligarea inculpatului la plata despăgubirilor civile către Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, privind cheltuielile determinate de îngrijirile acordate părţilor vătămate.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul F.I., solicitând casarea hotărârii atacate şi reţinerea circumstanţei prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi aplicarea unei pedepse corespunzătoare, iar în subsidiar - redozarea pedepsei, având în vedere împrejurările cauzei.
Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare în care acestea formal se încadrează, respective art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată că recursul este nefondat.
Potrivit art. 73 lit. b) C. pen. constituie circumstanţă atenuantă săvârşirea infracţiunii sub stăpânirea unei puternice tulburări sau emoţii, determinată de o provocare din partea persoanei vătămate, produsă prin violenţă, printr-o atingere gravă a demnităţii persoanei sau prin altă acţiune ilicită gravă.
În speţă, probatoriul administrat în cauză nu a confirmat susţinerea inculpatului, în sensul că a lovit victimele F.T. şi F.N. numai după ce acestea l-ar fi agresat, lovindu-l cu pumnul în zona feţei (F.T.) şi cu un arac în zona capului (F.N.).
Dimpotrivă, materialul probator demonstrează faptul că, fiind în stare de ebrietate, inculpatul s-a deplasat la domiciliul părţilor vătămate cu intenţia de a-i agresa pe toţi membrii familiei acestora, înarmându-se în acest scop cu un cuţit.
Ajuns în faţa porţii, inculpatul l-a strigat pe F.N. să vină afară, însă cel care a ieşit a fost fratele acestuia, F.T., pe care inculpatul l-a lovit prin surprindere, fără nicio motivaţie, cu cuţitul mai întâi în zona abdominală, iar apoi în zona toracică.
În acest context, a ieşit la poartă şi F.N. care, văzând conduita agresivă a inculpatului, l-a lovit cu pumnul pentru a-l îndepărta, fiind la rândul său lovit de acesta cu cuţitul în zona abdominală.
Prin urmare, din situaţia de fapt rezultă că inculpatul a fost cel care a exercitat primul acte de violenţă, iar reacţia părţii vătămate F.N. a survenit numai după ce a constatat atât starea în care se găsea fratele său, cât şi comportamentul agresiv al inculpatului.
În consecinţă, în cauză nu poate fi reţinută scuza provocării, ca şi circumstanţă atenuantă legală, astfel încât sub acest aspect recursul inculpatului este nefondat.
De asemenea neîntemeiată este şi cealaltă solicitare a inculpatului, forumulată în subsidiar, de redozare a pedepsei.
Inculpatului i s-a aplicat o pedeapsă rezultantă de 9 ani închisoare, care în fapt este pedeapsa stabilită pentru infracţiunea cea mai gravă, de omor calificat în forma tentativei.
Or, ţinând seama de gravitatea concretă a faptelor săvârşite, inculpatul urmărind în realitate suprimarea vieţii ambelor victime (ceea ce ar fi trebuit să atragă o altă încadrare juridică, evident mai gravă), dar şi de antecedentele penale ale inculpatului (acesta fiind anterior condamnat pentru viol, infracţiune ce presupune de asemenea folosirea violenţei), ca şi de conduita sa procesuală (inculpatul încercând să înfăţişeze o situaţie de fapt care să-i atenueze răspunderea penală), Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpatului, relativ apropiată de minimul special, nu se impune a fi redusă, neexistând motive care să justifice clemenţa instanţei de recurs.
În consecinţă, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. recursul inculpatului va fi respins, cu deducerea prevenţiei la zi şi obligarea sa la plata cheltuielilor judiciare către stat ocazionate de soluţionarea căii sale de atac, conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE:
Respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.I. împotriva deciziei penale nr. 107 din 3 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată recurentului inculpat, reţinerea şi arestarea preventivă de la 3 decembrie 2009 la 22 septembrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 1292/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 128/2011. Penal → |
|---|
