ICCJ. Decizia nr. 3199/2011. Penal. Infracţiuni la legea societăţilor comerciale (Legea nr. 31/1990). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3199/2011
Dosar nr.15592/180/2010
Şedinţa publică din 22 septembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă;
Prin sentinţa penală nr. 130 din 26 ianuarie 2011, pronunţată de Judecătoria Bacău, în dosarul nr. 15592/180/2010 s-a dispus în temeiul art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea 31/1990 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. condamnarea inculpatului D.G.S. la pedeapsa închisorii in cuantum de 8 luni.
În temeiul art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionata a executării pedepsei.
In temeiul art. 82 C. pen. a fost stabilit termenul de încercare pe o durata de 2 ani si 8 luni.
I s-a atras atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 Cp şi s-a interzis exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza II si b) C. pen. in condiţiile prevăzute de art. 71 alin. (5) C. pen.
In temeiul art. 14 C. proc. pen. si art. 346 C. proc. pen. s-a luat act de neconstituirea pârtii vătămate ca parte civila.
In temeiul art. 118 lit. e) C. pen. s-a dispus confiscarea de la inculpat a sumei de 658.423 lei.
In temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie Judecătoria Bacău a reţinut că inculpatul este administrator la SC D.P. SRL Nicolae Balcescu, jud. Bacău din anul 1994, fiind unic asociat si administrator.
In data de 08 aprilie 2009 Garda Financiara Bacău a formulat o plângere împotriva inculpatului pentru infracţiunea prev. de art. 272 C. pen., constând in aceea ca pana in data de 31 decembrie 2008, in calitate de administrator, a împrumutat de la propria societate suma de 907.552 lei fără a o restitui integral.
Conform ITM, D.G.S. nu are încheiat contract de munca cu societatea.
In conformitate cu balanţele de verificare, pană la data arătata de Garda Financiara Bacău, inculpatul a luat un împrumut de la SC D.P. SRL suma totala de 907.552 lei din care a restituit 130.189 lei, astfel încât mai avea de plata la data verificărilor 28.02.2009 diferenţa de 777.363 lei.
Pentru stabilirea exacta a prejudiciului s-a efectuat o expertiza contabila conform căreia in perioada decembrie 2007 - decembrie 2008 D.G.S. a ridicat din caseria societăţii suma de 907.552 lei, din care a restituit eşalonat diferite sume, iar la data de 30 noiembrie 2009 mai avea de înapoiat circa 658.423 lei.
Banii s-au ridicat din caserie pe baza de dispoziţii de plata si înregistrate in evidenta contabila in contul 4551 - Asociaţi conturi curente, ulterior prin întocmirea notelor contabile soldurile transferându-se in contul 461 - Debitori fără sa se întocmească contract de împrumut. Deşi înregistrările nu sunt corecte din punct de vedere contabil, acestea nu au afectat elementele de active sau pasiv .veniturile sau cheltuielile firmei.
Organele de inspecţie fiscala ale gărzii financiare au precizat ca activitatea inculpatului încalcă dispoziţiile art. 1444 pct. 1 lit. a) din Legea 441/2006 pentru completarea Legii 31/1990 prin care se prevede ca se interzice creditarea de către societate a administratorilor acesteia prin efectuarea sau acordarea de împrumuturi, fapta constituind infracţiune pedepsita conform art. 272 din Legea 31/1990.
Martora L.G., contabila societăţii, a declarat ca sumele in cauza au fost efectiv împrumutate de inculpat si i-a atras atenţia acestuia cu privire la restituirea lor.
În cauză S.C. D.P. SRL nu s-a constituit parte civila.
La reţinerea situaţiei de fapt instanţa de fond a avut in vedere următoarele mijloace de proba: sesizarea Gărzii Financiare Bacău (fil.7-8), balanţele de verificare (fil. 13-21), raportul de expertiza contabila (fil.40-94), adresa ITN Bacău ( fil.31) , declaraţii martor (fil. 153-155), declaraţi inculpat (fil.35-38,157).
În drept, fapta inculpatului întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii prev. de art. 272 alin. (1) pct. 3 din Legea 31/1990.
Inculpatul a înţeles la termenul din 20 ianuarie 2011 să uzeze de procedura prevăzută de art. 320/1 C. proc. pen., recunoscând comiterea faptei.
La individualizarea judiciara a pedepsei, instanţa de fond a ţinut seama de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului Penale, limitele de pedeapsa fixate in partea speciala aşa cum vor fi reduse prin aplicarea art. 3201 C. proc. pen., gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpatului.
De asemenea judecătorul fondului a constatat întrunite condiţiile prevăzute de art. 81 C. pen. si apreciind ca scopul pedepsei poate fi atins chiar fără executare, a dispus suspendarea condiţionata a executării acesteia, va stabili termenul de încercare pe durata prev. de art. 82 C. pen. si va atrage atenţia inculpatului asupra prev. art. 83 C. pen.
In temeiul art. 14 C. proc. pen. rap. la art. 346 C. proc. pen. instanţa de fond a luat act de neconstituirea părţii vătămate ca parte civila şi în temeiul art. 118 lit. e) C. pen., a dispus confiscarea de la inculpat sumei de 658423 lei, pentru care partea vătămată nu s-a constituit parte civila.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs inculpatul D.G.S., care a criticat-o pentru nelegalitate.
În motivarea recursului inculpat a arătat că, a recunoscut că a luat bani din societate, şi consideră că în cauză se poate aplica art. 18/1 C. pen. coroborat cu art. 91 C. proc. pen., mai ales că acesta este director la RAR Bacău, dar şi consilier local şi îşi va pierde această calitate.
Referitor la latura civilă a cauzei recurentul critică faptul că instanţa de fond a dispus confiscarea sumei împrumutate, însă, trebuia să se emită adresă la societate pentru a se verifica dacă se constituie sau nu parte civilă în cauză.
Consideră recurentul că latura civilă a cauzei nu a fost soluţionată în mod corect, societatea nu este în dizolvare ci este în fiinţă, inculpatul fiind asociat unic şi administrator al societăţii, considerând că există un conflict de interese. Prin acest mod de soluţionare a cauzei, inculpatul are un prejudiciu.
Având în vedere toate caracterizării inculpatul prin apărător a cerut admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi trimiterea cauzei spre rejudecare cu privire la latura civilă.
În subsidiar, s-a solicitat reţinerea cauzei spre rejudecare şi aplicarea unei amenzi administrative.
Prin Decizia penală nr. 472 din 12 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie a fost respins ca nefondat recursul declarat de inculpatul D.G.S.
Analizând recursul declarat de inculpat, Curtea de Apel a constatat că, în ceea ce priveşte situaţia de fapt, aceasta a fost corect reţinută de prima instanţă conform mijloacelor de probă aflate la dosar respectiv; sesizarea Gărzii Financiare Bacău (fil.7-8), balanţele de verificare (fil. 13-21), raportul de expertiza contabila (fil.40-94), adresa ITN Bacău (fil.31), declaraţii martor (fil.153-155), declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului (fil. 35- 38, 157).
De altfel chiar inculpatul a recunoscut comiterea faptei, fiind de acord să uzeze de procedura prev. de art. 320/1 C. proc. pen., pentru a beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă cu 1/3 .
În aceste condiţii s-a făcut dovada că inculpatul a luat un împrumut de la SC D.P. SRL suma totala de 907.552 lei din care a restituit 130.189 lei, astfel încât mai avea de plata la data verificărilor din data de 28 februarie 2009, o diferenţa de 777.363 lei.
De altfel pentru stabilirea exacta a prejudiciului s-a efectuat o expertiza contabila potrivit căreia in perioada decembrie 2007-decembrie 2008 D.G.S. a ridicat din casieria societăţii suma de 907.552 lei, din care a restituit eşalonat diferite sume, iar la data de 30 noiembrie 2009 mai avea de înapoiat circa 658.423 lei.
Potrivit art. 272 pct. 1 alin. (3) din Legea nr. 31/1990, republicată se pedepseşte cu închisoare de la 1 la 3 ani fondatorul, administratorul, directorul sau reprezentantul legal al societăţii, care: se împrumută, sub orice formă, direct sau printr-o persoană interpusă, de la societatea pe care o administrează, de la o societate controlată de aceasta ori de la o societate care controlează societatea pe care el o administrează, suma împrumutată fiind superioară limitei prevăzute la art. 144M alin. (3) lit. a), sau face ca una dintre aceste societăţi să îi acorde vreo garanţie pentru datorii proprii;
De altfel prima instanţă a reţinut că activitatea inculpatului încalcă dispoziţiile art. 1444 pct.1 lit. a) din Legea 441/2006 pentru completarea Legii 31/1990 prin care se prevede ca se interzice creditarea de către societate a administratorilor acesteia prin efectuarea sau acordarea de împrumuturi, fapta constituind infracţiune pedepsita conform art. 272 din Legea 31/1990.
Cu privire la solicitarea de a se dispune achitarea conform art. 10 lit. b1 C. proc. pen. Curtea observă că în cauză nu se poate considera că fapta este lipsită de pericolul social al unei infracţiuni, mai ales că prejudiciul este foarte ridicat şi nu a fost acoperit.
Potrivit art. 181 C. pen. nu constituie infracţiune fapta prevăzută de legea penală dacă prin atingerea minimă adusă uneia din valorile apărate de lege şi prin conţinutul ei concret, fiind lipsită în mod vădit de importanţă, nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Curtea observă că pentru a analiza dacă o faptă prevăzută de legea penală prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni trebuie întrunite cumulativ cerinţele cerute prin textul de lege, iar fapta inculpatului nu este lipsită în mod vădit de importanţă şi prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni ţinând cont că banii s-au ridicat din casierie pe baza de dispoziţii de plata si înregistrate in evidenta contabila, iar ulterior prin întocmirea notelor contabile soldurile transferându-se in contul 461 - Debitori - fără sa se întocmească contract de împrumut.
Nu este lipsit de relevanţă că martora L.G., contabila societăţii, a declarat ca sumele in cauza au fost efectiv împrumutate de inculpat si i-a atras atenţia acestuia cu privire la restituirea lor, aspect care nu s-a realizat decât într-o mică măsură.
În aceste condiţii prima instanţă a individualizat corect pedeapsa aplicată şi a ţinut cont de circumstanţele personale favorabile ale inculpatului (lipsă antecedente, funcţia dobândită în administraţia locală, etc.) atunci când a aplicat minimul pedepsei prev. de textul încriminator, redus cu 1/3 şi modalitatea suspendării executării pedepsei.
Cu privire la critica recurentului că instanţa de fond a dispus confiscarea sumei împrumutate, deşi trebuia să se emită adresă la societate pentru a se verifica dacă se constituie sau nu parte civilă, curtea observă că susţinerea deşi este judicioasă ar fi putut duce la admiterea recursului sub acest aspect şi casarea sentinţei atacate, doar dacă partea vătămată SC D.P.SRL Nicolae Bălcescu ar fi declarat recurs în cauză.
Cu toate acestea în calea de atac exercitată doar de către inculpat nu i se poate agrava situaţia lui D.G.S. prin trimiterea dosarului spre rejudecare în vederea constituirii de parte civilă, în condiţiile în care Judecătoria Bacău a luat act că societatea comercială nu s-a constituit parte civilă în cauză.
În aceste condiţii chiar dacă prima instanţă nu a manifestat rol activ nu poate fi înfrânt principiul NON REFORMATIO IN PEJUS.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.G.
Recursul este inadmisibil.
Înalta Curte reţine că de lege lata dintre hotărârile curţilor de apel pot fi supuse recursului numai sentinţele pronunţate de către acestea ca instanţe de fond [art. 385/1 alin. (1) lit. c) C. proc. pen.], precum şi deciziile pronunţate de aceleaşi instanţe în apel [art. 3851 alin. (1)lit. e) C. proc. pen.],iar nu şi deciziile prin care au fost soluţionate recursurile, asemenea hotărâri fiind definitive, nesusceptibile de a fi supuse unei alte căi ordinare de atac.
În speţă, Curtea constată că este investită cu soluţionarea unui recurs exercitat împotriva unei decizii pronunţate de Curtea de Apel,ca instanţă de recurs, cale de atac inadmisibilă potrivit celor expuse anterior, ce urmează a fi respinsă ca atare conform art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen. cu obligarea recurentului la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIV.
ÎN NUMELE LEGI.
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul D.G.S. împotriva deciziei penale nr. 472 din 12 mai 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală cauze minori şi familie.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat din care suma de 200 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 22 septembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3183/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 323/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
