ICCJ. Decizia nr. 348/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 348/2011
Dosar nr. 1050/57/2010
Şedinţa publică din 1 februarie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Petentul B.C. a formulat, în temeiul art. 2781 C. proc. pen., plângere împotriva rezoluţiei procurorului din 30 iunie 2010, dată în Dosarul nr. 230/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.V.P. pentru fapta prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP)
Plângerea a fost înregistrată la instanţă sub nr. 1050/57/2010, iar petentul a solicitat instanţei admiterea plângerii, desfiinţarea rezoluţiei atacate şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Examinând actele şi lucrările din dosar, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Prin rezoluţia din 30 iunie 2010, dată de procuror în Dosarul nr. 230/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, s-a dispus - în temeiul art. 228 alin. (4) şi art. 10 lit. d) C. proc. pen. - neînceperea urmăririi penale faţă de executorul judecătoresc T.V.P. pentru fapta prev. şi ped. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Pentru a dispune în acest sens, după efectuarea actelor premergătoare, procurorul a reţinut următoarele:
Prin sentinţa civilă nr. 1492/2009, Judecătoria Mediaş a admis acţiunea civilă formulată de reclamanta B.E. împotriva pârâtului - Biroul Executorului Judecătoresc T.V.P. şi a obligat pârâtul să restituie reclamantei suma de 293 lei, plată nedatorată. Întrucât T.V.P. nu a dat curs, de bună voie, acestei sentinţei civile, persoana vătămată s-a adresat la data de 15 martie 2010 cu o cerere de executare silită la Biroul Executorului Judecătoresc T.O.N., cerere înregistrată sub nr. 34/2010. La data de 23 martie 2010, T.V.P. - prin mandat poştal - a depus în favoarea debitorului suma de 422,5 lei. Împotriva procedurii de executare silită din Dosarul nr. 34/2010 s-a formulat contestaţie la Judecătoria Mediaş, instanţă care - prin sentinţa civilă nr. 1189 din 1 iunie 2010 - a admis contestaţia la executare formulată de T.V.P. împotriva executorului judecătoresc T.O. şi B.E., anulând parţial, din Dosarul execuţional nr. 34/2010, actele privind stabilirea cheltuielilor de executare, dispunând reducerea acestora de la 437,15 lei la 50 de lei. Faţă de cele constatate s-a apreciat că executorul judecătoresc T.V.P., la data de 23 martie 2010, a achitat integral creanţa faţă de B.E., creanţa stabilită prin sentinţa civilă nr. 1492/2009 a Judecătoriei Mediaş, astfel că lipsesc elementele constitutive ale infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor.
Împotriva rezoluţiei procurorului, petentul a formulat plângere, iar în temeiul art. 278 C. proc. pen. plângerea a fost soluţionată de procurorul general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba Iulia, dispunându-se respingerea acesteia, apreciindu-se că executorul nu a fost de rea credinţă în exercitarea atribuţiilor de serviciu.
Verificând rezoluţia atacată, instanţa de fond a apreciat că se impune respingerea plângerii, ca nefondată, cu menţinerea soluţiei atacată ca temeinică şi legală din următoarele considerente:
Fapta executorului judecătoresc T.V.P., care în Dosarul de executare silită înregistrat sub nr. 34/2010 la Biroul Executorului Judecătoresc T.O.N., în calitate de debitor, a plătit, prin mandat poştal petentului B.C., la 23 februarie 2010, suma de 422,5 lei, deşi ulterior, prin sentinţa civilă nr. 1189 din 01 iunie 2010 a Judecătoriei Mediaş, au fost reduse cheltuielile de executare cu 50 lei, nu întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor persoanei prevăzute de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) Executorul judecătoresc nu a cauzat o vătămare intereselor legale ale petentului, ci - dimpotrivă - şi-a îndeplinit obligaţia plăţii stabilită prin sentinţa civilă nr. 1492/2009 a Judecătoriei Mediaş.
În consecinţă, prin sentinţa penală nr. 82 din 14 septembrie 2010, Curtea de Apel Alba lulia a respins ca nefondată plângerea formulată de petentul B.C. împotriva rezoluţiei din 30 iunie 2010 dispusă de procuror în Dosarul nr. 230/P/2010 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Alba lulia, menţinând rezoluţia atacată.
Împotriva sentinţei, petentul a declarat prezentul recurs.
Recursul petentul va fi respins ca tardiv pentru motivele care se vor arăta.
Termenul de recurs este de 10 zile şi se socoteşte de la data comunicării dispozitivului hotărârii (art. 3853 cu referire la art. 363 C. proc. pen.).
Comunicarea dispozitivului sentinţei a avut loc la data de 17 septembrie 2010, iar recursul a fost declarat la data de 29 octombrie 2010, cu depăşirea termenului de 10 zile prevăzut de lege.
Faţă de cele arătate, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. a) din C. proc. pen., Înalta Curte va respinge ca tardiv recursul petentului.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul va fi obligat la plata către stat a cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
D E C I DE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de petentul B.C. împotriva sentinţei penale nr. 82 din 14 septembrie 2010 a Curţii de Apel Alba lulia, secţia penală.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 1 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 346/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 359/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
