ICCJ. Decizia nr. 3330/2011. Penal

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3330/2011

Dosar nr. 8790/117/2010

Şedinţa publică din 29 septembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 37 pronunţată la data de 27 ianuarie 2011 de Tribunalul Cluj, s-a dispus condamnarea inculpatului M.C., în temeiul art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (4) şi (7) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen., la pedeapsa de 8 (opt) ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.

În temeiul art. 53 pct. 2 lit. a) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

S-a constatat că prin Sentinţa penală nr. 431 din 27 aprilie 2010, definitivă la data de 30 noiembrie 2010, prin Decizia penală nr. 388 din 15 noiembrie 2010 a Tribunalului Cluj inculpatului i s-a aplicat pedeapsa rezultantă de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a descontopit această pedeapsă, înlăturând sporul de 6 luni aplicat prin hotărârea de mai sus şi s-au repus în individualitatea lor pedepsele, după cum urmează:

- 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de sustragere de la recoltare de probe biologice prev. de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 (comisă la data de 1 octombrie 2008);

- 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe durata termenului de încercare de 5 ani, pedeapsă aplicată prin Sentinţa penală nr. 608 din 20 noiembrie 2008 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 2312 din 18 iunie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală gravă.

S-a menţinut anularea suspendării sub supraveghere a executării pedepsei de 3 ani închisoare dispusă prin Sentinţa penală nr. 431/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca.

În temeiul art. 33 lit. a) C. pen. s-a constatat că fapta dedusă în prezent judecăţii este concurentă cu fapta de sustragere de la recoltarea de probe biologice prevăzută de art. 87 alin. (5) din O.U.G. nr. 195/2002 pentru care inculpatului i s-a aplicat pedeapsa de 2 ani închisoare prin Sentinţa penală nr. 431/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca, iar în baza art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 8 ani sporită cu 1 an, urmând să execute pedeapsa de 9 (nouă) ani închisoare.

În temeiul art. 37 lit. a) C. pen. s-a constatat că fapta dedusă în prezent judecăţii a fost comisă în condiţiile recidivei mari postcondamnatorii raportat la condamnarea la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare sub supraveghere a executării pedepsei aplicată prin Sentinţa penală nr. 608/2008 a Tribunalului Cluj, definitivă prin Decizia penală nr. 2312 din 18 iunie 2010 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, a cărei modalitate de executare a pedepsei a fost anulată prin Sentinţa penală nr. 431/2010 a Judecătoriei Cluj-Napoca şi menţinută prin prezenta.

În baza art. 39 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la dispoziţiile Deciziei nr. 42/2008 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie în recurs în interesul legii, s-a contopit pedeapsa rezultantă de la concurs de 9 ani închisoare cu pedeapsa ce a mai rămas de executat de 2 ani 7 luni şi 8 zile, din pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin Sentinţa penală nr. 608/2008 a Tribunalului Cluj, având în vedere că inculpatul a executat o parte din această pedeapsă între 24 iunie 2005 - 15 decembrie 2005, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea şi anume aceea de 9 ani închisoare sporind-o spre maxim cu 2 ani închisoare, astfel încât va executa în final pedeapsa de 11 (unsprezece) ani închisoare.

În baza art. 71 alin. (1) şi (2) C. pen. s-a interzis inculpatului, de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la terminarea executării pedepsei, exercitarea dreptului prevăzut de art. 64 lit. a) teza a II-a C. pen.

În temeiul art. 35 alin. (1) C. pen. raportat la art. 53 pct. 2 lit. a) raportat la art. 64 alin. (1) lit. a) şi b), art. 65 alin. (2) şi (3) şi art. 66 C. pen., s-a interzis inculpatului pe o durată de 3 ani, care începe după executarea pedepsei principale a închisorii, dreptul de a alege şi de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi dreptul de a ocupa o funcţie implicând exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din durata pedepsei aplicate inculpatului timpul reţinerii şi arestării preventive începând cu 8 octombrie 2010 şi până la zi.

În temeiul art. 350 alin. (1) C. proc. pen. s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpatului.

În temeiul art. 109 alin. (5) C. proc. pen., s-a dispus ca la rămânerea definitivă a prezentei să se restituie inculpatului obiectele de îmbrăcăminte ce constituie mijloace materiale de probă, reprezentând obiecte de îmbrăcăminte ale inculpatului, şi anume o haină de piele neagră, un tricou gri cu mâneci bleumarin şi o pereche de pantaloni B.j. de culoare albastră.

În baza art. 7 raportat la art. 4 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 76/2008 s-a dispus prelevarea de la inculpat a probelor biologice necesare în vederea constituirii Sistemului Naţional de Date Genetice Judiciare.

În temeiul art. 346 alin. (1) raportat la art. 14 alin. (3) lit. a) C. proc. pen. şi la art. 998 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă a părţii civile P.C., domiciliată în Cluj-Napoca, jud. Cluj, fără forme legale în com. F., jud. Cluj, în nume propriu şi în calitate de reprezentant legal al minorei M.E.C., născută la data de 24 decembrie 2008, şi în consecinţă a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile suma de 5157 RON daune materiale şi 100.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. aferent datei plăţii efective, cu titlu de daune morale, în favoarea minorei M.E.C., şi 50.000 euro, sau echivalentul în lei la cursul B.N.R. aferent datei plăţii efective, cu titlu de daune morale, în favoarea părţii civile P.C., respingându-se restul pretenţiilor reprezentând daune morale.

De asemenea, a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea părţii civile P.C. şi pe seama minorei M.E.C., născută la data de 24 decembrie 2008, 1/4 din venitul minim garantat pe economie/lună cu titlu de prestaţie periodică, începând cu data decesului victimei M.E., şi anume 7 octombrie 2010, şi până la majoratul minorei, care va interveni la data de 24 decembrie 2026.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut fapt următoarele:

Inculpatul M.C. trăieşte în concubinaj cu numita F.E. şi deţin, printre altele, un autoturism marca P.C. de culoare roşie, pe care nu l-au transcris încă de pe vechiul proprietar pe ei în urma achiziţionării, iar întrucât în urmă cu mai mult timp i-a fost reţinut acestuia permisul de conducere datorită unei infracţiuni la legea circulaţiei rutiere, în diferitele ocazii în care avea nevoie să folosească autoturismul, i-a solicitat să i-l conducă vecinul şi prietenul său T.L.Z., care este posesor al permisului de conducere categoria B.

Aşa s-a întâmplat şi în data de 6 octombrie 2010, când în urma unei înţelegeri, cei doi s-au deplasat cu autoturismul sus-menţionat la Târgul de toamnă din loc. Negreni, jud. Cluj, unde intenţionau să expună spre vânzare diferite produse second-hand. După ce au ajuns la destinaţie, în jurul orei 2230, conform declaraţiei lui T.L.Z., au mers la un bar amenajat într-o baracă, ce avea o terasă cu mai multe mese, unele din ele ocupate de alţi consumatori, unde au consumat şi ei câte o bere, iar inculpatul M.C. a cumpărat şi o sticlă de cognac U., din care şi-au pus să consume în pahare din material plastic. În timp ce ei stăteau şi consumau băutură la a doua masă dinspre marginea terasei, sus-numitul afirmă că la un moment dat s-au aşezat la prima masă doi cetăţeni, unul de talie mai subţire şi altul mai înalt şi robust, cu burtă mare şi părul lung şi galben, care au intrat în discuţii cu ei, aflând astfel că aceştia erau bucureşteni. El afirmă că o perioadă cât au stat la masă a cântat şi o formaţie de lăutari, iar inculpatul le-a turnat din sticla de cognac în pahare să bea, atât bucureştenilor cât şi lăutarilor, iar după ce barul s-a închis şi lăutarii au plecat, ei au mai rămas la mesele de pe terasă să-şi termine consumaţia, punându-le să asculte în continuare muzica de la casetofonul din maşină. T.L.Z. mai susţine că după un timp inculpatul şi cu bărbatul din Bucureşti mai subţire în talie au început să se certe şi să-şi adreseze înjurături, astfel că el a mers şi a tras maşina în faţa terasei, cu intenţia de a merge apoi să caute un loc unde să-şi expună dimineaţa bunurile aduse pentru vânzare. În timp ce el se afla în cabină, a observat cum inculpatul a început să se certe şi să se împingă cu bărbatul bucureştean cu burtă şi părul mare, care în cursul îmbrâncelii l-a lovit cu ceva pe inculpat în zona nasului, lovitură în urma căreia a început sa-i curgă sânge din nas. După aplicarea loviturii, bărbatul respectiv a încercat să se îndepărteze de locul îmbrâncelii, dar inculpatul a venit la maşină şi a luat un cuţit cu mâner de inox şi cu lamă lungă de pe bancheta din spate, iar apoi a fugit şi l-a ajuns pe cel care îl lovise la o distanţă de cca. 10 - 15 metri, într-un loc mai întunecos, unde a avut o altă altercaţie cu el. Apoi susţine că acesta a revenit la maşină şi s-a aşezat pe scaunul din dreapta faţă, spunându-i să conducă înapoi acasă fără a-i zice din ce cauză, dormind tot drumul de întoarcere. Când au ajuns în Cluj-Napoca şi a oprit maşina în faţa porţii, susţine că inculpatul M.C. i-a spus că l-a lovit cu cuţitul pe omul acela în târg şi îi pare rău de ce s-a întâmplat, după care s-au dus fiecare să se culce la locuinţele lor.

Evenimentele petrecute în zona barului cu terasă la care a făcut referire T.L.Z., au fost sesizate şi de către martorii C.C. şi C.A., care s-au aflat şi ei printre consumatorii de pe terasă.

Împotriva acestei hotărâri au declarat apel inculpatul M.C. şi partea civilă P.C.

În apelul părţii civile P.C. a solicitat admiterea acestuia, desfiinţarea hotărârii atacate şi pronunţându-se o nouă hotărâre să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă privativă de libertate mai mare, prin înlăturarea dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. şi art. 73 lit. b) C. pen., iar în latura civilă, obligarea inculpatului la daunele morale solicitate.

Inculpatul M.C. nu şi-a motivat apelul şi a arătat că nu au existat motive, cauze care să-l împiedice să declare apelul în termen.

Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, prin Decizia penală nr. 101/A/2011 din 10 mai 2011, a respins, ca tardiv, apelul declarat de inculpatul M.C. şi ca nefondat apelul părţii civile P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 37 din 27 ianuarie 2011 a Tribunalului Cluj.

A menţinut starea de arest a inculpatului.

Potrivit art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului timpul arestului preventiv începând cu data de 8 octombrie 2010 până la zi.

A stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 200 RON, onorariu pentru apărător din oficiu, ce se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

A obligat partea civilă să plătească statului suma de 200 RON cheltuieli judiciare.

A obligat pe inculpat să plătească în favoarea statului suma de 400 RON cheltuieli judiciare, din care 200 RON reprezentând onorariu avocaţial.

Pentru a pronunţa această decizie Curtea de Apel a reţinut următoarele:

Dispozitivul hotărârii i-a fost comunicat inculpatului la data de 2 februarie 2011, iar acesta a declarat apel la data de 15 februarie 2011, cu depăşirea termenului prevăzut de lege.

S-a mai reţinut că, în baza probelor administrate în cauză s-a reţinut o corectă situaţie de fapt, dându-se faptei încadrarea juridică corespunzătoare, vinovăţia inculpatului fiind stabilită în afara oricărui dubiu.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată în raport de criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) atât în ce priveşte cuantumul acesteia cât şi în privinţa modalităţii de executare, fiind în măsură să asigure realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen.

S-a mai reţinut că susţinerea părţii vătămate potrivit căreia instanţa de fond a reţinut eronat dispoziţiile art. 3201 C. proc. pen. întrucât inculpatul nu a recunoscut în totalitate faptele reţinute în actul de sesizare, solicitând schimbarea încadrării juridice, este nefondată.

Aşa cum rezultă din declaraţia personală a inculpatului, acesta a recunoscut faptele reţinute în rechizitoriul Parchetului, nefiind obligat să recunoască şi încadrarea juridică reţinută în actul de sesizare. În aceste condiţii, cererea inculpatului de schimbare a încadrării juridice nu contravine dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen.

S-a arătat că susţinerea apelantei, în sensul că dispoziţiile art. 3201 alin. (6) C. proc. pen. se aplică doar în cazul în care instanţa, procurorul sau părţile vătămate ori civile solicită schimbarea încadrării juridice, este nefondată şi contrară principiilor unui proces echitabil, egalităţii armelor în procesul penal şi garantării dreptului la apărare.

Instanţa de apel a mai constatat că dispoziţiile art. 73 lit. b) C. pen. au fost corect reţinute de instanţa de fond în favoarea inculpatului.

S-a mai reţinut, de asemenea, că în mod legal şi temeinic, instanţa de fond a soluţionat latura civilă a cauzei obligând inculpatul la plata daunelor morale în favoarea părţii civile.

Împotriva deciziei penale pronunţată de instanţa de apel a declarat recurs partea civilă P.C. reiterând motivele de casare formulate în faţa primei instanţe de control judiciar.

Recurenta parte civilă, a arătat că, în mod eronat, atât prima instanţă cât şi instanţa de apel au făcut aplicarea prevederilor art. 3201 C. proc. pen.

Decizia penală atacată a mai fost criticată şi faţă de împrejurarea că instanţa de fond nu a analizat deloc, iar instanţa de apel a analizat în mod superficial cererea formulată de partea civilă prin care a solicitat înlăturarea de către instanţă a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 73 lit. b) C. pen.

Cu privire la latura civilă a cauzei, recurenta a apreciat că, în mod eronat, instanţa de fond a redus cuantumul daunelor morale acordate acesteia, reţinând în cauză aplicabilitatea circumstanţei atenuante a scuzei provocării şi a obligat inculpatul la plata sumei de 100.000 euro pentru minora M.E.C. şi 50.000 euro în favoarea recurentei părţi civile.

În final, a solicitat admiterea recursului aşa cum a fost formulat în memoriul scris depus la dosar.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru următoarele considerente.

Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate, atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt reţinute, în mod corect stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii reţinute în sarcina sa, respectiv infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 3201 alin. (4) şi (7) C. pen., cu aplicarea art. 73 lit. b) şi art. 76 alin. (2) C. pen. constând în aceea că în noaptea de 7 octombrie 2010, în timp ce se afla în incinta Târgului de toamnă din localitatea Negreni, judeţul Cluj, pe fondul consumului de băuturi alcoolice, în cursul unui conflict verbal şi a unei altercaţii cu victima M.E., care îl lovise cu capul în figură, inculpatul M.C. s-a înarmat cu un cuţit şi a alergat după aceasta, iar când a ajuns-o i-a aplicat două lovituri de împungere cu cuţitul în cavitatea abdominală, paraombilical stâng şi în 1/3 proximală coapsă dreaptă, provocându-i secţionarea traumatică a arterei iliace comune drepte, urmate de o hemoragie internă şi externă ce i-au cauzat decesul.

Pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume gradul de pericol social al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei, precum şi perseverenţa infracţională de care a dat dovadă inculpatul, acesta fiind recidivist potrivit dispoziţiilor art. 37 lit. a) C. pen.

Critica formulată de partea civilă referitoare la greşita aplicare a dispoziţiilor art. 3201 C. proc. pen. este, de asemenea, nefondată.

Judecarea unei cauze în procedura specială prevăzută de art. 3201 C. proc. pen. nu exclude posibilitatea punerii în discuţie a încadrării juridice a faptei pentru a înlătura o eventuală nelegalitate.

Potrivit art. 3201 alin. (6) C. proc. pen., în cazul soluţionării cauzei prin recunoaşterea faptei, înainte de citirea actului de sesizare, instanţa poate face aplicarea art. 334 C. proc. pen., în condiţiile speţei de faţă inculpatul prin apărătorul său a solicitat acest lucru apreciind că fapta săvârşită întruneşte în drept elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte prevăzută de art. 183 C. pen. şi nu ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174 raportat la art. 175 lit. i) C. pen.

Instanţa de fond a apreciat că din probele administrate în cauză rezultă în mod evident intenţia inculpatului de a suprima viaţa victimei iar această intenţie rezultă fără dubiu din natura obiectului vulnerant folosit, din numărul şi intensitatea loviturilor şi zona anatomică vizată, în speţă fiind vorba de două lovituri de cuţit care au provocat plăgi penetrante în cavitatea abdominală, la nivel paraombilical stâng şi în 1/3 proximală a coapsei drepte, leziuni ce au avut drept urmare secţionarea arterei iliace drepte şi provocarea hemoragiei interne şi externe, ce a cauzat moartea victimei, precum şi din abandonarea ei la locul faptei după exercitarea agresiunii, fapta fiind corect încadrată din punct de vedere juridic în infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Din declaraţiile martorilor T.L.Z., C.C., P.N. şi Ţ.D., martori oculari la incidentul produs, rezultă fără dubiu că înainte de a-i aplica victimei cele două lovituri cu cuţitul, între cele două părţi a existat un conflict verbal şi o altercaţie în care victima M.E. i-a aplicat inculpatului o lovitură cu capul în figură în urma căreia acesta a început să sângereze.

Aceeaşi martori au confirmat că acţiunea provocatoare a victimei produsă prin violenţă i-au provocat inculpatului o puternică tulburare şi emoţie de care a fost stăpânit în momentul săvârşirii infracţiunii.

Pentru aceste considerente se constată că solicitarea formulată de partea civilă în sensul înlăturării dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. privind scuza provocării, dispoziţii legale reţinute de instanţa de fond în favoarea inculpatului M.C. nu poate fi primită favorabil de instanţa de recurs.

Înalta Curte constată că latura civilă a cauzei a fost legal şi temeinic soluţionată de prima instanţă, sumele acordate părţii civile cu titlu de daune morale fiind pe deplin justificate avându-se în vedere vârsta acesteia, sprijinul material şi sufletesc oferit de victimă, vârsta minorei rezultate din relaţia de concubinaj care va fi lipsită de dragostea unui părinte, suferinţele cauzate dar şi faptul că la acţiunea inculpatului a concurat şi fapta culpabilă a victimei.

Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul declarat de partea civilă P.C., ca nefondat.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de partea civilă P.C. împotriva Deciziei penale nr. 101/A din 10 mai 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului M.C., durata reţinerii şi arestării preventive de la 8 octombrie 2010 la 29 septembrie 2011.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 100 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat M.C., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 29 septembrie 2011.

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3330/2011. Penal