ICCJ. Decizia nr. 3456/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3456/2011
Dosar nr. 5429/1/2011
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra contestaţiei în anulare de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
La data de 27 iunie 2011, s-a înregistrat pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 37015/3/2007.
În cererea scrisă, de la filele 1-12, contestatorul a invocat în motivarea contestaţiei în anulare cazurile prevăzute de art. 386 lit. c) şi e) C. proc. pen., susţinând următoarele:
- instanţa de recurs nu s-a pronunţat asupra unor cauze de încetare a procesului penal cu privire la care existau probe în dosar, respectiv cea prevăzută de art. 10 lit. f) C. proc. pen., şi anume acţiunea penală nu putea fi pusă în mişcare dacă instanţa ar fi constatat că inculpatul nu a săvârşit fapta prevăzută de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 şi de art. 7 din Legea nr. 39/2003, întrucât probele care au stat la baza condamnării sunt nule;
- instanţa de recurs nu l-a audiat pe inculpat cu ocazia judecării recursului asupra faptelor de care era acuzat, în condiţiile în care instanţa de apel a pronunţat achitarea acestuia, iar instanţa de fond l-a condamnat la o pedeapsă de 10 ani închisoare.
Potrivit art. 391 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte a examinat admisibilitatea în principiu a cererii de contestaţie, fără a dispune citarea părţilor, în şedinţa publică din 6 octombrie 2011.
Contestaţia în anulare formulată este inadmisibilă în principiu.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că, în cauză, nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de dispoziţiile art. 391 alin. (2) C. proc. pen., care să impună admiterea în principiu a contestaţiei formulate.
Astfel, deşi în cuprinsul cererii sale scrise contestatorul a invocat expres motivele pe care se sprijină contestaţia, în conformitate cu prevederile art. 391 C. proc. pen., se constată că acestea au mai făcut obiectul unei alte contestaţii în anulare formulată de condamnat împotriva aceleiaşi decizii, la data de 23 decembrie 2009.
Prin decizia penală nr. 1086 din 22 martie 2010, pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, în dosarul nr. 10094/1/2009, definitivă, a fost respinsă, ca nefondată, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A.
În prezenta cauză, deşi contestatorul a invocat şi un alt motiv de contestaţie în anulare, faţă de cererea iniţială din 23 decembrie 2009, respectiv cel prevăzut de art. 386 lit. c) C. proc. pen., Înalta Curte constată, examinând conţinutul motivelor scrise ale contestaţiei, că acesta a fost invocat formal, în realitate încadrându-se în aceleaşi critici, invocate în prima cerere de contestaţie, şi anume referitoare la nevinovăţia inculpatului.
Aşa fiind, o nouă cerere de contestaţie în anulare, în care se invocă aceleaşi motive, este inadmisibilă.
Pentru aceste considerente, urmează a fi respinsă, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A., cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibilă, contestaţia în anulare formulată de contestatorul condamnat V.V.A. împotriva deciziei penale nr. 3572 din 3 noiembrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, pronunţată în dosarul nr. 37015/3/2007.
Obligă contestatorul la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3450/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3458/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
