ICCJ. Decizia nr. 3/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3/2011
Dosar nr. 10655/1/2010
Şedinţa publică din 5 ianuarie 2011
Asupra recursului de faţă:
Examinând actele dosarului, constată următoarele:
Prin încheierea din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a menţinut starea de arest preventiv a intimatului inculpat G.C., în temeiul art. 3002 C. proc. pen., rap. la art. 160b alin. (1) și (3) C. proc. pen.
Pentru a pronunţa această soluţie, instanţa de recurs a reţinut următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 268/2010 a Judecătoriei Călăraşi a fost condamnat inculpatul G.C. la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prev. şi ped. de art. 208 alin. (1) - art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen., cu art. 37 alin. (1) lit. b) C. pen. Acelaşi inculpat a fost condamnat la o pedeapsă de 3 ani închisoare pentru săvârşirea unei alte infracţiuni de furt în aceeaşi încadrare juridică, dispunându-se ca în conformitate cu art. 33 lit. a) – art. 34 lit. b) C. pen., acesta să execute pedeapsa cea mai grea aceea de 3 ani închisoare. I-a fost interzis inculpatului exerciţiul drepturilor prev. în art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen., menţinută starea de arest şi a fost dedusă din durata pedepsei perioada reţinerii şi arestării preventive.
Prin aceeaşi sentinţă a fost condamnat şi inculpatul I.C., în temeiul art. 208 alin. (1) – art. 209 alin. (1) lit. a), g) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 74 – 76 C. pen., la o pedeapsă de 1 an şi 4 luni închisoare, cu aplicarea pedepsei accesorii - art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., art. 71 C. pen., deducându-se, de asemenea, din pedeapsa aplicată durata reţinerii.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, au declarat apel Parchetul de pe lângă Judecătoria Călăraşi şi cei doi inculpaţi.
Prin decizia penală nr. 184/A din 28 octombrie 2010 a Tribunalului Călăraşi, secţia penală, au fost respinse, ca nefondate aceste apeluri, fiind menţinută starea de arest a apelanţilor inculpaţi.
Împotriva ambelor hotărâri au declarat recurs Ministerul Public şi recurentul inculpat I.C., solicitând printre altele, reindividualizarea pedepselor aplicate ambilor inculpaţi, în sensul majorării cuantumului.
Examinând legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a intimatului inculpat G.C. în conformitate cu art. 3002 C. proc. pen., Curtea - instanţă de recurs a reţinut în considerentele încheierii din şedinţa publică din 13 decembrie 2010 că probatoriul administrat până în prezent, în cauză, nu a făcut să înceteze presupunerea rezonabilă că inculpatul a comis infracţiunea pentru care a fost trimis în judecată, constatând întrunite aşadar în continuare exigenţele art. 143 C. proc. pen., în cauză având relevanţă din această perspectivă şi împrejurarea că a intervenit o hotărâre de condamnare a inculpatului în primă instanţă, menţinută în apel. Pe de altă parte, s-a apreciat cu privire la menţinerea temeiului reglementat de art. 148 lit. f) C. proc. pen., în raport de modalitatea concretă în care se presupune că s-ar fi comis faptele, constatând în fapt, în esenţă, în aceea că în perioada februarie – martie 2009, (data neputând fi stabilită cu certitudine), după orele 2030, inculpatul s-ar fi deplasat împreună cu coinculpata sa , ce nu a cunoscut destinaţia şi scopul deplasării la imobilul părţii vătămate M.I., de unde ar fi sustras o maşină de spălat, apoi s-ar fi reîntors şi ar fi sustras în acelaşi mod o butelie aragaz, un aspirator, 2 icoane; în noaptea de 12/13 iunie 2010 acelaşi inculpat împreună cu coinculpatul I.C. ar fi sustras, urmare a pătrunderii fără drept din locuinţa părţii vătămate D.I. 2 televizoare color Kenstar, un televizor color Teletech, frigider, cuptor microunde, bormaşină electrică, un polizor, 2 butelii de aragaz, un aparat Kosmodisc, un ventilator, alte bunuri - de urmările produse, dar şi de circumstanţele personale ale inculpatului ce nu se află la primul său conflict cu normele legii penale.
Prin urmare, instanţa de recurs, procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestării preventive, potrivit art. 3002 C. proc. pen. a concluzionat că trecerea timpului, durata de timp scursă, de la momentul luării măsurii arestării preventive – 4 iulie 2010 şi până la actualul moment procesual nu a fost în măsură să diminueze în mod semnificativ pericolul pe care le-ar prezenta pentru ordinea publică judecarea inculpatului în stare de libertate, în raport de particularităţile cauzei, durata detenţiei provizorii, menţinându-se în limite rezonabile, prin prisma diligenţelor sporite depuse de organele judiciare, în sensul finalizării judecării cauzei în primă instanţă şi în apel.
Împotriva acestei încheieri, în termen legal, a declarat recurs inculpatul G.C., solicitând Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie casarea acesteia şi rejudecând, revocarea măsurii arestării preventive.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, a pus în dezbaterea părţilor admisibilitatea recursului formulat în cauză.
Examinând încheierea recurată în raport cu prevederile art. 3851 C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul formulat este inadmisibil în împrejurarea în care este îndreptat împotriva unei soluţii, dispuse de instanţa de recurs, în materia măsurilor preventive.
De altfel, instanţa de recurs procedând la aplicarea disp. art. 3002 C. proc. pen. a pronunţat în mod corect o încheiere definitivă.
Având în vedere aceste considerente, în conformitate cu disp. art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, va respinge, ca inadmisibil recursul formulat de recurentul inculpat G.C. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Văzând şi prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la cheltuieli judiciare în favoarea statului, incluzând şi onorariul apărător desemnat din oficiu, ce urmează a se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge ca inadmisibil recursul declarat de inculpatul G.C. împotriva încheierii din 13 decembrie 2010 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia II penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, în dosarul nr. 5008/202/2010.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 5 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 285/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 3312/2011. Penal → |
|---|
