ICCJ. Decizia nr. 285/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 285/2011
Dosar nr. 1815/54/2010
Şedinţa publică din 27 ianuarie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările dosarului, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 178 din 28 septembrie 2010, Curtea de Apel Craiova a respins, ca nefondată, plângerea formulată de petentul V.G. împotriva rezoluţiei nr. 368/P/2010 din 10 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 727/II/2/2010 din 31 mai 2010, privind pe intimatul B.S., sub-inspector I.P.J. Gorj, judeţ Gorj.
A menţinut rezoluţia nr. 368/P/2010 din 10 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, confirmată prin rezoluţia procurorului general al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova nr. 727/II/2/2010.
A obligat petentul la 49 lei, cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin rezoluţia nr. 368/P/2010, din 10 mai 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, în temeiul art. 228 alin. (6) rap la art. 10 lit. a) C. proc. pen., s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de B.S. – sub-inspector I.P.J. Gorj, judeţ Gorj – sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Pentru a dispune astfel, procurorul de caz a reţinut că persoana vătămată V.G. a formulat plângere penală la data de 08 aprilie 2010, solicitând efectuarea de cercetări faţă de sub-inspectorul de poliţie B.S., sub aspectul săvârşirii infracţiunilor de abuz contra intereselor persoanelor şi favorizarea infractorului, arătând că acesta a încălcat dispoziţiile art. 23 din Codul deontologic al poliţistului şi nu a respectat dispoziţiile sentinţei penale nr. 1408 din 12 august 2009 şi ale deciziei penale nr. 666 din 15 noiembrie 2009, motivând că deşi avea obligaţia să o audieze pe martora G.A., făptuitorul nu a făcut acest lucru.
Din examinarea actelor premergătoare existente la dosar, procurorul de caz a constatat în esenţă că faptele sesizate de petent în plângere nu există, rezoluţia criticată de acesta – respectiv cea cu nr. 7588/P/2008 din 25 noiembrie 2009 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu - prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de făptuitorii C.V. şi G.I., fiind desfiinţată într-adevăr prin sentinţa penală nr. 1408/2009 a Judecătoriei Târgu Jiu, cauza fiind trimisă la procuror, în vederea începerii urmăririi penale faţă de cei doi făptuitori menţionaţi, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
După infirmarea soluţiei, prin referatul nr. 10341 din 10 martie 2010, sub-inspectorul B.S. a propus menţinerea soluţiei de scoatere de sub urmărire penală a învinuitei C.V. şi aplicarea sancţiunii cu caracter administrativ, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), precum şi scoaterea de sub urmărire penală a învinuitului G.I. pentru infracţiunea prev. de art. 31 alin. (2) rap. la art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP)
Prin rezoluţia 7588 din 24 martie 2010 a Parchetului de pe lângă Judecătoria Târgu Jiu, s-a dispus conform propunerii formulate de organul de cercetare penală, iar plângerea formulată împotriva acestei rezoluţii a fost admisă de către primul procuror prin ordonanţa nr. 1641/II/2/2010, care a dispus redeschiderea urmăririi penale faţă de cei doi învinuiţi menţionaţi mai sus.
Din starea de fapt astfel prezentată, procurorul de caz a constatat că sub-inspectorul B.S. nu a comis acte sau fapte prin care să prejudicieze interesele persoanei vătămate, sau prin care să creeze o situaţie favorabilă unor infractori, iar în ceea ce priveşte administrarea şi interpretarea probelor în faza de urmărire penală, a precizat că acestea sunt atributul exclusiv al organelor de cercetare penală sau a procurorului, în funcţie de natura infracţiunilor pentru care se efectuează cercetări, caracterul complet sau incomplet al probelor administrate sau greşita interpretare a acestora neconstituind deci un act cu caracter abuziv, în sensul dispoziţiilor art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP), ci aspecte ce pot fi corectate prin intermediul mijloacelor procesuale, în cazul de faţă, în temeiul dispoziţiilor art. 278 şi art. 2781 C. proc. pen.
De altfel, acest lucru s-a şi întâmplat în prezenta cauză, plângerea formulată de persoana vătămată fiind admisă prin ordonanţa nr. 1641/II/2/2010 din 22 aprilie 2010 a primului procuror, care a dispus redeschiderea urmăririi penale în cauza privind pe învinuiţii G.I. şi C.V.
Împotriva acestei rezoluţii cu nr. 368/P/2010, petentul V.G. a formulat plângere la procurorul ierarhic superior care, prin rezoluţia nr. 727/II/2/2010 din 31 mai 2010, a dispus în baza art. 275 – 278 C. proc. pen., a respins-o ca neîntemeiată, sens în care a constatat în esenţă că soluţia adoptată de procurorul de caz răspunde cerinţelor de legalitate, fiind fundamentată pe actele premergătoare efectuate, din care a rezultat lipsa oricărui temei de fapt ori de drept care să contureze infracţiunile sesizate ori alte fapte prevăzute de legea penală în sarcina sub-inspectorului de poliţie care a efectuat cercetările penale în cauză.
Împotriva acestor rezoluţii, petentul V.G. a formulat plângere la instanţă, potrivit dispoziţiilor art. 2781 C. proc. pen., cauza fiind astfel înregistrată pe rolul Curţii sub nr. 1815/54/2010, la data de 16 iunie 2010.
În motivarea plângerii, petiţionarul a criticat rezoluţiile atacate pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că se impune desfiinţarea soluţiilor date de procurorul de caz, respectiv primul procuror al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova. şi cercetarea administrativă a sub-inspectorului de poliţie B.S., de către I.P.J. Gorj, deoarece vinovăţia acestuia există şi, în cauză, nu s-au administrat toate probele solicitate.
Reţine instanţa de fond că plângerea formulată de petiţionar nu este întemeiată, din actele existente la dosar neputând fi reţinute în cauză elementele constitutive ale infracţiunilor prev. de art. 246 şi art. 264 C. pen.
Împotriva acestei sentinţe, în termen legal, a declarat recurs petiţionarul V.G., pe care nu l-a motivat în scris şi nici nu s-a prezentat în faţa Înaltei Curţi pentru a-l susţine oral.
Analizând însă din oficiu recursul declarat de petiţionar sub toate aspectele, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursul declarat de petiţionar nu este fondat, urmând a fi respins ca atare pentru considerentele ce urmează.
Soluţia dispusă de instanţa de fond de menţinere a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale faţă de sub-inspectorul B.S., este legală şi temeinică, cât timp actele premergătoare efectuate în cauză nu au evidenţiat aspecte de natură penală, cu ocazia exercitării atribuţiilor de serviciu de către intimaţi.
În plângerea adresată procurorului, petiţionarul menţionează că intimatul nu a audiat un martor deşi a indicat numele şi adresa, cu scopul vădit de a le uşura situaţia învinuiţilor.
Ca atare, nemulţumirea petiţionarului se referă la modul defectuos în care intimatul şi a exercitat atribuţiile de serviciu cu ocazia instrumentării plângerii penale faţă de numiţii C.V. şi G.I.
Or, această nemulţumire a petiţionarului nu poate declanşa tragerea la răspundere penală a intimatului care a efectuat actele de urmărire penală necesare şi utile cauzei, fapt ce reprezintă un atribut exclusiv al organelor de cercetare penală.
Modalitatea de efectuare a actelor de urmărire penală ca şi administrarea şi interpretarea probelor sunt supuse controlului judecătoresc, conform art. 2781 C. proc. pen., aşa cum s-a întâmplat şi în cauza dedusă judecăţii, control în urma căruia instanţa poate dispune trimiterea cauzei la parchet pentru începerea urmăririi penale.
Rezultă din actele existente la dosar că sub-inspectorul de poliţie B.S. şi-a îndeplinit în mod corespunzător şi în limitele legii atribuţiile de serviciu fapt pentru care apreciază Înalta Curte că în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunilor de abuz în serviciu prev. de art. 246 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 297 NCP) şi favorizarea infractorului prev. de art. 264 C. pen.
Faţă de considerentele arătate Înalta Curte, urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă, ca nefondat recursul petiţionarului.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionarul V.G. împotriva sentinţei penale nr. 178 din 28 septembrie 2010 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 100 lei, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 27 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 278/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare... → |
|---|
