ICCJ. Decizia nr. 3698/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3698/2011
Dosar nr. 2840/2/2011
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, a fost respinsă, ca nefondată, plângerea formulată de petentul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 429/11/2/2011 din 8 martie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti.
S-au reţinut, în esenţă, următoarele:
La data de 15 decembrie 2010 sub nr. 2252/P/2010, a fost înregistrată la Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti ordonanţa nr. 261/P/2010 din data de 6 decembrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie - Serviciul Teritorial Bucureşti, prin care s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de C.V., B.D., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, C.V., judecător la Curtea de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 254 alin. (1) şi (2) C. pen. raportat la art. 6 şi art. 7 alin. (1) din Legea nr. 78/2000 şi art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., faţă de comisarul şef de politie P.D. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. raportat la art. 6 si art. 7 alin. (1) şi (3) din Legea nr. 78/2000, faţă de F.N. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 257 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, precum şi faţă de AN sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 255 alin. (1) C. pen. rap. la art. 6 şi art. 7 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 78/2000 şi art. 61 din Legea nr. 78/2000.
În plângerea formulată, petentul B.M. a susţinut că prin abuz în serviciu contra intereselor persoanelor, judecător C.V., procuror D.B. şi procuror V.C. au respins plângerile sale, fără să constate abuzul poliţiştilor reclamaţi.
În urma actelor premergătoare efectuate, prin rezoluţia din data de 26 ianuarie 2011, s-a dispus neînceperea umilirii penale faţă de magistraţii C.V., şi B.D., procurori în cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti şi C.V., judecător în cadrul Curţii de Apel Bucureşti, sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prevăzute de art. 246 alin. (1) C. pen. şi art. 264 alin. (1) C. pen., întrucât faptele nu există.
Pentru a dispune astfel, s-a reţinut că, din actele premergătoare efectuate în cauză, nu au rezultat date ori indicii în sensul existenţei vreunui fapte de abuz în serviciu contra intereselor persoanelor ori acordarea unui ajutor făptuitorilor poliţişti pentru a îngreuna sau zădărnici urmărirea penală, cu prilejul soluţionării cauzelor penale magistraţii îndeplinindu-şi atribuţiile de serviciu potrivit legii.
Prin rezoluţia nr. 429/11/2/2011 din data de 8 martie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a dispus respingerea ca neîntemeiată, a plângerii formulate de petentul B.M. împotriva rezoluţiei nr. 2252/P/2010 din 26 ianuarie 2011 a aceleiaşi unităţi de Parchet.
Împotriva sentinţei sus-menţionate a declarat recurs petiţionarul.
Recursul declarat de petiţionar împotriva sentinţei este inadmisibil, pentru următoarele considerente :
Potrivit dispoziţiilor art. 2871 alin. (1) C. proc. pen., împotriva rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale sau a ordonanţei ori, după caz, a rezoluţiei de clasare, de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale, date de procuror, persoana vătămată, precum şi orice alte persoane ale căror interese legitime sunt vătămate pot face plângere la judecătorul de la instanţa căreia i-ar reveni, potrivit legii, competenţa să judece cauza în primă instanţă.
Potrivit dispoziţiilor art. 2781 alin. (7) şi (8) din acelaşi cod, judecătorul, soluţionând plângerea, pronunţă una dintre soluţiile prevăzute la lit. a), b), c) de la alin. (8).
Conform prevederilor art. 2781 alin. (10), astfel cum a fost modificat prin art. XVIII pct. 39 din Legea nr. 202/2010, publicată în M.Of. nr. 714 din 26 octombrie 2010 şi intrată în vigoare la data de 25 noiembrie 2010, hotărârea judecătorului pronunţată potrivit alin. (8) este definitivă.
În cauză, hotărârea recurată de petiţionar a fost pronunţată la data de 21 aprilie 2011, ulterior intrării în vigoare a Legii nr. 202/2010, care nu mai prevede posibilitatea exercitării recursului împotriva acestor hotărâri.
În raport de considerentele expuse, urmează a fi respins, ca inadmisibil, recursul declarat de petiţionar, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petiţionar B.M. împotriva sentinţei penale nr. 263 F din 21 aprilie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentul petiţionar la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3462/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3699/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
