ICCJ. Decizia nr. 3450/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3450/2011
Dosar nr. 4497.1/85/2008
Şedinţa publică din 6 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 208 din 2 decembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Sibiu a condamnat, în baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), pe inculpatul G.N., la o pedeapsă de 5 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.
În baza art. 240 C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat acelaşi inculpat la o pedeapsă 1 an închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de uzurpare de calităţi oficiale.
În baza art. 33 lit. b), art. 34, lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 5 ani închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exerciţiul drepturilor civile prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat inculpatul G.N. la plata parţială a cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 5.000 lei, restul cheltuielilor judiciare avansate de stat rămân în sarcina acestuia.
În considerente instanţa a reţinut că la 6 octombrie 2008, martorul S.L. în calitate de administrator la benzinăria Petrom situată în Sibiu, a depus la Poliţia Municipiului Sibiu o sesizare prin care solicita identificarea şoferului autoturismului marca Audi cu nr. , care în timpul unei manevre a lovit stâlpul de la pompa nr. 6 şi a părăsit locul accidentului. în final se solicită identificarea pentru recuperarea prejudiciului produs.
Sesizarea respectivă i-a fost repartizată pentru soluţionare inculpatului L.M. care a efectuat demersurile necesare de identificare a proprietarului autoturismului implicat în coliziune şi întrucât acesta figura înscris pe numele fostului proprietar, inculpatul l-a contactat pe acesta care i-a comunicat numele actualului proprietar, respectiv tatăl martorului P.I.B.
În continuare inculpatul L.M. a luat legătura telefonic cu tatăl martorului P.I.B. căruia i-a relatat cele întâmplate, precum şi că sesizarea respectivă poate fi soluţionată pe cale amiabilă dacă se achită prejudiciul, lăsându-i nr. său de telefon pentru a fi contactat de P.B.I.
După această discuţie, P.B.I. a fost sunat de tatăl său care i-a comunicat cele întâmplate şi i-a transmis şi nr. de telefon al inculpatului L.M. pentru a-l contacta.
Ulterior, P.B.I. I-a sunat pe inculpatul L.M., însă din eroare a format un alt nr. de telefon la care a răspuns inculpatul G.N., căruia martorul i-a relatat cele întâmplate.
Inculpatul Grigore s-a prezentat ca fiind inspector Grigore de la Poliţia Udrişte şi la întrebarea martorului P.B.I. cum a ajuns sesizarea de la Sibiu la Bucureşti, acesta i-a răspuns că unul dintre asociaţii benzinăriei are domiciliul în Bucureşti, şi a formulat plângerea la sediul Poliţiei unde îşi desfăşoară activitatea, comunicându-i că se află la sediul Poliţiei, fiind de serviciu. Ulterior martorul P. a sunat pe nr. de telefon pe care i I-a indicat inculpatul G., ocazie cu care inculpatul i-a reproşat martorului că fapta sa este foarte gravă întrucât a părăsit locul accidentului, şi atunci martorul s-a justificat spunând că este la prima abatere şi I-a întrebat „cât să vă dau 3-4 milioane". La oferta acestuia inculpatul G.N. i-a replicat că este vorba de o treabă serioasă şi că este necesară suma de 500 de Euro, iar la întrebarea martorului asupra modului de achitare a banilor inculpatul i-a spus că urma să-i comunice un nr. de cont. Inculpatul G.N. I-a avertizat, de asemenea, pe martorul P. că dacă a doua zi banii nu sunt depuşi în cont va înainta dosarul superiorilor săi. A doua zi dimineaţa tatăl martorului, fiind prezent şi martorul P.B. a vorbit telefonic cu inculpatul L.M., care i-a confirmat că situaţia se poate rezolva pe cale amiabilă, însă cu condiţia ca autorul accidentului, respectiv P.B. să se prezinte la sediul poliţiei. Derutat de faptul că a purtat discuţii telefonice cu cei doi lucrători de poliţie care i-au comunicat un mod diferit de soluţionare a incidentului, martorul P.B.I. a devenit suspicios şi din acest motiv a sesizat D.N.A.
Între timp, martorul P.B.I. continua să primească mesaje, de la inculpatul Grigore prin care acesta îi cererea să-i predea suma de 500 Euro. Iniţial inculpatul i-a solicitat martorului P. să se întâlnească în municipiul Bucureşti pentru a-i preda banii, însă martorul la sugestia celor de la D.N.A. i-a cerut acestuia să se întâlnească în municipiul Sibiu, însă inculpatul a refuzat stabilind apoi de comun acord să se întâlnească în municipiul Piteşti.
Inculpatul i-a comunicat martorului locul unde urmau să se întâlnească, respectiv în incinta magazinului Flanco, unde inculpatul I-a asigurat că este mai bine să se rezolve în acest mod problema şi apoi când martorul i-a data banii acesta i-a cerut să meargă mai întâi să-i schimbe la un magazin, justificând că „nu poţi să ştii". Martorul a plecat spre un magazin pentru a efectua schimbul solicitat de inculpat, însă nu a schimbat banii cu care a revenit la masa unde se afla inculpatul şi i-a pus pe masă. Imediat martorul a plecat întrucât s-au prezentat lucrătorii de poliţie, care l-au reţinut pe inculpat.
S-a reţinut că fapta inculpatului, care s-a folosit fără drept de o calitate oficială, prezentându-se în mod repetat în discuţiile purtate telefonic cu martorul P.B.I. ca fiind lucrător de poliţie constituie infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale. De asemenea, fapta inculpatului de a pretinde suma de 500 de Euro, prin inducerea în eroare a martorului P.B.I. căruia i-a promis că în virtutea calităţii pe care o are nu va da curs unei plângeri penale, deşi inculpatul nu avea calitatea şi atribuţiile pe care şi le atribuia, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen.
Împotriva sentinţei penale sus-arătate inculpatul G.N. a declarat apel peste termen.
Prin decizia penală nr. 36/A din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul G.N. a declarat recurs, solicitând casarea ambelor hotărâri, temeiul art. 3859 pct. 21 C. proc. pen., pentru motivele expuse în partea introductivă a hotărârii.
Recursul inculpatului nu este fondat.
Examinând actele şi probele dosarului, raportat la criticile de recurs formulate de inculpat, Înalta Curte constată că acestea nu sunt întemeiate pentru următoarele motive:
Din actele dosarului, se constată că la judecata cauzei în fond şi apel, inculpatul a fost citat la adresele indicate în rechizitoriu, din municipiul Suceava, la reşedinţa indicată de acesta în declaraţia olografă dată la urmărirea penală (fila 144) din Bucureşti, sector 3, la adresa indicată cu ocazia prezentării materialului de urmărire penală, din Bucureşti, sector 2, Bucureşti, precum şi prin afişare la Consiliul local Sibiu.
Citarea inculpatului la o altă adresă se impunea doar în situaţia în care ar fi indicat şi încunoştinţat instanţa despre schimbarea adresei.
Or, aşa cum rezultă din actele dosarului, inculpatul, aflat în stare de libertate, a fost citat la toate adresele indicate sau rezultate în urma verificărilor efectuate în Serviciul de Evidenţă al M.I.R.A., prin afişare la uşa Consiliului local, precum şi cu mandate de aducere la aceste adrese.
De altfel, de la adresele indicate de inculpat, chiar şi în declaraţia de recurs (Bucureşti, sector 2,), dovada de îndeplinire a procedurii de citare a revenit cu menţiunea "destinatar necunoscut".
Totodată, a rezultat că inculpatul a fost pus în urmărire prin dispoziţia I.G.P.R. nr. 170732 din 22 aprilie 2010, sustrăgându-se procesului penal.
Faţă de cele arătate, se constată că instanţele au dat dovadă de rol activ şi au dispus citarea inculpatului în conformitate cu dispoziţiile art. 177 C. proc. pen., criticile inculpatului nefiind întemeiate.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul declarat de recurentul inculpat G.N. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală, să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat G.N. împotriva deciziei penale nr. 36/A din 1 martie 2011 a Curţii de Apel Alba-lulia, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 500 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 lei, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 6 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3312/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3456/2011. Penal → |
|---|
