ICCJ. Decizia nr. 3541/2011. Penal. Infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice (O.U.G nr. 195/2002). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3541/2011
Dosar nr. 2204/117/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 630 din 23 decembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Cluj în Dosarul nr. 2204/117/2010, în baza art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. a fost condamnat inculpatul H.L.O. pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autoturism de către o persoană ce are în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, la pedeapsa de 7 luni închisoare.
În baza art. 71 C. pen. a fost privat inculpatul, începând cu data rămânerii definitive a sentinţei şi până la executarea pedepsei, de dreptul prevăzut de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen.
În baza art. 81 C. pen. s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, termenul de încercare fiind de 2 ani şi 7 luni conform art. 82 C. pen.
În baza art. 71 alin. ultim C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii pe durata suspendării executării pedepsei principale.
În baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen. referitoare la condiţiile revocării suspendării condiţionate a executării pedepsei.
În baza art. 189 C. proc. pen. s-a stabilit în favoarea Baroului Cluj suma de 100 RON reprezentând onorariu parţial pentru apărător din oficiu (av. G.I.D.) ce se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul să plătească în favoarea statului suma de 900 RON cu titlu de cheltuieli judiciare, sumă ce include şi onorariul parţial al apărătorului din oficiu.
Pentru a pronunţa această sentinţă, Tribunalul a reţinut că prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Cluj emis în Dosarul nr. 668/P/2009, a fost trimis în judecată în stare de libertate, inculpatul H.L.O., funcţionar public din cadrul sistemului penitenciarelor, respectiv agent în cadrul Penitenciarului Gherla, pentru săvârşirea infracţiunii de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană ce are în sânge o îmbibaţie alcoolică peste limita legală, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Conform art. 60 alin. (4) din Legea nr. 293/2004, modificată prin O.U.G. nr. 47/2006, competenţa de a efectua urmărirea penală şi de a judeca, în primă instanţă, infracţiunile comise de astfel de agenţi, revine Parchetelor de pe lângă tribunale, respectiv tribunalelor.
Sub aspectul stării de fapt, s-a reţinut că în data de 20 martie 2009, în jurul orei 1600, inculpatul a condus pe drumurile publice din municipiul Gherla, autoturismul proprietate personală marca V.P., în timp ce avea în sânge o îmbibaţie alcoolică de 2,15‰ alcool pur în sânge.
Pe parcursul urmăririi penale au fost audiaţi inculpatul şi martorii, la dosarul cauzei fiind depuse procesul-verbal de constatare, buletinul de analiză toxicologică alcoolemie, rapoarte de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al alcoolemiei.
Inculpatul a recunoscut sincer săvârşirea infracţiunii, declaraţia sa coroborându-se cu declaraţiile martorilor prezenţi la cabana unde a consumat alcool, cu ale martorilor prezenţi la locul accidentului rutier, cu buletinul de analiză toxicologică-alcoolemie şi cu raportul de expertiză medico-legală pentru calcul retroactiv al alcoolemiei.
În faza de judecată a fost audiat inculpatul, martorii R.R.M., C.N.C., M.R., P.O.R., D.T.A., J.G.O., M.F.E. şi au fost depuse înscrisuri în circumstanţiere.
Din probele administrate în cauză, atât în faza de judecată, cât şi în faza de urmărire penală, coroborate, a rezultat că în data de 20 martie 2009, în jurul orei 1300, inculpatul, însoţit de martorii M., D., J., M. şi alţii, s-au deplasat la cabana din localitatea Silivaş a martorului J., cu două maşini dintre care una condusă de inculpat. La cabană au fost servite sandviciuri şi băutură, ţuică şi vin, cei invitaţi consumând cu toţii băuturi alcoolice.
În privinţa inculpatului, din declaraţia proprie dată în faza de judecată şi în cea de urmărire penală la data de 22 octombrie 2009, precum şi din declaraţiile martorilor, colegi ai săi, a rezultat că s-a plâns de dureri de stomac atroce, dureri pe care le-ar fi avut şi anterior întrunirii şi din cauza cărora s-a lăsat de fumat, că nu a consumat alcool până în jurul orei 1500 când a fost sfătuit de un coleg de-al său – persoană a cărei identificare nu s-a reuşit, să consume ţuică pentru motivul că această băutură ar ameliora sau anihila durerea de stomac. Drept urmare, inculpatul a băut dintr-un pahar tip sondă de cca. 250 ml, cantitatea de cca. 150 ml ţuică de prune de 55° dintr-o suflare, fără aport alimentar. S-a precizat că inculpatul are o constituţie astenică având la data evenimentului 71 kg la 1,88 m înălţime. După aprox. 30 - 45 de minute, acesta s-a urcat la volanul maşinii proprii, pe care a condus-o de la Silivaş spre Gherla, iar la un moment dat, la intrarea în municipiu, în cartierul Hăşdate, datorită vitezei neadaptate la condiţiile de drum accidentat, cu numeroase gropi pe care a încercat să le ocolească, într-o curbă, nu a mai reuşit să redreseze maşina şi a intrat în coliziune cu un autoturism marca O., parcat pe sensul opus, la marginea carosabilului, în care se afla martorul R.R.M., lovind apoi gardul locuinţei martorului P., aflat şi el lângă maşina proprie, în apropiere.
Inculpatul a coborât din maşină pentru a se asigura dacă pasagerii din maşina proprie şi martorul R. sunt teferi, după care a fost chemată poliţia.
Din coroborarea probelor de la dosar rezultă că inculpatul era în mod cert, vizibil, sub influenţa băuturilor alcoolice, chiar dacă martorii nu au dorit să fie categorici în această privinţă, deoarece, potrivit propriei declaraţii nu a reuşit să sufle o perioadă suficientă în aparatul alcooltest, pentru a se putea măsura cantitatea de alcool din aerul expirat, iar după ce i s-a recoltat prima probă de sânge la spital şi a fost dus la poliţie pentru declaraţii a aţipit (la ora 1700) pe scaun şi a refuzat să dea declaraţie pe motiv că îi este rău de la ţuică.
Din buletinul de analiză toxicologică alcoolemie a rezultat că inculpatul a avut la ora 1625 o alcoolemie de 2,15 g ‰ la prima probă, iar la a doua, recoltată după o oră, o alcoolemie de 2,05 g ‰. Aceste valori se coroborează şi cu concluziile celui de al doilea raport de expertiză de calcul retroactiv al alcoolemiei, care stabileşte pentru ora la care s-a condus, pe baza consumului de ţuică declarat, a constituţiei inculpatului, a timpului scurs între momentul conducerii şi cel al recoltării şi a fazei toxicocinetice a alcoolului o alcoolemie între 1,45 şi 1,90 g ‰. S-a menţionat şi că inculpatul a consumat mai mult de 150 ml ţuică.
S-a reţinut că fapta inculpatului, care în data de 20 martie 2009, în jurul orei 1600 a condus autoturismul marca V.P. proprietate personală având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste 0,80 g ‰, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii prev. de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Vinovăţia inculpatului a fost pe deplin dovedită, în cauză neexistând nicio cauză de înlăturare a caracterului penal al faptei şi fiind pe deplin întrunite elementele constitutive ale infracţiunii. Inculpatul a consumat alcool de bună-voie, motivul pentru care a făcut-o neavând relevanţă deoarece o persoană care ştie despre ea că are probleme cu stomacul, are medicamente specifice asupra sa, ştie că în orice afecţiune a stomacului este interzis consumul de alcool şi nu „dă peste cap” dintr-o suflare o astfel de cantitate de ţuică. Nu drumul accidentat a dus la producerea coliziunii cu celălalt autovehicul, ci viteza cu care inculpatul a condus şi neadaptarea ei la condiţiile de drum, plus scăderea reflexelor datorită consumului de alcool şi alcoolemiei în creştere, după un consum ca cel realizat de inculpat. În plus, localitatea Silivaş se află la mică distanţă de municipiul Gherla, cca. 12 km, iar în oraş sunt taxiuri ce puteau fi chemate la cabană pentru a transporta pe inculpat şi pe colegii care au venit cu maşina sa. Nu trebuie omis nici faptul că, potrivit obiceiului, la astfel de întruniri, toţi participanţii consumă alcool, indiferent de faptul că vin cu maşina sau nu, aspect relatat de superiorul inculpatului, martorul J. A existat intenţia clară a inculpatului de a consuma alcool, precum şi aceea de a conduce sub influenţa lui, iar din probele administrate în cauză rezultă că între momentul conducerii şi cel al recoltării primei probe de sânge a trecut un interval scurt de timp, respectiv 25 de minute.
Ca atare, inculpatul a fost condamnat la pedeapsa închisorii, la stabilirea cuantumului căreia s-a ţinut cont de prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv de limitele de pedeapsă prevăzute de textul de încriminare, de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de comportamentul avut anterior şi ulterior comiterii faptei, de împrejurările comiterii faptei, de urmările acesteia pentru inculpat, care este în pericol de a-şi pierde şi locul de muncă şi, consecutiv, de a fi în imposibilitatea de a-şi plăti creditul, precum şi contravaloarea studiilor eventual întrerupte.
S-a considerat că se impune reţinerea de circumstanţe atenuante în favoarea inculpatului potrivit art. 74 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen. deoarece acesta a avut un comportament ireproşabil în familie, la locul de muncă şi în societate, anterior incidentului mai sus descris, fiind căsătorit, apreciat la serviciu şi legitimat la un club sportiv, acest din urmă aspect denotând şi că nu consumă alcool în exces, a achitat contravaloarea gardului avariat, precum şi a reparaţiilor autovehiculului accidentat, a cooperat cu organele de cercetare penală şi a avut un comportament adecvat pe parcursul cercetărilor.
De asemenea, raportat la lipsa de antecedente penale, la integrarea în societate şi la aparenţa că această infracţiune a reprezentat un incident izolat în viaţa inculpatului, instanţa a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privare de libertate, motiv pentru care inculpatul a fost condamnat la pedeapsa de 7 luni închisoare cu suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Raportat la valoarea ridicată a alcoolemiei şi la consecinţele accidentului, precum şi la posibilele urmări ale consumului de alcool, dacă inculpatul ar fi ajuns într-o zonă mult mai frecventată de pietoni şi mai circulată de autovehicule, s-a apreciat că este imposibilă achitarea în temeiul art. 181 C. pen. sau acordarea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante reţinute.
În baza art. 82 C. pen. s-a stabilit termenul de încercare de 2 ani şi 7 luni, iar în baza art. 359 C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.
S-a aplicat pedeapsa accesorie prevăzută de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a C. pen. şi s-a suspendat aplicarea ei pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei.
Împotriva sentinţei Tribunalului Cluj, în termen legal, a declarat apel inculpatul H.L.O., solicitând desfiinţarea acesteia şi, pronunţând o nouă hotărâre, să se dispună achitarea sa de sub învinuirea comiterii infracţiunii prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen.
S-a arătat în motivarea apelului că, se apreciază că fapta inculpatului nu prezintă gradul de pericol social al infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, pentru mai multe considerente:
- inculpatul nu este un consumator frecvent de alcool, el fiind nevoit în ziua incidentului să consume, datorită durerilor acute de stomac pe care le acuza şi, la sugestia unui coleg, indicându-l ca un „leac bărbătesc”;
- la producerea incidentului rutier în care a fost implicat, a contribuit şi starea foarte proastă a drumului, gropile din asfalt, pe care a făcut eforturi să le ocolească;
- distanţa redusă pe care trebuia să o parcurgă până acasă şi faptul că nu prezenta simptoame că s-ar afla sub influenţa băuturilor alcoolice, l-au determinat să se urce la volan;
- valoarea alcoolemiei, de care s-a ţinut seama la stabilirea pedepsei, a fost determinată de lipsa aportului alimentar;
- consecinţele accidentului au fost reduse, fără victime, doar cu avarierea unui autoturism, pagubele fiind recuperate de inculpat;
- există practică judiciară în materie, care relevă posibilitatea aplicării unei sancţiuni administrative, în situaţii similare;
- persoana inculpatului - îl recomandă pentru o sancţiune administrativă: nu are antecedente penale; are un loc de muncă stabil, fiind agent în cadrul Penitenciarului Gherla şi se bucură de apreciere la locul de muncă; este integrat social; a avut un comportament ireproşabil în familie, la locul de muncă şi în societate; este căsătorit, având o familie bine închegată; regretă sincer fapta şi, a solicitat achitarea şi pentru că, în situaţia unei condamnări, îşi va pierde locul de muncă, fiind astfel pus în situaţia de nu putea să-şi achite împrumuturile contractate de la bănci şi obligat să plătească taxa de şcolarizare.
Prin Decizia penală nr. 56 din 23 martie 2011, Curtea de Apel Cluj, secţia penală şi de minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul H.L.O. apreciind că Sentinţa penală nr. 630 din 23 decembrie 2010 a Tribunalului Cluj este legală şi temeinică.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, a declarat recurs inculpatul H.L.O., solicitând admiterea astfel cum s-a reţinut în practicaua prezentei decizii.
Examinând decizia penală atacată prin prisma motivelor de recurs formulate, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept ale cauzei, Înalta Curte constată următoarele:
În cauză s-a stabilit corect situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului, procedându-se la încadrarea juridică corespunzătoare a faptei săvârşite de acesta.
Astfel, în baza probatoriului administrat, s-a reţinut că la data de 20 martie 2009, în jurul orelor 1600, inculpatul H.L.O. a condus autoturismul marca V.P., proprietate personală, pe drumuri publice de pe raza localităţii Gherla, judeţul Cluj, având în sânge o îmbibaţie alcoolică peste 0,80 g ‰.
Fapta comisă de inculpat a fost încadrată juridic în infracţiunea de conducere pe drumurile publice a unui autovehicul de către o persoană care are o îmbibaţie alcoolică de peste 0,80 g/l alcool pur în sânge, prevăzută de art. 87 alin. (1) din O.U.G. nr. 195/2002.
Prin recursul formulat în cauză nu se critică încadrarea juridică a faptei, de altfel, ci soluţia de condamnare a inculpatului pentru această faptă, apreciată, de apărare, ca neprezentând gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Înalta Curte constată, însă, că, raportat la speţa dedusă judecăţii, nu se justifică achitarea inculpatului în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. b1) C. proc. pen., având în vedere că infracţiunea comisă este una de pericol, iar urmările ce puteau fi produse sunt extrem de grave.
De asemenea, aspectele privind persoana şi conduita făptuitorului au fost avute în vedere de instanţele anterioare, care au avut în vedere că inculpatul nu are antecedente penale, este tânăr, bine integrat social şi profesional, este căsătorit, cu loc de muncă stabil (agent de penitenciar), este apreciat de colegi şi în familie şi societate, dar şi faptul că inculpatul, deşi a recunoscut fapta, a avut o atitudine oscilantă cu privire la tipul şi cantitatea de alcool consumată.
Prin urmare, la aprecierea gradului de pericol social al unei infracţiuni nu pot fi avute în vedere doar elementele favorabile ce ţin de persoana inculpatului.
În consecinţă, Înalta Curte constată că elementele favorabile inculpatului au fost valorificate eficient, în cauză reţinându-se corect circumstanţele atenuante şi coborându-se pedeapsa sub minimul special prevăzut de lege, aplicându-se, ca modalitate de executare, suspendarea condiţionată a executării acesteia.
Solicitarea inculpatului, de a se da o eficienţă şi mai mare aspectelor favorabile invocate şi a aprecia, astfel, că fapta comisă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, nu se impune a fi primită, cu atât mai mult cu cât se invocă o stare de normalitate, de fapt, care nu poate fi ridicată la un rang mai mare decât se cuvine.
Pe de altă parte, consecinţele grave ale condamnării inculpatului faţă de inculpat şi familia sa reprezintă consecinţa faptei sale şi nu poate duce la concluzia că această faptă nu prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni.
Faţă de aceste considerente, Înalta Curte constată că recursul declarat de inculpatul H.L.O. este nefondat, urmând a fi respins ca atare, conform dispozitivului.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat recurentul inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul H.L.O. împotriva Deciziei penale nr. 56/A din 23 martie 2011 a Curţii de Apel Cluj, secţia penală şi de minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3544/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3539/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... → |
|---|
