ICCJ. Decizia nr. 3570/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3570/2011
Dosar nr. 8596/2/2011
Şedinţa publică din 12 octombrie 2011
Asupra cauzei penale de faţă;
În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 442/F din 7 octombrie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, în Dosarul nr. 8596/2/2011 (3318/2011) s-a admis sesizarea autorităţilor judiciare ungare şi, în consecinţă, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 14 aprilie 2011 de Tribunalul Municipal Szolnok din Republica Ungaria împotriva numitei S.Z., de cetăţenie slovacă, şi predarea acesteia autorităţilor judiciare ungare, emitente a mandatului european de arestare, cu respectarea regulii specialităţii.
S-a dispus arestarea în vederea predării a persoanei solicitate S.Z., fiica lui K.V. şi I.M., născută la 15 iulie 1971, în localitatea Lucenec-Vidina, Republica Slovacia, domiciliată în localitatea Lucenec-Vidina, pe o perioadă de 24 de zile de la 9 octombrie 2011 la 1 noiembrie 2011, inclusiv.
S-a constatat că persoana solicitată a fost reţinută şi arestată începând cu 3 octombrie 2011.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Onorariul cuvenit apărătorului din oficiu în cuantum de 320 RON, s-a dispus să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul translatorului pentru 9 ore de traducere s-a dispus să se suporte din fondul Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că prin Adresa nr. 2298/II-5/2010 din 3 octombrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a sesizat instanţa în conformitate cu dispoziţiile art. 102 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, cu solicitarea transmisă de Biroul SIRENE din Ungaria de arestare şi punere în executare a mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare maghiare faţă de numita S.Z., de cetăţenie slovacă.
Prin Încheierea de şedinţă din 3 februarie 2010, Curtea de Apel a dispus în baza art. 103 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, arestarea persoanei solicitate S.Z. pe o durată de 5 zile, începând cu 4 octombrie 2011 până la 8 octombrie 2011, inclusiv. Totodată, s-a fixat termen la data de 7 octombrie 2011 pentru prezentarea de către procuror a mandatului european de arestare, însoţit de traducerea în limba română.
Încheierea de şedinţă sus-menţionată a rămas definitivă prin Decizia nr. 3465 din 6 octombrie 2011 pronunţată de Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, în Dosarul nr. 7900/1/2011, prin care s-a respins, ca nefondat, recursul formulat de persoana solicitată S.Z.
Examinând actele dosarului în raport cu dispoziţiile Legii nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a constatat că sunt realizate condiţiile legale pentru a fi pus în executare mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare maghiare împotriva persoanei solicitate S.Z.
Pentru a concluziona astfel, curtea a reţinut că la data de 14 aprilie 2011 a fost emis Mandatul european de arestare nr. 16.BNZ.184/2011/2 de către Tribunalul Districtual Szolnok din Republica Ungaria, în vederea efectuării urmăririi penale faţă de numita S.Z. pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă (înşelăciune) prevăzută şi pedepsită de art. 318.1 C. pen. maghiar.
În fapt, s-a reţinut că în perioada 10 iulie 2009 - 14 septembrie 2009, în mod repetat, persoana solicitată S.Z. a indus în eroare trei persoane pricinuindu-le o pagubă totală de 4.510.000 HUF.
Infracţiunea reţinută în sarcina persoanei solicitate S.Z., astfel cum a fost expusă în cuprinsul semnalării, are corespondent în legislaţia română în dispoziţiile art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP)
Din perspectiva dispoziţiilor art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a constatat realizate exigenţele referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare.
Astfel, mandatul european de arestare emis faţă de persoana solicitată S.Z. cuprinde toate informaţiile prevăzute de textul de lege anterior menţionat cu privire la identitatea persoanei solicitate - fiind indicate toate datele de stare civilă relevante -, precum şi cu privire la mandatul de arestare preventivă în baza căruia s-a emis mandatul de arestare european a cărui executare se solicită. Din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă încadrarea juridică a faptei, o descriere a circumstanţelor în care aceasta a fost comisă, precum şi pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune.
De asemenea, s-a constatat că nu există incidente referitoare la identitatea persoanei solicitate, aceasta confirmându-şi identitatea în cursul şedinţei de judecată din 3 octombrie 2011.
Totodată, Curtea a constatat că în cauză nu este incidentă vreuna din situaţiile care, conform art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată, constituie motive obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare.
În cauză, persoana solicitată şi-a exprimat opoziţia la predare susţinând că la momentul când se pretinde că ar fi comis fapta nu se afla pe teritoriul Ungariei de unde anterior fusese expulzată. De asemenea, a solicitat să fie pusă în libertate urmând să se prezinte personal în faţa autorităţilor judiciare maghiare, şi nu prin intermediul acestei proceduri de punere în executare a unui mandat european de arestare.
S-a apreciat de către instanţa de fond că susţinerile persoanei solicitate pentru a justifica opoziţia sa la predare, nu pot constitui motive de refuz din perspectiva dispoziţiilor art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată.
Astfel, invocarea de către persoana solicitată, ca motiv de refuz la predare, a împrejurării că la momentul când se pretinde că ar fi comis fapta nu se afla pe teritoriul Ungariei, nu se circumscrie cazurilor limitativ prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, ci constituie o apărare care însă nu poate fi examinată în acest cadru procesual al punerii în executare a unui mandat european de arestare.
În consecinţă, constatând că mandatul european de arestare a cărui punere în executare se cere, îndeplineşte condiţiile de formă şi de fond impuse de art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, nefiind incident vreunul dintre cazurile ce pot constitui motiv de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 alin. (1) şi (2) din legea menţionată, Curtea a apreciat, în conformitate cu dispoziţiile art. 84 alin. (2) din aceeaşi lege, că se impune punerea în executare a mandatului european de arestare şi predarea persoanei solicitate S.Z. către autorităţile judiciare maghiare.
De asemenea, Curtea a reţinut că infracţiunea imputată persoanei solicitate dă loc la predare în condiţiile art. 96 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată.
În consecinţă, în temeiul art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, instanţa de fond a admis sesizarea autorităţilor judiciare maghiare şi a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 14 aprilie 2011 de Tribunalul Municipal Szolnok din Republica Ungaria împotriva numitei S.Z., de cetăţenie slovacă şi predarea acesteia autorităţii judiciare emitente a mandatului european de arestare.
Totodată, în baza art. 103 din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru a se asigura predarea persoanei solicitate, curtea a dispus arestarea acesteia pe o perioadă de 24 de zile de la 9 octombrie 2011 la 1 noiembrie 2004 inclusiv, iar în baza art. 111 alin. (5) din aceeaşi lege a constatat că aceasta a fost reţinută şi arestată începând cu 3 octombrie 2011.
Predarea către autorităţile judiciare străine a persoanei solicitate s-a dispus să se facă cu respectarea regulii specialităţii întrucât aceasta a arătat în mod expres că nu renunţă la drepturile conferite de regula specialităţii.
Împotriva sentinţei a declarat recurs persoana solicitată S.Z. susţinând că la momentul când se pretinde că ar fi comis fapta nu se afla pe teritoriul Ungariei, ţară din care anterior a fost expulzată. În consecinţă, recurenta a solicitat să fie pusă în libertate, în ultimul cuvânt arătând că are un copil minor cu probleme medicale care are nevoie de supraveghere din partea ei.
Examinând hotărârea atacată atât prin prisma motivelor invocate de persoana solicitată, cât şi din oficiu, potrivit art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
În mod corect, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile legale pentru a fi pus în executare Mandatul european de arestare nr. 16.BNZ.184/2011/2 emis de autorităţile judiciare maghiare - Tribunalul Districtual Szolnok - în vederea efectuării urmăririi penale, faţă de recurentă pentru săvârşirea infracţiunii de fraudă, faptă prevăzută şi pedepsită de art. 318.1 C. pen. maghiar, care are corespondent în legislaţia română în art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) care incriminează infracţiunea de înşelăciune.
Astfel, din perspectiva prevederilor art. 86 din Legea nr. 302/2004 republicată, sunt realizate exigenţele referitoare la conţinutul şi forma mandatului european de arestare, în sensul că acesta cuprinde toate informaţiile prevăzute de textul de lege menţionat cu privire la identitatea persoanei solicitate - fiind indicate toate datele de stare civilă relevante -, precum şi cu privire la mandatul de arestare preventivă în baza căruia s-a emis mandatul european a cărui executare s-a cerut de către autorităţile judiciare maghiare. Din cuprinsul mandatului european de arestare rezultă încadrarea juridică a faptei, descrierea circumstanţelor în care aceasta a fost comisă şi pedeapsa prevăzută de lege pentru această infracţiune.
De asemenea, recurenta persoană solicitată nu a ridicat obiecţiuni cu privire la identitate, aceasta fiind stabilită în faţa instanţei de fond cu ocazia audierii în procedura de executare a mandatului european de arestare.
Totodată, Înalta Curte constată că în cauză nu este incidentă vreuna din situaţiile prevăzute în art. 98 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 302/2004 republicată şi care constituie motive obligatorii sau facultative de refuz al executării mandatului european de arestare.
Susţinerea recurentei persoane solicitate în sensul că la momentul când se pretinde că a comis fapta nu se afla pe teritoriul Ungariei şi solicitarea acesteia de punere în libertate pe motiv că are un copil minor cu probleme medicale nu se circumscriu cazurilor limitativ şi expres prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată, care constituie motive de refuz al executării mandatului european de arestare, nevinovăţia urmând a fi invocată de recurentă în faţa autorităţilor judiciare emitente ale mandatului european de arestare.
În consecinţă, reţinând că hotărârea pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, recursul formulat de persoana solicitată S.Z. se priveşte ca nefondat şi se va respinge ca atare, în conformitate cu dispoziţiile art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
În baza art. 16 din Legea nr. 302/2004 republicată, cheltuielile judiciare vor rămâne în sarcina statului, iar onorariul apărătorului desemnat din oficiu în sumă de 320 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Onorariul interpretului de limbă slovacă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată S.Z. împotriva Sentinţei penale nr. 442/F din 7 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu, în sumă de 320 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului.
Onorariul interpretului de limba slovacă se va plăti din fondul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 12 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3573/2011. Penal. Dare de mită (art. 255... | ICCJ. Decizia nr. 3532/2011. Penal → |
|---|
