ICCJ. Decizia nr. 3532/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3532/2011
Dosar nr. 7884/99/2010
Şedinţa publică din 11 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 111 din 22 februarie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7884/99/2010 Tribunalul Iaşi, secţia penală, în baza art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., art. 204 C. pen. cu aplic. art. 37 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpatul S.C. la pedeapsa de 13 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de viol.
În baza art. 61 alin. (1) teza a II-a C. pen. a revocat liberarea condiţionată a inculpatului faţă de restul de pedeapsă de 110 zile închisoare rămas neexecutat din pedeapsa de 1 an închisoare aplicată acestuia prin Sentinţa penală nr. 88 din 17 februarie 2010 a Judecătoriei Iaşi, definitivă prin neapelare, rest pe care l-a contopit cu pedeapsa aplicată în prezenta cauză, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa de 13 ani închisoare.
A aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pentru o perioadă de 4 ani.
A interzis inculpatului S.C. drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a, lit. b) şi e) C. pen., pe durata prev. de art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut măsura arestării preventive.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive.
În baza art. 17, art. 346 şi art. 348 C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească părţii civile minore S.I.C. pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de incest prev. de art. 20 rap. la art. 203 C. pen., constând în aceea că în data de 14 august 2010, în jurul orei 14.30, a condus-o pe partea vătămată S.I.C., în vârstă de 6 ani, într-un loc izolat, în spatele şcolii din satul L., com. V., jud. Iaşi, unde, folosind elemente de constrângere morală şi fizică, profitând şi de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa, a obligat-o pe aceasta să suporte un act sexual anal incomplet.
Analizând ansamblul probator administrat în cauză, instanţa de fond a reţinut următoarele.
Inculpatul S.C. a locuit în aceeaşi casă cu familia sa compusă din cei doi părinţi şi trei surori necăsătorite.
Alături de ei, dar cu intrare separată, a locuit în perioada 2011 - august 2010 şi fratele inculpatului, respectiv S.I., împreună cu soţia şi cei patru copii, printre care şi partea vătămată minorul S.I.C.
În familie inculpatul este cunoscut ca fiind agresiv, în special cu copii, respectiv nepoţii săi, pe care, nu de puţine ori, îi bate.
În după amiaza zilei de 14 august 2010, în jurul orei 14.00 în timp ce tatăl minorului S.I.C. era plecat la muncă, iar mama minorului era dusă împreună cu bunica să aducă apă de la fântână, inculpatului S.C. i-a venit ideea de a întreţine raporturi sexuale cu nepotul său S.I.C., în vârstă de 6 ani.
Drept urmare, i-a cerut acestuia să îl însoţească în livada de la şcoala generală din apropiere, motivând că vrea să culeagă nuci.
Minorul nu a vrut să meargă, chiar a început să plângă, întrucât ştia că unchiul său vrea să facă ";prostii";, prin sat existând zvonul că ar fi făcut aşa ceva cu alţi minori.
Inculpatul l-a luat pe minor de mână şi s-au deplasat la şcoală, urmaţi fiind îndeaproape de fratele victimei, minorul S.A., care insista ca I.C. să fie lăsat în pace.
Ajunşi la şcoală, inculpatul l-a trimis pe minorul S.A. după fructe în livadă şi a mers cu victima în spatele şcolii.
Acolo minorul a fost dezbrăcat în pielea goală de unchiul său şi împins pe burtă pe trotuarul de lângă peretele şcolii, după care inculpatul şi-a dat jos pantalonii şi s-a aşezat peste minor, cu penisul în erecţie.
Pentru a anihila orice urmă de împotrivire, inculpatul l-a ameninţat pe minorul S.I.C. că îl loveşte cu pumnul.
Odată aşezat peste nepotul său, inculpatul încercând un raport sexual anal, satisfăcându-şi plăcerile sexuale prin mişcare specifice de frecare a organului lui sexual în canalul dintre fesele minorului şi de sexul copilului.
Acţiunile acestuia au fost observate de fratele minorului S.I.C., precum şi de G.M., cadru didactic cu atribuţii de pază pe timpul vacanţei, care a şi intervenit, împreună cu alţi martori, moment în care inculpatul, dar şi cei doi minori, au fugit.
Martora G. au informat-o pe mama minorului cu privire la cele întâmplate.
Prin raportul de constatare medico-legală din 16 august 2010 a Institutului de Medicină Legală Iaşi s-a constatat că S.I.C. nu prezintă semne de violenţă la nivelul orificiului anal, ceea ce nu exclude un act sexual aberant complet sau incomplet, la data de 14 august 2010, dacă aceasta se va dovedi prin anchetă.
Instanţa de fond a reţinut că, în drept, fapta inculpatului S.C. care, în data de 14 august 2010, în jurul orelor 14.30, a condus-o pe partea vătămată S.I.C., în vârstă de 6 ani, într-un loc izolat unde, folosind elemente de constrângere morală şi fizică, profitând şi de imposibilitatea victimei de a-şi exprima voinţa, a obligat-o pe aceasta să fie obiectul satisfacţiei sexuale a inculpatului, în modalitatea descrisă, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de viol exercitat asupra unui minor ce nu a împlinit 15 ani, prev. de art. 197 alin. (1), alin. (3) teza I C. pen., sens în care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.
La individualizarea judiciară a pedepsei instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social foarte ridicat al faptelor şi făptuitorului, împrejurarea că acesta a mai fost condamnat anterior şi a săvârşit noua infracţiune la aproximativ două luni după liberarea condiţionată, în raport de care a apreciat că o pedeapsă cu închisoarea orientată spre mediu este de natură a realiza scopul şi funcţiile acesteia.
Împotriva hotărârii instanţei de fond a declarat apel inculpatul S.C. solicitând reducerea cuantumului pedepsei, invocând circumstanţele personale, cu referire la concluziile expertizei medico-legale ce atesta existenţa unei deficienţe mintale uşoare cu tulburări de personalitate.
Prin Decizia penală nr. 107 din 31 mai 2011, Curtea de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpat împotriva hotărârii instanţei de fond.
În motivarea acestei decizii instanţa de apel a constatat că instanţa de fond a stabilit corect situaţia de fapt, încadrarea juridică a faptei este legală, iar la stabilirea tratamentului sancţionator aplicat inculpatului au fost avute şi judicios aplicate criteriile stabilite de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Împotriva acestei din urmă hotărâri a declarat recurs inculpatul S.C., invocând cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Acesta a învederat că săvârşirea infracţiunii poate fi explicată de situaţia familiei, astfel cum aceasta rezultă din ancheta socială efectuată în cauză şi solicită reindividualizarea pedepsei în sensul reducerii cuantumului acesteia.
Examinând hotărârea atacată în raport de cazul de recurs invocat şi dispoziţiile art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Curtea în baza lucrărilor şi actelor dosarului constată următoarele:
Instanţa a stabilit corect situaţia de fapt, în baza amplului probatoriu administrat în cauză.
Totodată, pedeapsa aplicată acestui inculpat este just individualizată în raport de criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi de natură a asigura realizarea scopului şi funcţiile acesteia stabilite prin art. 52 din acelaşi cod.
Nu se justifică reducerea pedepsei, în raport de gradul ridicat de pericol social al faptei inculpatului, urmările produse, astfel cum acestea rezultă din fişa de examinare psihologică făcută victimei la data de 20 august 2010, pericolul social foarte ridicat pe care îl prezintă inculpatul, rezultând din modalitatea şi împrejurările în care a comis infracţiunea, de atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii, detaşarea emoţională faţă de cele întâmplate, perseverenţa infracţională a acestuia.
Prin urmare, pedeapsa constituind o ripostă socială adecvată pericolului social al faptei şi făptuitorului, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., invocat de inculpat.
Alte motive de casare susceptibile ar fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.
Pentru aceste considerente, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea respinge ca nefondat recursul declarat împotriva Deciziei penale nr. 107 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori de inculpatul S.C., care, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare, conform dispoziţiilor.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2010 la 11 noiembrie 2011.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul S.C. împotriva Deciziei penale nr. 107 din 31 mai 2011 a Curţii de Apel Iaşi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, timpul reţinerii şi arestării preventive de la 23 august 2010 la 11 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 11 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3570/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3484/2011. Penal → |
|---|
