ICCJ. Decizia nr. 3478/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3478/2011

Dosar nr. 4211/85/2009

Şedinţa publică din 7 octombrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin Sentinţa penală nr. 233 din 22 noiembrie 2010 Tribunalul Sibiu, secţia penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. coroborat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul O.I.F. la pedeapsa închisorii de 3 ani şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor calificat.

În baza art. 65 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o durată de 2 ani.

În baza art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. d) C. pen. a condamnat pe acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 6 luni pentru săvârşirea infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice.

În baza art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. şi art. 76 lit. e) C. pen. a condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa închisorii de 2 luni pentru comiterea infracţiunii de port fără drept a toporului în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică.

În baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele aplicate inculpatului, urmând ca acesta să o execute pe cea mai grea de 3 ani şi 4 luni închisoare, fără aplicarea vreunui spor.

În baza art. 71 C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. a achitat pe inculpatul O.I.F. pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală prevăzută de art. 182 alin. (1) C. pen., faptă comisă în dauna părţii vătămate P.M., întrucât faptei inculpatului îi lipseşte unul din elementele constitutive ale infracţiunii.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă L.M.I. şi în consecinţă a obligat inculpatul O.I.F. să plătească acestei părţi civile suma de 10.000 RON reprezentând daune morale.

A respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă L.M.I.

În baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., a respins acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.M. şi de părţile civile Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Sibiu şi Serviciul de Ambulanţă Sibiu, ca neîntemeiată.

În baza art. 118 lit. b) C. pen. a confiscat toporul folosit de inculpat la comiterea infracţiunii.

În baza art. 7 din Legea nr. 76/2008 a dispus prelevarea probelor biologice de la inculpat, la eliberarea acestuia din penitenciar, în vederea introducerii profilului genetic în Sistemul de Date Genetice Judiciare.

În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul să plătească statului suma de 1.000 RON cheltuieli judiciare parţiale.

În baza art. 192 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. a obligat partea civilă P.M. să plătească statului 100 RON reprezentând cheltuieli judiciare parţiale datorate statului.

Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut următoarea situaţie de fapt.

Inculpatul O.I.F. şi partea vătămată L.M.I. au în administrare câte un chioşc prin care desfac produse de patiserie, poziţionate la câţiva metri unul de altul, în Piaţa Cibin din municipiul Sibiu.

Pe parcursul anilor, pe motiv că partea vătămată L.M.I. a recurs la o reclamă agresivă pentru produsele proprii de patiserie, care a repercutat negativ asupra desfacerii acelor produse în chioşcul inculpatului, relaţiile dintre părţi au fost tensionate, încordarea acestora sporind în intensitate în vara anului 2009.

Pe acest fond, la data de 14 iunie 2009, partea vătămată, aflată în faţa chioşcului său a fost ameninţată cu moartea de inculpat care, înarmat cu un topor, a atacat-o, hotărât să pună în aplicare ameninţările proferate, situaţie în care partea vătămată s-a refugiat în fugă, în zona pieţei în care se desfac florile.

După ce inculpatul a ajuns partea vătămată, în zona specificată, a atacat-o cu toporul aplicând cu tăişul acestuia mai multe lovituri care vizau zona capului.

Doar prezenţa de spirit a părţii vătămate care a interpus pe traiectul obiectului vulnerant un cărucior cu schelet metalic pentru copii, schelet metalic distrus de forţa loviturilor, asociată cu intervenţia fizică a martorilor oculari, care l-au dezarmat pe inculpat, au făcut ca lovirile aplicate să nu-şi atingă ţinta şi să nu producă urmări catastrofale asupra vieţii şi sănătăţii celui atacat.

Pe itinerariul parcurs în urmărirea părţii vătămate L.M.I., inculpatul O.I.F. a împins cu braţul pe P.M., aflată pe un scaun la masa la care vindea flori, acţiune soldată cu căderea celei în cauză şi producerea unei contuzii de şold şi genunchi drept, cu entorsă de gleznă dreaptă, leziuni traumatice care au necesitat îngrijiri medicale de 16 - 18 zile.

Actele de violenţă comise de inculpat, expresiile şi injuriile proferate au fost percepute de numeroasele persoane prezente la ora respectivă în piaţă, au indus o stare de temere, nelinişte şi insecuritate în rândul acestora şi au adus atingere bunelor moravuri.

Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul O.I.F. şi părţile civile L.M.I. şi P.M.

Parchetul a criticat hotărârea atacată sub aspectul greşitei achitări a inculpatului pentru infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. şi a greşitei aplicări a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen. şi a dispoziţiei privind cheltuielile judiciare care ar fi trebuit suportate de inculpat.

Inculpatul O.I.F. a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. d) C. proc. pen. întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor, iar pentru celelalte infracţiuni achitarea inculpatului în baza art. 10 lit. b¹) C. proc. pen.

În subsidiar, a solicitat schimbarea încadrării juridice în tentativă la infracţiunea de vătămare corporală gravă, reţinerea dispoziţiilor art. 73 lit. b) C. pen. referitoare la scuza provocării şi stabilirea unei pedepse de 3 ani închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării acesteia.

Sub aspectul laturii civile a solicitat înlăturarea despăgubirilor la care a fost obligat inculpatul, sau reducerea acestora.

Partea civilă P.M. a solicitat condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. şi obligarea la plata daunelor morale.

Partea civilă L.M.I. a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale acordate având în vedere gravitatea faptei comise de acesta.

Prin Decizia penală nr. 76/A din 17 mai 2011, Curtea de Apel Alba Iulia, secţia penală, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul O.I.F. şi partea civilă P.M.

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul soluţiei de achitare a inculpatului O.I.F. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 181 C. pen. în dauna părţii vătămate P.M., a cuantumului pedepsei aplicate inculpatului O.I.F. pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor, a modalităţii de executare a sancţiunii penale aplicate, a cuantumului daunelor morale acordate părţii civile L.M.I., a modului de soluţionare a laturii civile privind părţile civile P.M., Spitalul Clinic de Urgenţă Sibiu şi Serviciul de Ambulanţă Judeţean Sibiu şi a cheltuielilor judiciare stabilite la instanţa de fond şi procedând la o nouă judecată în aceste limite.

În baza art. 181 C. pen. raportat la art. 74 lit. a) şi art. 76 C. pen. a condamnat pe inculpatul O.I.F. la pedeapsa de 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală săvârşită în dauna părţii vătămate P.M.

A descontopit pedeapsa de 3 ani şi 4 luni închisoare în elementele ei componente de 3 ani şi 4 luni, 6 luni şi respectiv 2 luni închisoare.

A redus de la 3 ani şi 4 luni la 3 ani închisoare pedeapsa pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), art. 35 C. pen. a contopit pedepsele de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile, 6 luni închisoare, 2 luni închisoare şi 4 luni închisoare în cea mai grea de 3 ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor civile.

În baza art. 86¹ C. pen. a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei pe o perioadă de 6 ani, ce constituie termen de încercare.

În baza art. 86³ C. pen. pe durata termenului de încercare condamnatul se va supune următoarelor măsuri de supraveghere:

- se va prezenta la datele fixate la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Sibiu;

- va anunţa orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare ce depăşeşte 8 zile precum şi întoarcerea;

- va comunica şi justifica schimbarea locului de muncă;

- va comunica informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

În baza art. 86³ alin. (3) C. pen. va impune condamnatului obligaţia de a nu intra în legătură şi de a nu se apropia de partea civilă L.M.I.

A atras atenţia inculpatului asupra consecinţelor prevăzute de art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepsei accesorii pe durata termenului de încercare.

În baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul O.I.F. să plătească părţii civile P.M. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 modificată prin O.U.G. nr. 72/2006 a obligat inculpatul să plătească în favoarea Spitalului Clinic de Urgenţă Sibiu suma de 104 RON despăgubiri civile şi în favoarea Serviciului de Ambulanţă Judeţean Sibiu suma de 351 RON cu acelaşi titlu.

A redus de la 10.000 RON la 5.000 RON daunele morale acordate părţii civile L.M.I.

A înlăturat obligaţia părţii civile P.M. la plata cheltuielilor judiciare către stat în faţa instanţei de fond.

A înlăturat dispoziţiile privind suportarea de către stat a cheltuielilor judiciare la instanţa de fond.

A menţinut celelalte dispoziţii ale hotărârii penale atacate.

A respins, ca nefondat, apelul declarat de partea civilă L.M.I. împotriva aceleiaşi hotărâri.

În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a obligat partea civilă L.M.I. la plata sumei de 350 RON cheltuieli judiciare avansate de stat în apel.

Onorariul parţial cuvenit apărătorului desemnat din oficiu se va avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

În motivarea deciziei, instanţa de apel a reţinut, în esenţă, următoarele:

În mod corect prima instanţă a constatat că sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă de omor calificat prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1), (2) raportat la art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

S-a arătat că nu este admisibilă solicitarea inculpatului de schimbare a încadrării juridice în infracţiunea de tentativă la vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) C. pen., deoarece această infracţiune poate fi comisă sub aspect subiectiv cu praeterintenţie, iar infracţiunile praeterintenţionate nu sunt susceptibile a fi comise în forma tentativei.

În ceea ce priveşte infracţiunile de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen. şi de port fără drept a toporului în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică prevăzută de art. 1¹ alin. (1) din Legea nr. 61/1991 republicată, acestea prezintă pericolul social al unor infracţiuni, având în vedere faptele şi circumstanţele în care au fost comise, neputându-se reţine că ar fi în mod vădit lipsite de importanţă, astfel încât să se facă aplicarea dispoziţiilor art. 181 C. pen.

Nu poate fi reţinută nici comiterea faptelor în stare de provocare, conform art. 73 lit. b) C. pen., deoarece nu sunt întrunite condiţiile legale pentru reţinerea acestei circumstanţe atenuante.

Sub aspectul laturii civile, instanţa de apel a redus suma de 10.000 RON acordată în favoarea părţii civile L.M.I. la 5.000 RON apreciată ca fiind suficientă pentru repararea prejudiciului cauzat acestei părţi vătămate.

Astfel, s-a constatat că apelul declarat de partea civilă L.M.I. prin care acesta a solicitat majorarea cuantumului daunelor morale este nefondat.

Totodată, apelul declarat de inculpatul O.I.F. s-a apreciat ca fiind fondat pentru următoarele considerente:

În ceea ce priveşte infracţiunea de vătămare corporală prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen. comisă în dauna părţii vătămate P.M., instanţa de apel a apreciat că în mod greşit prima instanţă a dispus achitarea inculpatului O.I.F., întrucât probele administrate dovedesc fără dubiu comiterea acestei fapte. Prima instanţă de control judiciar a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea acestei infracţiuni, cu reţinerea circumstanţelor atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen., acesta având o vârstă înaintată de peste 70 de ani, pensionar, câştigându-şi existenţa prin mijloace oneste.

Având în vedere că trauma fizică pe care a suferit-o partea vătămată P.M. urmare a infracţiunii comise de inculpat a provocat acesteia şi suferinţe psihice, instanţa de apel a apreciat că se cuvine compensarea acestora prin acordarea unei sume de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

Totodată, sub aspectul laturii civile, instanţa a apreciat că, având în vedere condamnarea inculpatului O.I.F. pentru infracţiunea prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen., se impune admiterea acţiunii civile a Spitalului Clinic de Urgenţă Sibiu şi a Serviciului de Ambulanţă Judeţean Sibiu şi acordarea sumelor cu care aceste instituţii s-au constituit părţi civile.

S-a mai arătat că prin motivele de apel formulate de parchet s-a invocat greşita reţinere a circumstanţei atenuante prevăzute de art. 74 lit. a) C. pen. în favoarea inculpatului. S-a apreciat că această critică adusă sentinţei este neîntemeiată întrucât existenţa condamnării din anul 1992 pentru care a intervenit şi reabilitarea nu exclude reţinerea unei conduite bune a inculpatului anterior comiterii prezentei fapte în condiţiile în care nu a săvârşit alte fapte în ultimii 19 ani.

S-a arătat că apelul declarat de inculpatul O.I.F. este fondat sub aspectul laturii penale numai în ceea ce priveşte individualizarea judiciară a pedepsei aplicată pentru săvârşirea tentativei la infracţiunea de omor şi a modalităţii de executare a acesteia.

S-a apreciat în acest sens că se impune reducerea pedepsei aplicate pentru săvârşirea acestei infracţiuni, iar ca modalitate de executare, s-a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără executarea acesteia în regim de detenţie, luând în considerare persoana inculpatului cu o vârstă înaintată (70 de ani) care îşi asigură existenţa cu mijloace oneste, condamnarea pentru această faptă constituind pentru acesta un avertisment suficient care să impună adaptarea conduitei sale la normele sociale.

Împotriva acestei decizii au declarat recursuri părţile civile L.M.I., P.M. şi inculpatul O.I.F.

Inculpatul O.I.F., prin apărător a pus concluzii de admitere a recursului invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen. pentru motivele arătate în practicaua prezentei decizii.

Criticile aduse nu sunt fondate.

Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 385⁶ alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte apreciază că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente.

Cu privire la recursul declarat de inculpatul O.I.F.

Înalta Curte apreciază că situaţia de drept reţinută de instanţa de fond a fost corect stabilită în urma analizei coroborate a tuturor probelor administrate în cauză.

În drept, fapta săvârşită de inculpat, care la data de 14 iunie 2009 în Piaţa Cibin din municipiul Sibiu, înarmat cu un topor, a urmărit-o pe partea vătămată L.M.I. şi în momentul în care a ajuns-o i-a aplicat în mod repetat cu lama obiectului vulnerant lovituri la nivelul capului, acţiune care nu şi-a produs efectul din cauza manevrelor de apărare întreprinse de victimă, care s-a apărat prin ridicarea asupra capului a unui cărucior de copil, iar ulterior, cu ajutorul altor persoane din piaţă a reuşit să-l dezarmeze pe agresor, întruneşte elementele constitutive ale tentativei la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.

Fapta, aşa cum a fost descrisă, întruneşte şi elementele constitutive ale infracţiunii de port fără drept a toporului în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor ori s-ar putea tulbura ordinea şi liniştea publică, faptă prevăzută de art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 republicată.

Fapta aceluiaşi inculpat care, înarmat cu un topor, a urmărit-o iar apoi a încercat să suprime viaţa părţii vătămate L.M.I., într-un loc public aglomerat (aşa cum este o piaţă de desfacere de produse agroalimentare), într-o perioadă de timp în care în piaţă se aflau mai multe persoane (timp de vară, în jurul orei 17,00), întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea ordinii şi liniştii publice, infracţiune prevăzută de art. 321 alin. (1) C. pen.

Fapta inculpatului O.I.F., care în urmărirea părţii vătămate a împins cu braţul pe numita P.M., aflată pe un scaun la masa la care aceasta vindea flori, acţiune urmată de căderea părţii vătămate, producerea unei contuzii la şold şi genunchi drept, entorsă la glezna dreaptă, leziuni care au necesitat pentru vindecare 30 - 35 zile îngrijiri medicale, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de vătămare corporală, prevăzută de art. 181 alin. (1) C. pen.

Probele administrate în cauză dovedesc mai presus de orice dubiu că inculpatul se face vinovat de comiterea infracţiunilor reţinute în sarcina sa.

Astfel, în mod corect, instanţa de fond a dispus condamnarea inculpatului pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) şi (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen.; art. 321 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a), art. 76 lit. d) C. pen.; art. 1¹ pct. 1 din Legea nr. 61/1991 cu aplicarea art. 74 lit. a), 76 lit. e) C. pen.

Instanţa de apel, în urma admiterii apelurilor declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Sibiu, inculpatul O.I.F. şi partea civilă P.M., în mod corect l-a condamnat pe inculpat pentru săvârşirea infracţiunii de vătămare corporală, săvârşită în dauna părţii vătămate P.M., prevăzură de art. 181 C. pen. raportat la art. 74 lit. a), 76 C. pen. la pedeapsa de 4 luni închisoare.

Aşa fiind, se constată că nu există elemente care să facă posibilă adoptarea unei soluţii contrare celei stabilite de instanţa de apel, solicitarea de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. în ceea ce priveşte infracţiunile la tentativă la omor calificat, ultraj contra bunelor moravuri, port fără drept a toporului în locurile şi împrejurările în care s-ar putea primejdui viaţa sau integritatea corporală a persoanelor, neputând fi primită favorabil.

Apărările formulate de inculpat şi în sensul achitării sale în temeiul art. 10 lit. c) sau art. 10 lit. d) raportat la art. 11 pct. 2 lit. a) C. pen. privind infracţiunea de vătămare corporală în ceea ce priveşte pe partea civilă P.M. sunt de asemenea lipsite de fundament fiind făcute doar în scopul diminuării răspunderii penale.

De asemenea nu pot fi primite favorabil nici cererile apărării referitoare la schimbarea încadrării juridice a faptei din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen. precum şi din infracţiunea de tentativă la omor calificat în infracţiunea de tentativă la vătămare corporală gravă, prevăzută de art. 20 raportat la art. 182 alin. (3) C. pen., încadrarea juridică a faptelor săvârşite de inculpat fiind corect făcută de cele două instanţe de fond şi de apel.

Inculpatul O.I.F. a mai solicitat în temeiul cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. reindividualizarea pedepsei. Astfel a solicitat reducerea pedepsei urmare a reţinerii în favoarea inculpatului şi a circumstanţei atenuante prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen., respectiv atitudinea acestuia după săvârşirea infracţiunii rezultând din prezentarea sa în faţa autorităţilor.

Într-o cerere subsidiară, acelaşi inculpat a solicitat să i se reţină scuza provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. şi reindividualizarea judiciară a pedepsei urmare a acestei reţineri cu menţinerea beneficiului suspendării condiţionate a executării pedepsei sub supraveghere potrivit art. 86¹ şi urm. C. pen.

Cu privire la pedeapsa aplicată inculpatului O.I.F., apreciază Înalta Curte că a fost corect individualizată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţele de fond şi de apel având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de dispoziţiile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi anume, gradul de pericol social concret al faptelor comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptelor, împrejurarea că inculpatul nu are antecedente penale, că are o vârstă înaintată (70 de ani).

Se constată că, în mod corect, instanţa de apel a apreciat că nu poate fi reţinută nici comiterea faptelor în stare de provocare conform art. 73 lit. b) C. pen. nefiind îndeplinite condiţiile prevăzute de lege pentru reţinerea acestei circumstanţe atenuante.

Modul în care o persoană înţelege să îşi promoveze propriile produse de patiserie nu constituie o acţiune ilicită gravă de natură să provoace o puternică tulburare sub imperiul căreia inculpatul să săvârşească o tentativă la infracţiunea de omor.

Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicată inculpatului numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prevăzută de art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.

Recursurile declarate de părţile civile L.M.I. şi P.M. sunt de asemenea nefondate urmând a fi respinse ca atare pentru următoarele considerente:

Latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată de către instanţa de apel.

Examinându-se actele şi lucrările dosarului se constată că instanţa de fond, în baza art. 14 C. proc. pen., art. 346 C. proc. pen., a admis în parte acţiunea civilă formulată de partea civilă L.M.I. şi în consecinţă l-a obligat pe inculpatul O.I.F. să plătească acestei părţi civile suma de 10.000 RON reprezentând daune morale. Totodată a respins restul pretenţiilor civile formulate de partea civilă L.M.I.

Prima instanţă de control judiciar, admiţând apelul declarat de partea civilă P.M. împotriva Sentinţei penale nr. 233 din 22 noiembrie 2010 pronunţată de Tribunalul Sibiu, în baza art. 14 C. proc. pen. raportat la art. 998 C. civ. a obligat inculpatul O.I.F. să plătească părţii civile P.M. suma de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

A redus totodată de la 10.000 RON la 5.000 RON cuantumul daunelor morale acordate părţii civile L.M.I.

Instanţele, în mod corect, au apreciat că trauma fizică pe care a suferit-o partea vătămată P.M. urmare a infracţiunii comise de inculpat a provocat acesteia şi suferinţe psihice impunându-se compensarea acestora prin acordarea unei sume de 5.000 RON cu titlu de daune morale.

Cu privire la partea vătămată L.M.I., se constată că instanţa de fond a apreciat că prin fapta comisă de inculpat, partea civilă a suferit un prejudiciu moral evident pentru a cărei acoperire instanţa de apel a apreciat că suma de 5.000 RON reprezentând daune morale este compensatorie.

Neexistând alte împrejurări care luate în considerare din oficiu să facă posibilă reformarea deciziei recurate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursurile declarate în cauză, ca nefondate.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de părţile civile L.M.I., P.M. şi de inculpatul O.I.F. împotriva Deciziei penale nr. 76/A din 17 mai 2011 a Curţii de Apel Alba Iulia, secţia penală.

Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 350 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentele părţi civile L.M.I. şi P.M. la plata sumelor de câte 50 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3484/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3436/2011. Penal. Traficul de influenţă... →

ICCJ. Decizia nr. 3478/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3478/2011. Penal