ICCJ. Decizia nr. 3573/2011. Penal. Dare de mită (art. 255 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3573/2011
Dosar nr. 3495/115/2010
Şedinţa publică din 13 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 20 din 14 ianuarie 2011, Tribunalul Dolj, secţia penală, în baza art. 26 rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a dispus condamnarea inculpatului T.E. (fiul lui I. şi R., născut în Oţelu Roşu, domiciliat în Oţelul Roşu, str. C., judeţul Caraş-Severin, deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova) la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare şi 1 (un) an închisoare interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., pedeapsa complementară.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 4 (patru) luni închisoare.
Conform art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., s-au contopit pedepsele aplicate inculpatului în pedeapsa cea mai grea - de 2 (doi) ani închisoare şi 1 (un) an interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., la pedeapsa complementară, aplicându-se totodată dispoziţiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) şi art. 350 C. proc. pen., s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reţinerii şi arestării preventive începând cu data de 7 iulie 2010, la zi şi s-a menţinut starea de arest.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că inculpatul T.E., student în anul terminal al Facultăţii de Drept al Universităţii H. - Filiala Caransebeş, a pretins în cursul lunii mai 2010 de la un nr. de aprox. 40 de colegi, studenţi aflaţi în anul terminal al Facultăţii de Drept, suma de 1.500 de euro de la fiecare, pentru a fi remisă prin intermediul inculpatei G.N. - cadru didactic univ. şi coordonator al filialei şi în acelaşi timp director al M.J.E.R.G. Caransebeş, inculpatului S.G. - cadru didactic, prof. univ. la Universităţii H. Bucureşti, pentru ca acesta, în calitatea de membru al comisiei de examinare a studenţilor înscrişi la examenul de licenţă programat în perioada 26 - 30 iunie 2010, să-i favorizeze pentru promovarea examenului.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite pe baza materialului probator administrat în cauză, respectiv: declaraţii de martori: B.F.; G.C.I.M.; R.I.; N.D.; T.V.; H.L.M.; P.E.; P.S.; H.P.; B.A.; S.G.; R.A.L.; C.C.; etc., procese-verbale de redare a înregistrărilor ambientale; proces-verbal de redare a unor convorbiri telefonice efectuate de inculpatul T.E.,; proces-verbal de redare a dialogului ambiental efectuat în data de 5 iunie 2010 la localul ";O."; din Mun. Caransebeş, cu ocazia întâlnirii inculpatul T.E. cu un grup de studenţi în scopul primirii de la aceştia a sumei de câte 1.500 euro; proces-verbal de redare a înregistrărilor ambientale efectuate personal de martorul B.F.R. şi predate de acesta organelor de urmărire penale, privind întâlnirea de la localul ";O."; din Caransebeş din data de 5 iunie 2010 şi cu ocazia probei de susţinere a lucrării de diplomă; proces-verbal de percheziţie domiciliară la locuinţa inculpatul T.E. împreună cu înscrisurile ridicate de la acesta; denunţuri formulate de: N.D., T.V., D.F., C.(A.) D.F., H.L., B.F.R., G.C.I., etc; proces-verbal de sesizare din oficiu despre faptul că martorul B.F.R. deţine înregistrări proprii audio-video, proces verbal încheiat cu ocazia predării acestor înregistrări organelor de urmărire penală şi înscrisuri constând în material documentar (fiţuică) pentru examen; declaraţii inculpat T.E.; fişă cazier judiciar a inculpatului T.E.; proces-verbal încheiat de organele de urmărire penală cu ocazia identificării studenţilor care au dat sume de bani cu titlu de mită, pentru promovarea examenului de licenţă şi de sesizare din oficiu sub aspectul săvârşirii infracţiunii de dare de mită; procese-verbale de confruntare între inculpatul T.E. cu învinuitul C.A.I.; procese-verbale de confruntare între inculpatul T.E. cu învinuitul Ţ.N.F.; procese-verbale de confruntare între inculpatul T.E. cu învinuitul S.I.; adresa Ministerului Educaţiei Cercetării Tineretului şi Sportului din 11 august 2010, conţinând concluziile recorectării lucrărilor de la proba scrisă a examenului de licenţă, având anexate înscrisuri privind numirea comisiei de recorectare, înscrisuri încheiate de membrii comisiei de recorectare (barem, borderou de corectare), borderouri comparative între media obţinută iniţial şi media rezultată în urma recorectării;
Deşi la începutul activităţii de audiere în calitate de învinuit, inculpatul T.E. a încercat să ofere o versiune denaturată a faptelor, pe parcursul declaraţiei acesta a înţeles să adopte o atitudine sinceră şi de regret, descriind în mod amănunţit felul în care au decurs evenimentele şi sprijinind la aflarea adevărului, declaraţiile sale coroborându-se întocmai cu toate mijloacele de probă administrate în cauză.
Prin Decizia penală nr. 103 din 20 apr. 2011 Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins apelurile declarate de D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul T.E. - deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova - împotriva Sentinţei penale nr. 20 din 14 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în Dosarul cu nr. 3495/115/2010, ca nefondate, menţinând starea de arest a inculpatului T.E. şi deducând arestul preventiv în continuare, de la 14 ianuarie 2011, la zi, însuşindu-şi argumentaţia instanţei de fond.
Împotriva sus-menţionatei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpatul T.E.
Procurorul a solicitat admiterea recursului parchetului pentru cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., apreciind hotărârile pronunţate netemeinice întrucât pedepsele aplicate inculpatului sunt greşit individualizate în raport de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
În acest sens a susţinut că activitatea infracţională desfăşurată de inculpat a prezentat un pericol social concret ridicat, acesta strângând de la 35 de colegi studenţi suma de 52.500 euro, aducând astfel prin infracţiunea săvârşită atingere relaţiilor sociale şi activităţii învăţământului.
Aşa fiind, orientarea pedepsei spre minimul special aplicat în cauză nu este în măsură să asigure scopul educativ preventiv al pedepsei.
În concluzie, a solicitat admiterea recursului şi majorarea pedepsei aplicate.
Inculpatul T.E., prin apărătorul din oficiu, a arătat că a executat deja o perioadă de 1 an şi 6 luni de arest preventiv şi doreşte să rămână definitivă pedeapsa de 2 ani stabilită de instanţa de fond şi menţinută de cea de apel.
Personal, însă, în ultimul cuvânt, a susţinut că se consideră autor la infracţiunea de dare de mită, arătând că nu a avut nicio funcţie în învăţământ şi că era un simplu student. A mai precizat că nu a fost complice la luare de mită, considerându-se instigator, precizând în acelaşi timp că toţi studenţii au fost de acord cu strângerea sumei de bani şi că, oricare dintre aceştia, putea fi în locul său.
Recursurile sunt nefondate.
Analizând decizia atacată prin prisma motivelor de recurs invocate, Înalta Curte constată că hotărârea instanţei de control judiciar prin care a fost menţinută sentinţa instanţei de fond, este legală şi temeinică.
Deşi apărătorul desemnat din oficiu al inculpatului a precizat instanţei de recurs că motivul de casare vizează doar individualizarea pedepsei, respectiv menţinerea pedepsei aplicată de instanţa de fond, de 2 ani, inculpatul, personal, în ultimul cuvânt, a contestat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina sa.
Având în vedere susţinerile inculpatului privind încadrarea juridică, data faptelor, Înalta Curte a constatat că aceleaşi critici au fost invocate şi în apel, instanţa de control judiciar motivând pertinent respingerea lor.
Astfel, verificând sentinţa primei instanţe se constată că în mod corect faptele inculpatului T.E. aşa cum au fost reţinute întrunesc elementele constitutive ale infracţiunilor de complicitate la luare de mită în formă continuată şi complicitate la dare de mită în formă continuată, aflate în concurs real de infracţiuni, prev. şi ped. de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 254 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000 şi art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) rap. la art. 255 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) rap. la art. 6 din Legea nr. 78/2000, totul cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
La reţinerea acestei încadrări juridice în sarcina inculpatului se are în vedere faptul că acesta a avut rolul de a intermedia relaţia dintre grupul de 35 de studenţi şi profesorul coordonator din cadrul Universităţii H. Bucureşti în calitatea sa de cadru didactic cu atribuiţii de decizie. În acest sens inculpatul a desfăşurat activităţi de convingere a celor 35 de studenţi în sensul de a remite suma de câte 1.500 euro, de colectare şi depozitare provizorie a acestor sume de bani, şi în final de remitere a întregii sume de 52.500 euro către ";profesor";, având reprezentarea subiectivă că acesta, în schimb, îşi va îndeplini în mod defectuos îndatoririle de serviciu, în sensul de a-i ajuta pe studenţi să promoveze examenul de licenţă în mod nemeritat prin acordarea unor note şi rezultate necuvenite.
Prin transmiterea către cei 35 de studenţi a posibilităţii de a-şi asigura, indiferent de nivelul de pregătire, promovarea examenului de licenţă din sesiunea iunie - iulie 2010, în schimbul remiterii a câte 1.500 euro, precum şi pretinderea efectivă de la fiecare dintre aceştia a acestor sume de bani, care urmau să ajungă la ";profesor";, inculpatul T.E. a realizat activităţi specifice elementului material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la luare de mită în formă continuată. Pe de altă parte, colectarea şi depozitarea provizorie de către inculpatul T.E., a sumei de 52.500 euro, precum şi transmiterea ulterioară a acesteia către ";profesor";, pentru ca acesta să-şi încalce îndatoririle de serviciu, în sensul de a-i favoriza pe cei 35 de studenţi să promoveze în mod fraudulos examenul de licenţă din sesiunea iunie - iulie 2010, constituie activităţi care se circumscriu elementului material al laturii obiective a infracţiunii de complicitate la dare de mită în formă continuată.
Cu privire la individualizarea judiciară a pedepsei rezultante, Înalta Curte constată că la stabilirea ei s-a avut în vedere gradul de pericol social deosebit al acestui gen de fapte, împrejurările în care acestea au fost comise, condiţiile în care s-a desfăşurat activitatea infracţională, suma mare de bani strânsă şi remisă cu titlu de mită, scopul şi urmarea produsă (promovarea examenului de licenţă la Facultatea de Drept ceea ce le putea permite ulterior obţinerea de funcţii juridice), faptul că deţinea funcţia de consilier local în cadrul Consiliului Local al Or. Oţelu Roşu ceea ce ar fi impus din partea acestuia un alt gen de comportament, demn de un reprezentant al unei comunităţi, precum şi participaţia inculpatului - care este complice la infracţiunile pentru care au fost trimişi în judecată ceilalţi inculpaţi.
Totodată s-a avut în vedere poziţia procesuală sinceră a inculpatului, circumstanţele personale ale acestuia, respectiv faptul că este cunoscut cu antecedente penale, este căsătorit, are în întreţinere un copil minor, dar şi incidenţa disp. art. 3201 C. proc. pen.
Pedeapsa, astfel cum este definită de disp. art. 52 C. pen., este o măsura de constrângere şi, în acelaşi timp, un mijloc de reeducare a celui condamnat, aplicată în scopul prevenirii săvârşirii de noi infracţiuni, ţinându-se seama şi de influenţa pe care o exercită asupra altor persoane, îndeplinind astfel şi o funcţie de intimidare a celor ce ar fi ispitiţi să comită infracţiuni.
Raportat la toate aceste aspecte, Curtea apreciază că pedeapsa rezultantă aplicată a fost corect stabilită, potrivit criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), corespunzând scopului educativ-preventiv prev. de art. 52 C. pen., astfel că nu se impune reindividualizarea acesteia.
Ca atare, după verificarea cauzei şi în raport de disp. art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., recursurile nefiind fondate, Curtea urmează a le respinge conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.N.A. - Serviciul Teritorial Craiova şi de inculpatul T.E. împotriva Deciziei penale nr. 103 din 20 aprilie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata arestării preventive de la 7 iulie 2010 la 13 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 13 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3577/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3570/2011. Penal → |
|---|
