ICCJ. Decizia nr. 3717/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3717/2011
Dosar nr.10969/63/2010
Şedinţa publică din 21 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 47 din 31 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în Dosarul cu nr. 10969/63/2010, în baza art. 3201 pct. 8 C. proc. pen., s-a respins cererea privind aplicarea dispoziţiilor art. 3201 alin. (1) - (6) C. proc. pen., iar în baza art. 174, 175 lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul D.P. (fiul lui S. şi S., cetăţean român, nu ştie carte, fără ocupaţie, necăsătorit, cunoscut cu antecedente penale, deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova) la pedeapsa închisorii de 17 ani şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b), c) C. pen., ca pedeapsă complementară; s-au aplicat prevederile art. 64 lit. a), b), c), e) C. pen., pe perioada prevăzută de art. 71 C. pen.; în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), rap. la art. 350 C. proc. pen. şi art. 3002 C. proc. pen., rap. la art. 160b din acelaşi cod, s-a dedus din pedeapsa aplicată perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 19 iunie 2010 la zi şi s-a menţinut starea de arest a inculpatului.
S-a luat act că D.Ş., D.I.V., D.M., D.L. şi C.M. nu s-au constituit părţi civile.
A fost obligat inculpatul la 700 RON onorariu avocat oficiu, din care 400 RON la urmărirea penală; a fost obligat acelaşi inculpat la 1.431 RON către Institutul de Medicină Legală Craiova, reprezentând contravaloarea actelor medico-legale şi la 1.500 RON cheltuieli judiciare ale statului.
Pentru a hotărî astfel, instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 531/P/2010, din 09 septembrie 2010, s-a dispus trimiterea în judecată - în stare de arest preventiv - a inculpatului D.P., pentru săvârşirea infracţiuni de omor calificat prevăzută şi pedepsită de art. 174, 175 lit. c) C. pen.
Raportat la împrejurările faptei, vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii prev. de art. 174, 175 lit. c) C. pen., dar şi anumite circumstanţe personale ale acestuia - fără antecedente penale, instanţa de fond a apreciat că scopul preventiv-educativ al pedepsei poate fi atins numai prin o executare efectivă a pedepsei, cuantumul acesteia fiind raportat la criteriile general valabile stabilite de prev. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), aplicându-i-se deci pedeapsa închisorii, cu interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b), e) C. pen., ca pedeapsă complementară.
În ceea ce priveşte latura civilă a procesului penal, având în vedere declaraţiile numiţilor D.L., D.Ş., D.I.V., D.M. şi C.M. (care nu s-au constituit părţi civile în procesul penal), instanţa de fond a luat act de aceste manifestări de voinţă.
Împotriva acestei hotărâri, a declarat apel - în termen legal - inculpatul D.P., criticând sentinţa apelată pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin Decizia penală nr. 151 din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a fost respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul D.P. (deţinut în Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova) împotriva Sentinţei penale nr. 47 din 31 ianuarie 2011, pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală, în dosarul cu nr. 10969/63/2010.
S-a menţinut starea de arest a inculpatului şi s-a dedus prevenţia de la 31 ianuarie 2011 la zi.
A fost obligat apelantul la 400 RON cheltuieli judiciare statului, din care, 200 RON onorariu avocat oficiu, sumă ce va fi virată din fondurile Ministerului Justiţiei, în contul Baroului Dolj.
Instanţa de apel a constatat din probele administrate în cauză că prima instanţă a făcut o justă încadrare juridică a faptei reţinută în sarcina inculpatului, constatând că acesta, în urma unui conflict spontan cu victima, care era mătuşa sa, i-a aplicat multiple lovituri în faţă, după care a strâns-o de gât, sugrumând-o practic până când s-a produs decesul.
Ulterior, victima a fost împinsă peste prag şi a căzut cu faţa în jos, într-o zonă pavată cu dale din beton, cauza morţii (consemnată în raportul de constatare medico-legală) fiind insuficienţa cardio-respiratorie acută urmare a unui traumatism vertebro-medular-cervical cu fractură de coloană vertebrală cervicală mielică.
De asemenea, s-a reţinut că loviturile au fost aplicate din faţă, iar hiperextensia coloanei vertebrale cervicale s-a putut produce în condiţiile unei heteropropulsii cu impact frontal.
Prin urmare, s-a apreciat că inculpatul a acţionat cu intenţie directă, exercitând acţiunea de comprimare violentă a unei zone vitale (gâtul victimei), cu consecinţa sugrumării, urmată de împingerea violentă şi impactul cu o zonă pavată cu dale din beton, ceea ce a determinat moartea instantanee a victimei, care era o persoană de 76 de ani şi era mătuşa inculpatului.
Cu privire la pedeapsa aplicată, având în vedere criteriile generale de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), precum şi dispoziţiile art. 52 din acelaşi cod, s-a apreciat că pedeapsa de 17 ani închisoare constituie o justă individualizare, în măsură să îşi atingă scopul coercitiv şi educativ asupra inculpatului.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul D.P., fără a indica motivele ce stau la baza promovării acestuia.
La termenul de judecată din 21 octombrie 2011, Înalta Curte, din oficiu, a pus în discuţie excepţia tardivităţii recursului.
Apărătorul desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat a susţinut că recursul este declarat în termenul legal prevăzut de lege, în raport de data când i-a fost comunicată copia de pe minuta hotărârii, respectiv 01 iulie 2011, recursul fiind declarat la data de 14 iulie 2011.
Reprezentantul parchetului a solicitat respingerea recursului declarat în cauză, ca tardiv formulat.
Examinând recursul declarat, respectiv actele şi lucrările din dosarul cauzei, Înalta Curte constată că acesta este tardiv introdus.
Astfel, este certă data de comunicare a hotărârii în cauză, respectiv 1 iulie 2011, la Penitenciarul de Maximă Siguranţă Craiova, inculpatul semnând personal în acest sens, în vreme ce exercitarea căii de atac a recursului s-a realizat abia la data de 14 iulie 2011, rezultând în aceste condiţii depăşirea termenului legal de 10 zile.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen., recursul de faţă urmează să fie respins, ca tardiv introdus.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat, în care se va include şi onorariul apărătorului desemnat din oficiu, conform dispozitivului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca tardiv, recursul declarat de inculpatul D.P. împotriva Deciziei penale nr. 151 din 27 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3695/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3722/2011. Penal → |
|---|
