ICCJ. Decizia nr. 3695/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3695/2011
Dosar nr.4761/30/2010
Şedinţa publică din 20 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 95 din 23 februarie 2011, pronunţată în Dosar nr. 4761/30/2010, Tribunalul Timiş, în baza art. 20 C. pen. raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi cu aplicarea art. 21 alin. (2) C. pen. şi art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat inculpatul I.I.D., fiul lui l. şi N., născut în Timişoara, jud. Timiş, domiciliat în jud. Timiş, la o pedeapsă de 4 (patru) ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de tentativă de omor, cu executare în regim de deţinere, conform art. 57 C. pen.
În baza art. 65 alin. (1) şi (2) C. pen. a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe o perioadă de 2 ani după executarea pedepsei principale.
În baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului exercitarea drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pe durata executării pedepsei.
În baza art. 14 şi art. 161 C. proc. pen. raportat la art. 346 C. proc. pen. şi cu aplicarea art. 998, 999 C. civ. a obligat inculpatul la plata sumei de 3.300 euro cu titlu de daune materiale şi 16.700 euro cu titlu de daune morale către partea civilă D.A.C..
În baza art. 313 din Legea nr. 95/2006 a obligat inculpatul la plata sumei de 4.259,81 RON despăgubiri civile către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Timişoara.
În baza art. 191 alin. (1) C. pen. a obligat inculpatul la plata sumei de 1.500 RON cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această sentinţă penală prima instanţă a reţinut următoarele:
În cursul anului 2009 partea vătămată D.A.C. a avut o relaţie de câteva luni cu sora inculpatului, I.M.. Ulterior terminării acelei relaţii, inculpatul I.I.D. a rămas prieten cu partea vătămată, vizitându-se atât acasă, cât şi la serviciu, şi petrecând împreună revelionul 2009 - 2010 în locuinţa părţii vătămate, împreună şi cu prietena inculpatului, U.C..
Cu această ocazie, aşa cum a arătat atât inculpatul, cât şi prietena sa, ar fi existat un anumit incident între aceasta şi partea vătămată în sensul că partea vătămată i-ar fi făcut avansuri de natură sexuală la un moment dat în timp ce inculpatul dormea, avansuri care însă nu au avut niciun fel de concretizare. Prietena inculpatului a povestit acestuia aceste aspecte după vreo 2 săptămâni de la incident.
În după-amiaza zilei de 08 februarie 2010, în urma unei discuţii telefonice între partea vătămată şi inculpat, acesta s-a deplasat la locul de muncă al părţii vătămate - un teren de minifotbal cu bar de pe strada L. - pentru a mai sta de vorbă. Inculpatul avea asupra sa un cuţit, purtarea acestuia fiind motivată de inculpat prin faptul că avusese cu câteva zile înainte un incident cu un interlop zis "D." şi dorea să-l sperie pe acesta, daca l-ar fi întâlnit. Inculpatul a stat împreună cu partea vătămată de la orele 18 - 19 până în jurul orelor 1,00 - 1,30 noaptea, când partea vătămată a terminat programul, în acest timp partea vătămată văzând că inculpatul are asupra sa un cuţit de bucătărie.
La terminarea programului, cei doi au mers împreună la locuinţa părţii vătămate pentru a mai sta de vorbă şi pentru ca inculpatul să aştepte şi terminarea programului de lucru de către prietena sa, aceasta lucrând la un magazin alimentar din apropiere.
La locuinţa părţii vătămate, pe fondul unor discuţii contradictorii, având şi impresia că partea vătămată intenţionează să-l lovească, inculpatul I. şi-a pierdut cumpătul şi i-a aplicat părţii vătămate o lovitură cu cuţitul în piept. Partea vătămată s-a speriat şi s-a refugiat în baie, strigând după ajutor, iar inculpatul, speriat şi el de cele întâmplate, a părăsit în grabă apartamentul victimei. Inculpatul a aruncat cuţitul într-un tomberon de gunoi şi s-a dus să-şi ia prietena de la magazinul de unde lucra, pe la orele 4,00 - 5,00, fără a-i povesti însă la acel moment ce se întâmplase, relatându-i aceste aspecte doar după amiază.
După fuga inculpatului, partea vătămată a ieşit pe holul blocului şi a strigat după ajutor, fiind auzit de vecinul său, C.E.O., care a apelat Serviciul de Urgenţă 112, precum şi de vecinul S.P.A., care l-a şi dus la spitalul judeţean cu autoturismul propriu.
La internare, părţii vătămate i s-a stabilit diagnosticul de plagă înjunghiată toracică, hemotorax drept, fiind supusă unei intervenţii chirurgicale. Leziunile suferite au pus viaţa părţii vătămate în pericol şi au necesitat pentru vindecare 25 de zile de îngrijiri medicale.
La stabilirea acestei situaţii de fapt, instanţa a avut în vedere în primul rând declaraţiile date de inculpatul I.D. pe parcursul procesului penal, acesta recunoscând, atât în declaraţiile date în faza urmăririi penale, cât şi în faza cercetării judecătoreşti, săvârşirea faptei reţinute în sarcina sa prin actul de inculpare, arătând că, pe fondul unor discuţii în contradictoriu cu privire la incidentul de la revelion şi cu privire la sora sa, pe care partea vătămată o tot înjura, având la un moment dat impresia că partea vătămată intenţionează să-l lovească, a lovit partea vătămată cu cuţitul de bucătărie pe care îl avea asupra sa în zona pieptului, iar apoi, în momentul în care acesta a fugit în baie, a fugit şi el din apartament, fiind speriat. A arătat că a aruncat cuţitul într-un tomberon din apropiere.
Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, prin Decizia penală nr. 110/A din 20 iunie 2011 a respins, ca nefondat, apelul inculpatului.
Împotriva deciziei instanţei de apel, inculpatul I.I.D. a declarat recurs.
Prin recursul declarat, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepsei aplicate, sub aspectul modalităţii de executare, prin aplicarea art. 861 C. pen.
Examinând cauza în raport cu motivele invocate, Înalta Curte constată că recursul nu este fondat.
Din examinarea lucrărilor dosarului, rezultă că instanţele au reţinut corect fapta şi vinovăţia inculpatului, i-au dat o încadrare juridică corespunzătoare dispoziţiilor legale şi au individualizat în mod just pedeapsa aplicată, atât sub aspectul cuantumului, cât şi al modalităţii de executare.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului, instanţele au avut în vedere scopul pedepsei, apreciind corect că acesta poate fi atins numai prin executarea în regim privativ de libertate.
Astfel, raportat la gradul ridicat de pericol social al faptei săvârşite, reflectat de modul în care inculpatul a conceput şi realizat tentativa la omor, precum şi la datele ce caracterizează persoana acestuia, instanţele au individualizat în mod just cuantumul pedepsei aplicate, acordând eficienţă criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), apreciindu-se, în mod corect, că scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. nu poate fi realizat decât prin executarea pedepsei în regim privativ de libertate.
În ce priveşte datele ce caracterizează persoana inculpatului, care a avut o conduită bună anterior săvârşirii infracţiunii, o atitudinea de recunoaştere şi de regret a faptei, acestea au fost valorificate prin reţinerea circumstanţelor atenuante în favoarea inculpatului şi reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Neexistând nici alte temeiuri de casare care pot fi luate în considerare din oficiu, urmează ca recursul inculpatului I.I.D. să fie respins, ca nefondat, cu obligarea acestuia la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurentul inculpat I.I.D. împotriva Deciziei penale nr. 110/A din 20 iunie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 20 octombrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 3691/2011. Penal. Lovirile sau vătămările... | ICCJ. Decizia nr. 3717/2011. Penal → |
|---|
