ICCJ. Decizia nr. 3667/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3667/2011
Dosar nr. 2068/63/2011
Şedinţa publică din 19 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 19 de la 10 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia minori şi familie, în dosarul cu nr. 2068/63/2011, s-au admis in parte acţiunile civile formulate de părţile civile: G.G. şi G.M. şi M.I.C., dispunându-se: - obligarea inculpatului V.R.D., către părţile civile G.G. şi G.M., la plata sumei de 21.101 lei reprezentând daune materiale şi la plata sumei de 100.000 lei reprezentând daune morale; - obligarea inculpatului V.R.D. către partea civilă M.I.C., la plata sumei de 10.000 lei reprezentând daune morale. A fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova şi a fost obligat inculpatul V.R.D., către partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, la plata sumei de 533,03 lei reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţii vătămate M.I.C., sumă ce s-a dispus a fi actualizată în raport de indicele de inflaţie, începând cu data producerii prejudiciului şi până la data plăţii efective. S-a luat act că părţile civile nu au solicitat cheltuieli de judecată. Pentru a hotărî astfel, s-a reţinut că tribunalul a fost investit cu soluţionarea acţiunilor civile disjunse de judecarea acţiunii penale din dosarul nr. 19487/63/2010, astfel:
Prin sentinţa penală nr. 02 din 13 ianuarie 2011 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia pentru minori şi familie, în dosarul nr. 19487/63/2010, a fost condamnat inculpatul V.R.D., după cum urmează:
- în baza art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. (faptă săvârşită faţă de victima G.A.E.) la pedeapsa de 16 ani şi 8 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
- în baza art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 3201 C. proc. pen. (faptă săvârşită faţă de partea vătămată M.I.C.), a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 8 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale;
- în baza art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplic. art. 3201 C. proc. pen., a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 1 an şi 4 luni închisoare.
- în baza art. 33 lit. a) rap. la art. 34 lit. b) C. pen., au fost contopite cele trei pedepse aplicate inculpatului, astfel încât s-a dispus executarea pedepsei mai grele, aceea de 16 ani şi 8 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen., după executarea pedepsei principale.
S-au interzis inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi lit. b) C. pen. pe durata prev. de art. 71 C. pen.; în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsă, perioada reţinerii şi arestului preventiv de la 07 octombrie 2010 la zi, iar în baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut în continuare starea de arest a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) şi f) C. pen., s-a dispus confiscarea de la inculpat a unui cuţit mecanic pliabil cu lungimea totală de 26 cm, lungimea în poziţie pliată de 14 cm, lungimea lamei de 12 cm şi lăţimea lamei de 2,7 cm.
S-a disjuns cauza cu privire la soluţionarea laturii civile şi s-a acordat termen pentru soluţionarea acesteia la data de 27 ianuarie 2011.
În baza art. 191 C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la 1.539 lei, cheltuieli judiciare către stat.
Pentru a pronunţa această soluţie de condamnare, tribunalul a reţinut situaţia de fapt şi încadrările juridice din actul de sesizare a instanţei - rechizitoriul nr. 840/P/2010 emis de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj, prin care a fost trimis în judecată - în stare de arest preventiv - inculpatul V.R.D. , pentru săvârşirea infracţiunilor de omor calificat prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (faţă de victima G.A.E.); tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 C. pen. rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. (faţă de partea vătămată M.I.C.) şi port fără drept al unui cuţit prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea 61/1991 cu aplicarea dispoziţiilor art. 33 lit. a) C. pen.
În fapt, s-a reţinut că la data 7 octombrie 2010, inculpatul s-a deplasat de la domiciliul său fiind înarmat cu un cuţit, tip briceag, cu lamă pliabilă, pentru a cere socoteală martorului B.I.A., care în ziua anterioară (6 octombrie 2010), a avut o altercaţie cu fratele inculpatului, martorul V.S.C., ambii fiind elevi la Liceul Tudor Arghezi din Craiova. În acest scop, inculpatul s-a deplasat la liceul respectiv, însoţit fiind de martorul D.M.M., unde au aşteptat pe martorul B.; în jurul orei 12, grupul format din inculpat şi martori a întâlnit pe martorii M.I.C., D.O., C.C. şi pe victima G.A.E. şi partea vătămată M.I.C., între cele două grupuri având loc discuţii, referitor la scopul prezenţei inculpatului la unitatea de învăţământ.
În acest context, martorul M.I.C., a apelat telefonic pe martorul B.I.A., pentru a-l preveni despre prezenţa inculpatului şi intenţiile acestuia, stabilind un loc de întâlnire, respectiv la poarta de acces în incinta liceului; s-a reţinut că deplasarea grupului alcătuit din martorii B.I.A., M.I.C., D.O., C.C., partea vătămată M.I.C. şi victima G.A.E., a fost urmărită de grupul alcătuit din inculpatul V.R.D. şi martori V.S.C. şi D.M.M., grupul inculpatului deplasându-se la locul de întâlnire al primului grup şi provocând pe B.I.A. să se bată cu V.S.C.
Pentru realizarea acestei acţiuni, toate persoanele menţionate s-au deplasat într-o parcare situată în apropierea liceului, iar aici, B.I.A. şi V.S.C. s-au angajat într-o luptă corp la corp, ceilalţi doar asistând la confruntarea dintre martori.
Întrucât, în desfăşurarea luptei, martorul V.S.C. era într-o poziţie defavorabilă, inculpatul Voicu Romei Dan a sos cuţitul pe care-l avea asupra sa, îndreptându-se spre grupul însoţitorilor martorului B., intenţionând să lovească pe D.O.; între inculpat şi martor au intervenit M.I.C., G.A.E. şi M.I.C., care l-a împins pe inculpat, pentru a-l îndepărta de martorul D.O. În momentele imediat următoare, inculpatul a aplicat o lovitură cu cuţitul victimei M.I.C., care s-a apărat, parând cu mâna stângă, însă, datorită traiectoriei circulare a loviturii, cu abordare din poziţia laterală, părţii vătămate M.I. i-a fost produsă o plagă nepenetrantă la nivelul hemitoracelui stâng şi o plagă la braţul stâng, intensitatea loviturilor fiind atenuante de eschiva părţii vătămate şi de obiectele vestimentare şi rucsacul purtate de partea vătămată; leziunile produse au necesitat 8-9 zile îngrijiri medicale, dar faţă de zona corpului vizată, de obiectul vulnerant folosit şi împrejurările concrete de comitere, s-a reţinut că fapta inculpatului întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
După agresarea părţii vătămate M.I., inculpatul V.R.D. şi-a îndreptat atenţia către victima G.A.E., căreia i-a aplicat două lovituri cu cuţitul în piept, producându-i două plăgi penetrante toracice, cu interesare cardiacă, care a produs decesul victimei la scurt timp, ca urmare a secţionării cordului şi hemoragiei declanşate.
Inculpatul a fost observat în timp ce fugea de la locul infracţional, având cuţitul asupra sa, de către martorii C.C. şi T.F.E., ultimul martor percepând în mod direct şi momentul în care inculpatul alerga pe victima G.A., pe care, ulterior, martorul a observat-o căzută pe stradă, într-o baltă de sânge.
Din raportul de constatare medico-legală necropsie (3733/A3 din 10 decembrie 2010, emis de IML Craiova), a rezultat că moartea victimei a fost violentă, datorată hemoragiei interne şi externe, consecinţa unor plăgi tăiate-înţepate, penetrante-toracice, cu interesare cardiacă, între acestea şi deces existând legătură de cauzalitate directă şi necondiţionată, iar mecanismul de producere este reprezentat de lovirea cu un corp tăietor-înţepător, aplicată din faţă, lateral-dreapta sau stânga. Prima instanţă a reţinut în aceste condiţii că fapta inculpatului V.R.D., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat, prev. de art. 174 alin. (1), art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen.
Totodată, s-a reţinut că inculpatul a purtat în loc public cuţitul corp delict, de care a uzat pentru a ameninţa pe martorul D.O. şi ulterior pentru a agresa pe partea vătămată şi pe victimă, situaţie în care s-a reţinut că inculpatul a comis şi infracţiunea prev. de art. 11 alin. (1) pct. 1 din Legea nr. 61/1991.
Întrucât în faza cercetării judecătoreşti, inculpatul a solicitat aplicarea procedurii de judecată simplificată, conform art. 3201 C. proc. pen., recunoscând necondiţionat şi în totalitate situaţia de fapt şi încadrările juridice expuse în rechizitoriu, s-a procedat la condamnarea inculpatului, la pedepse individualizate conform art. 3201 alin. (7) C. proc. pen., respectiv: 16 ani şi 8 luni închisoare şi 6 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pentru infracţiunea de omor calificat; 8 ani şi 4 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pentru tentativă de omor calificat; 1 an şi 4 luni închisoare pentru infracţiunea de port fără drept, în loc public, a cuţitului; s-a stabilit pedeapsa rezultantă, corespunzător prevederilor art. 34 lit. b) şi art. 35 lit. b) C. pen., de 16 ani şi 8 luni închisoare (pedeapsă principală) şi interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza II-a, lit. b) C. pen., pe o durată de 6 ani (pedeapsă complementară).
Totodată, s-a dedus corespunzător perioada reţinerii şi detenţiei preventive de la 7 octombrie 2010, la zi (13 ianuarie 2011), cu menţinerea stării de arest preventiv, stabilindu-se ca modalitate de executare a pedepsei principale, regimul privativ de libertate.
În cauză, s-a făcut aplicarea corespunzătoare a prevederilor art. 118 lit. b) şi f) C. pen., în sensul confiscării cuţitului corp delict.
In privinţa laturii civile a cauzei, s-a reţinut că au promovat acţiuni civile în cauză părinţii victimei G.A.E., respectiv părţile civile G.G. şi G.M. şi partea vătămată M.I.C., solicitând despăgubiri şi daune morale, astfel: părţile civile G.G. şi M. au solicitat obligarea inculpatului la 21.101 lei, despăgubiri reprezentând despăgubiri cu înmormântarea şi pomenirile victimei şi 1.000.000 lei daune morale, pentru prejudiciul psihic încercat, prin decesul fiului lor, elev în clasa a XI-a, cu rezultate şcolare foarte bune, în condiţiile în care acest eveniment a fost intens mediatizat, iar inculpatul a avut o poziţie constantă de sfidare a suferinţei familiei; partea civilă M.I.C. a solicitat obligarea inculpatului la plata sumei de 500.000 lei daune morale, pentru suferinţa produsă în condiţiile agresării sale şi a reprezentării riscului pierderii vieţii; a fost conceptată în cauză, în calitate de parte civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, pentru cheltuielile ocazionate de internarea părţii civile M.I.C., cheltuieli în valoare de 533,03 lei. Întrucât instanţa investită cu soluţionarea acţiunii penale s-a pronunţat în procedura simplificată prev. de art. 3201 C. proc. pen., judecarea acţiunilor civile a fost disjunsă, formându-se dosarul nr. 2068/63/2011, în care s-a pronunţat sentinţa penală nr. 19 din 10 martie 2011, apelată în prezenta cauză.
Pentru a pronunţa hotărârea dedusă judecăţii în prezenta speţă, tribunalul a reţinut că prejudiciul de ordin material, invocat de părţile civile G.G. şi M. a fost în totalitate recunoscut de inculpat, fiind dovedit cu înscrisurile depuse la dosar, situaţie în care cererea de despăgubiri a acestor părţi civile a fost admisă în totalitate, dispunându-se obligarea inculpatului la plata sumei de 21.101 lei, despăgubiri. În ceea ce priveşte însă prejudiciile morale susţinute de părţile civile, s-a apreciat că părţilor civile Ie-a fost cauzat un prejudiciu de natură nepatrimonială, având în vedere în primul rând trauma psihică produsă ca urmare a decesului fiului lor, însă suma solicitată pentru repararea acestui prejudiciu nu trebuie să fie una iluzorie, ci realistă, posibil de obţinut, raportată şi la situaţia economică financiară a cetăţeanului de rând, categorie din care fac parte atât victima şi părinţii acesteia, cât şi inculpatul.
Prin urmare, instanţa de fond a apreciat că suma de 1.000.000 lei (10 miliarde lei vechi) solicitată este prea mare, şi astfel, a considerat că suma de 100.000 lei (1 miliard lei vechi) este suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial.
Cu privire la pretenţiile morale solicitate de partea civilă M.I.C., în cuantum de 500.000 lei (5 miliarde lei vechi), instanţa de fond a apreciat că această sumă este disproporţionată, având în vedere considerentele anterioare, dar şi numărul relativ mic de zile de îngrijiri medicale necesare pentru vindecare (8-9 zile) şi urmările produse (leziunile produse nu i-au pus în primejdie viaţa părţii vătămate); astfel, s-a apreciat că suma de 10.000 lei (100 milioane lei vechi) este suficientă pentru repararea prejudiciului nepatrimonial suferit de această parte vătămată.
Referitor la cheltuielile de spitalizare ocazionate de internarea părţii civile M.I.C., în cuantum de 533,03 lei, s-a reţinut răspunderea delictuală a inculpatului şi s-a dispus obligarea acestuia la plata cheltuielilor către unitatea medicală, în valoare reactualizată la data plăţii efective.
Împotriva acestei hotărâri, au declarat apel în termenul prevăzut de lege - părţile civile M.I.C., G.G. şi G.M., invocând critici de netemeinicie privitor la aprecierea cuantumului daunelor morale acordate, susţinând că nu au fost evaluate toate împrejurările demonstrate de părţile civile privitor la impactul psihic deosebit al urmărilor faptelor penale pentru care inculpatul a fost condamnat în primă instanţă, de relaţiile de familie iremediabil vătămate în cazul părţilor civile G. şi de suferinţele generate atât de agresiune, cât şi de necesitatea spitalizării pentru partea civilă M.
Curtea, analizând apelurile promovate, a reţinut următoarele: în ceea ce priveşte apelul părţilor civile G.M. şi G.G., s-a constatat că acţiunea civilă în daune morale a fost motivată, prin aceea că, în calitate de părinţi ai victimei G.A.E., au fost expuşi unei traume psihice deosebite, fiul acestora, elev în clasa a XI-a la Liceul Tudor Arghezi, din Craiova, fiind cunoscut cu rezultate şcolare foarte bune şi remarcându-se printr-o comportare socială corespunzătoare moralei publice; totodată, s-a arătat că victima a fost expusă agresiunii inculpatului, datorită comportamentului său altruist, întrucât a intervenit pentru apărarea unui coleg şi prieten, martorul D.O.
Din analiza materialul probator din dosar, s-a constatat că susţinerile apelanţilor părţi civile sunt fondate, înscrisurile administrate în dovedirea personalităţii victimei (diplomele eliberate de: Ministerul Tineretului şi Sportului - Direcţia pentru Tineret şi Sport Mehedinţi, Federaţia Română Sportul pentru Toţi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, diplomele de onoare eliberate de Consiliul Local al Tinerilor Zalău şi Asociaţia Maşter Forum/Pal-Tim - pentru activităţi de voluntariat, precum şi diplomele eliberate de Consiliul local Craiova pentru asemenea acţiuni, aflate la filele 78-97), demonstrând că acesta era cunoscut ca un elev sârguincios, implicat şi în activităţi de voluntariat, având performanţe şi în activităţi extraşcolare (sport, tehnică foto, modeling), ceea ce a relevat că între părţile civile şi fiul acestora a existat o legătură afectivă şi de sprijin moral şi material deosebită.
În aceste condiţii, prejudiciul părţilor civile s-a apreciat că este incontestabil, suferinţa la care au fost expuşi prin decesul violent al fiului lor, la o vârstă la care urma să devină adult, fiind însemnată şi necesitând o reparaţie corespunzătoare; în consecinţă, s-a reţinut că prima instanţă a acordat daune morale într-o sumă modică, insuficientă pentru a reprezenta o compensare pentru alterarea relaţiilor de familie ale părţilor civile, datele din cauză demonstrând că legăturile afective, de sprijin moral între părinţi şi copii, au existat şi au fost vătămate brutal, prin infracţiunea comisă de inculpat.
Totodată, s-a reţinut şi că prima instanţă a reţinut eronat caracterul conjunct al obligaţiei de dezdăunare pentru ambele părţi civile, deşi fiecare dintre acestea a suferit un prejudiciu moral distinct, în calitate de părinte al victimei, iar răspunderea civilă delictuală este angajată autonom, conform art. 998, art. 999 C. civ., pentru fiecare dintre persoanele care au fost prejudiciate.
În ceea ce priveşte cererea de daune morale formulată de partea civilă M.I.C., s-a constatat că şi în cazul acesteia prima instanţă a pronunţat o soluţie criticabilă, reţinând drept criteriu pentru evaluarea prejudiciului numai numărul de zile de îngrijiri medicale necesare vindecării leziunilor produse, dar ignorând circumstanţele reale de comitere a tentativei de omor calificat, respectiv că intensitatea loviturii aplicate de inculpat a fost diminuată numai ca urmare a reacţiei de apărare a părţii vătămate şi a condiţiilor concrete care caracterizau părţile; astfel, în cauză s-a demonstrat că inculpatul a acţionat cu intenţia suprimării vieţii părţii vătămate, constituită parte civilă, pe care a atacat-o cu un cuţit, aplicând o lovitură cu traiectorie circulară din poziţie laterală, orientându-se către o zonă vitală - toracele părţii civile - iar rezultatul urmărit nu s-a produs numai datorită faptului că partea vătămată s-a apărat cu braţul stâng, interpunând între sine şi agresor un rucsac, ceea ce a redus viteza de impact între cuţit şi corpul victimei.
În aceste condiţii s-a apreciat că este irelevant că leziunile produse nu au pus în pericol viaţa, reprezentarea psihică a părţii civile fiind aceea a riscului pierderii vieţii faţă de agresiunea exercitată de inculpat, cu atât mai mult cu cât în aceleaşi împrejurări a fost ucisă victima G.A.; în consecinţă, s-a apreciat că se impune în cauză acordarea unor daune morale în cuantum majorat, în scopul înlăturării urmărilor faptei inculpatului din perspectiva suferinţei psihice încercate de partea civilă.
Totodată, s-a reţinut că în materia răspunderii civile delictuale, principiul aplicabil, consacrat atât de doctrină, cât şi de jurisprudenţă, este repararea integrală a prejudiciului produs prin fapta culpabilă a persoanei trimisă în judecată, indiferent de situaţia materială a autorului prejudiciului, fiind deci fără relevanţă dacă, din perspectiva inculpatului, despăgubirile la care este obligat constituie o sumă „realistă", acesta având posibilitatea sa recunoască sau să conteste pretenţiile părţii civile, dar instanţa având obligaţia să stabilească întinderea prejudiciului în raport de probatoriul cauzei şi de necesitatea asigurării unei compensaţii eficiente pentru prejudiciile suportate de părţile civile.
Faţă de aceste considerente, în conformitate cu prevederile art. 379 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., au fost admise apelurile promovate, a fost desfiinţată în parte sentinţa apelată şi, în rejudecare, au fost majorate daunele morale la 15000 lei daune morale către apelantul - parte civilă M.I.C. şi la câte 100.000 lei pentru fiecare dintre apelanţii - părţi civile G.G. şi G.M.
Împotriva acestei decizii a declarat recurs inculpatul V.R.D.
Recurentul inculpat, prin apărătorul ales, avocat C.O., a criticat Decizia recurată cu privire majorarea cuantumului daunelor morale acordate părţilor civile de către instanţa de apel, arătând că acestora li s-a dat mai mult decât au cerut, pe de-o parte, iar pe de altă parte a susţinut că daunele morale nu se pot cuantifica, solicitând în esenţă menţinerea dispoziţiilor sentinţei instanţei de fond.
Reprezentantul parchetului şi părţile civile prezente au pus concluzii de respingere a recursului inculpatului ca nefondat.
În drept, a fost invocat cazul de casare prevăzut în art. 3859 alin. (1) pct. 17/2 C. proc. pen.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie a procedat la examinarea deciziei atacate atât în raport de criticile invocate de recurent, cât şi din oficiu, constatând - pentru considerentele ce urmează - că recursul declarat este nefondat.
Astfel, instanţa de apel a soluţionat corect acţiunea civilă care este una adiacentă celei penale, majorând cuantumul despăgubirilor morale acordate părţilor civile M.I.C., G.G. şi G.M., la sume de câte 100.000 lei pentru fiecare dintre părţile civile, apreciind că în acest mod se poate face o justă şi integrală despăgubire a acestora.
Critica recurentului inculpat privind modul greşit în care s-au calculat şi apreciat despăgubirile morale şi materiale acordate, care nu respectă prevederile legale, este apreciată de asemenea nefondată întrucât, spre deosebire de despăgubirile pentru daune materiale, care se stabilesc pe bază de probe, despăgubirile pentru daune morale se stabilesc pe baza evaluării instanţei de judecată.
Astfel, din analiza materialul probator din dosar,respectiv înscrisurile administrate în dovedirea personalităţii victimei (diplomele eliberate de: Ministerul Tineretului şi Sportului - Direcţia pentru Tineret şi Sport Mehedinţi, Federaţia Română Sportul pentru Toţi, Inspectoratul Şcolar Judeţean Dolj, diplomele de onoare eliberate de Consiliul Local al Tinerilor Zalău şi Asociaţia Maşter Forum/Pal-Tim - pentru activităţi de voluntariat, precum şi diplomele eliberate de Consiliul local Craiova pentru asemenea acţiuni, aflate la filele 78-97), demonstrând că acesta era cunoscut ca un elev sârguincios, implicat şi în activităţi de voluntariat, având performanţe şi în activităţi extraşcolare (sport, tehnică foto, modeling), ceea ce a relevat că între părţile civile şi fiul acestora a existat o legătură afectivă şi de sprijin moral şi material deosebită.
În aceste condiţii, prejudiciul părţilor civile s-a apreciat că este incontestabil, suferinţa la care au fost expuşi prin decesul violent al fiului lor, la o vârstă la care urma să devină adult, fiind însemnată şi necesitând o reparaţie corespunzătoare.
Totodată, în mod corect instanţa de apel a înlăturat caracterul conjunctural al obligaţiei de dezdăunare pentru ambele părţi civile, reţinut eronat de către instanţa de fond, deşi fiecare dintre acestea a suferit un prejudiciu moral distinct, în calitate de părinte al victimei, iar răspunderea civilă delictuală este angajată autonom, conform art. 998, art. 999 C. civ., pentru fiecare dintre persoanele care au fost prejudiciate.
În ceea ce o priveşte pe partea civilă M.I.C., s-a demonstrat că inculpatul a acţionat cu intenţia suprimării vieţii părţii vătămate, constituită parte civilă, pe care a atacat-o cu un cuţit, aplicând o lovitură cu traiectorie circulară din poziţie laterală, orientându-se către o zonă vitală - toracele părţii civile - iar rezultatul urmărit nu s-a produs numai datorită faptului că partea vătămată s-a apărat cu braţul stâng, interpunând între sine şi agresor un rucsac, ceea ce a redus viteza de impact între cuţit şi corpul victimei, fiind irelevant că leziunile produse nu au pus în pericol viaţa, reprezentarea psihică a părţii civile fiind aceea a riscului pierderii vieţii faţă de agresiunea exercitată de inculpat, cu atât mai mult cu cât în aceleaşi împrejurări a fost ucisă victima G.A.;
Aşadar, în cazul infracţiunilor contra persoanei, evaluarea despăgubirilor pentru daune morale - în scopul de a nu fi una pur subiectivă sau de a nu tinde către o îmbogăţire fără just temei - trebuie să ţină seama de suferinţele fizice şi morale susceptibil în mod rezonabil a fi fost cauzate prin fapta săvârşită de inculpat, precum şi de toate consecinţele acesteia, relevate de actele medicale ori de alte probe administrate.
Răspunderea civilă delictuală este guvernată de principiul reparării integrale a prejudiciului material şi moral cauzat prin fapta săvârşită şi, prin urmare, cuantumul despăgubirilor nu poate fi limitat în raport cu posibilităţile de plată ale inculpatului.
Faţă de aceste considerente în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., se va respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva deciziei penale nr. 158 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul inculpat V.R.D. urmează a fi obligat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul V.R.D. împotriva deciziei penale nr. 158 din 30 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 300 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 lei, reprezentând onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3637/2011. Penal. Infracţiuni de evaziune... | ICCJ. Decizia nr. 3670/2011. Penal. Luare de mită (art. 254... → |
|---|
