ICCJ. Decizia nr. 3637/2011. Penal. Infracţiuni de evaziune fiscală (Legea 87/1994, Legea 241/2005). Recurs

Comentarii

0

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3637/2011

Dosar nr. 9164/107/2010

Şedinţa publică din 18 octombrie 2011

Asupra recursului de faţă

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 68 din 15 februarie 2011 pronunţată de Tribunalul Alba, secţia penală, în dosar nr. 9164/107/2010 în baza art. 334 C. proc. pen., prin schimbarea încadrării juridice din infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005 în infracţiunea prevăzută de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005, inculpatul S.P.A. a fost condamnat la:

- 2 ani şi 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. b), alin. (2) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP) şi art. 9 alin. (1) din Legea nr. 241/2005 inculpatului i s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii pe o durată de 2 ani a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP)

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice,

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând exerciţiul autorităţii de stat;

A mai fost condamnat acelaşi inculpat la următoarele pedepse.

- 8 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de stopaj la sursă prev. şi ped. de art. 6 din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

- 1 an şi 4 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de evaziune fiscală prev. de art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

- 1 lună închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de bancrută simplă prev. şi ped. de art. 143 alin. (1) din Legea nr. 85/2006 cu aplicarea art. 320¹ C. proc. pen.

În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 C. pen. au fost contopite pedepsele principale în pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 8 luni închisoare, alături de care s-a aplicat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor stabilită anterior.

S-a făcut aplicarea art. 357 alin. (3) C. proc. pen. şi s-a interzis inculpatului exercitarea, pe durata prevăzută de art. 71 C. pen., a următoarelor drepturi prevăzute de art. 64 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 66 NCP):

- dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice

- dreptul de a ocupa o funcţie sau de a exercita o profesie implicând
exerciţiul autorităţii de stat.

În baza art. 86¹, art. 86² C. pen. s-a dispus suspendarea executării pedepsei rezultante sub supraveghere pe durata unui termen de încercare de 5 ani şi s-a încredinţat supravegherea inculpatului Serviciului de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba.

S-a dispus ca, pe aceeaşi durată, de 5 ani, să se suspende şi executarea pedepsei accesorii a interzicerii drepturilor, conform art. 71 alin. ultim C. pen.

In baza art. 86³ alin. (1) C. pen. a fost obligat inculpatul să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

- să se prezinte, la datele fixate, la Serviciul de probaţiune de pe lângă Tribunalul Alba

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcere.

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă

S-a făcut aplicarea art. 359 alin. (1) C. proc. pen. şi s-a atras atenţia inculpatului asupra dispoziţiilor art. 86⁴ alin. (1) rap. la art. 83 şi art. 84 C. pen. şi ale art. 86⁴ alin. (2) C. pen.

În baza art.14, art. 15, art. 16, şi art. 346 C. proc. pen., coroborate cu art. 998, art. 999, art. 1000 alin. (3) şi art. 1003 C. civ. a fost admisă acţiunea civilă formulată de partea civilă Ministerul Finanţelor Publice - A.N.A.F. - prin D.G.F.P. Alba şi, în consecinţă, a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL Alba-Iulia, prin administrator judiciar D.I., să plătească părţii civile, cu titlu de despăgubiri materiale, suma de 862.476 lei, reprezentând impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anii 2006-2007, T.V.A. colectată stabilită suplimentar pentru perioada 2005-2007 şi diferenţă contribuţii sociale nevirate la bugetul consolidate al statului şi suma de 413.730 lei reprezentând majorări şi penalităţi de întârziere aferente acestor sume.

În baza art. 357 alin. (2) C. proc. pen. a fost menţinută măsura asiguratorie a sechestrului instituită prin ordonanţa procurorului din 21 iunie 2010 şi pusă în aplicare la data de 13 septembrie 2010 asupra autoturismului inculpatului marca Skoda Fabia cu nr. de înmatriculare.

În baza art. 191 C. proc. pen. a fost obligat inculpatul, în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL Alba-Iulia, să plătească suma de 550 lei cu titlu de cheltuieli judiciare avansate de stat în cauză, din care suma de 50 lei reprezintă 25% din contravaloarea onorariului apărătorului desemnat din oficiu în faza de judecată.

S-a dispus comunicarea către Oficiul Naţional al Registrului Comerţului a unei copii a dispozitivului prezentei hotărârii judecătoreşti, la data rămânerii definitive a acesteia pentru a se face menţiunile corespunzătoare în registrul comerţului.

Pentru stabilirea existenţei faptelor şi vinovăţiei inculpatului, în procedura de judecată prevăzută de art. 320/1 C. proc. pen., prima instanţă a reţinut în fapt următoarele:

SC T.I.I. SRL are sediul social declarat în municipiul Alba-Iulia, este înregistrată la Oficiul Registrului Comerţului sub nr. şi are ca obiect principal de activitate, „construcţii de autostrăzi, drumuri, aerodrom şi baze sportive".

Conform extrasului Oficiului Registrului Comerţului, inculpatul S.P.A. a fost numit în funcţia de administrator al SC T.I.I. SRL la data de 07 august 2002, a dobândit calitatea de asociat unic în această societate la data de 29 august 2007, până la data respectivă asociat unic fiind numita C.M.

De asemenea, SC T.I.I. SRL a fost în relaţii de afiliere cu SC C.I. SRL Alba-Iulia, respectiv administratorul SC T.I.I. SRL, inculpatul a fost asociat în SC C.I. SRL Alba-Iulia în perioada octombrie 2004 - 25 septembrie 2007, unde a deţinut 50% din părţile sociale.

În prezent SC T.I.I. SRL se află în insolvenţă, conform sentinţei nr. 190/F din 26 martie 2010 a Tribunalului Alba privind deschiderea procedurii generale a insolvenţei, fiind numit administrator judiciar provizoriu D.I. cu sediul în Alba-Iulia, jud. Alba.

În perioada ianuarie - aprilie 2007, inculpatul, în calitate de administrator al SC T.I.I. SRL Alba-Iulia, nu a facturat, evidenţiat şi înregistrat în contabilitatea societăţii prestările de servicii efectuate către SC C.I. SRL Alba-Iulia, diminuând astfel baza impozabilă cu suma de 782.952 lei. Această sumă a fost stabilită de organele fiscale prin estimare, întrucât inculpatul nu a întocmit facturile de decontare deşi prestările de servicii au fost efectiv realizate, aşa cum a rezultat din pontaje, state de plată, ordine de deplasare şi din explicaţia dată de către acesta cu ocazia controlului.

Prin nota contabilă nr. 20 din 31 iulie 2007, inculpatul a stornat venituri în valoare de 601.630,20 lei, fără să aibă la bază documente justificative, diminuând astfel cu această înregistrare baza impozabilă.

Urmare acestor fapte de neînregistrare a veniturilor obţinute din prestările de servicii efectuate în perioada ianuarie-aprilie 2007, respectiv de înregistrare a unei operaţiuni fictive de stomare din data de 31 iulie 2007, organele fiscale au stabilit că la sfârşitul anului 2007, inculpatul s-a sustras de la plata unui impozit pe profit în sumă de 167.948 lei.

De asemenea, pentru nefacturarea şi neînregistrarea veniturilor din prestările de servicii efectuate în perioada ianuarie-aprilie 2007, organele fiscale au stabilit că inculpatul nu a colectat T.V.A. în valoare de 148.761 lei.

În perioada ianuarie 2005-septembrie 2007, societatea administrată de către inculpat a încasat lunar de la SC C.I. SRL Alba-Iulia sume de bani, care, începând cu luna aprilie 2005, au depăşit valoarea sumelor facturate, organele fiscale stabilind că acele sume reprezintă de fapt avansuri acordate de SC C.I. SRL Alba-Iulia către SC T.I.I. SRL (pentru acoperirea cheltuielilor efectuate în scopul realizării operaţiunilor de prestări servicii dintre cele două societăţi) şi, în consecinţă, inculpatul trebuia să colecteze T.V.A. aferentă la momentul încasării avansurilor.

Prin faptul că inculpatul a omis să evidenţieze ca avansuri sumele ce depăşeau valoarea celor din facturi, necolectând astfel T.V.A. aferentă, la momentul încasării avansurilor - conform prevederilor art. 134 alin. (5), lit. b) din Legea nr. 571/2003 -, s-a produs ca şi consecinţă fiscală diminuarea T.V.A. de plată către bugetul de stat, cu suma de 441.714 lei.

Urmare aspectelor constatate cu privire la T.V.A. colectată, organele de inspecţie fiscală au procedat la recalcularea acesteia, rezultând conform Anexei nr. 5 la Raportul de inspecţie fiscală, că pentru perioada aprilie 2005 - septembrie 2007, T.V.A. de plată stabilit suplimentar este în valoare de 595.295 lei.

În perioada supusă inspecţiei fiscale, s-a stabilit că SC T.I.I. SRL a întocmit lunar şi a depus la termen declaraţiile privind obligaţiile de plată la bugetul general consolidat al statului, însă nu a achitat în totalitate şi la termenele scadente sumele datorate. Conform raportului de inspecţie fiscală la data de 31 decembrie 2007 contribuţiile reţinute de la asiguraţi şi nevirate la bugetul de stat sunt:

- CAS - debit 45.414 lei;

- contribuţia la bugetul asigurărilor de şomaj - debit 3.237 lei .

- CASS - debit 22.532 lei ;

- impozit pe veniturile din salarii - debit 11.429 lei ;

În cauză s-a efectuat o expertiză contabilă în vederea stabilirii cuantumului prejudiciului cauzat bugetului de stat prin faptele sesizate - impozit pe profit şi T.V.A. de la plata cărora s-a sustras inculpatul, precum şi impozite şi contribuţii cu reţinere la sursă nevirate în termenele legale la bugetul de stat -, respectiv pentru a se determina dacă în perioada premergătoare inspecţiei fiscale societatea se afla în stare de insolvenţă, data la care aceasta a survenit şi dacă societatea a intrat în procedură de insolvenţă la cererea creditorilor. Prin raportul de expertiză contabilă din data de 05 iunie 2010, s-au concluzionat următoarele:

- sumele reprezentând T.V.A. şi impozit pe profit de la plata cărora s-a sustras inculpatul se ridică în total la suma de 798.878 lei reprezentând 167.948 lei impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007, 35.635 lei impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2006, 595.295 lei T.V.A. colectată, stabilită suplimentar pentru perioada 2005-2007

- diferenţă contribuţii sociale nevirate la bugetul general consolidat al statului până la data de 20 septembrie 2008 este de 63.598 lei;

- total prejudiciu cauzat la bugetul de stat este în sumă de 862.476 lei.

- la data de 11 noiembrie 2008 D.G.F.P. Alba - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Alba-Iulia, a solicitat Tribunalului Alba deschiderea procedurii insolvenţei împotriva debitoarei SC T.I.I. SRL care c la data depunerii cererii avea datorii faţă de bugetul general consolidat al statului în sumă de 1.964.135 lei;

- societatea se afla în încetare de plăţi de mai mult de 30 de zile, iar cuantumul minim al creanţei, respectiv valoarea prag de 10.000 lei, pentru care se poate solicita deschiderea procedurii fusese depăşit;

- între disponibilul societăţii la data de 25 a fiecărei luni şi contribuţiile sociale nevirate bugetului general consolidat al statului există diferenţe, ceea ce arată că nu au existat întotdeauna disponibilităţi băneşti la dispoziţia societăţii, care să permită virarea integrală a obligaţiilor sociale respective la bugetul general consolidat al statului, societatea neefectuând cheltuieli cu bunurile şi serviciile decât într-o mică măsură.

La data de 29 septembrie 2010 , la solicitarea de lămuriri de către organele de urmărire penală,conform art. 124 alin. (2) C. proc. pen., expertul contabil a comunicat că T.V.A. de plată în valoare de 595.295 lei stabilit suplimentar de organul de inspecţie fiscală se referă la:

- prestarea serviciilor în perioada ianuarie - aprilie 2007 către SC C.I. SRL Alba-Iulia, fără a fi întocmite facturi fiscale pentru decontarea acestora, în condiţiile în care serviciile au fost prestate efectiv. T.V.A. de plată în atare situaţie ridicându-se la suma de 148.761 lei (1), valoare determinată prin aplicarea cotei de 19 % asupra veniturilor estimate ca fiind realizate de către SC T.I.I. SRL în lunile ianuarie - aprilie 2007, respectiv pentru luna Ianuarie 2007: 206.040 lei x 19 % = 39.148 lei; pentru luna Februarie 2007: 207.656 lei x 19 % = 39.455 lei, pentru luna Martie 2007: 199.576 lei x 19 % = 37.919 lei şi pentru luna Aprilie 2007: 169.680 lei x 19 % = 32.239 lei; în total 782.952 lei x 19 % = 148.761 lei.

- T.V.A. de plată în valoare de 114.310 lei aferent stornării fără documente justificative, prin nota contabilă nr. 20 din 31 iulie 2007, a veniturilor realizate în sumă de 601.630,20 lei din prestări de servicii (601.630,20 lei x 19 %).

- T.V.A. de plată în sumă de 332.224 lei reprezentând T.V.A. colectat suplimentar în perioada aprilie 2005 - septembrie 2007 din diferenţa încasărilor efective primite de la SC C.I. SRL Alba-Iulia şi sumele facturate de SC T.I.I. SRL către SC C.I. SRL diferenţă recunoscută de legislaţia fiscală românească drept avansuri.

- impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2006 la suma de 35.635 lei a fost calculat prin estimare, întrucât societatea nu a determinat rezultatul fiscal pentru fiecare trimestru în parte şi, respectiv, la finele anului şi nu a prezentat registrele şi documentele contabile obligatorii (registrul - jurnal, cartea mare şi balanţa de verificare).

- impozitul pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007 la suma de 167.948 lei se referă la prestarea serviciilor în perioada ianuarie - aprilie 2007 de către SC C.I. SRL Alba-Iulia., fără a fi întocmite facturi fiscale pentru decontarea acestora, în condiţiile în care serviciile au fost prestate efectiv, au avut ca efect fiscal diminuarea pe anul 2007 a bazei impozabile cu consecinţe negative asupra impozitului pe profit cuvenit bugetului general consolidat al statului. Urmare a acestor operaţiuni calculul impozitului pe profit suplimentar s-a efectuat prin estimarea pierderii/profitului fiscal, potrivit art. 67 din OG nr. 92/2003 privind Codul de procedură fiscală, întrucât pentru perioada ianuarie - aprilie 2007 nu au putut fi prezentate registrele şi documentele contabile obligatorii referitoare la baza impozabilă a impozitul pe profit (registrul-jurnal, cartea mare şi balanţa de verificare).

Astfel, veniturile estimate în perioada ianuarie-aprilie 2007 au fost în sumă de 782.952 lei. La acestea au fost adăugate venituri în sumă de 601.630,20 lei stomate fără documente justificative prin nota contabilă nr. 20 din 31 iulie 2007.

În concluzie, la finele anului 2007, din veniturile realizate s-a scăzut pierderea contabilă stabilită de societate conform balanţei de verificare de 334.905 lei, rezultând un impozit pe profit suplimentar de 167.948 lei (1.049.677 lei x 16 %).

- potrivit prevederilor art. 3 din Legea nr. 85 din 5 aprilie 2006 privind procedura insolvenţei, cu modificările şi completările ulterioare până la data de 30 septembrie 2007, starea de insolvenţă a SC T.I.I. SRL Alba-Iulia este prezumată ca fiind vădită la data de 31 octombrie 2007, respectiv la 30 de zile de la data constatării insuficienţei fondurilor băneşti disponibile pentru plata datoriilor aflate la scadenţă.

La data de 31 octombrie 2007 SC T.I.I. SRL Alba-Iulia a avut de plată la bugetul general consolidat al statului suma de 63.598 lei, reprezentând contribuţii sociale cu stopaj la sursă, exclusiv majorările şi penalităţile de întârziere.

- în luna august 2007 societatea a avut disponibilităţi în sumă de 13.323,48lei (coloana 3, Anexa nr. 3 din Raport), trebuia să vireze 12.789 lei (coloana 4 din Anexa nr. 3) însă nu a plătit nicio sumă iar în luna septembrie 2007 obligaţia de plată a fost de 6.204 lei, disponibilităţi au fost în sumă de 3.153,10 lei şi nu a fost virată nicio sumă bugetului general consolidat al statului.

Starea de fapt expusă mai sus a fost reţinută în baza materialului probator administrat în cauză: declaraţiile inculpatului S.P.A., plângerea D.G.F.P. Alba - Administraţia Finanţelor Publice pentru Contribuabilii Mijlocii Alba - Activitatea de Inspecţie Fiscală şi adresa de constituire parte civilă (filele 9-12), adresa D.G.F.P. Alba privind cuantumul impozitelor şi contribuţiilor cu reţinere la sursă datorate la bugetul de stat (fila 13), raportul de expertiză contabilă aferent şi lămuririle solicitate expertului (filele 26-41, 43-45), declaraţiile martorei C.M. (filele46-48,49-50), raportul de inspecţie fiscală nr. 15 din 30 iunie 2008 împreună cu anexele aferente (filele 51-147), cererea introductivă formulată de D.G.F.P. Alba la Tribunalul Alba pentru deschiderea procedurii insolvenţei faţă de debitoarea SC T.I.I. SRL Alba-Iulia (filele 148-151), sentinţa nr. 190/F din 26 martie 2010 a Tribunalului Alba privind deschiderea procedurii generale a insolventei, tabelul preliminar al creanţelor, fişa clienţi la 01 decembrie 2008, balanţa contabilă pe luna iunie 2009 şi corespondenţa dintre SC T.I.I. SRL şi SC C.I. SRL cu privire la solicitarea de plată a unui sold neachitat (filele152-162 ), adresa Oficiului Registrului Comerţului privind istoricul firmei SC C.I. SRL Alba-Iulia, împreună cu încheierile de înmatriculare şi înregistrare menţiuni (filele163-173 ), acte contabile, facturi şi contracte, state de plată, ridicate în fotocopie de la SC T.I.I. SRL şi extrasele Oficiului Registrului Comerţului privind pe SC T.I.I. SRL şi SC C.I. SRL Alba-Iulia (filele 1-215).

În drept, faptele inculpatului comise în circumstanţele sus arătate au fost calificate ca întrunind elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute de:

- art. 9 alin. (1) lit. b)¹, alin. (2) din Legea nr. 241/2005 prin schimbarea încadrării juridice din art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 251/2005;

- art. 6 din Legea nr. 241/2005;

- art. 9 alin. (1) lit. c) din Legea nr. 241/2005.

Inculpatul, prin apărător ales, a solicitat respingerea cererii de schimbare a încadrării juridice a faptei văzând disp. art. 320/2 şi art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), arătând că este culpa procurorului că nu a dat o încadrare corectă faptei prin actul de sesizare a instanţei, iar inculpatul trebuia reaudiat şi trebuia să se facă o nouă prezentare a materialului de urmărire penală raportat la noua încadrare juridică a faptei reţinute în sarcina sa, mai ales că se solicită o agravare a situaţiei inculpatului. S-a arătat astfel că primează art. 320/2, judecata urmând să aibă loc pe baza actului de sesizare a instanţei de judecată şi a probelor administrate la dosar raportat la faptele reţinute prin rechizitoriu.

Această apărare nu a putut fi primită întrucât, pe de o parte instanţa nu este ţinută de încadrarea juridică dată faptelor prin rechizitoriul procurorului, iar pe de altă parte dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen. se referă la recunoaşterea de către inculpat a faptelor reţinute în actul de sesizare şi nu a încadrării juridice a acestora, încadrare care este atributul exclusiv al instanţei care soluţionează fondul cauzei.

Potrivit art. 9 alin. (2) din Legea nr. 241/2005 :"Dacă prin faptele prevăzute la alin. (1) s-a produs un prejudiciu mai mare de 100.000 Euro, în echivalentul monedei naţionale, limita minima a pedepsei prevăzute de lege şi limita maxima a acesteia se majorează cu 2 ani". Având în vedere starea de fapt reţinută mai sus, se constată că în cauză sunt aplicabile dispoziţiile alin. (2) al art. 9 din Legea nr. 241/2005, faptele inculpatului producând un prejudiciu mai mare de 100.000 Euro, motiv pentru care s-a dispus schimbarea încadrării juridice.

Împotriva sentinţei au declarat apel, în termenul legal, Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba şi partea responsabilă civilmente SC T.I.I. SRL prin lichidator judiciar, aducându-i critici pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:

/. Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba:

- instanţa de fond a omis comunicarea hotărârii la cazierul fiscal ţinut de D.G.F.P. Alba, încălcând astfel dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. a) din OUG nr. 75/2001 şi HG nr. 31/2003.

- instanţa de fond nu a dispus luarea măsurilor asigurătorii asupra celorlalte bunuri ale inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente, care ar putea intra ulterior în patrimoniu, până la limita prejudiciului creat.

//. Partea responsabilă civilmente SC T.I. SRL nu a expus în scris, prin cererea de apel, sau separat, prin memoriu, motivele căii de atac de care a înţeles să uzeze, conform art. 374 C. proc. pen.

Partea responsabilă civilmente nu s-a prezentat în faţa Curţii pentru a formula oral motivele de apel.

Prin Decizia penală nr. 80 din 26 mai 2011, Curtea de Apel Alba-Iulia, secţia penală, a dispus următoarele:

A admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba împotriva sentinţei penale nr. 68/2011 pronunţată de Tribunalul Alba în dosarul nr. 9164/107/2010.

A desfiinţat sentinţa penală atacată numai sub aspectul omisiunii comunicării hotărârii la cazierul fiscal şi, procedând la o nouă judecată, în aceste limite, a dispus comunicarea hotărârii la cazierul fiscal ţinut de D.G.F.P. Alba.

Au fost menţinute celelalte dispoziţii din sentinţa penală atacată.

A respins ca nefondat apelul declarat de partea responsabilă civilmente SC T.I.I. SRL prin lichidator judiciar Ec. D.I. cu sediul în Alba-Iulia.

A obligat partea responsabilă civilmente să plătească statului suma de 150 lei, cheltuieli judiciare avansate de stat în apel, din care suma de 50 lei, reprezentând onorariul pentru apărătorul desemnat din oficiu, în cotă procentuală, va fi avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.

Pentru a dispune în acest sens, instanţa de prim control judiciar a reţinut următoarele:

1. instanţa de fond a reţinut o bază factuală corectă, în mod obiectiv fundamentată pe actele şi lucrările de la dosar: plângerea D.G.F.P. - Administraţia Finanţelor Publice - Activitatea de Inspecţie Fiscală (filele 9-12), adresa D.G.F.P. Alba (fila 13), raportul de expertiză contabilă aferent şi lămuririle solicitate expertului (filele 26-41, 43-45), depoziţiile martorei C.M. (filele 46-48, 49-50), raport de inspecţie fiscală nr. 15 din 30 iunie 2008 împreună cu anexele aferente (filele 51-147), balanţe contabile, acte contabile, facturi şi contracte, coroborate cu declaraţiile de recunoaştere ale inculpatului (filele 14-16 dosar urmărire penală, 18-22,23-24);

2. instanţa de apel a menţionat că prima instanţă a realizat o evaluare judicioasă a probelor cauzei, în conformitate cu exigenţele art. 63 alin. (2) C. proc. pen., stabilind în mod clar şi neechivoc vinovăţia inculpatului în limitele acuzaţiilor aduse;

3. instanţa de apel a reţinut, la rândul său, sub raportul bazei factuale, că inculpatul, în calitate de administrator la SC T.I.I. SRL Alba-Iulia, în perioada ianuarie - aprilie 2007 nu a facturat, evidenţiat şi înregistrat în contabilitatea societăţii prestările de serviciu către SC C.I. SRL Alba-Iulia, diminuând astfel baza impozabilă cu suma de 782.952 lei, iar în perioada aprilie 2005 - septembrie 2007 a omis să evidenţieze ca avansuri sumele încasate peste valoarea celor din facturi, necolectând astfel TVA aferent la momentul încasării avansurilor, consecinţa fiscală fiind aceea a sustragerii de la plata unui impozit pe profit stabilit suplimentar pentru anul 2007 în sumă de 167.948 lei, respectiv sustragerea de la plata unor TVA stabilite suplimentar pentru perioada 2005-2007 în sumă totală de 481.310 lei;

4. curtea de apel a constatat că jurisdicţia inferioară a dat o calificare juridică corespunzătoare faptelor săvârşite de către inculpat şi a stabilit sancţiuni penale corespunzătoare criteriilor generale impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP);

5. analizând criticile aduse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba, curtea de apel a apreciat că primul motiv de apel invocat este fondat;

6. instanţa de fond a omis să dispună comunicarea hotărârii la cazierul fiscal din cadrul D.G.F.P. Alba, încălcând astfel dispoziţiile art. 2 alin. (1), art. 4 şi art. 6 alin. (1) lit. a) din OG nr. 75/2001. în această manieră hotărârea Tribunalului nu întruneşte exigenţele art. 357 alin. (2) lit. f) C. proc. pen.;

7. cu referire la critica adusă omisiunii luării măsurilor asigurătorii asupra celorlalte bunuri ale inculpatului şi ale părţii responsabile civilmente, care ar putea intra ulterior în patrimoniul acestora, instanţa de apel a apreciat că este vădit nefondată;

8. analiza actelor şi lucrărilor de la dosar relevă că nu există date suficiente care să confirme existenţa la acest moment, în patrimoniul inculpatului şi al părţii responsabile civilmente a unor bunuri mobile şi imobile apte să fie supuse măsurii asigurătorii;

9. vizând bunurile viitoare, instanţa de apel a apreciat că măsurile asigurătorii nu pot fi dispuse asupra unor lucruri incerte, nesusceptibile de a fi cuantificate;

10. referitor la recursul părţii responsabile civilmente, având în vedere că aceasta nu a înţeles să formuleze critici apte de a fi considerate motive de casare, curtea de apel a examinat din oficiu sentinţa penală atacată.

11. astfel, curtea de apel a constatat că soluţia primei instanţei în ce priveşte latura civilă a cauzei este legală şi temeinică, instanţa de fond stabilind în mod corect atât raporturile de solidaritate, cât şi cuantumul despăgubirilor civile, despăgubiri relevate de rapoartele de expertiză contabilă efectuate în cauză.

Împotriva deciziei instanţei de apel a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

În prealabil, Înalta Curte apreciază că este neîntemeiată cererea avocatului intimatului inculpat de respingere a recursului Ministerului Public ca inadmisibil cu motivarea că în faţa instanţei de apel procurorul de şedinţă „şi-a retras apelul".

Potrivit actualului sistem judiciar penal - configurat de Codul de procedură penală în vigoare şi de Legea nr. 304/2004 - procurorul de şedinţă „...este liber să prezinte concluziile pe care le consideră întemeiate, potrivit legii, ţinând seama de probele administrate" [art. 316 alin. (1) C. proc. pen., art. 67 alin. (2) din Legea nr. 304/2004]. Această libertate de opinie juridică a procurorului de şedinţă, „de lege lata", nu este însă de natură să împiedice unitatea respectivă de parchet sau procurorul ierarhic superior să declare o cale de atac împotriva hotărârii judecătoreşti (art. 63 şi art. 68 din Legea nr. 304/2004, art. 129 din Constituţia României). De asemenea, împrejurarea că procurorul de şedinţă menţionează, la dezbateri, că nu înţelege să susţină unele dintre motivele de apel astfel cum acestea sunt expuse în „motivele scrise de apel" nu echivalează cu „retragerea apelului", condiţiile acestei instituţii procesuale fiind strict reglementate de art. 369 alin. (3) C. proc. pen. Nesusţinerea orală de către procurorul de şedinţă, în cursul dezbaterilor, a unuia sau mai multor motive de apel din „motivele scrise de apel", corelativ cu susţinerea unuia sau altor motive de apel din „motivele scrise de apel", conduită procesuală în acord cu dispoziţiile legale amintite care îi conferă acestuia libertate In prezentarea concluziilor, nu echivalează cu „retragerea apelului" ca instituţie reglementată de art. 369 alin. (3) C. proc. pen.

În motivarea scrisă a recursului criticile au vizat următoarele aspecte (pag. 4-7 motive scrise de recurs):

- nepronunţarea instanţei de apel asupra criticii referitoare la „netemeinicia pedepsei aplicate de instanţa de fond" - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen.;

- neluarea măsurilor asigurătorii asupra „celorlalte bunuri ce ar putea intra ulterior în patrimoniul inculpatului" - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 17/2 C. proc. pen.;

- greşita individualizare a pedepselor - caz de casare invocat, art. 385/9 pct. 14 C. proc. pen.

Cu ocazia dezbaterilor în recurs, procurorul de şedinţă a susţinut numai cazul de casare prevăzut de art. 385/9 pct. 10 C. proc. pen. - solicitând casarea deciziei şi rejudecarea cauzei la instanţa de apel - cu motivarea că instanţa de prim control judiciar avea obligaţia, chiar şi în ipoteza în care procurorul de şedinţă nu a susţinut toate motivele de apel, să examineze toate motivele de apel menţionate în „motivele scrise de apel", susţinându-se că în mod greşit instanţa de apel nu a examinat al treilea motiv/punct din „motivele scrise de apel".

Critica nu este întemeiată.

Chiar în condiţiile în care judecarea cauzei în primă instanţă a avut loc prin procedura reglementată de art. 320/1 C. proc. pen., instanţa de apel, din oficiu, a examinat întreaga cauză, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie (existenţa faptelor în materialitatea lor, evaluarea probatoriului, elementele constitutive ale infracţiunilor, inclusiv corectitudinea încadrării juridice şi vinovăţia inculpatului, aspectele de natură civilă, inclusiv, măsurile asigurătorii).

Aşa cum rezultă, la pct. 5, s-a apreciat, „analizând criticile aduse de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Alba" că ...primul motiv de apel invocat este fondat", implicit rezultând că celelalte motive de apel ale Ministerului Public au fost apreciate ca neîntemeiate.

Din menţiunile de la pct. 4 rezultă că a fost examinată şi individualizarea pedepselor aplicate (,,...a stabilit sancţiuni penale corespunzătoare criteriilor generale impuse de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)").

Neîntemeiate sunt şi celelalte critici din recursul Ministerului Public.

Înalta Curte îşi însuşeşte argumentele instanţei de prim control judiciar referitoare la luarea măsurilor asigurătorii (pct. 7-9 din partea expozitivă a deciziei atacate), apreciind că nu se impune reluarea ori suplimentarea acestora.

De asemenea, în condiţiile judecării cauzei conform procedurii prevăzute de art. 320/1 C. proc. pen., pedepsele stabilite de instanţa de fond - în raport cu limitele textelor de incriminare a faptelor, dar şi prin reţinerea cauzei de reducere a limitelor de pedeapsă conform art. 320/1 alin. (7) C. proc. pen. - au fost corect individualizate, fiind observate şi criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)

Prin stabilirea unui termen de încercare de 5 ani, sub condiţia posibilei revocări a acestei modalităţi de individualizare judiciară a executării pedepsei ca urmare a aplicării art. 86/4 alin. (1) cu referire la art. 84 C. pen., se poate aprecia că scopul pedepsei, prevăzut de art. 52 C. pen., este realizabil chiar şi prin această modalitate neprivativă de libertate.

Faţă de cele reţinute, Înalta Curte - în temeiul art. 385/15 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. - va respinge ca nefondat recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare ocazionate de soluţionarea recursului vor rămâne în sarcina statului.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Alba-Iulia împotriva deciziei penale nr. 80/A din 26 mai 2011 a Curţii de Apel Alba-Iulia, secţia penală, privind pe intimatul inculpat S.P.A.

Cheltuielile judiciare rămân în sarcina statului

Onorariul parţial al apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat S.P.A., în sumă de 100 lei, până la prezentarea apărătorului ales, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată, în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3569/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3667/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

ICCJ. Decizia nr. 3566/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3568/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs ICCJ. Decizia nr. 3569/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3667/2011. Penal ICCJ. Decizia nr. 3670/2011. Penal. Luare de mită (art. 254 C.p.). Recurs ICCJ. Decizia nr. 3674/2011. Penal. Cerere de contopire a executării pedepselor (alte modificări de pedepse) (art.449 C.p.p.). Recurs