ICCJ. Decizia nr. 3669/2011. Penal. Vătămarea corporală gravă (art. 182). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3669/2011

Dosar nr. 4117/88/2010

Şedinţa publică din 19 octombrie 2011

Asupra cauzei penale de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 94 din 22 martie 2011 a Tribunalului Tulcea s-a respins cererea de schimbare a încadrării juridice formulate de inculpat.

În temeiul art. 183 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen. a condamnată pe inculpatul D.N. la o pedeapsa de 4 ani închisoare.

A interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. pe durata executării pedepsei.

În temeiul art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei aplicate inculpatului pe o durată de 6 ani.

A obligat inculpatul ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ alin. (1) lit. a) – d) C. pen., şi anume:

- să se prezinte, la datele fixate, de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Tulcea, căruia i se încredinţează supravegherea inculpatului;

- să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

- să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

- să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele sale de existenţă.

A atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării dispoziţiilor art. 86⁴ C. pen., relative la revocarea suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen., a suspendat executarea pedepsei accesorii aplicată pe durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere.

În temeiul art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare avansate de stat în sumă de 4.100 RON.

S-a reţinut că în ziua de 13 mai 2009, A.M. l-a tocmit pe N.T. să meargă cu vitele în locul său, promiţându-i că îi va plăti pentru acest serviciu, astfel că în cursul dimineţii, acesta împreună cu colegul său, C.L. a păzit vitele pe câmp. La un moment dat, probabil şi datorită stării de ebrietate, N.T. i-a spus colegului său că se culcă puţin. La scurtă vreme, două sau mai multe vite dintre cele 33 de animale pe care le păzeau cei doi au pătruns într-o cultură de orz, aspect surprins de inculpatul D.N. care se deplasa cu căruţa sa împreună cu soţia şi martorele D.I. şi T.S. Cum cultura de orz aparţinea unui prieten al inculpatului, acesta de la o distanţă de 100 metri i-a atenţionat pe cei doi văcari să scoată vitele din cultura de orz a prietenului său. Pentru că N.T. nu s-a ridicat, C.L. a mers să scoată vitele.

Inculpatul, apropiindu-se de locul în care se aflau văcarii şi văzând că nu se grăbesc să scoată animalele din cultură, a coborât din atelaj şi s-a îndreptat către cei doi, observând că unul dintre văcari, C.G., plecase deja spre capătul tarlalei. Ajuns lângă N.T., inculpatul a încercat să-l ridice, dar nu a reuşit din cauza stării de ebrietate în care se afla victima. D.N. s-a întors la căruţă de unde a luat un băţ din salcâm, i-a cerut victimei să se ridice şi pentru că nu s-a putut înţelege cu aceasta, i-a aplicat două lovituri pe partea stângă a corpului (mână şi umăr, potrivit declaraţiilor sale).

În timp ce-l lovea pe N.T., femeile din căruţă au strigat la inculpat să-l lase şi atunci a renunţat să-l mai lovească, s-a întors la căruţă şi a plecat la câmp unde a lucrat până la ora 14,00. Întorcându-se acasă, în satul Garvăn, a trecut pe lângă C.L. care era undeva, pe câmp, păzind vitele, l-a întrebat unde era N.T. şi C.G., de la distanţă a ridicat băţul, şi a arătat către sat, spunând că N.T. plecase continuându-şi drumul spre casă, inculpatul l-a întâlnit şi pe N.T. care se deplasa spre satul Garvăn; a trecut pe lângă el şi a observat că avea o sticlă de vin în mână. Ajuns în sat, inculpatul s-a oprit la locuinţa numitei M.G., pe care a anunţat-o că cireada de vite era în cultura ei de orz, povestindu-i şi că i-a dat câteva lovituri inculpatului.

Victima a ajuns acasă mai devreme ca de obicei, fără vitele pe care le păscuse, aspect care a nemulţumit-o pe A.M. care îl tocmise şi care a determinat-o să nu îi mai plătească ziua de lucru.

În acea seară, soţia victimei a observat că soţul său se văieta de durere, dar nu i-a dat nici o explicaţie.

A doua zi, victima nu a mai ieşit cu vitele la câmp, soţia sa observând că mergea greu, acuza dureri şi ameţeli.

La data de 16 mai 2009, victima a rugat-o pe soţia sa să îl tundă şi să îl ajute să facă baie, împrejurare în care aceasta a constatat că pe partea stângă a corpului acesta prezenta numeroase echimoze, precum şi pe ambele mâini, îndeosebi pe mâna stângă.

Alarmată de prezenţa echimozelor, N.M. i-a propus soţului său să meargă la un consult medical, ocazie cu care a aflat că N.T. fusese bătut de către inculpat care i-a reproşat că vitele păzite de el intraseră în culturile lui M.A.

Starea victimei s-a agravat, în ziua de 20 mai 2009, acesta plângându-i-se soţiei sale că se simte rău, că nu mai vede, motiv pentru care N.M. a alertat-o pe asistenta medicală din comună care, văzând starea gravă a victimei a apelat la Serviciul de Ambulanţă. Victima a fost dusă la Spitalul Judeţean de Urgenţă Tulcea, fiind transferat în aceeaşi zi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Constanţa, pentru examen neurochirurgical. A fost retrimis la Tulcea, la aceeaşi unitate spitalicească unde, în cursul zilei de 25 mai 2009 a survenit decesul.

Raportul medico-legal efectuat în cauză a concluzionat că moartea numitului N.T., în vârstă de 52 de ani a fost violentă. Ea s-a datorat septicemiei şi şocului septic, complicaţii survenite în evoluţia cazului unui pacient operat pentru ablaţia splinei traumatizate şi rupte în doi timpi, cauzate de o traumă abdominală contuză, în contextul unui politraumatism (agresiune), pentru care a fost spitalizat la chirurgie cu abdomen acut posttraumatic. Politraumatism prin agresiune vechi de 7 zile. Hemoperitoneu prin ruptură de splină şi operat de urgenţă, pentru înlăturarea splinei traumatizate (hematom subcapsular splenic rupt).

Trauma contuză abdominală a fost localizată, forţa fiind direcţionată în peretele toracic infero-lateral stând şi/sau în abdomenul superior pe partea stângă, cu menţiunea că absenţa leziunilor externe ale peretelui abdominal poate fi explicată prin natura compresibilă, depresibilă, absorbabilă a acestuia.

Leziunile traumatice au putut fi cauzate prin lovire cu corpuri dure contondente, posibil la data de 13 sau 14 mai 2009. Loviturile repetate au putut fi aplicate atât cu corp contondent cu profil alungit, cu o arie a secţiunii transversale de aproximativ 2,5 – 3 cm, asemănător unui ciomag, bâtă etc., cât şi/sau cu/sau de obiect dur profil neregulat, precum lovire cu piciorul, de exemplu, cu victima aflată atât în orto – cât şi/sau clinostatism, în succesiune rapidă.

Hematomul subcapsular şi intraparenchimatos splenic s-a lărgit în evoluţie şi s-a rupt la câteva zile după trauma abdominală iniţială, conducând la hemoragia intraperitoneală fatală (aşa numita ruptură splenică „în doi timpi”) pentru care, deşi s-a intervenit chirurgical repetat, datorită prezentării tardive, cazul a avut o evoluţie postoperatorie nefavorabilă, pacientul decedând datorită complicaţiilor septice.

II. Împotriva acestei sentinţe penale a declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea.

În dezvoltarea motivelor de apel ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea s-a arătat că apelul vizează modalitatea de individualizare a pedepsei, atât în ceea ce priveşte cuantumul, care este insuficient în raport de gravitatea faptei comise şi împrejurările comiterii acesteia şi înţelege să facă trimitere la raportul de necropsie care arată gravitatea leziunilor, la declaraţiile inculpatului care arată faptul că lovirile s-au produs în mod repetat şi nu cu o nuia aşa cum a încercat să ateste inculpatul ci cu un obiect contondent tanato-generator iar modalitatea de executare nu poate fi eficientă raportat la gravitatea faptei comise, solicitându-se în consecinţă admiterea apelului, desfiinţarea sentinţei pronunţată de Tribunalul Tulcea şi, rejudecând, să se dispună condamnarea inculpatului la o pedeapsă peste minimul special şi cu executare în penitenciar.

La termenul din data de 2 iunie 2011, inculpatul D.N. a precizat personal că nu doreşte să dea declaraţie în faţa instanţei de apel, uzând de dreptul la tăcere prevăzut de art. 70 alin. (2) C. proc. pen.

În apel nu s-au administrat mijloace de probă noi.

Examinând sentinţa recurată în raport de motivele de recurs şi de actele şi lucrările dosarului, Curtea constată că recursul formulat în cauză nu este fondat, pentru următoarele:

Prima instanţă a reţinut corect starea de fapt şi a făcut o analiză temeinică a probelor administrate în cauză, reţinând vinovăţia inculpatului sub forma praeterintenţiei.

În acest sens, Curtea a avut în vedere:

- declaraţiile soţiei victimei N.T., respectiv N.M.;

- declaraţiile martorilor C.L., A.M., T.S., D.I., C.G., M.G., V.M., N.G., H.D.;

- Raportul medico-legal din 21 aprilie 2010;

- completare la Raportul medico-legal din 20 iulie 2010;

- Avizul Comisiei de avizare şi control din cadrul I.N.M.L. ”Mina Minovici”, din care reiese că în lipsa efectuării unui examen bacteriologic ante sau postmortem este imposibil de precizat etiologia septicemiei; aceasta ar fi putut avea drept cauză suprainfectarea unui hemoperitoneu fie ante fie postoperator; cu certitudine însă este originea posttraumatică a hemoperitoneului prin ruptură splenică în doi timpi, care a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă; decesul prin starea septică survenită în evoluţie denotă o legătură de cauzalitate indirectă între leziuni şi deces;

- planşe foto;

- Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 iunie 2009;

- procesul-verbal de confruntare dintre inculpat şi martorul C.L.;

- declaraţiile inculpatului.

Din coroborarea mijloacelor de probă administrate în cauză, Curtea constată că nu este susţinută critica Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea în sensul că inculpatul ar fi lovit victima cu obiect metalic.

În acest sens, Curtea reţine că martorul C.L., martor ocular, a declarat în cursul urmăririi penale că, de la o distanţă de 150 m l-a văzut pe inculpat lovindu-l cu un băţ sau un fier lung de 1 m de sus în jos de 3 ori şi o singură dată cu piciorul, însă în faţa instanţei de fond acelaşi martor a declarat că inculpatul i-a dat victimei 3 lovituri pe spate cu un băţ de 1 metru şi l-a lovit de 3 ori cu piciorul în stomac.

Declaraţia martorului C.L. din faţa instanţei de fond se coroborează cu declaraţiile martorilor oculari D.A., T.S. şi D.I. care au declarat că inculpatul a lovit victima cu un băţ de mai multe ori, martora D. susţine că de 4 – 5 ori sau 5 – 6 ori, martora T.S. de 2 - 3 ori; numărul loviturilor a fost destul de mare, având în vedere că inculpatul însuşi a recunoscut în Declaraţia olografă din 25 mai 2009 că în timp ce-l lovea, femeile din căruţă au strigat să-l lase şi atunci a renunţat să-l mai lovească pe N.T.

Declaraţia soţiei victimei (care nu a fost de faţă la săvârşirea faptei) a declarat, în ambele faze ale procesului, în sensul că soţul său a fost lovit de inculpat cu fierul cu care priponea calul, nu se coroborează cu declaraţiile martorilor oculari, Curtea reţinând că aceasta nu a fost martor ocular ci a relatat ceea ce i-a spus soţul său, care era sub influenţa băuturilor alcoolice în momentul săvârşirii faptei.

Curtea mai reţine că expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că loviturile (repetate) au putut fi aplicate atât cu corp contondent cu profil alungit, cu o arie a secţiunii transversale de aproximativ 2,5 – 3 cm, asemănător unui ciomag, bâtă etc. cât şi/sau cu/sau de obiect dur cu profil neregulat, precum lovire cu piciorul, în succesiune rapidă, concluziile medico-legale confirmând astfel susţinerile martorului C.L., singurul care a precizat că inculpatul a lovit victima atât cu băţul, cât şi cu piciorul în zona abdominală.

Încadrarea juridică dată faptei comise de inculpat este legală, instanţa de fond efectuând o aplicare corespunzătoare a normelor în materie.

Astfel, fapta inculpatului D.N. de a-i aplica victimei N.T. lovituri cu un băţ provocându-i leziuni ce au condus la internarea acesteia în spital, şi care, prin complicaţiile survenite, au provocat decesul lui N.T., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Fiind întrunite toate condiţiile cerute de dispoziţiile art. 345 alin. (2) C. proc. pen., în mod corect aceasta a dispus condamnarea inculpatului pentru fapta pentru care a fost trimis în judecată.

În cadrul operaţiunii de individualizare judiciară a pedepsei ce urma a fi aplicată, instanţa de fond a avut în vedere criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi a stabilit pentru inculpat o pedeapsă corespunzătoare gradului de pericol social concret a infracţiunii şi persoanei inculpatului.

În acest sens, Curtea are în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege pentru infracţiunea săvârşită (închisoare de la 5 ani la 15 ani), gradul ridicat de pericol social al acesteia, persoana inculpatului care este infractor primar şi, până la momentul comiterii faptei, a avut o conduită corespunzătoare în societate şi în familie (astfel cum rezultă din relaţiile comunicate de Primăria comunei Jijila), aspecte care au impus reţinerea în beneficiul inculpatului a circumstanţei atenuante facultative prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepsei în condiţiile art. 76 lit. b) C. pen. sub minimul special al pedepsei de 5 ani închisoare, pedeapsa putând fi coborâtă până la 1 an închisoare.

Faţă de aspectele expuse mai sus, de circumstanţele reale ale săvârşirii faptei (faptul că inculpatul a lovit victima cu un băţ şi nu cu un obiect de metal), aspectul care reiese din avizul Comisiei de avizare şi control din cadrul I.N.M.L. ”Mina Minovici”, în sensul că decesul prin starea septică survenită în evoluţie denotă o legătură de cauzalitate indirectă între leziuni şi deces, de circumstanţele personale ale inculpatului care au impus reţinerea în beneficiul inculpatului a circumstanţei atenuante facultative prevăzută de art. 74 alin. (1) lit. a) C. pen. (aspect care determină în mod obligatoriu aplicarea unei pedepse sub minimul special al pedepsei de 5 ani închisoare), Curtea constată că nu sunt întemeiate motivele de recurs ale Parchetului de pe lângă Tribunalul Tulcea prin care s-a solicitat majorarea pedepsei de 4 ani închisoare aplicată inculpatului.

De asemenea, Curtea constată că nu este întemeiat nici motivul de apel prin care s-a solicitat ca pedeapsa aplicată inculpatului să se execute în regim penitenciar.

În acest sens, Curtea reţine că modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător de prima instanţă, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere că inculpatul este infractor primar, că forma de vinovăţie cu care a acţionat inculpatul este cea a praeterintenţiei, inculpatul, fapta de lovire a victimei cu acel băţ fiind săvârşită cu intenţie directă însă urmarea mai gravă produsă (moartea victimei) atribuindu-se inculpatului pe baza culpei, că există o legătură indirectă între leziunile produse victimei şi decesul acesteia, că inculpatul a avut o conduită corespunzătoare în societate şi în familie anterior săvârşirii faptei şi că în perioada de 2 ani de după săvârşirea faptei inculpatul a respectat normelor de convieţuire socială, aspecte care justifică constatarea că pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 86¹ C. pen.

Faţă de ansamblul considerentelor expuse, în baza art. 379 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva Sentinţei penale nr. 94 din data de 22 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul penal nr. 4117/88/2010, privind pe inculpatul D.N.

Aşa fiind, prin Decizia penală nr. 73/P din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a respins, ca nefondat, apelul declarat de către Parchetul de pe lângă Tribunalul Tulcea împotriva Sentinţei penale nr. 94 din data de 22 martie 2011, pronunţată de Tribunalul Tulcea, în Dosarul penal nr. 4117/88/2010, privind pe inculpatul D.N.

Conform art. 192 alin. (3) C. proc. pen., cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina statului.

III. Împotriva acestei decizii penale a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa criticând-o prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi a solicitat admiterea recursului, casarea deciziei recurate şi majorarea cuantumului pedepsei aplicate inculpatului pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 183 C. pen., cu executare în regim de detenţie.

În dezvoltarea motivelor de recurs, s-a arătat că în cauză au fost reţinute circumstanţe atenuante în mod nejustificat, fără a se ţine seama de modalitatea de săvârşire a faptei, de faptul că victima era în stare de ebrietate şi se odihnea în timp ce a fost lovit de inculpat. S-a mai arătat că inculpatul a avut o atitudine procesuală nesinceră, astfel încât reţinerea circumstanţelor atenuate nu este justificată, solicitând înlăturarea dispoziţiilor art. 74 lit. a) C. pen., stabilirea unui nou cuantum al pedepsei cu executarea în regim privativ de libertate.

Examinând actele şi lucrările dosarului şi decizia recurată în raport de motivul de critică invocat şi de cazul de casare sus-indicat, Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta, întrucât, cu titlu de premisă, se reţine că printr-un examen complet şi convingător al mijloacelor de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile soţiei victimei N.T., N.M., declaraţiile martorilor C.L., A.M., T.S., D.I., C.G., M.G., V.M., N.G., H.D., Raportul medico-legal din 21 aprilie 2010, completare la raportul medico-legal din 20 iulie 2010, avizul Comisiei de avizare şi control din cadrul I.N.M.L. ”Mina Minovici”, din care reiese că în lipsa efectuării unui examen bacteriologic ante sau postmortem este imposibil de precizat etiologia septicemiei; aceasta ar fi putut avea drept cauză suprainfectarea unui hemoperitoneu fie ante fie postoperator; cu certitudine însă este originea posttraumatică a hemoperitoneului prin ruptură splenică în doi timpi, care a necesitat intervenţie chirurgicală de urgenţă; decesul prin starea septică survenită în evoluţie denotă o legătură de cauzalitate indirectă între leziuni şi deces, planşe foto, Raportul de expertiză medico-legală psihiatrică din 23 iunie 2009, procesul-verbal de confruntare dintre inculpat şi martorul C.L. şi declaraţiile inculpatului, prima instanţă a reţinut corect situaţia de fapt imputată şi care a fost însuşită de către instanţa de apel, constând în aceea că:

În ziua de 13 mai 2009, A.M. l-a tocmit pe N.T. să meargă cu vitele în locul său, promiţându-i că îi va plăti pentru acest serviciu, astfel că în cursul dimineţii, acesta împreună cu colegul său, C.L. a păzit vitele pe câmp. La un moment dat, probabil şi datorită stării de ebrietate, N.T. i-a spus colegului său că se culcă puţin. La scurtă vreme, două sau mai multe vite dintre cele 33 de animale pe care le păzeau cei doi au pătruns într-o cultură de orz, aspect surprins de inculpatul D.N. care se deplasa cu căruţa sa împreună cu soţia şi martorele D.I. şi T.S. Cum cultura de orz aparţinea unui prieten al inculpatului, acesta, de la o distanţă de 100 metri, i-a atenţionat pe cei doi văcari să scoată vitele din cultura de orz a prietenului său. Pentru că N.T. nu s-a ridicat, C.L. a mers să scoată vitele.

În timp ce-l lovea pe N.T., femeile din căruţă au strigat la inculpat să-l lase şi atunci a renunţat să-l mai lovească, s-a întors la căruţă şi a plecat la câmp unde a lucrat până la ora 14,00. Întorcându-se acasă, în satul Garvăn, a trecut pe lângă C.L. care era undeva, pe câmp, păzind vitele, l-a întrebat unde era N.T. şi C.L., de la distanţă a ridicat băţul, şi a arătat către sat, spunând că N.T. plecase continuându-şi drumul spre casă, inculpatul l-a întâlnit şi pe N.T. care se deplasa spre satul Garvăn; a trecut pe lângă el şi a observat că avea o sticlă de vin în mână. Ajuns în sat, inculpatul s-a oprit la locuinţa numitei M.G., pe care a anunţat-o că cireada de vite era în cultura ei de orz, povestindu-i şi că i-a dat câteva lovituri inculpatului.

În acea seară, soţia victimei a observat că soţul său se văieta de durere, dar nu i-a dat nici o explicaţie.

A doua zi, victima nu a mai ieşit cu vitele la câmp, soţia sa observând că mergea greu, acuza dureri şi ameţeli.

Raportul medico-legal efectuat în cauză a concluzionat că moartea victimei N.T., în vârstă de 52 de ani a fost violentă. Ea s-a datorat septicemiei şi şocului septic, complicaţii survenite în evoluţia cazului unui pacient operat pentru ablaţia splinei traumatizate şi rupte în doi timpi, cauzate de o traumă abdominală contuză, în contextul unui politraumatism (agresiune), pentru care a fost spitalizat la chirurgie cu abdomen acut posttraumatic. Politraumatism prin agresiune vechi de 7 zile. Hemoperitoneu prin ruptură de splină şi operat de urgenţă, pentru înlăturarea splinei traumatizate (hematom subcapsular splenic rupt).

Se mai reţine că expertiza medico-legală efectuată în cauză a concluzionat că loviturile (repetate) au putut fi aplicate atât cu corp contodent cu profil alungit, cu o arie a secţiunii transversale de aproximativ 2,5 - 3 cm, asemănător unui ciomag, bâtă etc. cât şi/sau cu/sau de obiect dur cu profil neregulat, precum lovire cu piciorul în succesiune rapidă.

Astfel, în mod judicios, ambele instanţe de fond şi prim control judiciar au statuat că fapta inculpatului D.N. de a-i aplica victimei N.T. lovituri cu un băţ provocându-i leziuni ce au condus la internarea acesteia în spital, şi care, prin complicaţiile survenite, au provocat decesul lui N.T., întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte prev. de art. 183 C. pen.

Cu această proiecţie, se are în vedere că, pedeapsa aplicată de 4 ani închisoare, redusă ca urmare a reţinerii circumstanţei atenuante favorabile prevăzută de art. 74 lit. c) C. pen. cu consecinţa reducerii pedepsei în condiţiile art. 76 lit. b) C. pen. sub minimul special al pedepsei de 5 ani închisoare, cu modalitatea suspendării executării sub supraveghere în condiţiile art. 86¹ C. pen. şi pe durata unui termen de încercare de 6 ani este aptă să satisfacă criteriile generale de individualizare generală prevăzută de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), fiind corespunzătoare pericolului social concret al infracţiunii comise şi datelor care circumstanţiază persoana intimatului inculpat D.N. care este infractor primar şi, până la momentul comiterii faptei, a avut o conduită corespunzătoare în societate şi în familie (astfel cum rezultă din relaţiile comunicate de Primăria comunei Jijila).

Se conchide că modalitatea de executare a fost stabilită corespunzător, scopul pedepsei prevăzut de art. 52 C. pen. putând fi atins şi fără executarea efectivă a pedepsei, având în vedere că inculpatul este infractor primar, că forma de vinovăţie cu care a acţionat este cea a praeterintenţiei, fapta de lovire a victimei cu acel băţ fiind săvârşită cu intenţie directă însă urmarea mai gravă produsă (moartea victimei) atribuindu-se inculpatului pe baza culpei, că există o legătură indirectă între leziunile produse victimei şi decesul acesteia, că inculpatul a avut o conduită conformă în societate şi în familie anterior săvârşirii faptei şi că în perioada de 2 ani de după săvârşirea faptei inculpatul nominalizat a respectat normelor de convieţuire socială, aspecte care justifică constatarea că pronunţarea condamnării constituind un avertisment pentru inculpat şi, chiar fără executarea pedepsei, inculpatul nu va mai săvârşi alte infracţiuni, fiind astfel îndeplinite cerinţele art. 86¹ C. pen.

Urmează ca sumele de bani cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa, să rămână în sarcina statului, iar onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu inculpatului D.N. până la prezentarea avocatului ales se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa împotriva Deciziei penale nr. 73/P din 2 iunie 2011 a Curţii de Apel Constanţa, secţia penală şi pentru cauze penale cu minori şi de familie, privind pe intimatul inculpat D.N.

Onorariul parţial apărătorului desemnat din oficiu intimatului inculpat D.N., în sumă de 100 RON până la prezentarea apărătorului ales, se va suporta din fondul Ministerului Justiţiei.

Cheltuielile judiciare ocazionate cu soluţionarea recursului declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Constanţa rămân în sarcina statului.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 octombrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3676/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3666/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3669/2011. Penal. Vătămarea corporală gravă (art. 182). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3669/2011. Penal. Vătămarea corporală gravă (art. 182). Recurs