ICCJ. Decizia nr. 3614/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3614/2011
Dosar nr. 8055/1/2011
Şedinţa publică din 17 octombrie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din data de 28 iulie 2011 Curtea de Apel Timişoara a respins ca inadmisibilă cererea petentului A.I. de recuzare a preşedintelui completului de judecată, judecător C.C., în temeiul disp. art. 51 alin. (3), având în vedere că nu s-a indicat în concret nici un caz de incompatibilitate dintre cele prevăzute de lege cu privire la membrii completului de judecată.
Împotriva dispoziţiei de respingere ca inadmisibilă, a cererii de recuzare, petentul A.I. a formulat recurs, solicitând Înaltei Curţi casarea încheierii şi în rejudecare, admiterea cererii de recuzare.
Examinând recursul formulat şi având în vedere prevederile art. 52 alin. (6) C. pen., Înalta Curte reţine:
Curtea de Apel Timişoara având pe rol soluţionarea plângerii formulată de petentul A.I. împotriva rezoluţiilor Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara nr. 693/P/2010 şi 623/II/2/2011 a fost învestită de petent cu o cerere de recuzare a preşedintelui de complet, judecător C.C.
Petentul a arătat că magistratul recuzat a ";refuzat cercetarea tentativelor la infracţiunile de omor";, devenind astfel complice iar cuantumul amenzilor aplicate sunt exagerate.
Deşi petentul şi-a manifestat nemulţumirea şi a făcut unele afirmaţii cu privire la rezervele pe care le are în legătură cu judecata obiectivă, nu a indicat vreun caz de incompatibilitate a magistratului recuzat, context în care cerere sa a fost respinsă ca inadmisibilă.
Recursul formulat împotriva rezoluţiei de respingere a cererii de recuzare este inadmisibil pentru următoarele argumente.
Dispoziţiile art. 52 alin. (6) C. proc. pen. prevăd ca încheierea prin care s-a admis sau s-a respins abţinerea, ca şi aceea prin care s-a admis recuzarea, nu sunt supuse niciunei căi de atac.
Încheierea prin care s-a respins recuzarea era supusă iniţial unui recurs separat însă prin O.U.G. nr. 55/2004 a fost abrogat textul care prevedea un asemenea recurs, respectiv dispoziţiile art. 52 alin. (7) C. proc. pen. astfel încât devin aplicabile dispoziţiile generale ale art. 385 alin. (2) C. proc. pen. potrivit cărora această încheiere poate fi atacată cu recurs odată cu hotărârea dată asupra fondului cauzei.
Prin urmare, în raport de momentul procesual actual, Înalta Curte apreciază inadmisibil recursul formulat, cu referire la recursul astfel cum a fost exercitat, adică separat împotriva încheierii Curţii de Apel Timişoara.
În conformitate cu art. 38515 pct. 1 lit. a) C. proc. pen. Înalta Curte va respinge ca inadmisibil recursul declarat de petentul A.I. împotriva Încheierii din 28 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara.
Potrivit art. 192 alin. (2) C. proc. pen. recurentul petent va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare în favoarea statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibil, recursul declarat de recurentul petent A.I. împotriva Încheierii din 28 iulie 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, pronunţată în Dosarul nr. 761/59/2011.
Obligă recurentul petent la plata sumei de 100 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 17 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3645/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3593/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
