ICCJ. Decizia nr. 3645/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3645/2011
Dosar nr. 52986/3/2010
Şedinţa publică din 18 octombrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 898 din 21 decembrie 2010, a condamnat pe inculpatul G.M.I. (fiul lui M.C. şi E., născut la 14 decembrie 1985, fără antecedente penale), la 8 ani şi 4 luni închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru tentativă la infracţiunea de omor calificat, prevăzută de art. 20 C. pen., raportat la art. 174 şi art. 175 alin. (1) lit. a), i) C. pen., cu aplicarea art. 3201 C. proc. pen., precum şi la 8 luni închisoare pentru infracţiunea de ameninţare prevăzută de art. 193 C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi a art. 320 C. proc. pen.
În baza art. 33 lit. a), a art. 34 lit. b) şi a art. 35 alin. (1) lit. a) C. pen., s-a dispus contopirea pedepselor, executarea pedepsei cea mai grea, de 8 ani şi 4 luni închisoare, sporită cu 8 luni închisoare, inculpatul urmând să execute 9 ani închisoare şi 5 ani pedeapsa complementară a interzicerii exercitării drepturilor amintite.
S-a făcut aplicarea art. 71 şi a art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 118 lit. b) C. pen., s-a dispus confiscarea, de la inculpat, a unei toporişte folosită la săvârşirea infracţiunii.
În baza art. 113 alin. (1) şi (3) C. pen. s-a dispus obligarea inculpatului la tratament medical până la însănătoşire.
Pe latură civilă, s-a disjuns cauza privind acţiunile civile exercitate de părţile civile P.D.C. şi Spitalul Clinic de urgenţă „B.A.” Bucureşti.
Aceeaşi instanţă, prin Sentinţa penală nr. 30 din 18 ianuarie 2011, în baza art. 14 şi a art. 346 C. proc. pen., a admis acţiunea civilă formulată de partea civilă Spitalul Clinic de urgenţă „B.A.” Bucureşti şi, în parte, acţiunea civilă exercitată de partea civilă P.D.C., inculpatul fiind obligat să plătească sumele de 4.770 RON despăgubiri civile către unitatea spitalicească şi 25.000 RON daune morale către persoana fizică.
Pentru a pronunţa hotărârile, instanţa a reţinut următoarele:
P.D.C. şi inculpatul, în luna decembrie 2008, s-au cunoscut prin intermediul reţelei web de socializare „H.”, ei, de comun acord împrietenindu-se pentru aproximativ o lună după acea dată. Constatând că inculpatul este posesiv, iar unele manifestări ale acestuia au îngrijorat-o şi au speriat-o, fata a rupt relaţia, ceea ce inculpatul a refuzat să accepte, el continuând să ceară explicaţii în dorinţa de a continua prietenia.
Atitudinea rezervată a fetei, încercările ei de a evita orice contact chiar telefonic sau electronic cu inculpatul, acesta a recurs la accesarea aceleiaşi reţele de socializare, dar cu identităţi false, aceasta în scopul aflării noului număr de telefon, informaţii privind viaţa ei amoroasă sau întâlnirile cu alţi bărbaţi.
Totodată, în aceleaşi scopuri, inculpatul, utilizând F., a creat un cont cu date şi fotografii de-ale fetei, prin intermediul acestuia inducând, nereal, că în realitate fata se află, el comunica cu persoane din anturajul ei.
Oscilând între dorinţa de a se răzbuna şi speranţa că o va recuceri, inculpatul a continuat să o caute pe fată la telefon şi să-i scrie mesaje, astfel că în perioada noiembrie - decembrie 2009 a reuşit ca de două ori să se întâlnească, iar atunci când P.D.C., a refuzat să-l mai întâlnească, el, în februarie - martie 2010, continuu, telefonic, electronic şi prin mesaje SMS a ameninţat-o cu moartea.
Pentru a o înfricoşa, inculpatul, repetat, i-a detaliat că uciderea ei o va realiza fie prin înjunghiere, fie că o va tăia cu un topor sau va angaja, în scopul menţionat alte persoane. Toate acestea, conjugate cu ceea ce fata sesizase atunci când era prietena inculpatului, au făcut-o să se teamă, ea având deja impresia că este urmărită şi că era informat permanent despre acţiunile ei din viaţa cotidiană. Cele menţionate i-au fost confirmate de persoane din anturaj, cu acestea inculpatul comunicând prin F. sau prin intermediul M.
Începând cu 25 ianuarie 2010, SMS-urile înregistrate pe telefon, conţin mesaje de tipul: ratată, târfă bogată, ştii că nu scapi de mine nici în iad, o să te prind, chiar şi în clipa când voi executa sentinţa o să ţin de tine, rapandulă, te paşte moartea de cuţit, o să te duci în iad, să mori, cum e?, am angajat killer bosniac să te omoare (nu sunt redate, în prezenta, cuvintele obscene folosite de inculpat).
E-mailurile relevante conţin mesaje de tipul - exemplu - 25 mai 2010 - ... tot ce faci în realitate şi pe net eu aflu ... recurg la o şmecherie să te pot spiona, unul din multele comploturi ale mele, destinul te va prinde până la urmă, ce bine că te-am visat moartă, visele mele se împlinesc mereu, o să te doară şi pe tine, mizeria dracului, ne vedem noi (la 7 iunie 2010).
Inculpatul, la un moment dat, după cele relevate, aflând că fata s-a plâns penal pentru ameninţare, a cumpărat o toporişcă. În paralel, adesea, se deplasa de la domiciliul lui la cel al fetei, întotdeauna având asupra lui toporişca înmagazinată într-un rucsac.
La 9 iunie 2010, în preajma locuinţei fetei, inculpatul a remarcat-o în prezenţa unui bărbat. În aceeaşi dată, spre orele 2140, inculpatul a sesizat că fata se afla în apropierea intrării în scara blocului şi după ce bărbatul care o însoţea a plecat, în timp ce P.D.C. aştepta deschiderea uşii de acces, el, luând din rucsac toporişca, s-a repezit la ea şi a lovit-o de mai multe ori în cap.
Atacul inculpatului a generat reacţia fetei de a se apăra, dar i-a cauzat multiple leziuni sângerânde, atât în zona capului, cât şi la umeri, braţul stâng, antebraţ, mâini, degete. Reuşind să scape, fata a fugit spre o staţie de autobuz, inculpatul urmărind-o circa 60 m, în tot acest timp el lovind-o cu aceeaşi toporişcă. Agresiunea a fost întreruptă de intervenţia unor persoane, acestea l-au imobilizat pe inculpat şi l-au predat poliţiei sosită acolo.
Raportul medico-legal de expertiză a înscris că victima a fost spitalizată în perioada 10 iunie 2010 - 2 iulie 2010, diagnosticul la internare fiind „politraumatism prin agresiune, multiple plăgi sângerânde, produse prin tăiere cu secure, şoc traumatic”, la externare înscriindu-se că a prezentat TCC minor, GCS = 15 plăci delabtante scalp fronto-temporal-parieto-occipital bilateral, plăgi profunde neprenetrante (4) torace posterior, fractură incompletă acromion bilateral, plăgi faţă dorsală bilateral cu secţiune de masă musculară exterioare, fractură bifocală, cubitus stâng, echimoze coapsă şi genunchi drept, genunchi stâng, şoc traumatic, anemie secundară severă, tulburare stress traumatic. Între 5 iulie - 23 iulie 2010, P.D.C. a fost supusă tratamentului de recuperare, la externare stabilindu-se că mai prezenta „plagă dorsală antebraţ, cu secţiune de masă musculară extensoare tendon extensor degete 3, 4, 5 mâna dreaptă şi 2, 3, 4 mâna stângă”.
S-a mai stabilit că victima a necesitat 45 - 50 zile îngrijiri medicale, iar leziunile i-au pus viaţa în pericol.
Situaţia de fapt şi vinovăţia inculpatului au fost stabilite prin multe probe atât materiale, cât şi declaraţii de martori, rapoarte de constatare tehnico-ştiinţifică, recunoaşteri ale inculpatului, de genul: „i-am promis că, dacă ne vom despărţi, unul din noi va muri, ... mi-am dorit să o omor ... în aprilie 2010 m-am hotărât să cumpăr un topor cu care să o omor pe C., când va veni timpul ... de când am cumpărat toporul şi până în ziua de 9 iunie 2010 am fost în zona blocului P.D.C. cam de 7 - 8 ori cu toporul în rucsac dorindu-mi să o găsesc şi să o omor, … început să o lovesc cu toporul ... am încercat să o lovesc în cap însă se ferea ... eu dorind să ajung şi să o lovesc în cap ... ai să ajungi mireasă fără cap, ... obişnuiam să-i spun C. că o voi omorî în anul 2012 când va face 23 de ani, ... obişnuiam să-i transmit înjurături pe M. ...”.
Expertizarea medico-legală psihiatrică a inculpatului a reţinut că acesta prezintă tulburare de personalitate de tip polimorf dar a avut discernământul păstrat în raport cu faptele.
Împotriva sentinţei, au declarat apeluri partea civilă şi inculpatul.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin încheierea de la termenul de judecată din 17 martie 2011, a dispus conexarea dosarului în care s-a pronunţat Sentinţa penală nr. 30 din 18 ianuarie 2011 (nr. 62210/3/2010 la Dosarul nr. 52986/3/2010), avându-se în vedere că erau îndeplinite prevederile art. 32 alin. (1) lit. d) şi ale art. 39 C. proc. pen.
Apelul părţii civile a fost motivat pe netemeinicia pedepsei aplicată inculpatului, cu referire specială la sporul de pedeapsă considerat a fi prea mic, precum şi pe cuantumul despăgubirilor morale, nesemnificative în raport cu consecinţele faptelor inculpatului, acestea fiind întinse pe o perioadă de timp imposibil de cuantificat în condiţiile în care partea civilă a fost prejudiciată fizic şi psihic.
Inculpatul şi-a motivat apelul pe nelegalitatea sentinţei, în opinia lui existând starea de provocare prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen., precum şi pe netemeinicia pedepsei, în favoarea persoanei inculpatului putând fi reţinute circumstanţe atenuante care, în final, să conducă şi la stabilirea unei alte modalităţi de executare a pedepsei, alta decât privarea de libertate.
Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, prin Decizia penală nr. 137A din 5 mai 2011 a admis apelul părţii civile, a desfiinţat, în parte sentinţa şi a majorat daunele morale la plata cărora a fost obligat inculpatul, de la 25.000 RON la 25.000 euro sau echivalentul în lei la data efectuării plăţii.
Apelul formulat de inculpat a fost respins ca nefondat.
Împotriva deciziei instanţei de apel, partea civilă şi inculpatul, în termenul legal, au declarat recursuri.
Recursul părţii civile a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., în dezvoltarea acestuia susţinându-se că instanţa de apel nu s-a pronunţat pe toate motivele de apel cu care fusese învestită.
Recursul inculpatului a fost motivat pe cazul de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., respectiv netemeinicia pedepselor aplicate, inculpatul susţinând că sunt suficiente date în cauză apte să conducă la reţinerea de circumstanţe atenuante, acestea orientând spre o pedeapsă mai mică, corespunzătoare relevării comportamentului inculpatului, acesta recunoscând şi regretând săvârşirea faptelor.
Recursurile nu sunt fondate pentru considerentele ce se vor dezvolta.
Din verificarea deciziei recuzate, se reţine că partea civilă criticase sentinţa pentru netemeinicia sporului de pedeapsă aplicat inculpatului şi pe insuficienţa rezolvare a laturii civile.
Instanţa de apel, analizând criticile, legal şi just a motivat că respectându-se dispoziţiile art. 34 alin. (2) C. pen. - potrivit cărora prin reţinerea concursului de infracţiuni, sporul de pedeapsă nu poate depăşi totalul pedepselor concurente, 8 luni reprezentând maximul ce se putea dispune.
În ce priveşte latura civilă a cauzei, temeinic, instanţa de apel, coroborând datele atestate în actele medicale cu cererea părţii civile, aceasta solicitând 50.000 euro daune materiale şi 500.000 euro daune morale, a considerat că partea civilă nu a depus dovezi privind pagubele materiale încercate şi, ca atare, legal acestea nu puteau a-i fi acordate, sarcina probării lor fiind obligaţia părţii civile. În plus, unitatea spitalicească a fost dezdăunată pentru cheltuielile suportate cu spitalizarea părţii civile.
În apel, partea civilă a depus înscrisuri din care s-a reţinut că şi la acel moment psihicul său era afectat şi, ca atare, urma tratament medicamentos de specialitate, iar în ce priveşte consecinţele tentativei de omor, necesita, încă, recuperare funcţională, toate acestea conducând la decizia instanţei de a majora cuantumul daunelor morale.
În ce priveşte cazul de casare susţinut de inculpat, decizia instanţei de apel este legală şi temeinică, faptele comise prezintă grad deosebit de ridicat, textele incriminatorii prevăzând pedepse de la 15 - 25 ani închisoare [art. 175 lit. a), i) C. pen.] şi 3 luni - 1 an (infracţiunea prevăzută de art. 193 C. pen.), aceasta din urmă a fost săvârşită în condiţiile aceleiaşi rezoluţii infracţionale, deci periculozitatea este mărită, inculpatul a acţionat premeditat, deci persoana sa, în paralel fiind probat şi că el şi-a pus în aplicare intenţia directă de a ucide în stradă, în prezenţa şi a altor persoane, martorii oculari fiind îngroziţi de cele ce se petreceau, era deosebit de agresiv, sens în care pledează şi referatul de evaluare psihosocială efectuat în faza apelului, acesta relevând periculozitatea inculpatului şi intenţiile lui viitoare („... lucru în echipă să fie evitat ... faptul că nu-şi asumă responsabilitatea şi minimalizează până la anulare gravitatea faptei, pun sub semnul îndoielii posibila schimbare comportamentală în lipsa unei pedepse şi creează riscul de recidivă pe acelaşi tipar infracţional ... reintegrarea socială este liminară post-condamnatoriu”).
Alături de datele cauzei, acelaşi referat descrie că inculpatul nu regretă fapta, consideră că vina aparţine victimei, pe aceasta o jigneşte cu limbaj vulgar, amintirea faptei îi produce plăcere, se consideră o persoană de mare valoare, victimă a părţii vătămate şi a societăţii, acestea neapreciindu-l corespunzător ideilor lui despre sine.
Toate acestea, constituie temei că instanţele au valorificat criteriile generale prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind individualizarea pedepsei, nu se reţine nici un element de circumstanţiere şi, cu atât mai mult, legal, nu este posibilă o altă modalitate de executare decât detenţia, art. 81 C. pen. - suspendarea condiţionată prevăzând facultatea de a fi acordată în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 2 ani, iar art. 861 C. pen. - suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prevăzând, de asemenea, facultatea la dispoziţia instanţei, în aceleaşi condiţii concurs de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel mult 3 ani.
Pentru considerentele expuse, recursurile părţii civile şi inculpatului, nefiind fondate, decizia instanţei de apel fiind legală şi temeinică, în baza dispoziţiilor art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., vor fi respinse.
Cererea părţii civile recurente de a-i fi acordate, prin obligarea inculpatului, cheltuielile judiciare reprezentând onorariul de avocat, nu este legală, art. 192 alin. (2) C. proc. pen. prevăzând suportarea lor de către recurent dacă s-a respins recursul.
În baza aceluiaşi temei, partea civilă şi inculpatul vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare ocazionate în recurs.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpatul G.M.I. şi de partea civilă P.D.C. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 5 mai 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 10 iunie 2010 la 18 octombrie 2011.
Obligă recurentul inculpat la plata sumei de 800 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 18 octombrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3662/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3614/2011. Penal → |
|---|
