ICCJ. Decizia nr. 3801/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 43 din 18 martie 2011 a Tribunalului Mureș a fost condamnat inculpatul O.R. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a), alin. (3) C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) la pedeapsa de 18 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
A fost condamnat inculpatul G.I. pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie prev. de art. 211 alin. (1), alin. (2) lit. b), c), alin. (21) lit. a), alin. (3) C. pen. la pedeapsa de 18 ani închisoare și la pedeapsa complementară a interzicerii pe timp de 10 ani a drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) C. pen.
în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a scăzut din duratele pedepselor închisorii aplicate inculpaților durata reținerii și arestării din data de 28 iulie 2010 până la zi.
în conformitate cu prev. art. 71 C. pen. li s-au interzis inculpaților pe durata executării pedepsei principale drepturile prev. de art. 64 lit. a), b) C. pen.
Pentru a pronunța această hotărâre prima instanță a reținut următoarele:
în ziua de 12 iulie 2010 inculpatul G.I. a plecat din Reghin spre Tg. Mureș cu trenul care ajungea la Tg. Mureș la 19,15 împreună cu martora F.A. și copilul acesteia în vârstă de 3 ani. Aceasta venea să se întâlnească cu prietenul ei O.R., iar el vroia să o viziteze pe mama sa, care locuiește pe strada M. Au coborât în gara mică toți, unde deja pe F.A. o aștepta prietenul ei O.R. Cei doi au zis că merg să se plimbe, iar el s-a dus cu copilul la mama lui. Au stabilit însă să se întâlnească la ora 22,00 în gara mică. Când a revenit în gară cu copilul la ora 22,00, cei doi erau deja acolo. F.A. a constatat că nu circula nici un tren în acea noapte spre Reghin și atunci inculpatul O.R. i-a spus să vină la el acasă. Au rămas însă cu toții încă o oră și ceva în gara mică.
La câtva timp după ora 23,00, au observat un bărbat, victima S.L., persoană fără adăpost, care venea dinspre strada M., pe lângă clădirea gării, începând să traverseze liniile de cale ferată spre Aleea C. G.I. a pornit către acel bărbat și în momentul în care a ajuns într-un spațiu mai larg în care era iarbă între două linii de cale ferată, i-a aplicat o lovitură cu pumnul în spate sub gât, bărbatul căzând pe burtă. S-a ridicat însă imediat, după aceea, și a vrut să îl lovească cu pumnul în față. în acel moment a apărut lângă ei O.R., după care ambii au lovit victima cu pumnii și picioarele, prinzând-o la un moment dat și de gât într-o încercare de sugrumare. După aceea, au controlat buzunarele victimei și din buzunarul pantalonilor a scos un telefon mobil și un încărcător. Fără să scoată rucsacul pe care victima îl ținea pe umeri, l-au deschis și au scos afară tot ce avea în el. Nu avea însă nimic de valoare, doar pâine și mâncare stricată, furculiță, o tablă de șah, o borsetă și alte obiecte fără valoare. I-au scos victimei din buzunar și un portofel și când l-au deschis se vedea buletinul, dar nu au găsit nici un ban.
După aceea, G.I. a schimbat telefonul sustras, marca S. cu telefonul martorei F.A., marca A., introducând în acesta din urmă cartela victimei. Cartela femeii a băgat-o în telefonul victimei. Ulterior, atât inculpatul cât și martora au vândut telefoanele arătate.
Din concluziile autopsiei a reieșit că moartea victimei a fost violentă și s-a datorat insuficienței cardio-respiratorii acute produsă în condițiile unui traumatism cerebral și facial cu numeroase echimoze, plăgi și alte leziuni. Leziunile traumatice descrise s-au putut produce cel mai probabil prin mecanismul de loviri directe repetate cu corp dur contondent, urmate de cădere și lovire de suprafețe dure, leziunile având legătură de cauzalitate directă cu decesul persoanei și prin mecanismul de comprimare între două planuri dure, posibil în condițiile unei tentative de sugrumare.
Cu privire la latura subiectivă a faptei, din datele cauzei a rezultat că în inculpații au avut în vedere agresarea și jefuirea victimei, și că, dacă nu au urmărit, au prevăzut cel puțin posibilitatea decesului acesteia, socotind fără temei că aceasta nu se va produce. Este de observat că loviturile aplicate nu au fost în mod imediat letale, victima fiind încă în viață a doua zi când a fost găsită, potrivit celor constatate de numita D.E., cea care a anunțat Dispeceratul 112.
împotriva hotărârii primei instanțe au declarat apel inculpații, solicitând achitarea pentru săvârșirea infracțiunii pentru care au fost condamnați în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Prin decizia penală nr. 44 din 24 iunie 2011, Curtea de Apel Târgu Mureș a respins ca nefondate apelurile inculpaților.
Instanța de prim control judiciar a reținut că susținerea lui O.R. care afirmă că ar fi încercat doar să-i despartă pe victimă de G.I. este contrazisă de faptul că victima a fost finalmente omorâtă. Dat fiind raportul de forțe dintre O.R. și G.I., dacă primul ar fi vrut într-adevăr să-l împiedice pe G.I. să facă ceva, ar fi reușit.
în Memoriul depus, inculpatul O.R. arată că "îmi pare rău de faptul că am fugit să-l despart și mă aflam lângă cadavru, și atunci i-am zis să-l lase în pace" Aceste susțineri sunt lipsite de logică. Dacă a vrut să-i despartă, înseamnă că cei doi se băteau, adică victima încă era în viață. Ori inculpatul O.R. regretă că se afla lângă cadavru, ceea ce înseamnă că victima era deja decedată și atunci nu ar mai fi avut pe cine să despartă. Ba mai mult, după ce era lângă cadavru, i-a zis lui G.I. să lase victima în pace. Ori, dacă victima decedase deja, nu era nevoie să-i despartă!
De asemenea, O.R. arată în Memoriu că nu ar fi luat telefonul victimei, deși ar fi avut această posibilitate, însă la urmărirea penală a declarat că a strâns lucrurile victimei într-o plasă.
Și inculpatul G.I. manifestă aceeași atitudine oscilantă și chiar nesinceră. Prin declarația dată în fața instanței de apel nu se contrazice numai față de ceea ce a declarat anterior (ba recunoaște comiterea faptei de către ambii inculpați, ba că nu putea bate victima care era mai solidă decât el, ba că nu el a bătut-o și nici nu i-a luat telefonul, ba descrie amănunțit loviturile aplicate victimei doar de coinculpat), ci contrazicerile dintre afirmațiile făcute se regăsesc chiar în conținutul aceleiași declarații.
Astfel, dacă la începutul declarației precizează expres că nu a bătut victima, însă recunoaște că i-a luat telefonul, că le-a arătat organelor de poliție cum arată acel telefon, în continuare arată că era foarte băut și nu își aduce aminte absolut nimic din ceea ce s-a întâmplat. Totuși, știe că s-a întâlnit cu celălalt inculpat la momentul comiterii faptei, știe că O.R. a fost prezent la locul comiterii faptei.
Așadar, ambii inculpați erau prezenți la momentul și locul comiterii faptei și au acționat împreună.
Din coroborarea mijloacelor de probă administrate, este pe deplin dovedită participarea inculpaților la comiterea faptei cu forma de vinovăție cerută de lege pentru infracțiunea pentru care au fost trimiși în judecată și condamnați în primă instanță.
în termen legal, împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpații G.I. și O.R., criticând-o pentru nelegalitate și netemeinicie.
Inculpatul G.I. a solicitat achitarea sa pentru săvârșirea infracțiunii de tâlhărie întrucât din probele administrate nu rezultă că a comis fapta de vinovăție, iar în subsidiar reducerea pedepsei.
Inculpatul O.R. a solicitat achitarea sa întrucât nu a comis fapta, ci a intervenit între victimă și celălalt inculpat pentru a-i despărți, iar în subsidiar, reducerea pedepsei și aplicarea dispozițiilor art. 81 C. pen. sau art. 861C. pen.
în drept, inculpații și-au întemeiat recursurile pe disp. art. 3859pct. 12, 14 și 18 C. proc. pen.
Examinând recursurile declarate în cauză prin prisma criticilor formulate, înalta Curte reține că acestea sunt nefondate pentru considerentele ce urmează:
Din coroborarea tuturor probelor administrate în cauză rezultă fără dubiu că inculpații au comis infracțiunea de tâlhărie pentru care au fost condamnați.
în fapt, în seara zilei de 12 iulie 2010, inculpații au aplicat victimei S.L. mai multe lovituri cu pumnii și picioarele, încercând chiar să o sugrume, după care i-au sustras un telefon mobil marca S.
Ca urmare a loviturilor primite, victima a suferit leziuni grave, ce au condus la decesul acesteia.
Săvârșirea infracțiunii de către inculpați este dovedită cu declarațiile martorilor F.A., K.M., K.A. ce se coroborează cu declarațiile inculpaților, procesul verbal de cercetare la fața locului, concluziile raportului de autopsie medico-legală.
în declarațiile date la urmărirea penală, inculpatul G.I. a arătat că, atât el, cât și inculpatul O.R., au lovit victima, cu pumnii și picioarele, după care i-au luat telefonul mobil.
Inculpatul O.R. nu recunoaște că ar fi lovit victima. Susține că l-a văzut pe coinculpatul G.I. lovind victima, a mers să-i despartă, a rămas lângă cei doi fără să intervină, iar G.I. a luat de la victimă un telefon mobil.
în cursul cercetării judecătorești, inculpatul G.I. recunoaște doar că a sustras telefonul victimei, nu a lovit-o, victima fiind deja lovită când s-a apropiat de ea, iar inculpatul O.R. nu a aplicat lovituri acesteia.
Inculpatul O.R. își menține declarația dată la urmărirea penală, susținând că inculpatul G.I. a lovit victima, iar el a intervenit să-i despartă.
Este evident că inculpații se acuză practic reciproc, însă declarațiile date de inculpatul G.I. în faza urmăririi penale care descriu loviturile aplicate victimei de către O.R. se coroborează cu constatările raportului medico-legal de autopsie.
Martora F.A. a relatat că telefonul primit de la inculpatul G.I. era sustras de la victimă, după bătaie acesta avea pantalonii plini de sânge, motiv pentru care i-a aruncat la gunoi.
Martorul K.M. a arătat că martora F.A. i-a spus că G.I. se bate cu cineva, iar inculpatul O.R. s-a dus "să îl ajute", martora K.A. a auzit-o pe aceeași martoră strigând "hai, mă, că G. bate pe cineva", la care O.R. a fugit către locul altercației.
în toate aceste considerente, precum și pentru cele reținute de instanța de apel, înalta Curte constată că ambii inculpați au aplicat victimei lovituri care au dus în final la decesul acesteia.
Cea de a doua critică formulată de inculpați, întemeiată pe disp. art. 3859pct. 14 C. proc. pen., este nefondată.
La individualizarea pedepselor au fost avute în vedere toate criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), gradul de pericol social ridicat al faptei comise, persoana inculpaților care au avut o atitudine procesuală oscilantă (în cazul inculpatului G.I.) și nesinceră (inculpatul O.R.).
înalta Curte mai reține că inculpatul O.R. este recidivist în modalitatea prev. de art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), ceea ce dovedește perseverența infracțională a acestuia, iar inculpatul G.I. nu este cunoscut cu antecedente penale.
Pedepsele aplicate inculpaților - prin cuantumul lor și modalitatea de executare - sunt în măsură să corespundă cerințelor art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ și preventiv al pedepsei.
Față de considerentele expuse, înalta Curte, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge recursurile ca nefondate.
în baza art. 38516 rap. la art. 381 C. pen. a computat din pedepsele aplicate durata reținerii și arestării preventive de la 28 iulie 2010 la zi.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3875/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3744/2011. Penal → |
|---|
