ICCJ. Decizia nr. 3898/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3898/2011

Dosar nr.8617/1/2011

Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă:

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin încheierea de şedinţă din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011), în baza art. 160^8a alin. (2) C. proc. pen., a admis cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.

A dispus punerea în libertate provizorie sub control judiciar a inculpatului G.N.A. de sub puterea MAP nr. 70/UP din 2 martie 2011, emis de Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, dacă nu este arestat în altă cauză.

În baza art. 160² alin. (3) şi (3¹) C. proc. pen. pe durata liberării provizorii sub control judiciar, inculpatul G.N.A. a fost obligat să respecte următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească fără încuviinţarea instanţei limita teritorială a municipiului Bucureşti;

b) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

c) să se prezinte la organul de poliţie desemnat cu supravegherea, respectiv Poliţia Municipiului Bucureşti conform programului de supraveghere întocmit de organul de poliţie sau ori de câte ori este chemat;

d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie şi să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. şi cu martorii C.A., R.F., F.S.M., D.V., V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.;

g) să nu exercite funcţia de consilier în cadrul A.N.A.F..

În baza art. 160² alin. (3²) C. proc. pen. a atras atenţia inculpatului că în caz de încălcare cu rea-credinţă a oricăreia dintre obligaţiile care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 160² alin. (4) C. proc. pen. a dispus comunicarea prezentei încheieri administraţiei locului de deţinere, inculpatului G.N.A. şi tuturor instituţiilor prevăzute de art. 145 alin. (2¹) C. proc. pen.

S-a reţinut, asupra cererii de liberare sub control judiciar, formulată de inculpatul G.N.A., că acesta a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 383/P/2010 din 24 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 alin. (1) şi 2 C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); două infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin. (1), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în perioada 2007 - 2008, în mai multe rânduri a pretins sume între 120.000 şi 400.000 euro de la C.A., lăsând să se creadă că are influenţă pe lângă conducerea A.N.A.F. şi va determina astfel soluţionarea favorabilă a unor situaţii dificile în care s-a aflat, la un moment dat denunţătorul în activitatea sa comercială (conturi blocate, consemn vamal etc).

De asemenea, în sarcina acestui inculpat s-a mai reţinut că, în calitatea sa de consilier superior clasa I în cadrul A.N.A.F. a făcut menţiuni ireale în declaraţia sa de avere şi a ascuns provenienţa unor sume de bani obţinute ilicit.

Faţă de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la data de 1 martie 2011 iar prin încheierea din 27 iunie 2011 a acestei instanţe (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2652 din 1 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi a fost menţinută această măsură.

În esenţă, în cererea de liberare sub control judiciar, se susţine că sunt îndeplinite condiţiile impuse de dispoziţiile art. 160² alin. (1) şi (2) C. proc. pen. în sensul că scopul procesului penal se poate realiza şi în condiţiile liberării sub control judiciar.

De asemenea, susţine inculpatul că nu există date din care să rezulte că ar săvârşi alte infracţiuni sau că ar influenţa sau împiedica aflarea adevărului în cauză.

Examinând cererea de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul G.N.A. în contextul prevederilor art. 160² şi urm. C. proc. pen. şi având în vedere susţinerile acestuia, Curtea apreciază că este întemeiată pentru următoarele considerente:

Liberarea provizorie sub control judiciar are caracterul unei măsuri preventive, alternativă, instituită pentru situaţiile în care pe de o parte sunt realizate exigenţele impuse de dispoziţiile art. 143 C. proc. pen. şi condiţiile de formă prevăzute de art. 160² alin. (1) din acelaşi cod, iar pe de altă parte, inculpatul prezintă încredere, în sensul inexistenţei temerii că ar încerca într-o formă sau alta să împiedice aflarea adevărului.

Cu alte cuvinte, evaluarea condiţiei negative cuprinsă în prevederile art. 160² alin. (2) C. proc. pen. se referă la oportunitatea liberării provizorii în raport cu momentul procesual, cu datele referitoare la presupusa activitate infracţională dedusă judecăţii şi cu circumstanţele personale ale inculpatului.

În acest context, Curtea constată că din perspectiva dispoziţiilor art. 160² alin. (1) C. proc. pen. cererea inculpatului este admisibilă, întrucât infracţiunile pentru care acesta este trimis în judecată sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani.

Cu privire la exigenţele impuse de prevederile art. 160² alin. (2) C. proc. pen., instanţa apreciază că în acest moment procesual nu există date relevante, de natură a forma convingerea că inculpatul ar intenţiona să se sustragă judecăţii, sau ar putea să obstrucţioneze cercetarea judecătorească prin influenţarea celorlalţi participanţi la procesul penal, ori prin distrugerea mijloacelor de probă.

În acest sens, instanţa are în vedere împrejurarea că majoritatea martorilor indicaţi în rechizitoriu au fost audiaţi, iar aceştia şi-au păstrat poziţia procesuală avută în cursul urmăririi penale.

De asemenea, în raport cu dispoziţiile art. 86 (2) din Legea nr. 188/1999 referitoare la suspendarea funcţionarului public, care operează şi în cazul inculpatului, acesta nu s-ar mai putea găsi în situaţia de a comite acelaşi gen de acte infracţionale.

Referitor la persoana inculpatului, instanţa are în vedere că acesta este integrat social, cu familie şi un copil minor în întreţinere, cât şi împrejurarea că bunurile sale imobile au fost indisponibilizate prin luarea unei măsuri de siguranţă, astfel că nu există indicii că ar intenţiona să se sustragă judecăţii.

Instanţa nu va acorda relevanţă substanţială susţinerilor procurorului, referitor la natura şi pericolul social al infracţiunilor, presupus a fi comise de inculpat şi deduse judecăţii, motivat de faptul că numai aceste aspecte, prin ele însele, nu pot determina excluderea, de plano, a acestuia de la beneficiul legal şi constituţional al liberării provizorii.

Concluzionând, instanţa apreciază că scopul măsurii preventive luată faţă de inculpat poate fi realizat şi în condiţiile art. 136 alin. (2) C. proc. pen., prin liberarea provizorie sub control judiciar a acestuia.

Pentru aceste considerente, în baza art. 160^8a alin. (2) C. proc. pen., instanţa va admite cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A..

În baza art. 160² alin. (3) şi alin. (3¹) C. proc. pen., pe timpul liberării provizorii, inculpatul va avea următoarele obligaţii:

a) să nu depăşească fără încuviinţarea instanţei limita teritorială a municipiului Bucureşti;

b) să se prezinte la instanţa de judecată ori de câte ori este chemat;

d) să nu îşi schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei de judecată;

e) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme;

f) să nu se apropie şi să nu comunice cu coinculpatul S.M.C. şi cu martorii C.A., R.F., F.S.M., D.V., V.M., C.M., C.I.I., I.N., R.D., F.S., V.N., B.D., B.C.G., B.C.;

g) să nu exercite funcţia de consilier în cadrul A.N.A.F.

În baza art. 160² alin. (3²) C. proc. pen. se va atrage atenţia inculpatului că, în caz de încălcare cu rea-credinţă a oricăreia dintre obligaţiile care îi revin, se va lua faţă de acesta măsura arestării preventive.

În baza art. 160² alin. (4) C. proc. pen., se va dispune comunicarea prezentei încheieri administraţiei locului de deţinere, inculpatului G.N.A. şi tuturor instituţiilor prevăzute de art. 145 alin. (2¹) C. proc. pen.

II. Împotriva acestei încheieri de şedinţă a declarat recurs Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, criticând-o ca netemeinică, solicitând casarea acesteia şi cu ocazia rejudecării respingerea cererii de liberare provizorie sub control judiciar, formulată de inculpatul G.N.A. apreciind că măsura dispusă în cauză nu este oportună, având în vedere şi calitatea în care inculpatul a comis fapta. Totodată, s-a susţinut că faţă de circumstanţele de ordin personal, prioritară este buna desfăşurare a procesului penal.

Examinând actele şi lucrările dosarului, încheierea recurată, în raport de motivele de critică expuse, cât şi din oficiu sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd disp. art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premiză că inculpatul G.N.A. a fost trimis în judecată prin Rechizitoriul nr. 383/P/2010 din 24 iunie 2011 al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie, pentru săvârşirea infracţiunilor prev. de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP); două infracţiuni prevăzute de art. 257 alin. (1) şi (2) C. pen. cu referire la art. 6 din Legea nr. 78/2000, art. 215 alin. (1), art. 292 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 326 NCP) şi art. 23 lit. b) şi c) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., reţinându-se, în esenţă, că în perioada 2007 - 2008, în mai multe rânduri a pretins sume între 120.000 şi 400.000 euro de la C.A., lăsând să se creadă că are influenţă pe lângă conducerea A.N.A.F. şi va determina astfel soluţionarea favorabilă a unor situaţii dificile în care s-a aflat, la un moment dat denunţătorul în activitatea sa comercială (conturi blocate, consemn vamal etc).

De asemenea, în sarcina acestui inculpat s-a mai reţinut că în calitatea sa de consilier superior clasa I în cadrul A.N.A.F. a făcut menţiuni ireale în declaraţia sa de avere şi a ascuns provenienţa unor sume de bani obţinute ilicit.

Faţă de inculpat s-a luat măsura arestării preventive la data de 1 martie 2011, iar prin încheierea din 27 iunie 2011 a acestei instanţe (rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 2652 din 1 iulie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, secţia penală) s-a constatat legalitatea şi temeinicia arestării preventive şi a fost menţinută această măsură.

Pe de altă parte, Înalta Curte mai are în vedere că acesta este integrat social, cu familie şi un copil minor în întreţinere, cât şi împrejurarea că bunurile sale imobile au fost indisponibilizate prin luarea unei măsuri de siguranţă, astfel că nu există indicii că ar intenţiona să se sustragă judecăţii.

Cu această proiecţie se reţine că în mod legal judecătorul instanţei de fond a Curţii de Apel Bucureşti a constatat că din perspectiva dispoziţiilor art. 160² alin. (1) C. proc. pen. cererea inculpatului este admisibilă, întrucât infracţiunile pentru care acesta este trimis în judecată sunt sancţionate cu pedeapsa închisorii mai mică de 18 ani.

Totuşi, Înalta Curte mai reţine că evaluarea condiţiei negative cuprinsă în prevederile art. 160² alin. (2) C. proc. pen. se referă la oportunitatea liberării provizorii în raport cu momentul procesual, cu datele referitoare la presupusa activitate infracţională dedusă judecăţii şi cu circumstanţele personale ale inculpatului.

Cu această ultimă premiză, dată fiind natura şi pericolul social generic şi concret, extrem de sporit al infracţiunilor de corupţie imputate, mărimea apreciabilă a sumei de peste 500.000 euro pretinsă denunţătorului C.A. pentru traficarea influenţei sale la conducerea A.N.A.F., cât şi calitatea în care inculpatul a acţionat, aceea de consilier superior clasa I în cadrul A.N.A.F., Înalta Curte statuează că în acest moment procesual există date relevante, de natură a forma convingerea că inculpatul ar intenţiona să se sustragă judecăţii, sau ar putea să obstrucţioneze cercetarea judecătorească prin influenţarea celorlalţi participanţi la procesul penal, ori prin distrugerea mijloacelor de probă.

De altfel, Înalta Curte mai are în vedere împrejurarea că majoritatea martorilor indicaţi în rechizitoriu au fost audiaţi, iar aceştia şi-au păstrat poziţia procesuală avută în cursul urmăririi penale.

În fine, cu referire la datele care circumstanţiază persoana inculpatului, deşi prima instanţă a avut în vedere că acesta este integrat social, cu familie şi un copil minor în întreţinere, cât şi împrejurarea că bunurile sale imobile au fost indisponibilizate prin luarea unei măsuri de siguranţă, astfel că nu există indicii că ar intenţiona să se sustragă judecăţii, Înalta Curte având în vedere că prioritar este buna desfăşurare a procesului penal pornit împotriva inculpatului nominalizat conchide că cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de acesta este nefondată.

Aşa fiind, urmează ca în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) teza ultimă C. proc. pen., Înalta Curte să admită recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie şi să dispună casarea încheierii recurate şi, rejudecând va respinge cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.

Urmează ca în baza art. 192 alin. (2) teza ultimă C. proc. pen. să se dispună obligarea inculpatului G.N.A. la plata sumei de 200 RON cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cererii în fond.

Urmează ca onorariul apărătorului din oficiu desemnat până la pronunţarea apărătorului ales în sumă de 50 RON se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Admite recursul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia Naţională Anticorupţie.

Împotriva încheierii din 25 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, Secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 5892/2/2011 (2357/2011), privind pe inculpatul G.N.A.

Casează încheierea recurată şi rejudecând, în fond, respinge ca nefondată cererea de liberare provizorie sub control judiciar formulată de inculpatul G.N.A.

Obligă inculpatul la plata sumei de 200 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare ocazionate de soluţionarea cererii în fond.

Onorariul cuvenit apărătorului desemnat din oficiu intimatului-inculpat până la prezentarea apărătorului ales, în sumă de 50 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3897/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 3899/2011. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 3898/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3898/2011. Penal