ICCJ. Decizia nr. 3895/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 3895/2011

Dosar nr.928/39/2011

Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011

Asupra recursului de faţă;

În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:

I. Prin Sentinţa penală nr. 118 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. A5/2010 din data de 18 martie 2010 emis de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel de la Douai - Franţa, împotriva persoanei solicitate I.V.

S-a dispus predarea persoanei solicitate I.V., autorităţii judiciare emitente.

În baza art. 103 alin. (7), (10) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.V., împotriva căruia s-a emis mandatul european de arestare nr. A5/2010 din data 18 martie 2010 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel de la Douai - Franţa, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data încarcerării.

În baza art. 103 alin. (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a dispus emiterea mandatului de arestare preventivă.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii, prevăzută la art. 74 din Legea nr. 302/2004.

Cheltuielile judiciare avansate de către stat au rămas în sarcina acestuia, din care suma de 84,03 RON, reprezentând onorariul traducătorului autorizat L.D.I., s-a dispus a se avansa din fondurile Ministerului Justiţiei.

S-a reţinut că, la data de 21 septembrie 2011, Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Suceava a înaintat acestei instanţe, ca autoritate judiciară competentă de executare, propunerea de luare a măsurii arestării persoanei solicitate I.V., pe baza semnalării dispuse în baza mandatului european de arestare emis de către autorităţile judiciare franceze.

Prin Încheierea nr. 52 din 21 septembrie 2011 Curtea a luat faţă de persoana solicitată I.V. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 5 zile, începând cu data de 22 septembrie 2011 până la data de 26 septembrie 2011, inclusiv, impunându-i-se respectarea obligaţiilor prevăzute de art. 145 alin. (1¹) C. proc. pen.

Prin Adresa nr. 842/II/5/2011 din data de 23 septembrie 2011 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Suceava s-a înaintat instanţei mandatul european de arestare emis de autorităţile judiciare franceze împotriva numitului I.V., solicitându-se, totodată luarea măsurii arestării persoanei solicitate.

La termenul de judecată din data de 26 septembrie 2011, Curtea, având în vedere înscrisurile depuse la dosar de către persoana solicitată, a dispus a se solicita informaţii suplimentare de la autoritatea judiciară emitentă, cu privire la respectarea de către persoana solicitată a obligaţiilor impuse prin ordonanţa de punere în libertate sub control judiciar, precum şi efectuarea unei adrese către Institutul Clinic Fundeni, pentru a ne comunica dacă o eventuală arestare a acesteia ar influenţa în mod negativ starea sa de sănătate, sens în care, în temeiul dispoziţiilor art. 103 alin. (12) din Legea nr. 302/2004 republicată, s-a stabilit un nou termen pentru data de 19 octombrie 2011, ora 08,30. Prin aceeaşi încheiere s-a luat faţă de persoana solicitată I.V. măsura obligării de a nu părăsi localitatea, prevăzută de art. 145 C. proc. pen., pe o durată de 30 zile, începând cu data de 27 septembrie 2011 până la data de 26 octombrie 2011, inclusiv, cu excepţia cazurilor când trebuie să se prezinte la Institutul Clinic Fundeni - Bucureşti sau la instanţa de judecată.

Analizând cererea formulată, Curtea a constatat că aceasta este întemeiată, pentru următoarele considerente.

S-a reţinut că persoana solicitată I.V. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, având de executat un rest de 5 luni şi 18 zile, pentru săvârşirea infracţiunilor de: transport fără motiv legitim al armelor de categorie 1 sau 4 de către cel puţin două persoane, prev. de art. L.2339-9 §1, §11 1, L.2338-l, 2331-l din Codul de apărare, 57 2, 58 din Decretul 95-589 din 06 mai 1995 şi reprimată în conformitate cu art. L.2339-9 §1 1, §11 1, §11, §111, §IV din Codul de apărare şi importarea nedeclarată a mărfurilor interzise, prev. de art. 414, 432, 424, 425, 426, 427, 38 C. vam. şi reprimată în conformitate cu art. 414, 437 alin. (1), 438, 432-bis 1, 369 C. vam., constând în aceea că:

- La 27 martie 2005, cu ocazia unui control rutier la intrarea pe teritoriul naţional, la postul de frontieră de la Saint Aybert, serviciul vamal a arestat trei persoane circulând într-un vehicul purtând număr de înmatriculare moldovenesc şi aparţinând unuia din ei, I.V.. În afară de a descoperi suma de 20.800 euro, percheziţia vehiculului a permis descoperirea armelor de categoria a patra, ascunse în scaunul pasagerului din faţă, ambalate în şosete şi anume un pistol marca R. calibru 38 special, încărcat cu 5 cartuşe, un pistol automat marca W. încărcat cu 7 cartuşe de calibru 9 mm. I.V. a fost condamnat în absenţă de către Camera a 4-a a apelurilor Corecţionale ale Curţii de Apel din Douai la 14 mai 2008 la 1 an de închisoare, Curtea asortând această hotărâre judecătorească cu un mandat de arestare, suport pentru mandatul european de arestare.

Persoana solicitată nu a fost de acord cu predarea sa autorităţii emitente a mandatului, motivând că în mod eronat autorităţile franceze au revocat liberarea condiţionată şi că suferă de afecţiuni care îl pun în imposibilitate de a suporta regimul de detenţie. Persoana solicitată a precizat că nu renunţă la principiul specialităţii.

Potrivit art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Mandatul european de arestare se execută pe baza principiului recunoaşterii şi încrederii reciproce, în conformitate cu dispoziţiile Deciziei-cadru a Consiliului nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002, publicată în Jurnalul Oficial al Comunităţilor Europene nr. L190/1 din 18 iulie 2002.

Din analiza conţinutului şi formei mandatului european de arestare rezultă că acesta îndeplineşte cerinţele prevăzute de art. 86 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 republicată, pentru faptele reclamate existând dubla incriminare, aşa cum este cerută de art. 96 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 republicată.

În cauză nu există motive de refuz al executării mandatului, în accepţiunea art. 98 din Legea nr. 302/2004 republicată şi nici de predare amânată sau condiţionată, în accepţiunea art. 112 din acelaşi act normativ.

În relaţiile comunicate de autoritatea judiciară emitentă s-a reţinut că persoana solicitată şi-a încălcat obligaţiile controlului judiciar care îi era impus, iar persoana solicitată are dreptul de a cere rejudecarea.

Motivele de refuz invocate de persoana solicitată nu au putut fi reţinute de instanţă, întrucât modalitatea îndeplinirii obligaţiilor impuse de autoritatea judiciară franceză exced prezentului cadru procesual, iar în scrisoarea medicală comunicată de Institutul Clinic Fundeni s-a concluzionat că o eventuală stare de detenţie nu ar influenţa în mod negativ starea sa de sănătate.

Aşa fiind, în temeiul art. 107 alin. (1) coroborat cu art. 103 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004 republicată, Curtea a admis cererea de executare a mandatului european de arestare nr. A5/2010 din data de 18 martie 2010 emis de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel de la Douai - Franţa, împotriva persoanei solicitate I.V. şi a dispus predarea sa autorităţii judiciare emitente.

În baza art. 103 alin. (7) şi (10) din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus arestarea persoanei solicitate I.V., împotriva căreia s-a emis mandatul european de arestare nr. A5/2010 din data 18 martie 2010 de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel de la Douai - Franţa, în vederea predării, pe o durată de 30 de zile, începând cu data încarcerării, şi emiterea mandatului de arestare preventivă.

S-a luat act că persoana solicitată nu a renunţat la regula specialităţii.

II. Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată I.V., criticând-o ca netemeinică, întrucât acesta are atât cetăţenie moldovenească, cât şi română, apreciind că erau incidente nişte condiţii speciale, în sensul că, întrebat fiind dacă consimte la predare, a răspuns negativ, astfel că instanţa ar fi trebuit să solicite autorităţii emitente să comunice hotărârea, pentru a o putea recunoaşte.

Pe de altă parte, s-a menţionat că recurentul refuză executarea pedepsei în Franţa, având în vedere şi starea sa gravă de sănătate, fiind diagnosticat cu cancer de colon, sens în care s-a făcut referire şi la o adresă existentă la dosarul cauzei emisă de Institutul Fundeni din care rezultă că, deşi detenţia nu-i pune în pericol viaţa persoanei solicitate, aceasta are nevoie de un tratament special.

În subsidiar, s-a arătat că există şi posibilitatea amânării temporare a predării.

Examinând actele şi lucrările dosarului, sentinţa recurată în raport de motivele de critică deja expuse, cât şi din oficiu, sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum prevăd dispoziţiile art. 385⁶ alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte are în vedere că recursul de faţă declarat de persoana solicitată I.V. se priveşte ca nefondat şi urmează a fi respins ca atare, în baza dispoziţiilor art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

Aceasta întrucât instanţa de fond a Curţii de Apel Suceava, în mod legal, a făcut o judicioasă aplicaţie a dispoziţiilor art. 107 alin. (1) combinat cu art. 103 alin. (7), (13) din Legea nr. 302/2004, republicată, admiţând cererea de executare a mandatului european de arestare nr. A5/2010 din data de 18 martie 2010 emis de către Parchetul General de pe lângă Curtea de Apel de la Douai - Franţa, împotriva persoanei solicitate I.V. şi a dispus predarea sa autorităţii judiciare emitente.

Din acest punct de vedere, Înalta Curte reţine că persoana solicitată I.V. a fost condamnată la pedeapsa de 1 an închisoare, având de executat un rest de 5 luni şi 18 zile, pentru săvârşirea infracţiunilor de: transport fără motiv legitim al armelor de categorie 1 sau 4 de către cel puţin două persoane, prev. de art. L.2339-9 §1, §11 1, L.2338-l, 2331-l din Codul de apărare, 57 2, 58 din Decretul 95-589 din 06 mai 1995 şi reprimată în conformitate cu art. L.2339-9 §1 1, §11 1, §11, §111, §IV din Codul de apărare şi importarea nedeclarată a mărfurilor interzise, prev. de art. 414, 432, 424, 425, 426, 427, 38 C. vam. şi reprimată în conformitate cu art. 414, 437 alin. (1, 438, 432-bis 1, 369 C. vam., constând în aceea că la 27 martie 2005, cu ocazia unui control rutier la intrarea pe teritoriul naţional, la postul de frontieră de la Saint Aybert, serviciul vamal a arestat trei persoane circulând într-un vehicul purtând număr de înmatriculare moldovenesc şi aparţinând unuia din ei, I.V.. în afara de a descoperi suma de 20.800 euro, percheziţia vehiculului a permis descoperirea armelor de categoria a patra, ascunse în scaunul pasagerului din faţă, ambalate în şosete şi anume un pistol marca R. calibru 38 special, încărcat cu 5 cartuşe, un pistol automat marca W. încărcat cu 7 cartuşe de calibru 9 mm. I.V. a fost condamnat în absenţă de către Camera a 4-a a apelurilor Corecţionale ale Curţii de Apel din Douai la 14 mai 2008 la 1 an de închisoare, Curtea asortând această hotărâre judecătorească cu un mandat de arestare, suport pentru mandatul european de arestare.

Înalta Curte are în vedere, cu titlu de premisă, că în conformitate cu dispoziţiile art. 84 din Legea nr. 302/2004 republicată, mandatul european de arestare este o decizie judiciară prin care autoritatea judiciară competentă a unui stat membru al Uniunii Europene solicită arestarea şi predarea de către un alt stat membru a unei persoane, în vederea efectuării urmăririi penale, a judecăţii sau în scopul executării unei pedepse ori a unei măsuri de siguranţă privative de libertate.

Din relaţiile comunicate de autoritatea judiciară emitentă se reţine că recurentul persoană solicitată şi-a încălcat obligaţiile controlului judiciar care îi era impus, iar persoana solicitată are dreptul de a cere rejudecarea.

Motivele de refuz invocate de recurentul persoană solicitată nu pot fi primite de Înalta Curte, întrucât modalitatea îndeplinirii obligaţiilor impuse de autoritatea judiciară franceză exced prezentului cadru procesual, iar în scrisoarea medicală comunicată de Institutul Clinic Fundeni s-a concluzionat că o eventuală stare de detenţie nu ar influenţa în mod negativ starea sa de sănătate.

Sub acest ultim aspect, cu referire la aspectele legate de starea de sănătate a recurentului, acestea nu sunt de natură a-l împiedica să execute pedeapsa.

Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.;

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată I.V. împotriva Sentinţei penale nr. 118 din 19 octombrie 2011 a Curţii de Apel Suceava, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.

Procesat de GGC - GV

← ICCJ. Decizia nr. 3894/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi...		ICCJ. Decizia nr. 3897/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 3895/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3895/2011. Penal