ICCJ. Decizia nr. 3891/2011. Penal. Omorul (art. 174 C.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3891/2011
Dosar nr.1635/108/2010
Şedinţa publică din 2 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
A. Prin Sentinţa penală nr. 249 din 8 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad în Dosarul nr. 1635/108/2010, în baza art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi d C. pen. prin schimbarea încadrării juridice din rechizitoriu din art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., au fost condamnaţi inculpaţii:
1. O.F.G., domiciliat în comuna S., sat S.G., jud. Arad, aflat în Penitenciarul Arad;
2. O.C.M., domiciliat în comuna S., sat S.G., jud. Arad,;
3. F.F.A., domiciliat în comuna S., sat S.G., jud. Arad, ,
la câte o pedeapsă de 16 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de omor calificat.
În baza art. 65 C. pen. s-a aplicat fiecărui inculpat pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pe o durată de 5 ani.
Pe durata şi în condiţiile prev. de art. 71 C. pen. s-a interzis inculpaţilor exercitarea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut măsura arestării preventive a inculpaţilor O.F.G. şi F.F.A. şi măsura arestării preventive a inculpatului O.C.M. conform mandatului de arestare preventivă nr. 7 din 20 ianuarie 2010 emis de Tribunalul Arad.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului O.F.G. durata arestării preventive din 20 ianuarie 2010 la zi, iar pentru inculpatul F.F.A. durata reţinerii din 15 februarie 2010 până în 16 februarie 2010 şi a arestării preventive din 15 martie 2010 la zi.
În baza disp. art. 346 C. proc. pen., art. 998 - 999 C. civ. s-a admis în parte acţiunea civilă exercitată de părţile civile D.I., I.D. şi D.N. şi au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către aceştia a sumei de 4.500 RON daune materiale.
Au fost obligaţi inculpaţii, în solidar, la plata către aceleaşi părţi civile a câte 20.000 RON pentru fiecare parte civilă, cu titlu de daune morale.
A fost respinsă acţiunea civilă exercitată de partea civilă D.I. jr.
A fost obligat fiecare inculpat să plătească statului câte 3.000 RON cheltuieli judiciare.
S-a dispus virarea din fondurile Ministerului Justiţiei şi Libertăţilor Cetăţeneşti în contul Baroului Arad a sumei de 800 RON onorar avocat din oficiu.
Pentru a hotărî astfel, prima instanţă a reţinut următoarele:
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Arad, nr. 265/P/2008 din 11 martie 2010, înregistrat la instanţă la data de 12 martie 2010, au fost trimişi în judecată inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi F.F.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.
În actul de sesizare s-a reţinut în fapt că, în seara zilei de 20 iulie 2008 (ziua de Sfântul Ilie), în jurul orelor 22,00 - 22,30, cei trei inculpaţi, împreună cu O.A., s-au deplasat cu un autoturism de culoare închisă, condus de inculpatul F.F.A., la locuinţa victimei, au stins farurile autoturismului, au coborât din autoturism şi au intrat în curtea casei victimei. Constatând că victima nu e acasă, au revenit la autoturism, spunând: „Lasă, că dacă nu eşti acasă te aranjăm noi! Te omorâm noi!" Atunci O.A. a sunat-o, de pe telefonul său mobil, pe partea civilă I.D. (mama victimei), pe care a întrebat-o unde este victima. Fără să bănuiască ce se întâmplă, I.D. i-a răspuns că victima se află în vizită la martorul I.G. O.A. i-a replicat: „No, ştii ceva? Decât să plângem noi mai bine plângeţi voi. În această noapte eu îţi arăt că ţi-l achit! Haideţi copii, auziţi că e la G.!" Apoi O.A., însoţită de O.F.G. şi O.C.M., s-au deplasat pe jos, pe trotuar, spre locuinţa martorului I.G., care locuieşte pe aceeaşi parte a străzii, la câteva case depărtare de casa victimei. În acelaşi timp, inculpatul F.F.A. s-a deplasat cu autoturismul în paralel, pe drum, spre locuinţa martorului I.G., dar a oprit autoturismul şi a rămas, aşteptând, în dreptul casei numitului I.C., casă aflată între locuinţa victimei şi cea a martorului I.G., la 80 metri de casa acestuia din urmă. În casa lui I.G. se afla, într-adevăr, victima, împreună cu martorul I.G., cu numita L.M. - concubina acestui martor şi cu numita B.A.. Când au ajuns în faţa casei martorului I.G., inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi mama lor l-au strigat pe D.V., solicitându-i să iasă afară, motiv pentru care victima, împreună cu I.G. şi cu L.M., au ieşit în curtea casei. Invitaţi de I.G., O.F.G., O.C.M. şi O.A. au intrat în curte, unde s-au certat cu victima, iar cei doi fraţi O. s-au şi îmbrâncit cu victima. Din acest motiv, I.G. i-a poftit afară. Astfel, O.F.G., O.C.M., victima şi O.A. au ieşit afară din curte, la stradă, în faţa porţii familiei I.G., unde au continuat să se certe. De acolo, inculpaţii O.F.G. şi O.C.M. şi victima au plecat, certându-se, spre locuinţa victimei, O.A. rămânând cu I.G. şi L.M. Când au ajuns în dreptul gardului de la curtea casei aparţinând lui I.C., le-a ieşit în întâmpinare F.F.A., care avea asupra sa o bâtă groasă, O.F.G. şi O.C.M. au luat şi ei în mâini bâte găsite la faţa locului şi toţi cei trei inculpaţi (O.F.G., O.C.M. şi F.F.A.) l-au bătut pe D.V., lovindu-l de mai multe ori, cu bâtele, în zona feţei, a mâinilor şi în regiunea lombară, până când acesta a căzut la pământ, pe trotuar, după care toţi trei au continuat să-l lovească cu bâtele în zona capului, provocându-i mai multe leziuni corporale, inclusiv un traumatism cranio-facial acut. Când au constatat că victima şi-a pierdut cunoştinţa, cei trei inculpaţi, împreună cu O.A. - care între timp se apropiase de locul agresiunii -, au părăsit locul faptei, uitând una din bâte lângă victimă.
Martorii oculari au sesizat telefonic Poliţia S. şi Serviciul Ambulanţă, astfel că victima a fost transportată de urgenţă, cu Ambulanţa, la S.J. Arad şi apoi la S.J. Timişoara, unde, în ciuda tuturor îngrijirilor medicale acordate, la data de 4 august 2008 a decedat.
În data de 24 iulie 2008, pe când era încă în viaţă, victima a fost supusă unei constatări medico-legale, concluziile acestei constatări, conform raportului din 24 iulie 2008 al I.M.L. Timişoara, fiind următoarele: D.V. prezenta la acea dată leziuni de violenţă care pot data din 20/21 iulie 2008 şi care pot fi rezultatul loviturilor repetate cu şi/sau corpuri dure. Leziunile de violenţă au pus în pericol viaţa victimei.
Conform raportului de autopsie medico-legală din 07 noiembrie 2008 al I.M.L. Timişoara, moartea victimei D.V. a fost de natură violentă. Ea s-a datorat edemului cerebral acut posttraumatic cu comă instalată imediat posttraumatic, consecutiv traumatismului cranio-facial acut, complicat în evoluţie cu sepsis sever. Leziunile de violenţă pot fi rezultatul lovirii cu şi/sau corpuri dure.
Inculpaţii O.F.G. şi F.F.A. au fost trimişi în judecată în stare de arest preventiv, măsură menţinută de instanţă în baza art. 3001, 3002 şi 350 C. proc. pen.
Faţă de inculpatul O.C.M. s-a luat măsura arestării preventive în lipsă, pe o durată de 30 de zile de la data încarcerării, prin încheierea nr. 5 din 20 ianuarie 2010 pronunţată de Tribunalul Arad.
Din probele administrate în cauză, în faza de urmărire penală: rezoluţia de începere a urmăririi penale şi confirmarea, procesul-verbal de sesizare din oficiu, procesul-verbal de cercetare la faţa locului, alte acte de constatare; declaraţiile părţilor vătămate, dispoziţia efectuării autopsiei, raportul medico-legal de autopsie, planşa foto cu fotografiile judiciare efectuate la autopsie; declaraţiile inculpaţilor, expertiză criminalistică, declaraţiile martorilor, cazier judiciar; în cursul cercetării judecătoreşti: declaraţiile inculpatului O.F.G., declaraţiile inculpatului F.F.A., declaraţia părţii vătămate I.D., declaraţiile martorilor M.C.S., H.O.A., B.E., T.A., B.M., T.P., I.G., N.M., M.D.F., M.A., înscrisuri stare civilă, declaraţiile martorilor „P.V.", F.I.F., B.P., F.I., înscris, declaraţiile martorilor B.Ş., F.C., proces-verbal de confruntare martori, declaraţia martorului G.D., declaraţii inculpaţi O.F.G., F.F.A., instanţa de fond a reţinut în fapt următoarele:
În seara zilei de 20 iulie 2008, în jurul orelor 22,30 inculpaţii O.F.G., O.C.M., F.F.A. şi numita O.A. s-au deplasat cu un autoturism de culoare închisă, având inscripţia „M." la locuinţa victimei D.V.. Constând că acesta nu este acasă, numita O.A. i-a dat telefon mamei victimei, numita I.D., de la care a aflat că D.V. se află la domiciliul martorului I.G. Inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi numita O.A. s-au deplasat pe jos la domiciliul martorului I.G., iar inculpatul F.F.A. s-a deplasat cu autoturismul şi s-a oprit în dreptul casei martorului I.G., casă care se află la o distanţă de aproximativ 80 de metri de locuinţa martorului I.G.
Ajunşi la locuinţa lui I.G., O.A. şi inculpaţii O.F.G. şi O.C.M. l-au strigat pe D.V., având cu acesta o discuţie în cadrul căreia O.A. i-a spus să o lase în pace. Inculpaţii O.F.G. şi O.C.M. s-au îmbrâncit cu D.V., situaţie în care martorul I.G. le-a cerut acestora să părăsească curtea. D.V. i-a chemat pe inculpaţi şi pe O.A. să continue discuţia la domiciliul său. Astfel, au plecat inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi D.V., O.A. mai rămânând câteva minute pentru a discuta cu concubina martorului I.G., numita L.M.
Ajunşi în dreptul casei aparţinând martorului I.C., în întâmpinarea inculpaţilor şi a lui D.V. a apărut inculpatul F.F.A. care avea în mână o bâtă. O.F.G. şi O.C.M. au luat şi ei bâte dintr-un gard şi toţi trei l-au lovit pe D.V. în zona capului, mâinilor, zona lombară provocându-i mai multe leziuni, inclusiv un traumatism cranio-facial acut.
Inculpaţii, împreună cu O.A. au lăsat victima căzută jos în stare de inconştienţă, s-au urcat în autoturismul inculpatului F.F.A. şi au părăsit locul faptei, lăsând una din bâte lângă victimă, conform planşei foto existente la dosarul cauzei.
În jurul orelor 24,00, la faţa locului au ajuns lucrători de la Poliţia S. şi Serviciul Ambulanţă şi victima a fost transportată la S.J. Arad, apoi la S.J. Timişoara, unde în data de 04 august 2008 a decedat.
Conform raportului medico-legal din 24 iulie 2008 întocmit de I.M.L. Timişoara, D.V. prezenta leziuni de violenţă care pot data din 20/21 iulie 2008. Aceste leziuni au fost provocate prin loviri repetate cu sau de corpuri dure şi îi pun victimei viaţa în pericol.
Din raportul de autopsie medico-legală din 07 noiembrie 2008 al I.M.L. Timişoara, s-a reţinut că moartea numitului D.V. a fost de natură violentă şi s-a datorat edemului cerebral acut posttraumatic cu comă instalată imediat posttraumatic, consecutiv traumatismului cranio-facial acut, complicat în evoluţie cu sepsis sever.
S-a reţinut că victima D.V. a întreţinut o relaţie de concubinaj cu numita O.A., relaţie marcată de consumul de alcool şi de violenţă. Din declaraţia numitei O.A. s-a mai reţinut că D.V. a incendiat casa în care au locuit împreună şi autoturismul concubinei.
Vinovăţia inculpaţilor în săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată a fost dovedită cu declaraţiile părţii civile I.D., declaraţiile martorilor I.G., M.C.S., N.M., H.O., B.E., T.P., M.D.F., M.A., martorul sub altă identitate P.V., L.M., I.C., F.I., F.C., inculpatului O.F.G., proces-verbal confruntare F.I. - F.C.
Inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor pentru care au fost trimişi în judecată.
Inculpatul O.F.G. a dat declaraţii contradictorii atât în cursul urmăririi penale cât şi al cercetării judecătoreşti.
Astfel, în declaraţia dată în cursul urmăririi penale a susţinut că de la domiciliul lui I.G. a plecat împreună cu inculpatul O.C.M., iar D.V. a plecat ulterior şi i-a depăşit pe drum. În declaraţia dată în cursul urmăririi penale a declarat că de la domiciliul lui I.G. a plecat împreună cu inculpatul O.C.M. şi victima D.V.
Audiat în instanţă, inculpatul a revenit la varianta din declaraţia de la urmărire penală.
Audiat în instanţă la ultimul termen de judecată din data de 01 septembrie 2010, a declarat că inculpatul F.F.A. împreună cu fraţii săi l-au bătut pe D.V. din cauza unor sume de bani pe care victima le-ar fi datorat acestora.
În instanţă, inculpatul O.F.G. nu a fost în măsură să-şi justifice în vreun fel prezenţa sa la domiciliul martorului I.G.
Inculpatul O.C.M., audiat fiind în cursul urmăririi penale, a declarat că de la domiciliul martorului I.G. a plecat cu inculpatul O.F.G., iar D.V. a trecut pe stradă pe lângă ei. Această declaraţie este în contradicţie cu ansamblul probelor administrate în cauză şi cu declaraţia inculpatului O.F.G. dată în cursul urmării penale.
Inculpatul O.C.M. nu a putut fi audiat în cursul cercetărilor judecătoreşti, dat fiind că s-a sustras atât de la urmărire penală cât şi de la judecata în fond, fiind dat în urmărire generală în baza mandatului de arestare preventivă din 20 ianuarie 2010, emis de Tribunalul Arad.
Inculpatul F.F.A. a declarat în cursul urmăririi penale că, în noaptea respectivă s-a aflat la domiciliu iar autoturismul cu inscripţia „M." despre care fac vorbire martorii audiaţi în cauză, era vândut în urmă cu trei săptămâni. A mai precizat că la acea dată familia mai deţinea o maşină verde închis cu inscripţia „M." pe capota din faţă, autoturism cu care în aceeaşi seară părinţi săi s-au deplasat în jurul orei 21,30 la Arad.
Audiat în cursul cercetării judecătoreşti, acelaşi inculpat a declarat că, în noaptea de 20/21 iulie 2008, s-a aflat la domiciliu, iar în camera unde s-a culcat nu a intrat nicio persoană.
Audiat la ultimul termen de judecată din data de 01 septembrie 2010, acelaşi inculpat a declarat că inculpaţii O. sunt cei care l-au bătut pe D.V.
În susţinerea declaraţiei sale, inculpatul F.F.A. a solicitat audierea membrilor familiei şi a persoanei care a cumpărat autoturismul negru cu inscripţia „M." faţă - spate.
Astfel, în cursul urmăririi penale, în declaraţia dată, sora inculpatului, numita F.I., a susţinut că în seara de 20/21 iulie 2009, în jurul orelor 21,30 - 22,00 părinţii săi împreună cu sora acestuia şi cu un prieten au plecat la Arad cu un autoturism F.E. combi de culoare neagră, iar F.F.A. s-a dus la culcare. Martorul a mai precizat că în acea noapte nu s-a trezit decât când s-au întors părinţii acasă, în jurul orelor 00,30 - 01,00.
Audiată în instanţă, F.I. a susţinut că s-a culcat la o jumătate de oră după ce inculpatul F.F.A. a plecat la culcare. A mai declarat că, la un moment dat, un vecin pe nume F. l-a trezit pe F.F.A. pentru a-i cere o ţigară, dar acesta neavând, a venit şi a cerut ei o ţigară. Această susţinere a martorei F.I. este în contradicţie cu declaraţia pe care a dat-o la urmărire penală şi în care a precizat că în acea noapte nu au trezit-o decât părinţii când s-au întors la domiciliu. De asemenea, este în contradicţie şi cu declaraţia inculpatului F.F.A. dată în instanţă, în sensul că în acea noapte în camera sa nu a intrat nicio persoană.
În aceeaşi declaraţie, F.I. a arătat că la acea vreme părinţii săi deţineau un autoturism închis la culoare cu inscripţia „M.", autoturism care în acea noapte era parcat în curte, iar cheile se aflau la părinţi. A mai precizat că părinţii s-au deplasat în acea zi - atât la serviciu cât şi la Arad - cu o altă maşină de culoare albastră marca F.
Audiat în cursul urmăririi penale, martorul B.P., concubinul martorei F.I., a susţinut că inculpatul F.F.A. şi-a petrecut noaptea la domiciliu dormind.
Acelaşi martor, audiat în instanţă, a declarat că la momentul incidentului în care şi-a pierdut viaţa D.V., familia F. nu mai deţinea autoturismul de culoare închisă cu inscripţia „M." care era vândut în urmă cu aproximativ trei săptămâni.
Acelaşi martor a declarat că, la data incidentului, familia F. deţinea un F.M. albastru deschis şi un F.E. de culoare verde închis. Arată că aceste autoturisme nu aveau nicio inscripţie şi că părinţii inculpatului F.F.A. s-au deplasat la Arad cu autoturismul F.M. albastru deschis, iar autoturismul F. verde închis se afla în acea noapte parcat în curte lângă gardul grădinii.
Audiat în cursul urmăririi penale, tatăl inculpatului, martorul F.I., a arătat că în ziua de 20 iulie 2008 s-a deplasat la Lovrin cu autoturismul de culoare negru-verzui cu inscripţia „M." pe capotă şi cu acelaşi autoturism a plecat apoi la Arad.
Audiat în instanţă, acelaşi martor a declarat că s-au deplasat la Lovrin cu autoturismul F.E. de culoare neagră care nu are nicio inscripţie, şi că autoturismul F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." faţă - spate era vândut în urmă cu aproximativ trei săptămâni. Arată că la acea dată mai deţinea şi un F.M. verde deschis care se afla acasă.
Cu privire la vânzarea autoturismului F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." faţă - spate, martorul a arătat că l-a vândut unei persoane cu suma de 900 euro, ocazie cu care au încheiat şi un înscris semnat de martor şi de cumpărătorul autoturismului.
În cauză s-a procedat la audierea în calitate de martor a persoanei care a cumpărat autoturismul F.E. de culoare neagră având inscripţionat pe capota din faţă şi pe parbrizul din spate cuvântul „M.", respectiv martorul F.C.
Martorul F.C. a declarat că a cumpărat autoturismul F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." faţă - spate de la inculpatul F.F.A., căruia i-a dat suma de 900 euro şi că nu a încheiat niciun înscris cu acesta. A mai arătat că acest autoturism l-a cumpărat pe la mijlocul sau sfârşitul lunii iulie 2008.
Având în vedere contradicţiile existente între declaraţiile martorilor F.I. şi F.C. cu privire la împrejurările cumpărării de către acesta din urmă a autoturismului F.E. negru cu inscripţia „M." faţă-spate, instanţa a procedat la confruntarea acestora.
Astfel, din procesul-verbal de confruntare din data de 01 septembrie 2010 s-a reţinut că la întrebarea numărul 3, „dacă s-a încheiat vreun înscris cu ocazia vânzării-cumpărării autoturismului, martorul F.I. a răspuns „nu" contrazicându-şi astfel propria declaraţie dată în instanţă.
Martorul B.Ş., audiat în instanţă a declarat că în noaptea de 20/21 iulie 2008 a intrat în camera inculpatului F.F.A. pentru a-i cere o ţigară dar pentru că acesta dormea, a primit o ţigară de la sora inculpatului. A mai declarat că l-a întâlnit în penitenciar pe inculpatul F.F.A., martorul fiind în executarea unei pedepse de 5 ani închisoare pentru furt. A mai declarat că familia inculpatului F.F.A. îl vizitează pe martor în penitenciar, aducând-o şi pe mama sa în vizită.
Analizând declaraţiile martorilor redate mai sus, instanţa de fond a reţinut următoarele:
Martorii F.I., B.P., F.I. şi B.Ş. au susţinut varianta inculpatului F.F.A. în sensul că în noaptea de 20/21 iulie 2008 acesta se afla la domiciliu dormind în camera sa. Aceste declaraţii cuprind contradicţii în privinţa prezenţei la domiciliul inculpatului F.F.A. a martorului B.Ş., zis „F.".
Astfel, în cursul urmăririi penale aceşti martori nu au făcut nicio referire la episodul în care martorul B.Ş. a fost prezent în acea noapte la domiciliul familiei F.. Mai mult, în cursul urmăririi penale martora F.I. a susţinut că în acea noapte nu a fost trezită decât de către părinţi, care s-au întors acasă în jurul orelor 01,00. De asemenea, inculpatul F.F.A. a declarat la urmărire penală că în acea noapte nu a fost nicio persoană în camera sa.
Din declaraţiile aceluiaşi martor şi a declaraţiei martorului F.C., instanţa a reţinut existenţa mai multor contradicţii cu privire la autoturismul cu care familia F. s-a deplasat în data de 20/21 iulie 2008 la Lovrin şi Arad şi cu privire la vânzarea autoturismului F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." faţă-spate.
Conform martorului F.I., părinţii, sora C. şi M. au plecat la Arad cu autoturismul F.E. combi de culoare neagră proprietatea lui F.I.
Conform declaraţiei aceluiaşi martor, deplasarea atât la Lovrin cât şi la Arad s-a făcut cu un autoturism F. de culoare albastră.
Martorul a precizat că un alt autoturism de culoare închisă cu inscripţia „M." doar pe partea din faţă a maşinii s-a aflat acasă în acea noapte.
Martorul F.I. a declarat la urmărire penală, că s-au deplasat la Lovrin cu autoturismul de culoare negru-verzui cu inscripţia „M." pe capotă. Arată că apoi au plecat la Arad cu acelaşi autoturism.
Acelaşi martor a declarat în instanţă că s-au deplasat la Lovrin cu autoturismul F.E. de culoare neagră fără a avea vreo inscripţie pe aceasta. A mai arătat că în acea seară la domiciliu s-a aflat un autoturism F.M. de culoare verde care nu avea combustibil, el fiind plecat cu F. de culoare neagră (la Arad).
Cu privire la autoturismul F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." faţă-spate, a arătat că a vândut-o cu aproximativ trei săptămâni înainte de data de 20 iulie 2008 martorului F.C. întocmind şi un înscris semnat de el şi de martor.
Martorul B.P. a declarat în instanţă că, la data de 20 iulie 2008, familia F. deţinea un F.M. albastru deschis şi un F.E. verde închis. Arată că autoturismul F.E. de culoare verde închis era acasă parcat lângă gardul de la grădină, iar deplasarea la Arad s-a făcut cu autoturismul F.M. albastru deschis. A precizat că cele două autoturisme nu aveau nicio inscripţie pe ele.
Martorul F.C. a declarat în instanţă că a cumpărat de la inculpatul F.F.A. autoturismul F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." pe capotă şi pe parbrizul din spate pe la mijlocul sau sfârşitul lunii iulie 2008 şi nu a încheiat cu F.F.A. niciun înscris.
Inculpatul F.F.A. a declarat la urmărire penală că părinţii au plecat la Arad cu autoturismul F.E. combi de culoare verde pe a cărei capotă era inscripţionat cuvântul „M.".
Cu privire la autoturismul F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." faţă-spate, a arătat că a vândut-o cu aproximativ trei săptămâni înainte de agresiunea lui D.V.
Sintetizând declaraţiile de mai sus, conform declaraţiilor martorilor F.I., B.P., instanţa de fond a reţinut că, în seara de 20/21 iulie 2008, la domiciliul familiei F. era parcat în curte, lângă gardul de la grădină, autoturismul F.E. combi de culoare verde închis cu inscripţia „M." doar pe capota din faţă. Cu acest autoturism nu s-a făcut nicio deplasare în acea zi la Lovrin sau Arad.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţia martorului F.I. şi declaraţia inculpatului F.F.A., dat fiind că acestea nu se coroborează cu probele administrate în cauză şi care dovedesc prezenţa autoturismului cu inscripţia „M." în noaptea agresiunii asupra lui D.V. în localitatea S.G.
Aceste declaraţii ale martorului F.I. şi inculpatului F.F.A. în cursul urmăririi penale, au fost date în încercarea de a se plasa autoturismul F.E. combi verde închis cu inscripţia „M." pe capota din faţă, în altă localitate decât S.G.
Astfel, s-a reţinut că este cert faptul că acest autoturism s-a aflat la dispoziţia inculpatului F.F.A. în seara de 20/21 iulie 2008.
Cu privire la vânzarea autoturismului F.E. de culoare neagră cu inscripţia „M." pe capota din faţă şi pe parbrizul din spate, instanţa de fond a reţinut că, în localitatea S.G., inculpatul F.F.A. era cunoscut ca proprietarul acestuia.
Astfel, martorii audiaţi în cauză cunoşteau faptul că inculpatul conducea acest autoturism.
Instanţa de fond a apreciat că declaraţia martorului F.C. este conformă cu adevărul, în sensul că a cumpărat acest autoturism de la inculpatul F.F.A. la mijlocul sau sfârşitul lunii iulie 2008 şi a vândut-o în august 2008. Martorii F.I., B.P. şi inculpatul F.F.A. au plasat această vânzare cu aproximativ trei săptămâni, înainte de data de 20 iulie 2008, ceea ce înseamnă sfârşitul lunii iunie sau începutul lunii iulie. Aceste declaraţii au fost făcute în încercarea de a combate declaraţiile martorilor audiaţi în cauză şi care au confirmat prezenţa inculpatului F.F.A. şi a autoturismului de culoare închisă cu inscripţia „M." în noaptea şi la locul agresiunii asupra victimei D.V.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţiile date în instanţă de martorii T.P., N.M., M.D.F., M.A., dat fiind că aceştia au revenit asupra declaraţiilor date în cursul urmăririi penale fără o justificare plauzibilă şi care nu se coroborează cu ansamblul probelor administrate în cauză.
Instanţa de fond a înlăturat declaraţia martorului B.Ş. şi a martorului G.D., declaraţii care nu se coroborează cu probele administrate în cauză şi care, în opinia instanţei, au fost făcute pentru a sprijini declaraţiile de nerecunoaştere a săvârşirii faptelor date de inculpaţi.
În drept, prima instanţă a reţinut că inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi F.F.A. au fost trimişi în judecată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen., cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.
S-a apreciat că, raportat la starea de fapt reţinută pe baza probelor administrate în cauză, se impune înlăturarea din încadrarea juridică din rechizitoriu a dispoziţiilor art. 175 lit. a) C. pen.
Premeditarea presupune existenţa unor măsuri concrete de natură să justifice direcţia şi modul acţiunii ce se va întreprinde. Hotărârea de a ucide o persoană este luată în cazul premeditării din timp, iar făptuitorul cumpăneşte asupra modului în care va săvârşi actul de ucidere, asupra mijloacelor care-i stau la dispoziţie şi a celor pe care va trebui să le mai pregătească.
În cauză, inculpaţii l-au căutat pe D.V. iniţial la locuinţa sa şi doar ca urmare a telefonului dat de numita O.A. mamei victimei au aflat locul în care se află victima şi s-au deplasat acolo.
Posibilitatea inculpaţilor de a agresa victima s-a ivit ca urmare a faptului că, în acel moment, D.V. a hotărât să plece de la martorul I.G. însoţit de inculpaţii O.F.G. şi O.C.M.
Inculpaţii O.F.G. şi O.C.M. au luat dintr-un gard de la faţa locului bâtele cu care l-au agresat pe D.V. Faptul că inculpatul F.F.A. avea o bâtă asupra sa la momentul agresiunii asupra victimei nu este suficient pentru a caracteriza acţiunea sa ca fiind premeditată.
Astfel, împrejurările săvârşirii faptei au demonstrat faptul că inculpaţii nu s-au aflat în situaţia de a medita cu privire la timpul, locul şi mijloacele de săvârşire a omorului, sens în care în temeiul art. 334 C. proc. pen., prima instanţă a schimbat încadrarea juridică din rechizitoriu, din art. 174, art. 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., în art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., reţinând că fapta inculpaţilor O.F.G., O.C.M. şi F.F.A. care, în seara zilei de 20/21 iulie 2008, pe o stradă din localitatea S.G., au lovit victima D.V. cu mai multe bâte, în mod repetat, în zona capului, provocându-i un traumatism cranio-facial acut, cu comă instalată imediat, ce a condus la decesul victimei în data de 04 august 2008, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de omor calificat prevăzută de art. 174, art. 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplicarea art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.
Inculpaţii au acţionat cu forma de vinovăţie a intenţiei indirecte deoarece au prevăzut rezultatul faptei lor - moartea victimei şi deşi nu l-au urmărit, au acceptat posibilitatea producerii lui.
S-a impus reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. a) C. pen., fapta fiind săvârşită de cei trei inculpaţi împreună, respectiv prin acţiuni concomitente.
S-a apreciat că se impune şi reţinerea circumstanţei agravante prevăzută de art. 75 alin. (1) lit. d) C. pen., uciderea victimei D.V. fiind săvârşită din răzbunare. Astfel, victima pe durata relaţiei de concubinaj pe care a întreţinut-o cu numita O.A. a agresat-o pe aceasta, a incendiat casa în care au locuit împreună, precum şi autoturismul proprietate personală al acesteia. Discuţia pe care a avut-o victima cu O.A. şi inculpaţii O.F.G. şi O.C.M. la domiciliul martorului I.G. a fost determinată de relaţiile tensionate existente între foştii concubini.
Acelaşi motiv - răzbunarea, l-a determinat şi pe inculpatul F.F.A. să acţioneze alături de ceilalţi doi inculpaţi, care îi sunt veri primari.
La individualizarea judiciară a pedepselor pe care instanţa de fond le-a aplicat inculpaţilor, au fost avute în vedere criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv dispoziţiile părţii generale ale Codului penal, limitele de pedeapsă fixate în partea specială, gradul de pericol social al faptei săvârşite, persoana inculpaţilor şi împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Inculpaţii, prin fapta săvârşită, au nesocotit relaţiile sociale referitoare la dreptul la viaţă, drept recunoscut şi ocrotit prin norma penală oricărei persoane.
În cursul urmăririi penale şi al judecăţii în primă instanţă, inculpaţii nu au recunoscut săvârşirea faptelor, au ameninţat şi agresat mai mulţi martori în încercarea de a zădărnici aflarea adevărului în cauză. Împrejurările săvârşirii faptei de către inculpaţi au impus reţinerea de către instanţă a circumstanţelor agravante, prevăzute de art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen.
Din fişele de cazier judiciar prima instanţă a reţinut că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale.
În soluţionarea laturii civile a cauzei, prima instanţă a reţinut că s-au constituit părţi civile în cauză D.I., I.D., D.N. şi D.I. jr., cu suma totală de 230.000 RON, din care 30.000 RON reprezintă daune materiale (cheltuieli de înmormântare - 10.000 RON, cheltuieli cu parastasul de 6 săptămâni - 5.000 RON, monument funerar - 5.000 RON), iar suma de 200.000 RON reprezintă daune morale pentru suferinţele cauzate în urma pierderii fiului, respectiv a fratelui (câte 50.000 RON pentru fiecare parte vătămată).
Din actele de stare civilă depuse la dosar cauzei s-a reţinut că D.I. şi I.D., sunt tatăl, respectiv mama victimei, iar D.N. este fratele victimei.
Cu privire la D.I. jr., la dosarul cauzei nu există depuse acte de stare civilă care să ateste calitatea de frate al acestuia.
Cu privire la solicitarea părţilor civile de acordare a sumei de 30.000 RON cu titlu de daune materiale, instanţa de fond a apreciat-o ca fiind întemeiată doar pentru suma de 4.500 RON. Astfel, din declaraţiile martorilor T.A. şi B.M., instanţa a reţinut că părţile civile au făcut cheltuieli legate de înmormântarea victimei şi au organizat parastas la şase săptămâni, şase luni şi un an.
În privinţa costului monumentului funerar, martorii audiaţi în cauză nu au fost în măsură să-l precizeze, iar părţile civile nu au depus înscrisuri în acest sens.
În privinţa solicitării părţilor civile de obligare a inculpaţilor la plata sumei de 200.000 RON cu titlu de daune morale, instanţa a apreciat că o sumă de 20.000 RON pentru fiecare parte civilă este în măsură să contribuie la repararea prejudiciului efectiv provocat părţilor civile prin fapta inculpaţilor.
B. Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad şi inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi F.F.A.
În motivarea apelului formulat de parchet a fost criticată nelegala schimbare a încadrării juridice a faptei dată prin rechizitoriu din art. 174, 175 alin. (1) lit. a) şi i) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., în art. 174, 175 alin. (1) lit. i) C. pen. cu aplic. art. 75 alin. (1) lit. a) şi d) C. pen., greşita individualizare a pedepsei accesorii şi a pedepsei complementare aplicate inculpaţilor, precum şi cuantumul pedepsei închisorii la care au fost condamnaţi inculpaţii, apreciindu-se că pedeapsa este prea blândă raportat la gravitatea faptei comise.
În apelul formulat de către inculpatul O.F.G., s-a solicitat desfiinţarea sentinţei primei instanţe în sensul pronunţării unei hotărâri prin care să se dispună achitarea acestuia în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece prin probaţiunea existentă în dosar nu se dovedeşte săvârşirea infracţiunii pentru care a fost condamnat în primă instanţă, iar în subsidiar circumstanţierea, individualizarea pedepsei în sensul coborârii sub minimul special al acesteia, făcând aplicarea circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., precum şi reducerea substanţială a pretenţiilor materiale solicitate cu titlu de daune morale.
În motivarea apelului formulat de către inculpatul F.F.A., s-a solicitat desfiinţarea sentinţei apelate şi pronunţarea unei noi hotărâri în sensul achitării inculpatului în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece fapta nu a fost săvârşită de inculpat, existând grave inadvertenţe cuprinse în rechizitoriu, iar mai mult decât atât, nu există nicio probă ştiinţifică în măsură să îl plaseze pe acest inculpat la locul faptei.
Apelul formulat de către inculpatul O.C.M. nu a fost motivat în scris ci doar oral, în ziua judecăţii, de către apărătorul ales al acestuia, care a solicitat desfiinţarea sentinţei penale apelate şi trimiterea cauzei spre rejudecare la prima instanţă - Tribunalul Arad, deoarece nu a fost îndeplinită în mod legal procedura de citare, iar în subsidiar achitarea inculpatului în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen., deoarece fapta nu a fost săvârşită de către acesta. În subsidiarul acestor cereri, s-a solicitat schimbarea încadrării juridice a faptei din omor calificat în infracţiunea de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., având în vedere că victima a decedat în spital, la mai multe zile după comiterea agresiunii.
Prin Decizia penală nr. 86/A din 05 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, s-au respins apelurile declarate de inculpaţii O.F.G., O.C.M., F.F.A. şi de Parchetul de pe lângă Tribunalul Arad, împotriva Sentinţei penale nr. 249 din 8 septembrie 2010, pronunţată de Tribunalul Arad şi s-a menţinut starea de arest a inculpaţilor, apreciindu-se că toate criticile sunt nefondate.
C. Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs toţi cei trei inculpaţi, precum şi parchetul, criticând ambele decizii pentru nelegalitate şi netemeinicie, pentru motivele arătate detaliat în practicaua prezentei decizii.
În memoriile scrise depuse la dosarul cauzei, inculpaţii au formulat şi alte critici, fundamentate pe aceleaşi apărări referitoare la lipsa vinovăţiei şi împrejurările de fapt, respectiv lipsa de procedură la fond cu inculpatul O.C.M., critici care însă nu au mai fost susţinute cu ocazia dezbaterilor.
Examinând hotărârile recurate prin prisma cazurilor de casare prev. de art. 3859 pct. 10, 12, 17, 18 şi 14 C. proc. pen., Înalta Curte constată următoarele:
1. Critica formulată de inculpatul O.C.M. referitoare la nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale, respectiv audierea a 2 martori propuşi în apărare pentru a dovedi prezenţa sa la domiciliu în momentul comiterii faptei, este neîntemeiată, din examinarea dosarului instanţei de apel şi respectiv a practicalei deciziei recurate reieşind că cererea în probaţiune formulată de către apărătorul inculpatului, după arestarea acestuia şi prezentarea în faţa instanţei a fost analizată de către instanţa de apel care a respins-o motivat, după ce a pus-o în discuţia părţilor.
În aceste condiţii, nu este incident cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 10 C. proc. pen., întrucât respingerea motivată a unei cereri în probatoriu nu echivalează cu nepronunţarea asupra unor cereri esenţiale.
2. În ceea ce priveşte critica formulată de inculpatul O.F.G. referitoare la lipsa unui element constitutiv al infracţiunii, respectiv latura subiectivă, Înalta Curte constată, sub un prim aspect, că acest inculpat, prin motivele de recurs, şi-a schimbat din nou poziţia procesuală, afirmând că nu a acţionat cu intenţia de a ucide, deşi apărările anterioare s-au axat pe susţinerea că nu este autorul agresiunii.
Această ultimă susţinere a inculpatului O.F.G., formulată cu ocazia motivării recursului, se coroborează cu una dintre declaraţiile aceluiaşi inculpat, dată în faţa instanţei de fond, prin care a recunoscut că, împreună cu inculpatul F.F.A., l-ar fi bătut pe D.V. din cauza unor sume de bani pe care victima le-ar fi datorat acestora.
Pe de altă parte, declaraţiile inculpatului O.F.G. în sensul că a agresat victima se coroborează cu celelalte mijloace de probă administrate în cauză, respectiv declaraţiile părţii civile I.D., declaraţiile martorilor I.G., M.C.S., N.M., H.L., B.E., T.P., M.D.F., M.A., martorul sub identitate protejată P.V., L.M., I.C., F.I., F.C., precum şi cele ale martorilor B.Ş., G.D., F.I., B.P., date în cursul judecăţii.
Reţinând aşadar că inculpatul O.F.G. a participat la agresarea victimei pe care a lovit-o, în mod repetat, în diferite zone ale corpului, dar mai ales în cap, împreună cu ceilalţi inculpaţi, fiecare fiind înarmat cu câte o bâtă din lemn, Curtea constată critica privind lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii - respectiv latura subiectivă, ca nefondată, întrucât, prin modul în care a acţionat, inculpatul a prevăzut rezultatul faptei sale - posibilitatea suprimării vieţii victimei, rezultat pe care, chiar dacă nu l-a urmărit, l-a acceptat. Intenţia de a ucide cu care au acţionat inculpaţii, inclusiv O.F.G., rezultă din împrejurările de fapt, respectiv, instrumentul vulnerant folosit în agresiune - bâte din lemn, zona vitală vizată - capul victimei, intensitatea loviturilor şi consecinţele produse - traumatism cranio-facial acut, cu comă instalată imediat.
3. Pe de altă parte, apare ca nefondată şi critica subsidiară formulată de inculpaţii O.F.G. şi O.C.M. prin prisma cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 17 C. proc. pen., vizând greşita încadrare juridică dată faptei care, în opinia acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de loviri sau vătămări cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen.
În speţă, din materialitatea actelor de violenţă exercitate de inculpaţi rezultă că aceştia au acţionat cu intenţie indirectă, în scopul de a suprima viaţa victimei, iar nu cu praeterintenţie - forma de vinovăţie specifică infracţiunii de loviri cauzatoare de moarte, prev. de art. 183 C. pen., ce se caracterizează prin lovirea cu intenţia de a vătăma integritatea corporală a victimei, rezultatul mai grav - moartea acesteia -, producându-se din culpă.
Tot sub aspectul încadrării juridice date faptei, Curtea constată nefondată critica formulată de parchet în sensul greşitei înlăturări, de către instanţa fondului, a formei agravate a omorului comis cu premeditare.
Aşa cum corect au apreciat atât prima instanţă, cât şi cea de apel, inculpaţii nu au premeditat uciderea victimei, în sensul că nu au plănuit acţiunea cu ceva timp înainte, nu au conceput detaliat modul în care vor săvârşi fapta şi nici mijloacele, instrumentele de care se vor folosi. Acţiunea lor a fost spontană, plecând de acasă împreună cu O.A., mama, respectiv mătuşa inculpaţilor - fosta concubină a victimei - pentru a o răzbuna, sens în care au căutat victima acasă, apoi la un vecin, potrivit indicaţiilor de moment ale mamei victimei; abia după ce victima a hotărât să plece de la domiciliul vecinului I.G., inculpaţii s-au înarmat cu bâte luate dintr-un gard din apropiere, singurul care avea o bâtă asupra sa fiind inculpatul F.F.A., dar aceasta este cel mai probabil rezultatul faptului că o avea permanent în autoturismul cu care s-au deplasat.
4. Referitor la criticile privind grava eroare de fapt care a dus la greşita condamnare a inculpaţilor O.C.M. şi F.F.A., deşi aceştia nu sunt autorii agresiunii exercitate asupra victimei, Înalta Curte apreciază că recursurile sunt nefondate şi sub acest aspect.
Instanţa de fond şi cea de apel au reţinut corect, pe baza materialului probator administrat în cauză, că şi aceşti doi inculpaţi au exercitat violenţe asupra victimei, pe care au lovit-o cu bâtele, în mod repetat, alături de coinculpatul O.F.G., în principal în zona capului, cu consecinţa producerii unui traumatism cranio-facial acut, cu comă instalată imediat. Cele două instanţe au analizat detaliat fiecare mijloc de probă administrată la urmărirea penală, precum şi nemijlocit, cu ocazia cercetării judecătoreşti, examinând inadvertenţele şi înlăturând motivat acele declaraţii de martor ce reprezentau reveniri nejustificate asupra celor anterioare sau care nu erau convergente cu restul materialului probator, astfel că nu se poate susţine pertinent că s-a comis o gravă eroare de fapt cu ocazia stabilirii situaţiei de fapt şi, respectiv a vinovăţiei inculpaţilor.
Fără a relua analiza probatoriului administrat în cauză, deoarece examinarea cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu presupune reaprecierea probatoriului, Curtea constată că mijloacele de probă au fost administrate în cauză cu respectarea dispoziţiilor art. 62, art. 63 şi art. 69 C. proc. pen., iar în baza acestora s-a stabilit fără echivoc împrejurările comiterii faptelor, încadrarea juridică dată acestora şi vinovăţia inculpaţilor, astfel că simplele susţineri ale inculpaţilor în sensul că nu au comis faptele reţinute în sarcina lor nu sunt de natură să probeze lipsa de temeinicie a probelor de vinovăţie expuse mai sus.
5. Referitor la individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, analizând atât recursul parchetului cât şi cele ale inculpaţilor O.F.G. şi O.C.M., Curtea apreciază că toate criticile formulate sub acest aspect sunt nefondate.
Astfel, Înalta Curte apreciază că instanţa de fond a reţinut în mod corect situaţia de fapt, iar în raport de împrejurările în care s-a petrecut fapta, astfel cum a fost descrisă mai sus, a procedat la o corectă individualizare judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor, al căror cuantum a fost stabilit ţinând seama de intensitatea şi multitudinea loviturilor aplicate victimei, de gradul de pericol social concret ridicat al faptei comise de inculpaţi, de limitele de pedeapsă prevăzute de lege, luând, totodată în considerare circumstanţa agravantă reţinută în cauză, respectiv comiterea faptei din motive josnice - răzbunare.
Răspunzând aceloraşi critici, instanţa de apel a respins apelurile formulate de parchet şi inculpaţi, ca nefondate.
În baza propriului examen, examinând criticile recurenţilor, Înalta Curte apreciază că solicitarea parchetului de a se majora cuantumul pedepselor aplicate inculpaţilor, în considerarea modului în care aceştia au acţionat cu ocazia săvârşirii faptei şi apoi au încercat să zădărnicească adevărul, nu este întemeiată. Astfel, Curtea constată că pedeapsa aplicată inculpaţilor, de 16 ani închisoare, este suficientă în raport de vârsta acestora, de faptul că au acţionat spontan pentru a-şi răzbuna mama/mătuşa ce fusese prejudiciată de victimă prin incendierea casei şi autoturismului, precum şi de comportamentul corespunzător al acestora anterior săvârşirii faptei.
În ceea ce priveşte solicitarea recurenţilor-inculpaţi, de a se reduce cuantumul pedepselor ce le-au fost aplicate şi de a se stabili o modalitate neprivativă de libertate - 861 C. pen., Înalta Curte constată că s-a dat semnificaţia cuvenită împrejurării că inculpaţii nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, însă reducerea pedepselor este nejustificată, în raport de împrejurările şi modalitatea în care a fost comisă fapta, de gravitatea acesteia, precum şi de datele ce caracterizează persoana inculpaţilor - care au încercat zădărnicirea aflării adevărului prin influenţarea şi ameninţarea unor martori şi care nu prezintă garanţiile unei conduite care să permită instanţei să dea dovadă de o mai mare clemenţă.
Totodată, în raport de circumstanţele de fapt ale cauzei, Înalta Curte constată că nu sunt suficiente temeiuri ca scopul pedepsei să fie atins fără privare de libertate, nefiind întrunite nici celelalte cerinţe (referitoare la cuantumul pedepsei) pentru a se dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei.
Curtea apreciază ca nefondată şi solicitarea parchetului de a se stabili ca pedeapsă accesorie şi complementară interzicerea celor trei inculpaţi a dreptului de a alege, având în vedere şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului - cauza Hirst contra Marii Britanii -, prin care Curtea Europeană a statuat că interzicerea automată a dreptului de a participa la alegeri, aplicabilă tuturor deţinuţilor condamnaţi la executarea unei pedepse cu închisoarea, deşi urmăreşte un scop legitim, nu respectă principiul proporţionalităţii, reprezentând, astfel, o încălcarea a art. 3 Protocolul 1 din Convenţie. Ca atare, în raport de natura infracţiunii săvârşite de inculpaţi, chiar dacă este una gravă, Curtea apreciază că aceştia nu sunt nedemni să exercite dreptul de a alege, motiv pentru care nu le va interzice exerciţiul acestui drept.
În consecinţă, Înalta Curte va respinge criticile formulate de parchet şi de inculpaţi sub aspectul individualizării pedepselor, ca nefondate, constatând că acestea sunt bine dozate şi nu se justifică modificarea lor, întrucât, prin cuantumul şi modalitatea de executare, sunt apte să asigure reeducarea inculpaţilor, prevenirea săvârşirii de noi infracţiuni dar şi o constrângere corespunzătoare încălcării legii penale.
Pentru toate aceste considerente, având în vedere şi faptul că nu există alte motive de casare care să fie luate în considerare din oficiu, conform dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile ca nefondate declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi F.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 05 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală, constatând că toate criticile sunt nefondate.
În conformitate cu dispoziţiile art. 38516 alin. (2) C. proc. pen., se va computa durata arestării preventive la zi, iar în baza art. 192 alin. (2) din acelaşi cod recurenţii-inculpaţi vor fi obligaţi la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Timişoara şi de inculpaţii O.F.G., O.C.M. şi F.F.A. împotriva Deciziei penale nr. 86/A din 05 mai 2011 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Deduce din pedepsele aplicate inculpaţilor, durata arestării preventive de la 20 ianuarie 2010 la 02 noiembrie 2011, pentru O.F.G., de la 12 aprilie 2011 la 02 noiembrie 2011, pentru O.C.M., precum şi durata reţinerii de la 15 februarie 2010 la 16 februarie 2010 şi a arestării preventive de la 15 martie 2010 la 02 noiembrie 2011, pentru F.F.A.
Obligă recurenţii-intimaţi inculpaţi la plata sumelor de câte 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 300 RON, reprezentând onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 2 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - GV
| ← ICCJ. Decizia nr. 3890/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3894/2011. Penal. Infracţiuni la alte legi... → |
|---|
