ICCJ. Decizia nr. 3909/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

Prin decizia penală nr. 101/A/2011 a Curții de Apel Alba Iulia, secția penală, au fost respinse apelurile declarate de inculpatul C.S. și avocat D.A. împotriva sentinței penale nr. 81 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar.

în baza art. 383 alin. (11) raportat la art. 350 alin. (1) C. proc. pen. a fost menținută arestarea preventivă a inculpatului C.S.

în baza art. 383 alin. (2) C. proc. pen. a fost dedusă din pedeapsă durata reținerii și arestării preventive începând cu data de 03 noiembrie 2010 până la 12 iulie 2011.

A fost obligat inculpatul C.S. să plătească suma de 400 RON și pe avocat D.A. la 100 RON cheltuieli judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunța această hotărâre, Curtea de Apel a reținut că prin sentința penală nr. 81 din 13 aprilie 2011 pronunțată de Tribunalul Sibiu în dosar, s-a dispus, în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP), condamnarea inculpatului C.S. la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza I, b) C. pen. pe o durată de 4 ani.

în baza art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 modificată prin Legea nr. 230/2010, cu aplicarea art. 13 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 5 NCP) a fost condamnat același inculpat la o pedeapsă de 4 ani închisoare pentru săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane și interzicerea drepturilor civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza I, b) C. pen. pe o durată de 3 ani.

în baza art. 33 lit. a) C. pen., art. 34 lit. b) C. pen. inculpatului i s-a aplicat pedeapsa cea mai grea de 5 (cinci) ani și 6 (șase) luni închisoare, sporită la 6 (șase) ani.

în baza art. 35 alin. (3) C. pen. s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa complementară cea mai grea.

în baza art. 71 C. pen. a interzis inculpatului drepturile civile prevăzute de art. 64 lit. a) Teza I, b) C. pen.

în baza art. 350 C. proc. pen. a menținut starea de arest preventiv a inculpatului.

în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus din pedeapsa aplicată inculpatului durata reținerii și a arestului preventiv începând cu data de 03 noiembrie 2010, la zi.

S-a constatat că partea vătămată Ț.G. nu s-a constituit parte civilă în cauză.

în baza art. 14, 346 C. proc. pen. raportat la art. 998-999 C. civ. a obligat inculpatul la plata de daune morale în cuantum de câte 500 euro în echivalentul în lei la data plății efective către părțile civile M.G.C.; V.D.; M.D. și la câte 1.000 euro în echivalentul în lei la data plății efective către părțile civile A.R.; M.Ș.; B.G. și B.T.

A obligat inculpatul la plata de daune materiale în sumă de 130 euro în echivalentul în lei la data plății efective către partea civilă M.D. și 3.500 euro către partea civilă M.Ș.

A respins restul pretențiilor civile formulate de părțile civile.

în baza art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. a confiscat de la inculpat suma de 8.870 euro în echivalentul în lei la data executării.

în baza art. 198 alin. (3) C. proc. pen. a dispus amendarea cu suma de 3.000 RON a d-nei avocat D.A., în calitate de apărător desemnat din oficiu al părții civile M.G.C.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.

în considerente, instanța a reținut că inculpatul, deși este căsătorit și are 5 copii minori, nu are un loc de muncă, astfel că pentru obținerea veniturilor obișnuia să se deplaseze în diverse țări din Spațiul Uniunii Europene pentru a practica cerșetoria. Cunoscând modul de practicare a acestei activități și sumele ce se pot obține, inculpatul s-a ocupat cu racolarea unor persoane cu posibilități materiale reduse, cărora le-a promis în mod mincinos că le va găsi de lucru în străinătate, însă în realitate intenția acestuia era de a le obliga să practice cerșetoria, urmând să-și însușească câștigul obținut. în realizarea acestei rezoluții infracționale, inculpatul le-a asigurat părților civile plata contravalorii transportului, iar odată ajunși în țările de destinație i-a obligat să practice cerșetoria, însușindu-și sumele obținute.

Astfel, potrivit declarațiilor părților vătămate Ț.G., A.R., M.Ș., M.G.C., V.D., B.G., B.T., coroborate cu declarațiile martorilor M.G., A.M., Z.E., s-a dovedit dincolo de orice dubiu, că inculpatul, în cursul lunii octombrie 2006, l-a convins prin inducerea în eroare pe partea vătămată Ț.G. să-l însoțească în Franța unde îi va găsi un loc de muncă bine plătit. în urma acordului părții vătămate inculpatul i-a achitat contravaloarea transportului și s-au deplasat în Franța unde cei doi s-au cazat într-o tabără de corturi din Paris, din zona Republicii. în această tabără erau cazate mai multe persoane de diverse naționalități, care se ocupau în principal cu activități ilegale. Inculpatul i-a comunicat părții civile în mod mincinos că nu-i găsește de lucru și astfel va trebui să cerșească pentru a-i restitui contravaloarea transportului, urmând ca după plata acestuia, câștigul să-l împartă în mod egal.

Față de refuzul părții civile, inculpatul a exercitat asupra acestuia violențe fizice și verbale, astfel că partea civilă a fost în final nevoită să accepte. întrucât era lipsit de orice venit, partea vătămată a fost de acord să cerșească în locurile indicate de inculpat și sub supravegherea acestuia. Deși înțelegerea privind împărțirea în mod egal a câștigului urma să dureze numai până la achitarea contravalorii transportului, inculpatul și-a însușit tot câștigul obținut de partea vătămată. întrucât partea vătămată s-a declarat nemulțumită, inculpatul l-a amenințat cu moartea și l-a lovit. Astfel, în declarația de la urmărire penală, partea civilă declară "Mă controla în fiecare seară și îmi lua banii. M-a agresat de mai multe ori și mă amenința că mă omoară". în luna decembrie 2006, inculpatul a plecat în țară luându-i părții civile Ț. toți banii, astfel că acesta și-a plătit singur transportul. Aceeași parte civilă a arătat că în cursul anului 2010, a mers în Franța la cerșit din proprie inițiativă, unde le-a întâlnit pe părțile civile B.G. și B.T., pe care de asemenea inculpatul le-a indus în eroare, promițându-le că le va găsi de lucru. Și acestea au fost nevoite să cerșească, câștigul obținut fiind însușit de inculpat. Inițial inculpatul, prin inducere în eroare s-a deplasat cu părțile vătămate B.G., B.T. și M.D. în Belgia, unde i-a obligat să cerșească. Noaptea, aceștia dormeau în pădure iar ziua mergeau să cerșească la Bruxelles, sub supravegherea inculpatului. întrucât părțile vătămate B. erau nemulțumite de faptul că dorm sub cerul liber, că mâncau pe apucate, i-au reproșat acest lucru inculpatului iar acesta a reacționat violent. întrucât poliția belgiană i-a evacuat din zona unde dormeau, inculpatul, împreună cu părțile vătămate B.G. și B.T. s-au deplasat în Paris unde i-a obligat să cerșească, însușindu-și banii obținuți. Deși inculpatul le-a promis că la sfârșitul lunii le va restitui câștigul, acesta nu le-a restituit nimic. Datorită faptului că au dormit în condiții precare și au mâncat inadecvat, partea vătămată B.T. s-a îmbolnăvit, astfel că la revenirea în țară a fost nevoită să urmeze un tratament medical.

în ce-l privește pe partea vătămată M.D., acesta, profitând de neatenția inculpatului, în cursul unei nopți a plecat din pădurea unde dormeau în aproprierea orașului Bruxelles, și s-a deplasat în Paris unde a practicat cerșetoria pentru a-și putea achita transportul și pentru a-și cumpăra mâncare.

După ce s-a reîntors în țară, în cursul lunii decembrie 2006, inculpatul a recrutat în aceeași modalitate părțile vătămate A.R., M.Ș. și M.G.C., cărora le-a plătit transportul până în Paris, unde i-a cazat în aceeași tabără și le-a cerut să cerșească. Aceștia, față de faptul că nu aveau nici un ban și nu cunoșteau limba pentru a cere ajutor autorităților, au fost nevoite să cerșească în zonele indicate de inculpat și sub supravegherea acestuia. Inculpatul, ca și în cazul celorlalte părți vătămate, și-a însușit toți banii câștigați de acestea sub pretextul achitării transportului. în aceeași perioadă, inculpatul a luat legătura telefonic cu părțile vătămate V.D. și M.G.C., precum și cu martorul M.G., cărora le-a promis că le va găsi locuri de muncă, și prin intermediul soției sale le-a achitat contravaloarea transportului. în aceeași modalitate, inculpatul le-a obligat să practice cerșetoria, obligându-i chiar să se îmbrace în haine uzate pentru a impresiona trecătorii. Față de refuzul părții civile M.G.C.C. de a cerși, inculpatul l-a amenințat că îi va tăia tendoanele. Cu ocazia audierii părților civile în cursul cercetării judecătorești, acestea au subliniat că au suferit nu doar traume fizice ca urmare a violențelor exercitate de inculpat asupra lor (cele mai grave fiind cele exercitate asupra părții civile A.R., pe care l-a legat cu o sârmă și i-a aplicat lovituri în zona picioarelor pentru a-l împiedica să plece), dar și traume psihice. Astfel, partea civilă M.G.C. a declarat că s-a simțit rușinat de faptul că este nevoit să practice cerșetoria.

în drept s-a apreciat că fapta inculpatului care în baza aceleiași rezoluții infracționale, în repetate rânduri, a recrutat în cursul anului 2006 prin înșelăciune, și transportat 6 persoane în Franța, pe care le-a exploatat prin obligarea la practicarea cerșetoriei, întrunește elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Faptele aceluiași inculpat, care în cursul anului 2010, în aceeași modalitate a recrutat, transportat și exploatat trei persoane, s-a apreciat că întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prevăzute de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

La individualizarea judiciară a pedepsei principale și pedepsei accesorii, au fost avute în vedere limitele de pedeapsă prevăzute de lege, pericolul social semnificativ pe care îl prezintă infracțiunea de trafic de persoane, infracțiune îndreptată împotriva unor valori fundamentale ale omului, respectiv libertatea și demnitatea, precum și față de extinderea fenomenului infracțional în acest domeniu.

în mod constant astfel de activități sunt inițiate în țară și continuate în afara granițelor țării, pentru ca în acest mod persoanele exploatate, care sunt de regulă persoane cu un nivel redus de educație să nu poată apela la ajutor organelor judiciare.

în ceea ce privește latura civilă a cauzei partea vătămată Ț.G. nu s-a constituit parte civilă, iar restul părților vătămate s-au constituit părți civile potrivit declaraților date atât în cursul urmăririi penale cât și în cursul cercetărilor judecătorești, cu sume reprezentând daune materiale - echivalentul sumelor obținute din cerșetorie precum și cu daune morale.

Analizând cererile acestora de acordarea de daune materiale, s-a constatat că acestea nu pot fi acordate întrucât veniturile obținute din cerșetorie sunt venituri ilicite care nu pot fi acordate.

Aceste sume urmează să fie a fi confiscate de la inculpat în temeiul art. 19 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 118 lit. e) C. pen. în următoarele cuantumuri:

- suma 2.400 euro obținută de partea vătămată A.M. (potrivit declarațiilor sale obținea în medie 40 de euro pe zi timp de 2 luni);

- suma de 3.600 euro obținută de partea vătămată M.Ș. (care a obținut pe o perioadă de 2 luni și 3 săptămâni în medie 40 de euro pe zi);

- suma de 600 euro obținută de partea vătămată V.D. (care a obținut timp de 3 săptămâni suma medie de 30-60 euro pe zi);

- suma de 600 euro obținută de partea vătămată M.D. (care a obținut timp de 3 săptămâni între 30-40 euro pe zi);

- suma de 1.200 euro obținută de partea vătămată B.G. (care timp de 2 luni a obținut între 20-30 euro pe zi);

- suma de 6.000 euro obținută de partea vătămată B.T. (care timp de o lună și o săptămână a obținut o medie de 120-180 euro pe zi);

- suma de 600 euro obținută de partea vătămată M.G.C. (care a obținut timp de 3 săptămâni 30-40 euro pe zi);

S-au acordat daune morale, prejudiciul moral încercat de părțile vătămate prin frustrare și suferință fiind cuantificat de instanță în raport de perioada în care au fost exploatați de către inculpat. Astfel, în timp ce unele părți vătămate au fost exploatate câte 3 săptămâni (V.D., M.D., M.G.C.), li se vor acorda câte 500 euro, iar pentru restul părților vătămate exploatate câte 2 luni sau mai mult se vor acorda câte 1.000 euro.

în privința daunelor materiale, partea civilă M.Ș. a solicitat daune materiale în sumă de 3.500 euro, pe care ar fi obținut-o din efectuarea de munci în agricultură, în Spania, unde a mai lucrat și a fost plătit cu 42 euro pe zi, timp de 2 luni.

A fost obligat inculpatul la plata de daune materiale în sumă de 130 euro către partea vătămată M.D. reprezentând suma pe care acesta i-a plătit-o pentru contravaloarea transportului întrucât din banii obținuți din cerșetorie de M.D., inculpatul și-a mai însușit o dată suma respectivă.

S-au respins restul pretențiilor materiale ca nedovedite.

Cu privire la constituirea de parte civilă a lui M.G.C., instanța a constatat, contrar concluziilor depuse de apărătorul desemnat din oficiu prin care s-a solicitat să se ia act că partea care o reprezintă nu s-a constituit parte civilă, că M.G.C. s-a constituit parte civilă conform mențiunilor din încheierea din data de 02 februarie 2011. Ca atare, în temeiul principiului disponibilități și a dreptului de dispoziție al părții, instanța a avut în vedere cererea formulată personal de partea civilă, constatând în același timp că apărătorul desemnat din oficiu nu i-a asigurat o apărare efectivă prin lipsa nejustificată de la termenul fixat pentru dezbateri, precum și prin punerea unor concluzii contrare părții pe care a fost desemnat să o reprezinte.

Suma de 8.870 euro rămasă după scăderea daunelor morale acordate s-a stabilit a se confisca de la inculpat.

în baza art. 350 C. proc. pen. s-a menținut starea de arest preventiv și în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) s-a dedus durata reținerii și arestului preventiv din pedeapsa aplicată.

în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a fost obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare.

împotriva hotărârii a declarat apel inculpatul C.S. și a solicitat achitarea întrucât nu este vinovat de comiterea infracțiunilor pentru care a fost condamnat. în subsidiar a solicitat reducerea pedepsei la o durată egală cu durata arestării preventive efectuată de inculpat până în prezent.

împotriva aceleiași hotărâri a declarat apel avocat D.A., solicitând scutirea de la plata amenzii.

Examinând actele și lucrările dosarului prin prisma motivelor de apel invocate și sub toate aspectele, conform art. 378 C. proc. pen., Curtea a constatat că apelurile sunt nefondate pentru următoarele considerente:

Instanța a reținut corect starea de fapt, constând în faptul că, în anul 2006 inculpatul a recrutat prin înșelăciune și a transportat în Franța 6 persoane, după care le-a exploatat prin obligare la practicarea cerșetoriei, fiind întrunite elementele constitutive ale infracțiunii de trafic de persoane în formă continuată, prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Fapta aceluiași inculpat, care în cursul anului 2010, în aceeași modalitate a recrutat, transportat și exploatat trei persoane întrunește elementele constitutive ale infracțiunii prevăzută de art. 12 alin. (1) din Legea nr. 678/2001.

Inculpatul nu a recunoscut comiterea infracțiunilor de trafic de persoane, invocând faptul că nu există probe care să-i dovedească vinovăția.

Susținerile inculpatului sunt nefondate având în vedere că declarațiile părților vătămate Ț.G., A.R., M.Ș., M.G.C., V.D., M.D., B.G. și B.T. prin care aceștia relatează detaliat modalitatea de comitere a faptelor se coroborează cu declarațiile martorilor M.G., A.M., Z.E.G., A.I. și A.Ir.

Declarațiile martorilor probează atât modalitatea de recrutare a victimelor cât și amenințările proferate de inculpat la adresa părții vătămate, dintre care amintim:

Declarația martorului M.G.: "despre A.R. pot să spun că inculpatul C.S. îl înjura și se purta urât cu el. I-a adus acestuia o cârjă cu care îl punea să cerșească și cu care l-a amenințat de mai multe ori că îl va bate (...). Seara ne percheziționa să nu ascundem bani de el. Ziua ne supraveghea pe rând pentru a nu pleca din locul în care ne punea el (...). Am văzut când C.S. l-a pus în genunchi pe A.R. și îl înjura și îl amenința că nu vrea să cerșească. L-a amenințat că îl va lovi cu cârja (...) că îi va tăia tendoanele sau că îi va rupe picioarele pentru a-l forța să meargă cu cârja".

Declarația martorei Z.E.G.: M.G.C. a fost amenințat de o persoană pe nume C.S. "că i se vor tăia picioarele pentru a câștiga bani din cerșetorie. Această persoană i-a cerut lui M.G.C. să meargă la furat sau la cerșit. G. mi-a spus că la sfârșitul fiecărei zile trebuiau să arate câți bani a câștigat din cerșit, pentru a nu avea probleme".

Aceste împrejurări se coroborează cu datele care rezultă din procesul verbal întocmit de lucrătorii de poliție judiciară din cadrul S.C.C.O. Sibiu cu privire la informațiile furnizate de Biroul Național Interpol conform cărora partea civilă M.D. a fost găsită de autoritățile belgiene, în cursul lunii mai 2010, în timp ce cerșea în localitatea N. - Belgia, fiind însoțit de inculpat și de părțile civile B.G. și B.T.

Raportat la probele administrate în mod corect s-a constatat vinovăția inculpatului cu privire la faptele comise atât în anul 2006 cât și anul 2010, soluția de condamnare fiind legală și temeinică.

în ceea ce privește individualizarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul C.S. de 6 ani închisoare, s-a constatat că au fost corect evaluate criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) astfel că nu se impune reducerea acesteia.

La aplicarea pedepsei s-a avut în vedere gradul de pericol social al faptelor, modalitatea de comitere a acestora, prin înșelăciune și amenințare, dar și persoana inculpatului care nu a recunoscut comiterea infracțiunilor, cu toate că la dosar există probe certe privind vinovăția sa.

Nu există circumstanțe care să justifice atenuarea pedepsei la care a fost condamnat inculpatul, astfel că apelul acestuia a fost respins.

Curtea a apreciat că nu este admisibil nici apelul declarat de avocat A.D. împotriva deciziei penale nr. 81 din 13 aprilie 2011 a Tribunalului Sibiu.

Apelanta a fost sancționată cu amendă într-un cuantum legal (3.000 RON), pentru lipsa nejustificată a acesteia la termenul când au avut loc dezbaterile.

Prin încheierea din 6 mai 2011 instanța a respins cererea de reexaminare formulată de avocat, având în vedere că avocatul a lipsit nejustificat la dezbateri, iar prin cererea de scutire formulată nu și-a justificat în mod obiectiv absența.

Motivele invocate în apel de apelantă nu sunt în măsură să înlăture constatările primei instanțe și sancțiunea aplicată de aceasta.

Așa cum prevăd dispozițiile art. 198 alin. (3) C. proc. pen. lipsa nejustificată a apărătorului ales sau desemnat din oficiu, fără a asigura substituirea, constituie abatere judiciară.

Apelanta nu a justificat în niciun mod absența de la termenul la care au avut loc dezbaterile și nici nu a fost în măsură să facă dovada susținerilor sale că ar fi fost substituită, atât timp cât la dosar nu se regăsește o împuternicire care să facă dovada substituirii și nici în încheiere nu există vreo mențiune în acest sens.

împotriva acestei hotărâri a formulat recurs inculpatul C.S., criticând soluția ca netemeinică și nelegală, solicitând achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., iar în subsidiar, reindividualizarea pedepsei.

A fost invocat cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 14 C. proc. pen.

înalta Curte, analizând decizia atacată prin prisma cazurilor de casare prevăzute de art. 3859pct. 18 și 14 C. proc. pen., constată că recursurile formulate sunt nefondate.

Inculpatul a criticat hotărârea instanței de apel sub aspectul greșitei condamnări, deoarece la dosar nu există probe certe de vinovăție.

Critica formulată poate fi analizată doar prin prisma cazului de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. - grava eroare de fapt.

Eroarea gravă de fapt, ca motiv de casare, nu privește dreptul suveran de apreciere a probelor, ci, exclusiv, discordanța între cele re?inute de instanță și conținutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecință pronunțarea altei soluții decât cea pe care materialul probator o susține.

în cauză, situația de fapt expusă corespunde probatoriului administrat. Vinovăția inculpatului în săvârșirea infracțiunii de trafic de persoane este susținută de declarațiile martorilor Z.E., A.M., M.G., A.I., A.Ir. și de cele ale părților vătămate M.D., B.G., B.T., Ț.G., A.R., M.Ș., M.G.C., precum și de informațiile oferite de autoritățile belgiene.

De aceea cazul de casare prevăzut de art. 3859pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză.

Nici sub aspectul reindividualizării pedepselor aplicate în cauză recursul inculpatului nu apare ca fondat.

Inculpatul a fost condamnat la o pedeapsă de 5 ani și 6 luni închisoare și la o alta de 4 ani închisoare pentru infracțiuni de trafic de persoane.

în raport de gravitatea extremă a faptelor comise, care au produs părților vătămate traume fizice și psihice, pedepsele aplicate sunt reduse în cuantum. O reindividualizare a acestora, în sensul dorit de inculpat, ar lipsi aceste sancțiuni de finalitățile impuse în art. 52 - prevenția generală și prevenția specială.

De aceea, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea a respins ca nefondat recursul inculpatului, urmând ca în conformitate cu prevederile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. să fie obligat la cheltuieli judiciare către stat.

← ICCJ. Decizia nr. 618/2011. Penal  ICCJ. Decizia nr. 3693/2011. Penal →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

    Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 3909/2011. Penal