ICCJ. Decizia nr. 3959/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3959/2011
Dosar nr. 8672/2/2011
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2011
Deliberând asupra recursului de faţă,
pe baza lucrărilor şi materialului din dosar cauzei constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 498 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, s-a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Provincial - Secţiunea a doua Alicante, Spania la data de 16 septembrie 2011 pe numele persoanei solicitate V.C., în vederea efectuării anchetei judiciare sub aspectul săvârşirii infracţiunilor prev. de art. 515, art. 517, art. 118 şi art. 298 C. pen. spaniol.
Conform art. 91 alin. (2) şi art. 105 din Legea nr. 302/2004, republicată, s-a dispus predarea temporară a persoanei solicitate către autorităţile spaniole, pentru 25 de zile, de la data predării efective, pentru perioada precizată de acestea de la 07 noiembrie 2011 la 01 decembrie 2011, inclusiv, de la data predării efective, cu respectarea regulii specialităţii şi a transferării acesteia în cazul condamnării la pedeapsă cu închisoare, într-un penitenciar din România.
S-a dispus arestarea preventivă a persoanei solicitate V.C. pe o durată de 30 zile de la data încarcerării.
S-a dispus predarea persoanei solicitate către autorităţile spaniole care vor asigura revenirea persoanei solicitate în România după expirarea perioadei.
S-a constatat că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călăraşi.
Onorariul avocatului din oficiu în sumă de 320 RON urmează a se suporta din fondul Ministerului Justiţiei.
Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.
Pentru a hotărî astfel, Curtea a reţinut:
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti a solicitat, în baza art. 102 din Legea nr. 302/2004 modificată, la data de 5 octombrie 2011, punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 16 septembrie 2011 de către autorităţile spaniole privindu-l pe numitul V.C. cercetat pentru comiterea infracţiunilor prev. de art. 515, art. 517, art. 118 şi art. 298 C. pen. spaniol şi luarea măsurii arestării acestuia.
S-a precizat că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 2317/116/2011 în care aceasta este cercetată pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori prev. de art. 13 din Legea nr. 678/2001.
La dosarul cauzei s-a depus Dosarul nr. 2268/II-5/2011 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti unde sunt ataşate următoarele înscrisuri:
- mandatul european de arestare în limba spaniolă şi limba română, corespondenţa între autorităţile romane şi spaniole, procesul-verbal din 5 octombrie 2011 prin care s-au consemnat datele de identificare ale persoanei solicitate, aducerea la cunoştinţa acesteia a demersurilor autorităţilor judiciare spaniole şi obiectul cercetărilor care-l vizează, faptele care i se impută, alte înscrisuri.
Prezentă în instanţă, persoana solicitată V.C. a fost audiată, după identificare, în condiţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 modificată, aceasta declarând că nu este de acord să fie pus la dispoziţia organelor judiciare spaniole pentru cercetări, nu este de acord să renunţe la regula specialităţii, iar în cazul în care ar fi condamnat pentru vreuna din faptele reţinute în sarcina sa, executarea pedepsei să aibă loc într-un penitenciar din România.
V.C. a precizat că presupusa victimă a infracţiunii de omor pentru care este cercetat, în realitate este în viaţă, se numeşte Ţ.P. şi locuieşte în oraşul Călăraşi, iar celelalte fapte menţionate în mandatul european de arestare pretins a fi comise de el s-au petrecut pe perioada când acesta era arestat şi se afla în penitenciarul din Alicante.
La dosarul cauzei s-au depus, în urma demersurilor depuse de instanţe, în copie mandatul de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călăraşi, încheierea de şedinţă din 11 august 2011 a acestei instanţe, încheierea de şedinţă din 6 octombrie 2011, când s-a menţinut arestarea preventivă a inculpatului V.C., Sentinţa penală nr. 93 din 16 mai 2011 a Judecătoriei Curtea de Argeş supusă recursului aflat, în prezent, pe rolul Curţii de Apel Piteşti.
Dat fiind situaţia juridică a persoanei solicitate, existenţa pe rolul instanţelor româneşti a unor cauze penale ce-l privesc pe V.C., arestat preventiv şi care se află în plină desfăşurare, Curtea, în conformitate cu art. 105 raportat la art. 103 din Legea nr. 302/2004 modif., s-a adresat Tribunalului Provincial - Secţiunea a doua din Alicante, emitentul mandatului european de arestare preventivă pentru a se preciza dacă în situaţia dată, opţiunea unei predări temporare nu ar satisface interesele judiciare ale ambelor autorităţi, române şi spaniole, în definitivarea cercetărilor penale.
Prin adresa din 25 octombrie 2011, autoritatea judiciară spaniolă a solicitat asigurarea înfăţişării lui V.C. instanţei în perioada 7 noiembrie - 1 decembrie 2011 pentru instrumentarea a două Dosare nr. 31/04 şi 75/05 în care este cercetat pentru mai multe infracţiuni, cu termene de judecată la 7, 8, 9 şi 10 noiembrie 2011 şi respectiv 28, 29 noiembrie şi 01 decembrie 2011.
Examinând actele şi lucrările dosarului, Curtea a constatat că solicitarea s-a formulat cu respectarea condiţiilor prevăzute de art. 102 din Legea nr. 302/2004 modif.
Au fost îndeplinite pe parcursul procedurilor efectuate de organele judiciare române cerinţele identificării persoanei solicitate, aducerea la cunoştinţă a mandatului european de arestare şi conţinutul acestuia (art. 84, 86, 89, 99 din Legea nr. 302/2004 modif.).
S-a luat act de precizarea persoanei solicitate, că nu înţelege să renunţe la regula specialităţii, iar în cazul unei eventuale condamnări cu pedeapsa închisorii, executarea acesteia să aibă loc într-un penitenciar din România, în condiţiile art. 103 din Legea nr. 302/2004 modif.
Din mandatul european de arestare a rezultat că V.C. este cercetat de autorităţile spaniole pentru mai multe fapte incriminate şi în legislaţia penală română, care fac de altfel şi obiectul unor procese penale în curs de derulare în instanţele româneşti: constituirea unui grup infracţional, practicarea proxenetismului, trafic de minori etc.
Nu s-a constatat incidenţa vreuneia din situaţiile prev. de art. 28 din Legea nr. 302/2004 modif.
În condiţiile incidenţei dispoziţiilor art. 103 şi art. 105 din Legea nr. 302/2004 modif., instanţa s-a edificat din probele administrate asupra necesităţii unei corelări a actelor procesuale ce se desfăşoară în ambele ţări, urmând să se aibă în vedere situaţia juridică a persoanei solicitate.
Împotriva acestei sentinţe a formulat în termen recurs persoana solicitată V.C., solicitând casarea acesteia în condiţiile în care refuză predarea temporară, nefiind întrunite în cauză cerinţele art. 105, art. 91 din Legea nr. 302/2004 republicată, persoana solicitată nefiind vinovată de săvârşirea vreunei infracţiuni pe teritoriul statului spaniol.
Examinând sentinţa recurată prin prisma criticilor aduse, dar şi din oficiu potrivit dispoziţiilor art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că recursul este nefondat pentru următoarele considerente:
Dispoziţiile art. 105 din Legea nr. 302/2004 actualizată prevăd că dacă autoritatea judiciară emitentă solicită, judecătorul poate dispune predarea temporară a persoanei solicitate sau procedează la audierea persoanei solicitate.
Dispoziţiile art. 2 ale textului de lege invocat reglementează că în cazul în care s-a acordat predarea temporară, aceasta se efectuează în condiţiile şi pe durata stabilite de comun acord între autoritatea judiciară emitentă şi cea de executare. În toate cazurile persoana urmărită va trebui să se întoarcă în România pentru a participa la desfăşurarea procedurii de predare în baza mandatului european de arestare.
În speţa de faţă, s-a solicitat Curţii punerea în executare a mandatului european de arestare emis la 16 septembrie 2011 de către autorităţile spaniole privind pe persoana solicitată V.C. cercetată pentru comiterea infracţiunilor prevăzute de art. 515, 517, 518 şi 298 C. pen. spaniol şi luarea măsurii arestării acesteia, reţinându-se totodată că persoana solicitată se află sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 4 din 15 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Călăraşi în Dosarul nr. 2317/116/2011, cauză în care era cercetat pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori.
Învestită cu procedura de punere în executare a mandatului european de arestare emis de Tribunalul Provincial - Secţiunea a doua Alicante, Spania la 16 septembrie 2011 a persoanei solicitate V.C., Curtea constatând incidente prevederile art. 91(1), art. 105 din Legea nr. 302/2004 republicată, precum şi inexistenţa vreuneia din situaţiile prevăzute de art. 28 din aceeaşi lege a dispus predarea temporară a persoanei către autorităţile judiciare spaniole, pe o durată de 25 zile de la data predării, în scopul asigurării prezenţei acesteia în faţa instanţelor spaniole şi cu respectarea regulii specialităţii potrivit voinţei liber exprimate.
S-a reţinut în acest sens că situaţia juridică a persoanei solicitate relevă existenţa, pe rolul instanţelor române, a unor cauze penale în desfăşurare cu privire la inculpatul V.C., arestat preventiv, iar, pe de altă parte, autorităţile spaniole şi-au manifestat opţiunea unei predări temporare în satisfacerea intereselor judiciare ale ambelor autorităţi.
Constatând că în cauză au fost respectate, de asemenea, cerinţele art. 84, 86, 89 şi 99 din Legea nr. 302/2004 modificată, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmare a propriului examen efectuat asupra legalităţii predării temporare a persoanei solicitate V.C., concluzionează cu privire la caracterul nefondat al criticilor aduse sentinţei recurate.
În consecinţă, conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. se va respinge ca nefondat recursul formulat de recurenta persoană solicitată V.C. împotriva Sentinţei penale nr. 498 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 8672/2/2011 (3351/2011)
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurenta persoana solicitată la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată împotriva Sentinţei penale nr. 498 din 2 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, pronunţată în Dosarul nr. 8672/2/2011 (3351/2011)
Obligă recurenta-persoană solicitată la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3964/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3958/2011. Penal. Arestare provizorie în... → |
|---|
