ICCJ. Decizia nr. 3958/2011. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3958/2011
Dosar nr. 8843/1/2011
Şedinţa publică din 7 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin sesizarea Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti -înregistrată la Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 7775/2/2011, la 02 septembrie 2011, a fost înaintată cererea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată de Autorităţile Judiciare din S.U.A., împotriva numitului C.G., cetăţean român şi american, în conformitate cu prevederile art. 12 din Tratatul de extrădare dintre România şi S.U.A. din 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008 şi art. 16 din Convenţia Naţiunilor Unite împotriva crimei organizate (Convenţia UN).
Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Bucureşti, prin Ordonanţa de reţinere nr. 66 din 02 septembrie 2011, a dispus reţinerea numitului C.G., pe o durată de 24 ore.
La termenul de judecată din 02 septembrie 2011, numitul C.G. a fost prezent în instanţă şi asistat de apărător ales, fiind informat cu privire la existenţa cererii de arestare provizorie în vederea extrădării emisă pe numele său de Departamentul de Justiţie al S.U.A. - Decizia Penală - Oficiu Afaceri Internaţionale, în baza mandatului de arestare emis la 13 decembrie 2006 de către Magistratul Districtului de Nord al Statului Illinois, pentru comiterea unor infracţiuni de fraudă prin transfer electronic şi primire şi deţinere de bunuri sustrase.
Numitul C.G., în declaraţia dată în faţa instanţei de judecată, în şedinţă publică, a negat comiterea faptelor penale pentru care este urmărit naţional în S.U.A. şi a arătat că nu a avut cunoştinţă că este suspect de comiterea vreunei infracţiuni. A mai arătat că a părăsit teritoriul S.U.A. în anul 2006, fără să întâmpine vreo dificultate şi s-a stabilit în România. De asemenea a călătorit în mai multe state membre UE şi nu a avut probleme.
Curtea de Apel Bucureşti a examinat cauza în conformitate cu art. 12 din Tratatul de extrădare din România şi S.U.A. şi art. 44 din Legea nr. 302/2004 (modificată).
Din actele şi lucrările dosarului, Curtea a reţinut că numitul C.G. este căutat de Districtul de Nord al statului Illinois cu scopul de a fi judecat pentru participare la o schemă de escrocare a sute de victime, prin fraudă comisă cu ajutorul internet-ului. Între noiembrie 2003 - aprilie 2006, un grup de 21 de persoane şi complicii din România au obţinut bani pretinzând în mod fals, pe site-uri web de licitaţii că au anumite bunuri de vânzare. Suspecţii au îndrumat victimele să vireze banii prin W.U. pentru a plăti aceste bunuri către C.G. Acesta şi alţi coinculpaţi au primit banii de la victime folosind nume false cu documente contrafăcute. Din documentele adunate de investigatori, din declaraţiile de recunoaştere a faptelor date de unii complici şi interviurile victimelor a rezultat că numitul C.G. a primit o sumă totală de 208.000 dolari SUA între ianuarie 2004 şi decembrie 2005.
Curtea a observat că cererea de arestare provizorie are examen de regularitate internaţională emis de Ministerul Justiţiei şi a observat că sunt îndeplinite condiţiile pentru extrădare prevăzute de art. 18 şi art. 35 din Legea nr. 302/2004 (modificată).
Numitul C.G. este cetăţean român şi american şi poate fi extrădat în baza Tratatului de Extrădare dintre România şi S.U.A, din 2007, iar faptele reţinute în sarcina sus-numitului au corespondent în legislaţia penală română în infracţiunile penale prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. român şi respectiv art. 7 din Legea nr. 39/2003. S-a respectat dreptul de apărare al numitului C.G.
Curtea a reţinut că arestarea provizorie este posibilă potrivit art. 2 din Tratatul de extrădare şi de art. 16 din Convenţia UN.
În aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate, Curtea a dispus, prin încheierea de şedinţă din 02 septembrie 2011, arestarea provizorie a persoanei extrădabile C.G., cetăţean român şi american, pe o perioadă de 30 zile, de la 02 septembrie 2011 până la 01 octombrie 2011, inclusiv.
Curtea a reţinut că este un caz de urgenţă care necesită arestarea provizorie, în raport de gravitatea faptelor pentru care acesta este urmărit penal în S.U.A., fapte ce intră în categoria criminalităţii transnaţionale organizate şi există riscul să părăsească şi teritoriul României, ceea ce ar conduce la ineficienţa cooperării dintre cele două state în lupta împotriva infracţiunilor.
Cauza a fost amânată la 22 septembrie 2011, în vederea transmiterii de către Autorităţile Judiciare din S.U.A. a cererii de extrădare propriu-zisă.
La termenul din 22 septembrie 2011, Curtea a observat că nu a fost primită cererea de extrădare şi în baza art. 12 alin. (4) din Tratatul de extrădare a amânat cauza la 20 octombrie 2011 şi a menţinut arestarea provizorie a persoanei extrădabile C.G. pe o perioadă de 30 zile, de la 02 octombrie 2011 la 01 noiembrie 2011. Cererea numitului C.G. de înlocuire a arestării preventive cu o altă măsură preventivă a fost respinsă pentru aceleaşi considerente privind urgenţa şi necesitatea arestării preventive, fiind vorba de un caz de criminalitate transnaţională organizată.
La termenul de judecată din 20 octombrie 2011, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate acesteia, Curtea a amânat cauza la 28 octombrie 2011.
Cererea de extrădare formulată de Autorităţile americane privind pe numitul C.G. a fost primită la Curtea de Apel Bucureşti la 25 octombrie 2011, împreună cu documentele prevăzute de art. 8 din Tratatul bilateral, respectiv: declaraţia dată sub jurământ de numitul B.H. în sprijinul cererii de extrădare; proba A - rechizitoriul nr. 06 CR 923 din 28 iunie 2007 emis de Tribunalul Districtual al S.U.A., Districtul de Nord al statului Illinois; proba B - mandatul de arestare nr. 06 CR 923 emis la 13 decembrie 2006 de Tribunalul Districtual al S.U.A., Districtul de Nord al statului Illinois; proba C - copia dispoziţiilor legale aplicabile; proba D - o copie a titlului 18 C. pen. al S.U.A.; proba E - fotografia persoanei extrădabile; proba F - copia documentelor de identitate false; proba G - declaraţia dată sub jurământ de agentul special M.B.
Din actele şi lucrările dosarului rezultă că la 11 decembrie 2006, C.G. şi 20 de co-inculpaţi au fost acuzaţi, prin depunerea unei plângeri penale, de implicarea într-o schemă de fraudă a utilizatorilor site-urilor de licitaţie pe internet, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secţiunea 1343.
Un mandat care îi autorizează pe agenţii federali să-l aresteze pe C.G. a fost emis de Judecătorul magistrat al Statelor Unite M.V. la 12 decembrie 2006.
La 8 martie 2007, C.G. şi aceiaşi 20 de co-inculpaţi au fost inculpaţi prin multiple capete de acuzare cu privire la fraudă prin transfer electronic, după emiterea unui rechizitoriu de către un mare juriu. Un rechizitoriu este o acuzare oficială sau un document de punere sub acuzare emis de către un mare juriu, care face parte din ramura judiciară a guvernului S.U.A. Un mare juriu este format din 16 până la 23 de cetăţeni care formează curtea cu juraţi pentru a examina probele penale prezentate de către autorităţile de aplicare a legii din Statele Unite. Fiecare membru al marelui juriu trebuie să examineze probele prezentate şi să determine dacă există suficiente probe credibile pentru a se crede că s-a comis o infracţiune şi dacă este probabil că inculpatul a comis infracţiunea respectivă. Marele juriu poate emite un rechizitoriu prin care să acuze pe inculpat de comiterea unei infracţiuni atunci când cel puţin 12 membri ai marelui juriu determină că este mai degrabă probabil decât improbabil ca inculpatul să fi comis infracţiunea. După emiterea unui rechizitoriu, acelaşi mare juriu poate emite rechizitorii suplimentare, înlocuitoare în cadrul aceluiaşi proces, acuzându-l pe inculpat de aceleaşi infracţiuni sau de altele noi.
Un rechizitoriu înlocuitor a fost emis de către acelaşi mare juriu la 28 iunie 2007, prin care C.G. şi 13 dintre cei 20 de co-inculpaţi erau acuzaţi pentru comiterea de diferite infracţiuni. Cât priveşte pe C.G., acesta era acuzat în Capetele de acuzare nr. 18 până la 21 de fraudă prin transfer electronic, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secţiunile 1343 şi 2; precum şi în Capetele de acuzare nr. 70 şi 71 de primirea cu bună ştiinţă a peste 5.000 dolari SUA sub formă de fonduri obţinute din fraudă, care fuseseră transmise interstatal, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secţiunile 2315 şi 2.
Practica Tribunalului Districtual al Statelor Unite din Districtul de Nord al Statului Illinois este ca Grefierul să păstreze rechizitoriul original şi să îl înregistreze în evidenţele tribunalului. De aceea s-a obţinut de la Grefier o copie a rechizitoriului înlocuitor şi a fost anexată la această declaraţie ca Proba A. C.G. nu s-a prezentat niciodată în Tribunalul Districtual din Districtul de Nord al Statului Illinois pentru a răspunde la acuzaţiile aduse în acest dosar. Ca urmare, mandatul de arestare iniţial emis în legătură cu plângerea penală înregistrat la 13 decembrie 2006 rămâne valabil. Practica Tribunalului Districtual al Statelor Unite din Districtul de Nord al Statului Illinois este să păstreze mandatul de arestare original şi să-l înregistreze în evidenţele tribunalului. S-a obţinut de la Grefier o copie a mandatului de arestare şi a fost anexată la această declaraţie ca Proba B.
Rechizitoriul înlocuitor îl acuză pe C.G., în cadrul a 6 capete de acuzare, de comiterea următoarelor infracţiuni: capetele de acuzare nr. 18-21: fraudă prin transfer electronic, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A. §1343; şi capetele de acuzare nr. 70 - 71: primirea cu bună ştiinţă de bunuri furate care au fost transportate interstatal, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., § 2315.
Statele Unite solicită extrădarea lui C.G. pentru toate aceste infracţiuni. Fiecare capăt de acuzare îl acuză de o infracţiune separată. Fiecare infracţiune este pasibilă de pedeapsă în baza unei legi care (1) era lege corect legiferată a S.U.A. la data la care a fost comisă infracţiunea, (2) era lege corect legiferată a Statelor Unite la data la care a fost înregistrat rechizitoriul înlocuitor şi (3) este în vigoare în prezent. Copii ale secţiunilor relevante ale acestor legi (precum şi 18 U.S.C. §2) sunt anexate ca Proba C.
Fiecare din capetele de acuzare nr. 18 - 21 îl acuză pe C.G. de fraudă prin transfer electronic. Acestea îl acuză pe C.G. că a conceput şi a participat cu bună ştiinţă la o schemă de fraudare sau de obţinere de bani sau bunuri prin pretenţii, declaraţii sau promisiuni false sau frauduloase şi că, în scopul punerii în aplicare a schemei sau a încercării de a face acest lucru, C.G. a transmis sau a făcut să fie transmise orice înscrisuri, semne, semnale, fotografii sau sunete, prin transfer electronic în cadrul comerţului interstatal sau internaţional, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secţiunile 1343 şi 2. Fiecare capăt de acuzare de fraudă prin transfer electronic este pasibil de pedeapsă cu până la 20 de ani de închisoare, o amendă de 250.000 dolari SUA şi o perioadă de libertate supravegheată.
Capetele de acuzare nr. 70 şi 71 ale rechizitoriului îl acuză pe C.G. de a fi primit cu bună ştiinţă bunuri furate, care fuseseră transmise interstatal, cu încălcarea Titlului 18, Codul S.U.A., Secţiunile 2315 şi 2. Fiecare capăt de acuzare legat de bunuri furate este pasibil de pedeapsă cu până la 10 ani de închisoare, o amendă de 250.000 dolari SUA şi o perioadă de libertate supravegheată.
Termenul de prescripţie aplicabil infracţiunilor de care este acuzat în Capetele de acuzare 18 - 21 şi 70 - 71, este Titlul 18, Codul S.U.A., § 3282, care permite ca urmărirea penală să înceapă în termen de cinci (5) ani de la comiterea infracţiunii. O copie a legii este anexată ca Proba D. Rechizitoriul înlocuitor este datat 28 iunie 2007 şi îl acuză pe C.G. de infracţiuni care au avut loc între datele de 6 august 2005 şi 11 august 2005. De aceea, acuzaţiile au fost înregistrate în cadrul perioadei stipulate.
Documentele transmise poartă certificarea şi sigiliul Departamentului de Justiţie al S.U.A. şi în consecinţă sunt admise în procedura de extrădare, potrivit art. 10 din Tratatul bilateral. Curtea a observat că s-a solicitat şi confiscarea şi remiterea bunurilor aflate în posesia persoanei extrădabile.
Cererea de extrădare are controlul de regularitate efectuat de Ministerului Justiţiei din România.
Curtea de Apel Bucureşti a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de extrădare prevăzute de Tratatul bilateral: art. 2 - infracţiunile care dau loc la extrădare; art. 3 - cetăţenia; art. 4 - exceptarea infracţiunilor politice şi militare; art. 5 - inexistenţa unor măsuri anterioare; art. 6 - infracţiunile nu s-au prescris; art. 7 - infracţiunile pentru care este incriminat C.G. nu sunt pedepsite cu moartea.
Curtea a observat că, potrivit art. 8 din Tratatul bilateral, cererea de extrădare este însoţită de documentele necesare.
La termenul din 28 octombrie 2010, când au avut loc dezbaterile publice asupra cererii de extrădare C.G. şi-a menţinut declaraţia dată la termenul din 02 septembrie 2011, în sensul negării comiterii acestor infracţiuni, însă în cazul în care se va admite extrădarea a solicitat să beneficieze de regula specialităţii.
Curtea a observat că numitul C.G. s-a sustras urmăririi penale, motiv pentru care există obligaţia de a-l extrăda, conform art. 1 din Tratatul bilateral.
Prin Sentinţa penală nr. 421 din 28 octombrie 2011 pronunţată în Dosarul nr. 7775/2/2011, Curtea de Apel Bucureşti, secţia I penală, a constatat că sunt îndeplinite condiţiile extrădării prev. de art. 8 şi art. 13 din Tratatul de Extrădare dintre România şi S.U.A. - Bucureşti, 10 septembrie 2007 şi ale art. 16 din Convenţia ONU împotriva criminalităţii transnaţionale organizate - New York, 15 octombrie 2000, raportate la art. 37 şi art. 52 din Legea nr. 302/2004 (modificată) şi a admis cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare din S.U.A., privind pe numitul C.G. - cetăţean român şi american, fiul lui Alexandru şi Măria, născut la data de 18 noiembrie 1968 în Bucureşti, în vederea judecării acestuia pentru fraudă prin internet (criminalitate informatică), cu respectarea regulii specialităţii.
A dispus predarea numitului C.G. către autorităţile judiciare din S.U.A..
În baza art. 16 din Tratatul de Extrădare dintre România şi S.U.A., a dispus confiscarea şi remiterea bunurilor aflate în posesia persoanei extrădabile la momentul arestării de către autorităţile române, bunuri care au fost obţinute prin faptele incriminate sau care ar putea servi ca dovezi ale infracţiunilor.
A dispus menţinerea stării de arest provizoriu, în vederea extrădării, până la predarea persoanei extrădate C.G.
A constatat că numitul C.G. a fost arestat provizoriu în vederea extrădării de la data de 2 septembrie 2011 până în prezent.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana extrădabilă C.G. arătând că este de acord să fie predat către S.U.A. însă doreşte să fie judecat în stare de libertate.
Cauza a fost înregistrată pe rolul Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie sub nr. 8843/1/2011.
Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele în raport de motivele de recurs invocate de către recurent şi de soluţia pronunţată de Curtea de Apel Bucureşti, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de persoana extrădabilă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Înalta Curte constată că dispoziţia legală de arestare, sau încetarea măsurii arestării este lăsată la aprecierea instanţei, iar normele legale incidente şi circumstanţele cauzei justifică pe deplin soluţia instanţei de fond .
Nu se poate vorbi de o limitare a duratei arestării preventive, aceasta fiind prevăzută de Constituţia României şi de art. 159 alin. (13) C. proc. pen. şi este de 180 de zile, având în vedere dispoziţiile legii speciale respectiv art. 7 din Legea nr. 302/2004 potrivit cărora cererile adresate autorităţilor române în domeniile reglementate în actul normativ respectiv se îndeplinesc potrivit normelor române de drept procesual, dacă în legea de cooperare judiciară internaţională în materie penală nu se prevede astfel.
Or, în cauza de faţă nu ne aflăm nici în cazul disp. art 46 alin. (6) din Legea nr. 302/2004, coroborat cu art. XI alin. (4) din Convenţia de Extrădare dintre România şi S.U.A., ratificată prin Legea nr. 674/1925 în sensul arestării provizorii, întrucât, în aşteptarea cererii de extrădare şi a documentelor anexate, Curtea a dispus, prin încheierea de şedinţă din 02 septembrie 2011, arestarea provizorie a persoanei extrădabile C.G., cetăţean român şi american, pe o perioadă de 30 zile, de la 02 septembrie 2011 până la 01 octombrie 2011, inclusiv, cererea de extrădare formulată de Autorităţile americane privind pe numitul C.G. fiind primită la Curtea de Apel Bucureşti la data de 25 octombrie 2011.
Împrejurările cauzei, analizate în condiţiile cerute de lege, impun menţinerea măsurii arestării, faptele imputate fiind dintre cele care dau loc la predare, respectiv fapte ce intră în categoria criminalităţii transnaţionale organizate prin fraudă comisă cu ajutorul internet-ului.
Pentru aceste considerente Înalta Curte în temeiul disp.art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 421 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7775/2/2011.
Va obliga recurentul, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă C.G. împotriva Sentinţei penale nr. 421 din 28 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, pronunţată în Dosarul nr. 7775/2/2011.
Obligă recurenta persoană extrădabilă la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 7 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3959/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3955/2011. Penal. Rejudecarea după extrădare... → |
|---|
