ICCJ. Decizia nr. 3964/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3964/2011
Dosar nr. 69487/110/2009
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 153/D din 06 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău s-a dispus în baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. condamnarea inculpatului D.V. la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de procurare, deţinere şi vânzare, fără drept, de droguri de risc.
S-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru asocierea/sprijinirea unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. s-au contopit pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. a fost condamnat inculpatul N.N.V., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru participaţie improprie la introducerea în ţară de droguri de risc.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru asocierea într-un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. s-au contopit pedepsele aplicate şi s-a stabilit ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare la care se adaugă 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. l-a condamnat pe inculpatul A.O.V., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru participaţie improprie la introducerea în ţară de droguri de risc.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 8 din Legea nr. 39/2003 raportat la art. 323 C. pen. cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare pentru asocierea într-un grup în vederea săvârşirii de infracţiuni.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) din C. pen. au fost contopite pedepsele urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 3 (trei) ani închisoare şi 2 (doi) ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.
În baza art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. a) din C. pen. a fost condamnat inculpatul A.M.B.C., la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare, pentru complicitate la introducerea în ţară de droguri de risc.
I s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. c) din C. pen. a fost condamnat inculpatul C.G.C., la pedeapsa de 2 (doi) ani închisoare, pentru comiterea infracţiunii de procurare, deţinere şi vânzare fără drept de droguri de risc.
I-a fost aplicată inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe o durată de 2 (doi) ani.
În baza art. 4 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, modificată, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 alin. (1) lit. e) din C. pen. a fost condamnat acelaşi inculpat la pedeapsa de 3 (trei) luni închisoare pentru comiterea infracţiunii de deţinere fără drept de droguri de risc în vederea consumului propriu.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen. au fost contopite pedepsele aplicate urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea 2 (doi) ani închisoare şi 2 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen.
S-a interzis celor 5 (cinci) inculpaţi exerciţiul drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a), b) din C. pen. pe durata şi în condiţiile art. 71 alin. (2) C. pen.
În baza art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor principale aplicate celor 5 (cinci) inculpaţi.
În baza art. 862 C. pen. s-au stabilit următoarele termene de încercare, care se socotesc de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare: 4 ani pentru inculpatul D.V.; 4 ani pentru inculpatul C.G.C.; 5 ani pentru inculpatul A.M.B.C.; 6 ani pentru inculpatul N.N.V. şi 6 ani pentru inculpatul A.O.V.
În baza art. 863 C. pen., pe durata termenului de încercare, fiecărui inculpat i-au fost stabilite următoarele măsuri de supraveghere: să se prezinte la datele fixate, la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ şi Bacău care va fi stabilit pentru fiecare; să anunţe în prealabil orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea; să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă; să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele de existenţă.
Supravegherea executării măsurilor stabilite se va face de Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Neamţ în cazul inculpaţilor D.V., A.O.V., N.N.V. şi A.M.B.C. şi, respectiv Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Bacău în cazul inculpatului C.G.C.
S-a atras atenţia celor 5 (cinci) inculpaţi cu privire la conţinutul art. 864 C. pen., iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) au fost computate din pedepsele aplicate, perioadele executate, după cum urmează: 22 - 25 septembrie 2009 în cazul inculpatului A.M.B.C.; 22 septembrie 2009 şi până la data punerii efective în libertate în cazul inculpaţilor D.V., N.N.V. şi A.O.V.
În baza art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea pedepselor accesorii.
În baza art. 350 alin. (1), (3) lit. b) din C. proc. pen. s-a revocat măsura arestului preventiv în ceea ce-i priveşte pe inculpaţii D.V., A.O.V. şi N.N.V., de sub puterea mandatelor 52, 53, 54 din 2009 eliberate de Tribunalul Bacău în Dosarul nr. 6115/110/2009 şi a dispus punerea de îndată în libertate a acestora, dacă nu sunt arestaţi în alte cauze.
A fost menţinută măsura obligării inculpaţilor C.G.C. şi A.M.B.C., dispusă prin încheierea Tribunalului Bacău din 28 ianuarie 2010, de a nu părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a cauzei.
S-a luat, faţă de inculpaţii D.V., N.N.V. şi A.O.V., măsura interzicerii dreptului de a părăsi ţara până la soluţionarea definitivă a cauzei.
În baza art. 1451 C. proc. pen., pe durata măsurii restrictive de libertate, s-au stabilit următoarele obligaţii pentru inculpaţi: să se prezinte la instanţele de judecată ori de câte ori vor fi chemaţi; să se prezinte la Postul de Poliţie de la domiciliul fiecăruia, conform programelor de supraveghere întocmite, ori de câte ori vor fi chemaţi; să nu schimbe locuinţa fără încuviinţarea instanţei; să nu deţină, să nu folosească şi să nu posede nicio categorie de arme şi să nu se apropie de persoanele împreună cu care au comis faptele, de martorii cauzei şi să nu comunice cu aceştia direct sau indirect.
În baza art. 145 alin. (2) C. proc. pen. s-a atras atenţia inculpaţilor cu privire la nerespectarea obligaţiilor de mai sus.
În baza art. 118 lit. f) din C. pen. cu referire la art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată s-a dispus confiscarea cantităţilor de: 472,7 g canabis; 17,9 g fragment vegetal (tulpină de plantă cu frunze de culoare verde-oliv); 0,12 g canabis, cumulat din mai multe resturi de fragmente vegetale de culoare verde-oliv, ambalate în foi de staniol sau plicuri, aflate în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Bacău.
În baza art. 118 lit. d) din C. pen. cu referire la art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 modificată a fost confiscată suma de 200 lei (RON) de la inculpatul C.G.C.
În baza art. 118 lit. b) din C. pen. s-a dispus confiscarea bunurilor ridicate de la inculpaţii D.V., N.N.V., A.O.V. cât şi de la martorul C.I., respectiv a telefoanelor mobile utilizate sau date spre utilizare de către aceştia precum şi a coletului sigilat care conţine o combină audio marca N. cu două boxe desfăcute, o bluză, un tricou şi o geacă, aflate în Camera de Corpuri Delicte a I.P.J. Bacău.
A fost admisă cererea numitelor P.V. şi A.M. pe care le scuteşte de la plata amenzilor judiciare aplicate prin încheierea Tribunalului Bacău din 15 ianuarie 2010 şi a fost respinsă cererea av. I.P. privind scutirea de la plata amenzii judiciare.
S-a dispus plata din fondul special al Ministerului Justiţie a sumei de 400 RON reprezentând onorariul avocatului desemnat din oficiu pentru inculpatul A.M.B.C.
În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat fiecare inculpat la plata de cheltuieli judiciare către stat, după cum urmează: câte 15.000 lei (RON), inculpaţii D.V., N.N.V. şi A.O.V.; 13.000 lei (RON), inculpatul C.G.C. şi 3.900 lei (RON), inculpatul A.M.B.C.
Pentru a pronunţa această hotărâre, instanţa de fond a reţinut că la data de 22 septembrie 2009, funcţionarii din cadrul SC P.A. Piatra-Neamţ au primit un colet din Olanda, pe numele C.I., pe eticheta pachetului în loc de adresă fiind trecut un număr de telefon la care putea fi contactat destinatarul.
În realitate, numărul de telefon nu aparţinea destinatarului indicat ci era al inculpatului A.O.V., astfel că acesta a fost înştiinţat telefonic că a sosit coletul.
La rândul său inculpatul a luat legătura telefonic cu inculpatul N.N.V., cumătrul său. Cei doi au transmis tot codificat vestea şi lui A.M.B.C., pentru a-i ajuta să-l găsească pe C.I., deoarece acesta nu se afla la domiciliu şi nu putea fi contactat la telefonul mobil, oferit tocmai în acest scop.
Inculpaţii N.N.V., A.O.V. împreună cu A.M.B.C. s-au dus la pădure, de unde l-au luat cu o maşină pe C.I., venind toţi trei la Piatra-Neamţ. Aici i-au dat lui C.I. 30 lei (RON) pentru a se deplasa cu un taxi la P.A. din mun. Piatra-Neamţ pentru a ridica pachetul după care tot cu taxiul trebuia să ajungă la un anumit bar din com. D.R., jud. Neamţ, unde urma să procedeze la predarea coletului respectiv.
Conform celor stabilite, la data de 22 iunie 2009, ora 11.40, martorul C.I. s-a prezentat la P.A. din Piatra-Neamţ pentru a ridica pachetul expediat din Olanda, pe numele său. După ce au fost parcurse formalităţile scriptice de predare-primire, în momentul în care destinatarul coletului intenţiona să iasă din clădire, echipa formată din procurorul D.I.I.C.O.T. şi lucrători din cadrul B.C.C.O. Bacău a intervenit şi a realizat acţiunea de prindere în flagrant a acestuia, concomitent cu deschiderea pachetului în care s-au găsit ascunse într-o combină muzicală ";N."; un număr de 5 (cinci) ţiple de canabis (cunoscut sub denumirea de SKUNK) în cantitate totală de 485,6 gr., cu ocazia analizelor de laborator, în produsul respectiv găsindu-se THC, substanţă prev. în Tabelul III Anexa la Legea nr. 143/2000. În una din ţiple a fost identificată o punguliţă ce conţinea 100 comprimate de culoare roz cu logo-ul Q (omega), iar pe verso cu inscripţiunea + (plus). Pastilele păreau a fi comprimate ecstasy, însă cu ocazia analizelor de laborator s-a stabilit că acele comprimate conţin ca substanţă activă doar cofeină.
S-a constatat că N.N.V. avea suma de 700 euro, pe care intenţiona să o investească în cumpărarea de droguri, în vederea obţinerii unui profit substanţial prin revânzare. Pentru aceasta, în luna iulie 2009 a apelat la inc. D.V., solicitându-i sprijin în vederea identificării unei persoane stabilite în străinătate care să-i procure substanţele stupefiante dorite, respectiv: canabis, cunoscut sub denumirea de SKUNK.
Acesta a discutat cu diferite cunoştinţe stabilite în străinătate în ceea ce priveşte posibilitate procurării de droguri, urmărind desigur obţinerea unui avantaj material de pe urma efortului depus în această privinţă.
Inc. N.N.V. i-a propus lui D.V., zis P., să se deplaseze el în străinătate pentru a cumpăra droguri însă a fost refuzat pentru că-i era teamă ca să nu fie prins de autorităţi.
Inculpatul D.V. a căutat dar nu a găsit o persoană dispusă să se deplaseze în locul său în străinătate pentru achiziţionarea drogurilor cerute de N.N.V. Acesta din urmă, ştiind că anterior a comis infracţiuni pe teritoriul Germaniei pe linia comerţului electronic prin intermediul unor carduri clonate cărora la spunea ";lil-uri";, chipul său fiind înregistrat de camerele de luat vederi de la bancomate, iniţial, a evitat să tranziteze această ţară pentru a nu fi prins.
În acest context, inculpatul D.V., zis P., a vorbit la telefon cu o persoană stabilită în străinătate căreia i-a expus oferta financiară a inculpatului N.N.V., interesându-se de cantitatea de droguri care ar putea fi achiziţionată cu banii de care dispune acesta din urmă, aflând că preţurile erau ridicate.
Inculpatul N.N.V., văzând că nu a rezolvat nimic cu D.V., l-a informat pe cumătrul său A.O.V. cu privire la planurile sale, ştiind că acesta avea o mătuşă stabilită în Olanda.
Astfel, la începutul lunii august 2009, inculpatul A.O.V. a luat legătura cu un anume ";U."; (posibil să fie C.I.I.) în vederea achiziţionări de droguri din Olanda.
Potrivit celor stabilite, la data de 10 august 2009 la indicaţia inculpatului A.O.V., numitul N.N.V. a expediat bani pe numele lui C.I.I., de pe numele unui interpus (T.I.) cunoştinţă de-a lui A.O.V. pentru a cumpăra droguri din Olanda. În acelaşi timp, inculpatul N.N.V. a depus diligenţele necesare în vederea găsirii unei persoane de încredere, pe numele căreia să fie expediat coletul cu droguri, din Olanda în România.
Din motive care nu au putut fi verificate, C.I.I. nu a ridicat banii trimişi de pe numele lui T.I., aceştia fiind restituiţi expeditorului.
Deşi în luna august 2009, N.N.V. şi A.O.V. au conceput ";afacerea"; în aşa manieră încât implicarea lor să nu poată fi descoperită sub nicio formă de către autorităţi, urmare returnării sumei de bani s-au hotărât să se deplaseze în Olanda pentru a achiziţiona droguri. Aveau împreună 1.500 euro şi contau pe ajutorul lui ";U."; şi a rudei inculpatului A.O.V., aceasta din urmă găzduindu-i.
Cei doi inculpaţi, pentru a se înlătura orice suspiciune cu privire la implicarea lor, au hotărât ca drogurile să fie expediate prin poştă din Olanda spre România, astfel că aveau nevoie de o persoană care să accepte să primească pachetul, fără a cunoaşte conţinutul.
Astfel, inculpatul N.N.V., cu acceptul lui A.O.V., a apelat la aceeaşi cunoştinţă a sa A.M.B.C. care să le găsească acea persoană ";beton";, de care aveau nevoie.
Inculpatul A.M.B.C. l-a găsit pe C.I. din com. D.R., jud. Neamţ iar pentru a-l convinge să accepte, l-a asigurat că acel colet îi era lui destinat dar soţia sa nu trebuia să afle despre acest lucru. Motivul invocat fiind plauzibil, C.I. a acceptat propunerea inculpatului A.M.B.C. şi pentru a putea fi contactat, la sugestia inculpatului, a primit ";o gioarsă"; - un telefon mobil, fiindu-i promis un ";premiu"; consistent pentru ajutorul acordat.
Fiind stabilite în amănunt condiţiile de primire ale coletului ce urma să fie expediat din Olanda, la data de 8/9 septembrie 2009 inculpaţii N.N.V. şi A.O.V. au plecat spre Olanda, cu scopul de a achiziţiona droguri, lucru pe care l-au şi realizat. Cei doi au revenit în ţară în cursul zilei de 11 septembrie 2009, drogurile au fost lăsate în Olanda, în custodia lui ";U.";.
După ce au revenit în ţară, timp de aproximativ 10 zile, C.I. nu era de găsit, astfel că inculpaţii A.O.V., N.N.V. şi A.M.B.C. au desfăşurat o activitate amplă de identificare a altei persoane, care ar fi fost dispusă să primească pachetul pe numele său. În acest scop s-a discutat cu N.N.C., concubina acestuia Z.A. precum şi cu o persoană numită C. (B.), însă niciuna dintre aceste persoane nu a acceptat să se supună riscului de a primi un colet care conţinea droguri, pe numele său.
În cele din urmă, la data de 18 septembrie 20009 inculpatul A.M.B.C. a reuşit să ia legătura cu martorul C.I., care şi-a reconfirmat disponibilitatea de a primi coletul pe numele său, comunicându-le datele personale necesare pentru a putea fi înscris numele său pe colet, la rubrica destinatarului.
Imediat inculpaţii au şi transmis informaţiile obţinute persoanei de încredere din Olanda care a expediat coletul prin P.A.
La data de 22 septembrie 2009 coletul a ajuns în ţară şi a fost ridicat de C.I. iar la ieşirea din incinta unităţii P.A. unde îl aşteptau şi cei doi inculpaţi, s-a realizat activitatea de prindere în flagrant.
Concomitent cu pregătirea flagrantului despre care s-a făcut vorbire mai sus s-au desfăşurat cercetări şi în ceea ce-l priveşte pe D.V., zis P., care cu toate măsurile de precauţie era suspectat a fi în continuare un dealer important de droguri.
Astfel, la data de 07 aprilie 2009, lucrătorii din cadrul B.C.C.O. Bacău - Serviciul Antidrog s-au sesizat din oficiu cu privire la faptul că numitul C.G.C. vinde pe raza mun. Bacău doze de canabis, cunoscute sub numele de SKUNK, produs ce face parte din categoria drogurilor de risc conform tabelului nr. III, anexă a Legii nr. 143/2000.
Folosirea în cauză a mijloacelor de investigaţie specifice prevăzute de art. 2241 - 2244 C. proc. pen. cu referire la art. 21 şi 22 din Legea nr. 143/2000, modificată au certificat preocupările numitului C.G.C. pe linia traficului de droguri, la data de 07 aprilie 2009 procurându-se autorizat de la acesta 0,7 g canabis, respectiv 1 pacheţel din staniol în care se aflau fragmente vegetale mărunţite de culoare verde, în schimbul sumei de 100 RON.
Din concluziile raportului de constatare tehnico-ştiinţifică din 17 aprilie 2009 al Inspectoratul General al Poliţiei Române - B.C.C.O. Iaşi - Laboratorul de Analiză şi Profil al Drogurilor a rezultat că substanţa achiziţionată de investigatorul şi colaboratorul sub acoperire la data de 07 aprilie 2009 de la C.G.C. este constituită din 0,7 g canabis în care s-a evidenţiat cu prilejul analizelor de laborator tetrahidrocannabinol (THC), substanţă psihotropă biosintetizată de plantă canabis ce constituie drog de risc.
Ulterior, în baza aceleiaşi autorizaţii, la data de 01 mai 2009 a fost achiziţionată de colaboratorul sub acoperire cantitatea de 0,6 g canabis de la acelaşi distribuitor în schimbul sumei de 100 RON. Şi de această dată analizele de laborator au confirmat existenţa substanţei THC (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 05 mai 2009).
Cercetările efectuate ulterior în cauză au confirmat faptul că numitul C.G.C. era cunoscut ca dealer de SKUNK pe raza mun. Bacău la fel ca şi inculpatul D.V., zis P.
În perioada aprilie - jumătatea lunii august 2009 inculpatul C.G.C. a deţinut o cantitate mare de SKUNK pe care o distribuia contra cost, porţionată, către consumatori.
Atunci când rămâneau fără marfă, între C.G.C. şi D.V. se realiza un schimb de substanţe stupefiante.
S-a dovedit faptul că, de la începutul lunii septembrie şi până la data realizării acţiunii flagrante descrisă mai sus, C.G.C. a apelat, atunci când a avut comenzi, la inculpatul D.V., zis P., fie direct, fie prin intermediul fratelui său C.A., al concubinei acestuia B.L.G. şi a surorii sale B.E.P.
Din cercetările efectuate în cauză a rezultat că în perioada iunie - septembrie 2009 în mod frecvent, aproape zilnic, inculpatul D.V. a distribuit contra cost droguri de risc către consumatorii din mun. Piatra-Neamţ la cererea acestora, adresată în mod direct sau prin intermediari apropiaţi de-ai săi. Printre aceştia au fost identificaţi: M.G. zis ";M.";, M.A.I. zis ";C.";, B.E.P. şi martorul cu identitate protejată F.E.I. Elocvente în această privinţă fiind depoziţiile acestora corelate cu procesele-verbale de redare în formă scrisă a convorbirilor telefonice purtate de D.V., care au fost interceptate în mod autorizat.
Inculpatul ţinea ";marfa"; la sora sa I., în scop de precauţie pentru a nu fi prins.
Toţi inculpaţii din prezenta cauză şi-au luat măsuri sporite de precauţie, reducând convorbirile telefonice pentru că le era teamă ca să nu fie interceptate. Discuţii importante se purtau cu prilejul întâlnirilor personale, de regulă în barul administrat de inculpatul A.O.V.
Cu ocazia percheziţiei domiciliare efectuate la locuinţa în construcţie a fraţilor C. situată în satul L., com. H., jud. Bacău au fost identificate: o tulpină de plantă cu frunze de culoare verde-oliv, ascunsă într-o sobă, mai multe resturi (fragmente vegetale - frunze şi tulpini) de culoare verde-oliv, ambalate în foi de staniol, celofan sau plicuri ascunse într-o cutie, în garaj, 44 chiştoace sau fragmente de ţigară confecţionate din foiţă de hârtie, cu filtru din carton de culoare albă inscripţionat K., în toate aceste probe evidenţiindu-se cu prilejul analizelor de laborator compusul THC (raport de constatare tehnico-ştiinţifică din 02 octombrie 2009).
Probele administrate în cauză au condus la concluzia că produsul canabis identificat în urmele ridicate de la fraţii C.G.C. şi C.A. a fost achiziţionat de la inculpatul D.V. din Piatra-Neamţ şi adus în locuinţa acestora din satul L., com. H. De altfel, inculpatul C.G.C. a recunoscut că a achiziţionat SKUNK de la inculpatul D.V. Relevante în această privinţă sunt convorbirile telefonice purtate de inculpatul D.V. cu martora B.L.G. şi cu fraţii C..
Probatoriul administrat în cauză relevă amploarea deosebită a activităţii infracţionale a inculpaţilor care au acţionat în mod voluntar deliberat şi coordonat în cadrul unei structuri determinate, specializate în săvârşirea infracţiunilor de trafic de droguri de risc cu caracter naţional şi transnaţional, care prin modul de concepere, funcţionare, durata în timp, roluri, flexibilitate, prin adaptarea la condiţiile şi împrejurările concrete de aprovizionare cu substanţe stupefiante, realizează cerinţele esenţiale ale unor grupări infracţionale organizate, aşa cum este definită prin art. 8 din Legea nr. 39/2003.
Desfăşurarea activităţii infracţionale pe o perioadă îndelungată de timp şi prin relaţiile şi conexiunile cu alte persoane care acţionează pe acelaşi segment de crimă organizată, prin modul de concepere şi organizare a activităţii infracţionale, prin luarea unor măsuri sporite de precauţie şi încercarea de a îngreuna şi zădărnici activitatea de depistare şi atragere a răspunderii penale prin implicarea altor persoane care au acţionat fără vinovăţie, inculpaţii au dovedit că au acţionat după un plan prestabilit, pus la punct în cele mai mici detalii, urmărind atât asigurarea reuşitei cât şi inducerea în eroare a organelor judiciare prin încercarea de a transfera răspunderea penală a faptelor comise asupra altor persoane.
S-a reţinut de către prima instanţă, în baza probatoriului administrat, că iniţiativa săvârşirii infracţiunii de trafic internaţional de droguri a aparţinut inculpatului N.N.V. Acesta a apelat şi obţinut sprijinul celorlalţi inculpaţi, atât în ceea ce priveşte încheierea tranzacţiei cu succes cât şi vânzarea ulterioară pe piaţa internă din România a drogurilor, desigur prin intermediul inculpatului D.V.
Acesta a avut cunoştinţă de punerea în executare a hotărârii infracţionale a celorlalţi inculpaţi, pe care i-a ajutat cu sfaturi, s-a interesat de modul de expediere şi controlare a coletelor prin P.A. la alte persoane care au primit droguri din străinătate prin aceeaşi modalitate, a luat legătura cu persoane din străinătate care au posibilitatea de a le procura ";marfă"; şi a păstrat permanent legătura cu ceilalţi inculpaţi.
În drept, s-a reţinut că faptele inculpatului D.V., în modalitatea în care au fost descrise, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată, în formă continuată.
Faptele inculpaţilor N.N.V. şi A.O.V. întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi participaţie improprie la introducerea în ţară de droguri de risc, deoarece C.I. a acceptat să primească pe numele său un colet din străinătate fără a cunoaşte ce conţine.
Fapta inculpatului A.M.B.C. constituie complicitate la participaţie improprie în ceea ce priveşte introducerea în ţară de droguri de risc prevăzută de art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, ajutorul acestuia la găsirea lui C.I. fiind esenţială pentru consumarea infracţiunii.
Faptele inculpatului C.G.C. se încadrează în prevederile art. 2 alin. (1) din Legea nr. 143/2000 modificată şi art. 4 alin. (1) din aceeaşi lege.
Vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită, astfel că prima instanţă a înlăturat ca nefondate apărările inculpaţilor, reţinând că prin modalitatea de comitere a faptelor şi măsurile de precauţie luate, respectiv găsirea unei persoane care să accepte primirea coletului, trimiterea drogurilor prin colet de către o altă persoană din Olanda dovedesc că aceştia cunoşteau despre activităţile ilicite desfăşurate de fiecare dintre membrii grupului infracţional.
La individualizarea judiciară a pedepselor aplicate inculpaţilor D.V., A.O.V., N.N.V., A.M.B.C. şi C.G.C. prima instanţă a avut în vedere criteriile generale prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) şi în raport de natura şi gravitatea faptelor, urmările produse, natura şi cantitatea drogului traficat dar şi de persoana inculpaţilor - conduita bună înainte de comiterea faptelor, lipsa antecedentelor penale, situaţia familială şi nivelul de pregătire, reţinând şi dând eficienţă circumstanţelor atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen., a aplicat inculpaţilor pedepse orientate sub minimul special prevăzut de lege, cu suspendarea sub supraveghere.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bacău şi inculpatul A.M.B.C. criticând-o sub aspectul nelegalităţii şi netemeiniciei.
În dezvoltarea motivelor apelului parchetul a criticat hotărârea primei instanţe pe motive de netemeinicie, susţinând că s-a acordat o relevanţă dublă criteriilor pentru stabilirea pedepsei.
S-a mai arătat că trebuie avut în vedere că iniţiativa săvârşirii faptelor a aparţinut inculpatului N.N.V., însă colaborarea cu ceilalţi doi a avut un caracter ritmic şi nu se poate accepta că este vorba de un drog uşor întrucât legea nu distinge decât droguri de risc şi droguri de mare risc, precum şi gradul de pericol social al faptelor.
La stabilirea cuantumului pedepselor trebuie avut în vedere atât persoana inculpaţilor, care nu au recunoscut şi au planificat activitatea infracţională, cât şi fapta cu pericolul social asupra altor persoane, iar prin reducerea cuantumului pedepselor la 3 ani, instanţa de fond nu a apreciat corect modul de individualizare a pedepsei şi se impunea executarea pedepselor în regim de detenţie.
În subsidiar, procurorul a solicitat redozarea pedepselor, în sensul de a fi majorate cuantumul acestora şi înlăturate dispoziţiile art. 861 C. pen.
Inculpatul A.M.B.C. a criticat sentinţa sub aspectul netemeiniciei şi nelegalităţii, în sensul că în mod greşit a apreciat judecătorul fondului asupra contribuţiei sale la comiterea faptelor, deoarece nu a avut cunoştinţă de identificarea drogului şi pregătirea terenului în străinătate, ci a avut contribuţie doar pe teritoriul României.
S-a reţinut că inculpaţii au colaborat, însă materialul putea ajunge în ţară şi fără contribuţia inculpatului A.M.B.C.
O altă critică a vizat faptul că s-a aplicat o pedeapsă mult prea mare în raport de contribuţia inculpatului la comiterea faptei şi conduita bună a acestuia anterior comiterii faptei.
S-a susţinut că familia sa este stabilită în Belgia iar inculpatul se ocupa cu vânzarea de autoturisme aduse de acolo, deci ar fi putut să aducă singur drogurile, astfel că nu există temei legal pentru majorarea pedepsei astfel cum a solicitat parchetul.
Prin Decizia penală nr. 27 din 1 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, Secţia penală, cauze cu minori şi familie, în Dosarul nr. 6948.7/110/2009, în opinie majoritară, s-a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T. -Serviciul Teritorial Bacău împotriva Sentinţei penale nr. 153/D din 06 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău, s-a desfiinţat, în parte, sentinţa penală apelată, numai în ceea ce priveşte modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor N.N.V. şi A.O.V. şi, rejudecând în fond, s-au înlăturat dispoziţiile art. 861, art. 862 - 863 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen. în ceea ce priveşte pe inculpaţii N.N.V. şi A.O.V.
S-au menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei penale apelate.
A fost respins, ca nefondat, apelul declarat de apelantul-inculpat A.M.B.C. împotriva Sentinţei penale nr. 153/D din 06 mai 2010 pronunţată de Tribunalul Bacău în dosarul penal nr. 6948/110/2009.
În conformitate cu dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. a fost obligat apelantul inculpat A.M.B.C. să plătească statului suma de 150 RON cheltuieli judiciare.
Pentru a decide astfel, Curtea a reţinut că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt corectă, fundamentată pe toate probele administrate, care au fost evaluate corespunzător.
Din materialul probator administrat în cauză a rezultat că inculpaţii, dintre care unii au declarat că erau consumatori (N.N.V. şi A.O.V.), au organizat transmiterea din străinătate în România, prin P.A., a unui colet în care se afla o cantitate însemnată de canabis, faptă ce constituie infracţiunea prevăzută în art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, iar pentru inculpatul A.M.B.C., complicitatea la această faptă penală, astfel că prima instanţă, în mod corect a reţinut vinovăţia inculpaţilor şi la comiterea acestei infracţiuni.
S-a constatat că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor sunt fapte penale care prezintă un pericol social foarte ridicat, relevat chiar de pedepsele prevăzute de lege pentru infracţiunea de la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2003 (închisoare de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi), iar pentru infracţiunea prevăzută de art. 8 din Legea nr. 39/2003 în referire la art. 323 C. pen. - închisoare de la 3 la 15 ani.
Astfel, instanţa de fond a efectuat o justă individualizare a pedepselor aplicate inculpaţilor A.O.V. şi N.N.V., doar sub aspectul naturii şi al cuantumului pedepselor, însă, în opinia Curţii, a procedat greşit la alegerea modalităţii de executare, întrucât se impunea executarea pedepselor în regim de detenţie.
Nu poate fi omis că iniţiativa săvârşirii faptelor a aparţinut inculpatului N.N.V., iar colaborarea cu o parte din ceilalţi inculpaţi a avut un caracter ritmic şi nu se poate vorbi de un drog uşor întrucât legea nu distinge decât droguri de risc şi droguri de mare risc, efectul acestora asupra sănătăţii consumatorilor fiind foarte nociv în ambele situaţii.
La stabilirea modalităţii de executare trebuia avut în vedere atât persoana inculpaţilor, care nu au recunoscut şi au planificat activitatea infracţională, cât şi urmările avute, iar prin reducerea cuantumului pedepselor la 3 ani instanţa de fond a dat eficienţă maximă circumstanţelor personale ale inculpaţilor cărora li s-a scăzut pedeapsa mult sub minimul special de 10 ani închisoare prevăzut pentru infracţiunea cea mai gravă de trafic internaţional de droguri de risc.
De altfel, în cauză cei 2 inculpaţi au fost arestaţi începând cu data de 22 septembrie 2009 până la 6 mai 2010 (data pronunţării sentinţei Tribunalului Bacău prin care s-a revocat măsura arestării preventive), prin urmare faptele celor 2 inculpaţi au prezentat un pericol real pentru ordinea publică şi se impune executarea pedepselor în regim de detenţie.
Pentru aceste considerente, Curtea, în opinie majoritară, a admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - D.I.I.C.O.T - Serviciul Teritorial Bacău numai sub aspectul modalităţii de executare a pedepsei pentru inculpaţii A.O.V., N.N.V. şi a dispus executarea pedepsei în regim de detenţie.
În ceea ce priveşte inculpatul A.M.B.C. s-a reţinut de către instanţa de apel că activitatea acestuia a fost mai redusă, s-a rezumat doar la găsirea unei persoane care să ridice coletul cu canabis de la P.A., iar activitatea sa sub forma complicităţii a demonstrat o participare mai redusă la comiterea infracţiunii, fapt pentru care modalitatea de executare a pedepsei prin suspendarea sub supraveghere este just aplicată şi nu se impune admiterea apelului procurorului şi sub acest aspect.
Referitor la apelul declarat de inculpatul A.M.B.C., Curtea a constatat că este nefondat.
Astfel, dacă inculpatul nu ar fi cunoscut faptul că în colet se aflau droguri trimise din altă ţară, ci parfumuri sau eventual haine şi încălţăminte sport, aşa cum a declarat în faţa tribunalului, nu şi-ar fi luat măsuri de precauţie deosebite pentru a găsi o altă persoană care să ridice ";marfa";.
Or, probele administrate în cauză au relevat că apelantul A.M.B.C. a manifestat o atitudine extrem de prudentă şi cu măsuri de precauţie extreme atunci când a căutat şi a găsit o altă persoană care a acceptat ca numele acesteia să fie trecut la rubrica destinatar, pe coletul respectiv.
Găsirea unei alte persoane, respectiv numitul C.I., care a fost de bună credinţă atunci când a crezut afirmaţiile lui A.M.B.C., potrivit căruia pachetul îi era lui destinat dar nu trebuia să afle soţia, relevă un mod de acţiune insidios, care nu poate să conducă decât la concluzia că inculpatul avea cunoştinţă de comandă şi ulterior de achiziţia drogurilor efectuată de inculpatul N.N.V. şi A.O.V. din Olanda precum şi împrejurarea că introducerea în ţară a unei astfel de substanţe presupune în mod implicit şi transportul ei care, potrivit legii, este considerat operaţiune privind circulaţia drogului şi reprezintă o modalitate de săvârşire a infracţiunii prevăzute de art. 3 din Legea nr. 143/2000.
De altfel, inculpatul N.N.V. a declarat că îl ştia pe inculpatul A.M.B.C. prin intermediul căruia l-a cunoscut pe C.I., cel care a ridicat coletul de la P.A. şi în care se aflau disimulate drogurile.
Relevantă este şi depoziţia martorului C.I. care a declarat că a fost contactat în septembrie 2009 de inculpatul A.M.B.C. care a venit la locuinţa martorului şi i-a spus că are de primit un pachet în care se află haine şi adidaşi, însă nu vrea să afle soţia sa de colet, fapt pentru care i-a cerut martorului să fie trimis pachetul pe numele său urmând ca în schimbul serviciului să primească o pereche de pantofi sport, marca A.
Martorul nu a declarat că inculpatul i-ar fi spus ceva de un colet în care se aflau parfumuri, aşa cum susţine în declaraţiile sale apelantul A.M.B.C., ci era vorba de haine şi ";adidaşi"; fapt care relevă încă odată atitudinea oscilantă, nesinceră a inculpatului, de negare a faptei.
Inculpatul A.M.B.C. a arătat că ";V."; i-a cerut să găsească persoană care să primească un colet din străinătate, fapt pentru care l-a găsit pe martorul C.I. la care s-a deplasat cu inculpatul N.N.V. cu un autoturism la domiciliul martorului, din comuna D.R., pe care l-au luat de la pădure unde muncea, l-au transportat în loc. Piatra-Neamţ şi i-au dat bani de taxi spunându-i că îl aşteaptă la un bar din comună, de unde vor ridica coletul.
Această atitudine conduce la concluzia că apelantul ştia despre conţinutul ";riscant"; al coletului, mai ales că i s-a promis un ";premiu"; substanţial pentru acest ajutor, motiv pentru care a acceptat cu bună ştiinţă riscurile la care s-a expus.
Faţă de aceste considerente, Curtea a apreciat că a fost dovedită fără putinţă de tăgadă participarea inculpatului apelant la comiterea infracţiunii de complicitate la trafic internaţional de droguri de risc şi, prin urmare, susţinerile acestuia sunt neîntemeiate.
Împotriva deciziei au formulat recurs inculpaţii A.O.V., N.N.V. şi A.M.B.C. criticând-o sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei, arătând că în mod nejustificat instanţa de apel a apreciat că pedepsele aplicate inculpaţilor, cu suspendare sub supraveghere, nu realizează scopul preventiv educativ al pedepsei, invocând în drept dispoziţiile art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
La termenul de judecată din data de 27 septembrie 2011 inculpatul A.M.B.C. şi-a manifestat în mod direct şi nemijlocit voinţa de a-şi retrage recursul formulat în cauză, astfel că instanţa a luat act de retragerea recursului şi a obligat recurentul inculpat la plata sumei de 250 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, s-a stabilit a fi avansată din fondul Ministerului Justiţiei.
Verificând cauza atât sub aspectul motivului de recurs invocat de inculpaţii A.O.V. şi N.N.V. circumscris cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 cât şi din oficiu - potrivit art. 3859 alin. (3) C. proc. pen. - Înalta Curte apreciază că hotărârea instanţei de apel este nelegală şi netemeinică, recursul declarat de inculpaţi fiind fondat, având în vedere în acest sens următoarele considerente:
Referitor la aspectele invocate din oficiu de către instanţă, se reţine că, potrivit dispoziţiilor art. 3851 alin. (4) C. proc. pen., nu pot fi atacate cu recurs sentinţele împotriva cărora persoanele prevăzute în art. 362 din acelaşi cod nu au folosit calea apelului, dacă legea prevede această cale de atac. Împotriva deciziilor pronunţate în apel se poate declara recurs de către persoanele menţionate în art. 362, chiar dacă nu au folosit apelul, dacă prin decizia pronunţată în apel a fost modificată soluţia din sentinţă şi numai cu privire la această modificare.
Ca atare, persoanele care nu au folosit calea apelului pot declara recurs împotriva deciziei instanţei de apel numai cu privire la modificările aduse sentinţei ca urmare admiterii apelului de către o altă persoană dintre cele prevăzute la art. 362 C. proc. pen.
În cauză, sentinţa primei instanţe a fost modificată ca urmare a admiterii apelului declarat de parchet, prin urmare inculpaţii A.O.V. şi N.N.V. pot folosi calea de atac a recursului numai împotriva deciziei şi numai în ceea ce priveşte modificările aduse sentinţei, respectiv, sub aspectul individualizării pedepsei cu referire la modalitatea de executare.
În raport de aceste dispoziţii şi limitele în care recursul formulat de inculpaţi A.O.V. şi N.N.V. poate devolua cauza, recurenţii au criticat decizia instanţei de apel numai sub aspectul greşitei individualizări a pedepsei.
Din analiza actelor şi lucrărilor dosarului, Înalta Curte constată că, în cauză, s-a făcut o analiză judicioasă a probelor, o interpretare corespunzătoare a acestora, reţinându-se în mod corect atât situaţia de fapt, cât şi vinovăţia inculpaţilor, dându-se în drept o justă încadrare juridică faptelor.
Constatând întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală, instanţele de fond şi apel au hotărât, în mod corect, în opinia Înaltei Curţi, condamnarea celor doi inculpaţi pentru comiterea în concurs a infracţiunilor de iniţiere, constituire, sprijinire sub orice formă a unui grup în vederea săvârşirii de infracţiuni, prev. de art. 8 din Legea nr. 39/2003 şi participaţie improprie la infracţiunea de introducere în ţară de droguri de risc, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2002, constând în aceea că în cursul lunii septembrie 2009, acţionând în cadrul unei grupări infracţionale specializată în comiterea infracţiunilor de trafic de droguri, s-au deplasat împreună în Olanda, de unde au procurat o cantitate de canabis, drog de risc, dispunând introducerea lui în ţară, prin disimularea într-un colet ce conţinea o combină muzicală ";N.";, expediat pe numele lui C.I., care nu a cunoscut conţinutul coletului.
Cu ocazia deschiderii coletului au fost găsite un număr de 5 pliculeţe ce conţineau cantitatea totală de 485,6 gr. canabis, substanţă interzisă la deţinere.
Vinovăţia inculpaţilor este pe deplin dovedită de întregul material probator administrat în cauză, relevante în acest sens fiind: procesul-verbal de constatare a infracţiunii flagrante, declaraţiile martorului C.I., rezultatele percheziţiilor de la domiciliile fraţilor C., declaraţiile martorilor Z.A., B.L.G., B.E.P., martorul cu identitate protejată F.E.I., transcrierile convorbirilor telefonice dintre inculpaţi, concluziile rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică, declaraţiile inculpaţilor. În ce priveşte critica recurenţilor-inculpaţi privind greşita individualizare a pedepsei aplicate acestora de către instanţa de apel sub aspectul modalităţii de executare, Înalta Curte constată că, potrivit art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., hotărârile sunt supuse casării când s-au aplicat pedepse greşit individualizate în raport cu prevederile art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) sau în alte limite decât cele prevăzute de lege.
În conformitate cu dispoziţiile art. 72 din C. pen., care stabileşte criteriile generale de individualizare, la stabilirea şi aplicarea pedepselor se ţine seama de dispoziţiile părţii generale a Codului penal, de limitele de pedeapsă stabilite în partea specială a Codului penal, de gradul de pericol social al faptei săvârşite, de persoana infractorului şi de împrejurările care atenuează sau agravează răspunderea penală.
Înalta Curte constată că, raportat la natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite [aderare la un grup infracţional în scopul comiterii de infracţiuni privind traficul de droguri, participaţie improprie la infracţiunea de trafic internaţional de droguri de risc, prev. de art. 31 alin. (2) C. pen. rap. la art. 3 alin. (1) din Legea nr. 143/2000], circumstanţele reale în care au fost săvârşite faptele (comiterea faptelor împreună cu alte persoane, modul minuţios în care au pregătit comiterea faptelor, în cadrul unui grup, prin disimularea drogurilor de risc într-o combină muzicală trimisă prin colet unei alte persoane care nu cunoştea conţinutul coletului, contribuţia acestora în cadrul grupului şi la comiterea faptelor, inculpaţii asigurându-se să nu fie identificaţi, raza teritorială pe care s-au desfăşurat activităţile infracţionale, pe teritoriul Olandei şi României, perioada de timp în care s-au comis aceste fapte, concurenţa infracţiunilor), natura şi cantitatea de droguri traficate (485,6 gr. canabis, drog de risc) urmările socialmente periculoase produse prin săvârşirea faptelor, sentimentul de insecuritate în rândul cetăţenilor, faptul că au urmărit obţinerea unor sume de bani din activităţi ilicite dar şi la persoana inculpaţilor (care nu au antecedente penale, inculpatul A.O.V. are un nivel de pregătire superior, au un loc de muncă, conduita acestora de negare a faptelor şi încercarea de a-şi minimaliza contribuţia la comiterea faptelor), cele două instanţe în mod justificat au dat eficienţă circumstanţelor legale atenuante prev. de art. 74 lit. a) C. pen. şi au apreciat că aplicarea unor pedepse într-un cuantum orientat sub minimum limitelor speciale de pedeapsă pentru infracţiunile reţinute în sarcina acestora corespunde scopului preventiv educativ al pedepsei.
În ceea ce priveşte modalitatea de executare, Înalta Curte reţine că instanţa de apel în mod greşit a apreciat că numai executarea în regim de detenţie a pedepselor aplicate inculpaţilor A.O.V. şi N.N.V. este de natură să asigure conştientizarea naturii şi gravităţii faptelor şi a consecinţelor comiterii lor.
Se reţine că, în conformitate cu dispoziţiile art. 52 C. pen., pedeapsa este deopotrivă un mijloc de constrângere, dar şi de reeducare a celui condamnat, având un rol preventiv-educativ. Ca măsură de constrângere pedeapsa pe lângă scopul represiv trebuie să reflecte dezaprobarea legală şi judiciară, atât cu privire la faptele penale, cât şi în ceea ce priveşte comportamentul inculpatului.
Prin urmare, sub aspectul cuantumului, dar şi a modului de executare a acesteia, pedeapsa trebuie individualizată astfel încât să îl convingă pe inculpat de necesitatea respectării legii penale şi să-l determine pe viitor să nu mai comită fapte penale.
În accepţiunea Înaltei Curţi funcţia de reeducare a pedepsei poate fi realizată atât printr-o dozare corespunzătoare a pedepsei cât şi prin stabilirea unei modalităţi de executare care să ţină seama în egală măsură de natura şi gravitatea faptei, dar şi de persoana inculpatului.
Or, raportat la aceste elemente instanţa de apel nu a efectuat o justă individualizare a pedepsei aplicate inculpaţilor A.O.V. şi N.N.V. apreciind în mod eronat că scopul pedepsei privind reinserţia socială a acestora nu poate fi atins şi prin aplicarea unei pedepse în regim neprivativ de libertate, înlăturând aplicarea dispoziţiile art. 861 C. pen.
La stabilirea modalităţii de executare trebuie avute în vedere atât persoana inculpaţilor (care nu sunt cunoscuţi cu antecedente penale, au recunoscut parţial comiterea faptelor, au un loc de muncă şi sunt integraţi în societate, inculpatul A.O.V. are un nivel superior de pregătire, după comiterea faptelor din prezenta cauză nu au mai comis fapte de acelaşi gen şi nici alte fapte penale), urmările faptelor, gradul de pericol social al faptei (care este unul ridicat), natura şi cantitatea drogurilor traficate (droguri de risc), contribuţia acestora în comiterea faptelor în raport de ceilalţi coinculpaţi pentru care s-au aplicat pedepse cu suspendarea executării astfel că, în opinia Înaltei Curţi, în raport de natura şi gravitatea faptelor, realizarea scopului preventiv-educativ al pedepsei, astfel cum este prevăzut de art. 52 C. pen., poate fi realizat şi prin suspendarea sub supraveghere a pedepselor, dându-se posibilitate inculpaţilor de a-şi schimba atitudinea în raport de valorile sociale ocrotite de norma penală, urmând ca în cazul în care se va dovedi că inculpaţii nu au meritat un asemenea beneficiu, să execute în întregime pedepsele în regim de detenţie.
Pentru aceste considerente, în temeiul dispoziţiilor art. 38515, pct. 2, lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte va admite recursurile inculpaţilor A.O.V. şi N.N.V., va casa decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate celor doi inculpaţi.
Va înlătura aplicarea dispoziţiilor art. 71, 64 C. pen.
Va menţine Sentinţa penală nr. 153/D din 06 mai 2011 pronunţată de Tribunal Bacău.
Va constata că prin încheierea din 27 septembrie 2011 instanţa de recurs a luat act de retragerea recursului formulat de inculpatul A.M.B.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
În temeiul dispoziţiilor art. 192 alin. (3) C. proc. pen. cheltuielile judiciare în recurs vor rămâne în sarcina statului.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Admite recursurile declarate de inculpaţii A.O.V. şi N.N.V. împotriva Deciziei penale nr. 27 din 1 martie 2011 pronunţată de Curtea de Apel Bacău, secţia penală, cauze cu minori şi familie.
Casează decizia atacată numai cu privire la modalitatea de executare a pedepselor aplicate inculpaţilor A.O.V. şi N.N.V.
Înlătură dispoziţiile art. 71, 64 C. pen.
Menţine Sentinţa penală nr. 153/D din 6 mai 2011 a Tribunalului Bacău.
Constată că prin încheierea din 27 septembrie 2011, pronunţată în Dosarul nr. 6948.7/110/2009 al Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, s-a luat act de retragerea recursului declarat de inculpatul A.M.B.C. împotriva aceleiaşi decizii penale.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţa publică azi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3969/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 3959/2011. Penal → |
|---|
