ICCJ. Decizia nr. 3969/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 3969/2011
Dosar nr. 966/54/2011
Şedinţa publică din 8 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 94 din 27 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 776/54/2009, a fost respinsă excepţia nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală, invocată de inculpaţi, prin apărători.
I. În baza art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a) şi c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., a fost condamnat inculpatul V.D. (cetăţean român, studii superioare, avocat, necunoscut cu antecedente penale), la pedeapsa principală de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 290 C. pen., cu aplicarea art. 74 alin. (1) lit. a), c) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. c) C. pen., a fost condamnat inculpatul la pedeapsa principală de 2 luni închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatului V.D., pedeapsa cea mai grea, aceea de 4 (patru) ani închisoare.
În baza art. 71 alin. (1), (2) C. pen., s-au interzis inculpatului drepturile prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 88 alin. (1) C. pen., s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatului perioada executată în arest preventiv, de la 10 februarie 2005, la 19 august 2005.
II. În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., a fost achitată inculpata S.P.G. (cetăţean român, studii superioare, consilier la D.G.F.P. Dolj, fără antecedente penale), pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.
În baza art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP), a fost condamnată inculpata la pedeapsa principală 1 an şi 6 luni închisoare.
În baza art. 291 C. pen., a mai fost condamnată inculpata la pedeapsa principală de 1 an închisoare.
În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) C. pen., s-a aplicat inculpatei pedeapsa cea mai grea, aceea de 1 an şi 6 luni închisoare.
S-a făcut aplicarea art. 71 alin. (1), (2) raportat la art. 64 alin. (1) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei aplicate, pe durata termenului prevăzut de art. 82 C. pen., cu aplicarea art. 83 C. pen.
Pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei închisorii, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii, potrivit art. 71 alin. (5) C. pen.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa rezultantă aplicată inculpatei, perioada executată în arest preventiv, de la 10 februarie 2005, la 4 iulie 2005.
În baza art. 350 alin. (1) C. proc. pen., a fost revocată măsura preventivă constând în obligarea inculpatei de a nu părăsi localitatea, luată prin Decizia penală nr. 693 din 4 iulie 2005 a Curţii de Apel Craiova.
III. În baza art. 14 alin. (1), (3) lit. a) şi b) C. proc. pen., art. 346 alin. (2) C. proc. pen., raportat la art. 998, 999 C. civ. s-a admis, în parte, şi doar faţă de inculpatul V.D., acţiunea civilă formulată de D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F. Bucureşti, obligând pe inculpatul respectiv la plata sumei de 644.808 RON (stabilită prin Sentinţa penală nr. 247 din 28 mai 2007 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin Decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.I.T.), reprezentând despăgubiri civile, cu dobânzi şi penalităţi calculate, potrivit legii, până la plata efectivă; s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpaţi, respectiv: contractul din 16 decembrie 2003, factura din 16 decembrie 2002, contractul SC T.S. SRL Sibiu şi SC G.S.M. SRL Craiova, din 17 decembrie 2003, factura fiscală din 17 decembrie 2003, decontul de TVA din 23 ianuarie 2004, actul de control înregistrat la 5 februarie 2004, actul adiţional din 6 aprilie 2004.
Obligă pe fiecare dintre inculpaţi la câte 700 RON, cheltuieli judiciare statului.
Prin rechizitoriul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj nr. 1554/P/2004, s-a dispus trimiterea în judecată a inculpaţilor S.P.G. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen.; fals intelectual, prev. de art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi uz de fals, prev. de art. 291 C. pen. şi V.D. pentru săvârşirea infracţiunilor de complicitate la înşelăciune, prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, prev. de art. 290 C. pen.
La sfârşitul lunii ianuarie 2004, inculpatul P.I.T. l-a cunoscut pe inculpatul V.D., printr-un intermediar, iar la iniţiativa primului, cei doi au convenit să pună în practică o manoperă frauduloasă pentru a obţine rambursarea de TVA, fără justificare legală.
În acest sens, P.I.T. ar fi sugerat ca actele necesare să poarte o dată din luna decembrie 2003.
Fapta s-a materializat fără dificultate câteva zile mai târziu, când inculpatul V.D. a întocmit factura datată 17 decembrie 2003, ce constată prestări servicii software, fără acoperire reală, în valoare de 23.195.400.000 ROL, din care TVA - 3.703.467.000 ROL.
Acest act, semnat de inculpaţii V.D. şi P.I.T., primul în calitate de reprezentant al SC T.S. SRL Sibiu, iar secundul, în calitate de reprezentant al SC G.S.M. SRL Craiova, a constituit documentul de bază pentru naşterea obligaţiei în sarcina statului.
Astfel, s-a mai susţinut că după ce şi inculpata S.P.G., în calitate de consilier la D.G.F.P. Dolj, a parcurs fictiv procedura prevăzută de O.G. nr. 70/1994, privind rambursarea de TVA, suma de 3.703.467.000 ROL a fost eliberată în două tranşe, inculpatului P.I.T., care a părăsit ţara după încasarea acesteia.
În ce priveşte lipsa unei justificări reale care să dea dreptul la rambursare de TVA, actul de sesizare a invocat declaraţia inculpatului V.D., împrejurările relatate de acesta fiind în sensul că factura respectivă - invocată în precedent, întocmită în luna ianuarie 2004, dar antedatată decembrie 2003, ele coroborându-se şi cu cele arătate de martorul M.A., potrivit cărora inculpaţii P.I.T. şi V.D. s-au cunoscut în luna ianuarie 2004, precum şi cu cele conţinute în bilanţul contabil întocmit de martora V.G., în care nu se regăseşte cheltuiala de peste 22 miliarde ROL, către SC T.S. SRL Sibiu.
S-a mai reţinut rechizitoriul că factura falsă amintită nu era singura necesară şi suficientă, ca element de inducere în eroare pentru ca D.G.F.P. Dolj să ramburseze TVA-ul menţionat.
Pentru aceasta, respectiv pentru obţinerea ilicită a sumei, se impunea şi parcurgerea procedurii prevăzută de O.G. nr. 70/1997, activitate cu a cărei îndeplinire a fost delegată de către D.G.F.P. Dolj, inculpata S.P.G.
Cu deplină cunoştinţă de cauză şi reprezentarea integrală a încălcărilor legale la care s-a angajat, inculpata a întocmit o documentaţie necorespunzătoare realităţii din teren, care, în complementaritate cu factura amintită, a generat obligaţia de rambursare a TVA.
Modul în care inculpata şi-a încălcat cu ştiinţă atribuţiile de serviciu rezultă din procesul-verbal întocmit în acest sens, în care se omite prezentarea unor acte privind sediul social al SC M.C. SRL Craiova, declarat ca fiind cel din C.B. nr. 4.
Probele administrate au dovedit că adresa sediului arătat mai sus nu există în realitate, aspect ce trebuia neapărat constatat de inculpată, potrivit atribuţiilor sale de serviciu.
S-a mai susţinut că inculpata nu ar fi verificat şi identificat adresa respectivă, că în fapt verificarea ar fi efectuat-o la SC S. SRL Craiova, fără să motiveze însă această substituire a sediilor.
Totodată, i-a mai fost imputat inculpatei S.P.G. şi faptul că a ataşat ca documentaţie necesară rambursării de TVA, contractul autentificat în 30 ianuarie 2004, ce reprezintă o asociere în participaţiune cu SC B.D.I. BV, act despre care s-a susţinut că reprezintă însă un fals, că provine din actul real din 22 ianuarie 2004, legalizat la notarul public, însă pentru asocierea dintre SC C.I. SRL şi SC S. SRL Craiova.
Faptul că inculpata a cunoscut această substituire de acte se demonstrează fără echivoc pentru că actul fals menţionează ca parte în contract pe SC G.S.M. SRL Craiova, şi nu pe SC M.C. SRL Craiova, adică firma pe care o verifica şi despre care trebuia să informeze cu date exacte pentru a i se da curs favorabil cererii de rambursare a TVA-ului.
Într-un prim ciclu al procesului, Tribunalul Dolj, judecând ca instanţă de fond, confirmând învinuirile aduse prin actul de sesizare, s-a pronunţat prin Sentinţa penală nr. 489 din 4 octombrie 2006, condamnând pe fiecare dintre inculpaţii S.P.G. şi V.D., la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, cu aplicarea dispoziţiilor art. 71, art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen.
Prin Decizia penală nr. 202 din 2 noiembrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, au fost admise apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii S.P.G. şi V.D., a fost desfiinţată Sentinţa penală nr. 489 din 4 octombrie 2006 a Tribunalului Dolj, cu consecinţa trimiterii cauzei pentru rejudecare la aceeaşi instanţă de fond.
În rejudecare, s-a format Dosarul nr. 21079/63/2007, cauza fiind înregistrată pe rolul Tribunalului Dolj la data de 23 noiembrie 2007, cu primul termen de judecată la 10 decembrie 2007.
Verificându-şi competenţa, tribunalul, prin Sentinţa penală nr. 198 din 12 mai 2008, cu referire la dispoziţiile art. 42 C. proc. pen., şi-a declinat competenţa de soluţionare în favoarea Curţii de Apel Craiova, secţia penală.
Hotărând astfel, instanţa ce s-a desesizat a avut în vedere Adresa cu nr. x/2008 a Baroului Sibiu, din care rezultă că inculpatul V.D., începând cu 16 septembrie 2002, până la 1 noiembrie 2005, a fost suspendat din activitatea de avocat la cererea sa, iar această suspendare nu echivalează cu pierderea calităţii respective, cum, astfel rezultă din interpretarea dispoziţiilor art. 26 şi 27 din Legea nr. 51/2005, cât şi a dispoziţiilor prevăzute în art. 49 - 54, art. 58 - 61 din Statutul profesiei de avocat.
Totodată, tribunalul s-a raportat şi la dispoziţiile art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., cum astfel au fost modificate prin Legea nr. 79/2007.
Pe rolul Curţii de Apel Craiova, secţia penală, s-a format Dosarul nr. 1136/54/2008, cu primul termen de judecată la 1 iulie 2008.
La termenul din 18 noiembrie 2008, inculpatul V.D. a ridicat în discuţie excepţia de necompetenţă a Curţii de Apel Craiova, apreciind că, aşa cum rezultă din actele de la dosar, respectiv adresa eliberată de Baroul Sibiu, la data săvârşirii faptelor, era suspendat din calitatea de avocat, şi, prin urmare, competenţa de soluţionare revenea Tribunalului Dolj (stabilită după materie).
Apreciind că tribunalului îi revine competenţa de soluţionare, Curtea de Apel Craiova, prin Sentinţa penală nr. 215 din 18 noiembrie 2008, şi-a declinat competenţa, iar în baza art. 43 C. proc. pen., constatând intervenirea conflictului negativ, a scos de pe rol şi a înaintat Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie, pentru a hotărî potrivit art. 43 alin. (7).
Prin Încheierea nr. 397 din 3 martie 2009, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, luând în examinare conflictul negativ de competenţă ivit, a stabilit că în aplicarea dispoziţiilor art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curţii de Apel Craiova, secţia penală, îi revine competenţa de a soluţiona cauza privind pe inculpaţii V.D. şi S.P.G.
Într-un al doilea ciclu procesual, Curtea de Apel Craiova a reţinut următoarele:
1. Cu privire la inculpatul V.D.
La data de 7 noiembrie 2003, prin Actul adiţional la statutul SC G.S.M. SRL Craiova, inculpatul P.I.T. (condamnat definitiv prin Decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova la pedeapsa rezultantă de 10 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., în Dosarul nr. 25/63/2007, aflată în copie la fila 145 din dosarul de faţă), în nume propriu şi pentru S.R.D., asociat, pentru care avea procură specială, extinde obiectul de activitate al societăţii respective, operaţiune admisă prin Încheierea nr. 6377 din 19 noiembrie 2003, a Tribunalului Dolj.
Potrivit procesului-verbal al Adunării Generale a SC G.S.M. SRL Craiova, din data de 1 decembrie 2003, asociaţii acestei societăţi împuternicesc pe martora D.F. să reprezinte societatea în raporturile comerciale cu partenerii de afaceri, să întocmească şi să semneze contracte, astfel că la 9 decembrie 2003, D.F., în calitate de reprezentant al SC G.S.M. SRL Craiova, semnează contractul de asociere în participaţiune, fără număr, cu SC B.D.I. BV Belgia, reprezentată prin cetăţeanul luxemburghez J.J.L.
Acest contract avea ca obiect constituirea în comun de către cele două firme a unei fabrici de confecţii în zona Oltenia, iar pentru realizarea lui, aşa cum era prevăzut în Cap. IV, SC G.S.M. SRL Craiova urma să contribuie cu un teren în suprafaţă de 70.000 mp, situat „în zona Oltenia”, cu posibilităţi de branşare la apă, gaze şi energie electrică.
Totodată, SC G.S.M. SRL Craiova se obliga să încheie un contract de prestări servicii cu BC B.GMBH Austria, specializată în realizarea de programe soft, cu o sucursală a acesteia în România, pentru elaborarea în timp util a unui pachet de programe soft, necesar derulării procesului de producţie.
În contract era stipulat aportul SC B.D.I. BV Belgia, de 4.000.000 euro, eşalonat în patru tranşe, cât şi faptul că SC G.S.M. SRL Craiova, prin martora D.F., urma să se ocupe de administrarea societăţii şi ţinerea evidenţelor financiar-contabile.
Din cercetări a rezultat că respectivul contract invocat mai sus nu era real, el nefiind autentificat la BNP S.C., autentificat fiind actul din 22 ianuarie 2004, între SC C.I. SRL Craiova, având ca administrator pe P.I.T., şi SC S. SRL Craiova, având ca administrator pe D.F.
De asemenea, a rezultat că cetăţeanul luxemburghez, semnatar al contractului, nu figura în evidenţa Autorităţii pentru Străini - Biroul pentru Străini Dolj nici sub numele de J.J.L., prevăzut în contract, şi nici sub numele de W.J.J.L., prevăzut în documentul de identitate ataşat în copie la contract.
Mai mult, a mai rezultat că la contractul de asociere în participaţiune a mai fost ataşat şi un document intitulat „Deviz Estimativ obiectiv fabrică de confecţii, beneficiar SC B.D.I. BV”, întocmit de ing. Ş.D., în cuprinsul căruia se estima că valoarea totală a investiţiei se ridica la suma de 167,7 miliarde ROL.
Cercetările au mai stabilit că ing. Ş.D. nu a întocmit, semnat şi ştampilat acest contract, arătând că a întocmit pentru inculpatul P.I.T. o documentaţie tehnică, pentru obţinerea avizului O.J.C.G. Dolj, şi înscrierea în cartea funciară a imobilului din str. P., nr. 4, ce aparţinea respectivului inculpat.
La data de 13 ianuarie 2004, asociaţii SC G.S.M. SRL Craiova, respectiv P.I.T. şi S.R.D., hotărăsc retragerea asociatului P. şi cesionarea aportului său martorei D.F., numind-o, totodată, şi administrator cu drepturi depline, operaţiune ce este avizată prin Încheierea nr. 478 din 22 ianuarie 2004, a Tribunalului Dolj, prin care este admisă cererea de înscriere menţiuni şi autorizată modificarea actului constitutiv al SC G.S.M. SRL Craiova.
Totodată, se schimbă denumirea societăţii din SC G.S.M. SRL Craiova, în SC M.C. SRL Craiova, şi sediul acesteia din str. P. nr. 4, în C.B. nr. 4.
Pentru dovedirea schimbării societăţii la O.R.C. Dolj este prezentat contractul de închiriere înregistrat în 19 ianuarie 2004 la Administraţia Financiară, încheiat între S.F. şi D.F.
Cercetările au stabilit că acest contract este fals, întrucât contractul nu fusese înregistrat la organul fiscal, numărul respectiv nefiind atribuit, iar adresa din strada C.B. nr. 4 neexistând, la fel, neexistând nici persoana cu numele S.F., cu datele de identitate prevăzute în contractul respectiv.
La data de 22 ianuarie 2004, O.R.C. Dolj, emite certificatul de înregistrare menţiuni privind modificarea actului constitutiv al SC M.C. SRL Craiova, cererea de înscriere menţiuni la oficiu fiind depusă de inculpatul P.I.T., iar chitanţa prin care s-au plătit taxele aferente a fost achitată de D.F.
Verificările făcute au stabilit că în luna iunie 2003, SC T.S. SRL Sibiu, filială a firmei SC B.GMBH Austria, îşi înceta activitatea.
Această societate - SC T.S. SRL Sibiu, avea ca obiect de activitate prelucrarea de date de mică publicitate din ziare şi Internet, pe calculator, şi retransmiterea acestora pe Internet, iar reprezentantul său în România era un anume R.S., pe când administratorul era numita N.C.
Aceasta din urmă s-a ocupat de exportul bazei tehnico-materiale a firmei, respectiv a 25 de calculatoare şi accesorii, în India, tot ea ocupându-se şi de rezilierea contractelor de muncă ale angajaţilor.
Din Cipru, reprezentantul R.S. şi numita N.C. - administrator, au expediat prin fax, pe adresele tuturor avocaţilor din Baroul Sibiu, adrese prin care le solicitau disponibilitatea pentru lichidarea SC T.S. SRL Sibiu.
În final, cei doi s-au oprit asupra inculpatului V.D. (avocat în cadrul Baroului Sibiu), care a trimis un fax de răspuns în care îşi manifesta disponibilitatea să lichideze firma respectivă şi să îi stingă datoriile.
Între părţi s-a întocmit un contract, în limba română şi limba germană, purtând semnăturile lui R.S. şi a inculpatului V.D., prin contract acesta din urmă primea un mandat special, din care rezulta că avea drept sarcini lichidarea firmei SC T.S. SRL, în mod corespunzător şi în cel mai scurt timp, calcularea şi stingerea tuturor pretenţiilor legate de datoriile către terţi, pe baza sumei ce urma a fi recuperată de la bugetul de stat, dar şi să recupereze o creanţă existentă la D.G.F.P. Sibiu.
Acest mandat primit de inculpat este datat cu 1 august 2003, iar pentru realizarea sarcinilor prevăzute, V.D. a contactat-o SC T.S. SRL Sibiu, având în vedere necesitatea întocmirii bilanţului contabil pe anul 2003, cât şi a unei cereri de rambursare TVA, în cuantum de aproximativ 300.000.000 ROL, de la D.G.F.P. Sibiu, aferentă activităţilor anterioare ale societăţii.
Din cercetările efectuate, a rezultat că în luna decembrie 2003, inculpatul V.D. l-a cunoscut pe numitul M.A. (fost D.A.), reprezentant al SC A.M.C.U. SRL Sibiu, în compania căruia şi-a petrecut Revelionul 2003 - 2004.
Cunoscând că V.D. este mandatar al SC T.S. SRL Sibiu, inculpatul P.I.T. şi D.A., i-au solicitat acestuia să intermedieze o relaţie comercială între firmele lor, respectiv SC A.M.C.U. SRL Sibiu şi SC G.S.M. SRL Craiova, în sensul ca societatea inculpatului P.I.T. să se aprovizioneze prin intermediul SC T.S. SRL Sibiu, cu programe informatice, de la firma lui D.A., respectiv SC A.M.C.U. SRL Sibiu.
Deşi nu avea mandat pentru derularea unor relaţii comerciale, şi fără ştirea reprezentantului R.S. şi a administratorului N.C., inculpatul V.D. a acceptat propunerea, iar în acest sens, în cursul lunii ianuarie 2004, a întocmit două contracte de prestări servicii.
Primul contract, antedatat cu data de 16 decembrie 2003, intervenit între SC A.M.C.U. SRL Sibiu, prin delegat C.I., şi SC T.S. SRL Sibiu, prin mandatar V.D., având ca obiect introducerea şi transmiterea de date pe calculator, realizarea pentru furnizarea de programe pentru funcţionarea şi supravegherea procesului de producţie, semnat de inculpat (semnătură însuşită de acesta), însă nesemnat de martorul C.I., acesta susţinând că nu ştie nimic de existenţa actului respectiv.
Corelativ, în baza acestui contract s-a emis de către SC A.M.C.U. SRL Sibiu, factura antedatată 16 decembrie 2002, având ca obiect servicii contract 570.000 euro, în valoare de 22.914.000.000 ROL, din care TVA 3.658.537.000 ROL.
Mai mult, a rezultat din cercetări că această factură nu a fost întocmită de către C.I., care nici nu a semnat-o, ci de inculpatul P.I.T., care a semnat la rubrica „semnătura furnizorului”, cum astfel a stabilit concluzia raportului de expertiză grafică, însă de primirea acesteia a semnat inculpatul V.D.
Aceleaşi verificări au mai stabilit că obiectul principal de activitate al SC A.M.C.U. SRL Sibiu îl constituia fabricarea de dale din beton, dar şi că această firmă nu a avut nicio activitate de la înfiinţarea sa.
Cel de-al doilea contract a fost încheiat în aceeaşi zi, având ca obiect prestări servicii, purtând data de 17 decembrie 2003, el intervenind între SC T.S. SRL Sibiu, prin mandatar V.D., şi SC G.S.M. SRL Craiova, SC B.D.I. BV, reprezentată prin J.J.L., din cercetări rezultând că acest contract a fost semnat din partea SC G.S.M. SRL Craiova de către inculpatul P.I.T., iar din partea SC T.S. SRL Sibiu, de către inculpatul V.D.
Totodată, a mai rezultat că au fost identificate două exemplare ale contractului mai sus amintit, unul în original, purtând semnăturile şi ştampilele aplicate de inculpaţii V.D. şi P.I.T., iar celălalt, existent în xerocopie, care poartă în plus şi impresiunea unei ştampile, redactată într-o limbă străină, cu o semnătură aplicată la rubrica SC G.S.M. SRL şi SC B.D.I. BV.
În baza acestui contract, inculpatul V.D. a emis factura fiscală antedatată 17 decembrie 2003, către SC G.S.M. SRL Craiova, având ca obiect „servicii conform contract 577.000 euro”, în valoare de 23.195.400.000 ROL, din care TVA 3.703.467.000 ROL.
S-a demonstrat prin analiza grafică că factura amintită este întocmită de inculpatul V.D., care a semnat la rubrica „furnizor”, iar semnătura de la rubrica „de primire”, îi aparţine inculpatului P.I.T.
În declaraţiile sale la urmărirea penală, inculpatul V.D. a arătat că a procedat la antedatarea contractelor mai sus arătate, cât şi a facturilor emise în baza acestora din urmă, la rugămintea lui P.I.T., care ar fi motivat că doreşte să le înregistreze în contabilitatea societăţii sale, în vederea deducerii unor impozite.
Mai mult, inculpatul V.D. a recunoscut că pentru redactarea contractelor a primit de la inculpatul P.I.T. suma de 300 euro, şi că mai urma să primească suma de 7.000 euro, drept comision.
A mai rezultat din probatoriu că SC A.M.C.U. SRL Sibiu nu avea angajaţi, dar mai mult, nu avea nici posibilitatea tehnică de a întocmi şi livra acest pachet de programe informatice, societatea respectivă nederulând niciun fel de activitate de la data înfiinţării.
În declaraţia sa de la urmărirea penală, inculpatul V.D. declară că în mod cert, atât cele două acte adiţionale, cât şi cele două facturi de stornare nu poartă date reale, iar că prin emiterea facturilor nu a avut reprezentarea că îl va ajuta pe inculpatul P.I.T. să obţină o rambursare ilegală de TVA, dându-şi, totodată, seama că şi-a depăşit mandatul încheiat cu R.S.
În condiţiile deja create, la sfârşitul lunii ianuarie 2004, SC G.S.M. SRL Craiova nu mai exista, din 22 ianuarie 2004 schimbându-şi denumirea în SC M.C. SRL Craiova.
La 23 ianuarie 2004, inculpatul P.I.T. depune la D.G.F.P. Dolj decontul de TVA al SC G.S.M. SRL Craiova, înregistrat sub nr. y, din conţinutul căruia rezulta că societatea respectivă a achiziţionat bunuri, servicii, destinate realizării de operaţiuni care se deduc, în valoare de 19.491.933.000 ROL, fără TVA, în document consemnându-se că societatea înregistrează un TVA de rambursat, în luna de raportare, în sumă de 3.703.467.000 ROL.
De subliniat că la data depunerii decontului aferent lunii decembrie 2003, SC G.S.M. SRL Craiova nu mai exista, iar la aceeaşi dată, la D.G.F.P. Dolj, se înregistrează cererea de rambursare a TVA, făcută de SC M.C. SRL, sub nr. z, prin care administratorul societăţii, martora D.F., solicită rambursarea TVA-ului, în cuantum de 3.698.467.000 ROL, aferentă lunii decembrie 2003, document ce a fost însă scris de inculpatul P.I.T. şi semnat de D.F., fapt recunoscut de aceasta din urmă.
La aceeaşi dată, de 23 ianuarie 2003, cererea de rambursare a TVA-ului înaintată la Direcţia Controlului Fiscal Dolj este repartizată spre soluţionare inculpatei S.P.G., consilier în cadrul organului fiscal.
Situaţia de fapt reţinută, existenţa faptelor inculpatului, participaţia acestuia, au fost demonstrate de un probatoriu constând în înscrisurile depuse la dosar, acestea coroborate cu declaraţiile martorilor N.C., V.I., D.F., Ş.D., P.I., G.L., cu cele stabilite prin procesele-verbale de verificare financiar-contabilă, prin concluziile expertizelor judiciare administrate, şi parţial cu cele declarate de inculpat pe parcursul procesului.
Acesta din urmă, deşi şi-a asumat situaţia de fapt desprinsă din analiza probatoriului, şi-a afirmat nevinovăţia în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse.
În drept, Curtea a apreciat că activitatea infracţională a inculpatului V.D., consumată în împrejurările mai sus descrise, constând în aceea că, deşi avea un mandat limitat de reprezentare a SC T.S. SRL Sibiu, a întocmit în fals documente şi a angajat această societate în relaţii comerciale, pentru a-l ajuta pe inculpatul P.I.T. să obţină o rambursare ilegală de TVA, în sumă de 3.703.467.000 ROL, întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave şi fals în înscrisuri sub semnătură privată, fapte prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen. şi art. 290 C. pen., pentru care inculpatul a fost condamnat, cum astfel se va vedea în continuare.
La individualizarea judiciară a pedepselor ce au fost aplicate inculpatului pentru cele două infracţiuni săvârşite au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite, decurs din urmările produse, cât şi din împrejurările de comitere, pe de o parte, dar şi unele elemente ce privesc pe făptuitor, relativ sincer în raport cu învinuirile ce i-au fost aduse, necunoscut cu antecedente penale, cu o bună conduită anterioară faptelor, prezent şi cooperant în cele două faze ale procesului, împrejurări cărora le va fi recunoscut un caracter judiciar atenuant, cu efectul prevăzut de art. 76 C. pen., în planul stabilirii sancţiunilor.
Pe perioada prev. de art. 71 alin. (1), (2) C. pen., acestui inculpat i-au fost interzise drepturile prev. de art. 64 alin. (1) lit. a) teza II-a şi lit. b) C. pen.
Constatându-se că acesta a fost arestat preventiv în perioada 10 februarie 2005 - 19 august 2005, cu referire la dispoziţiile art. 88 alin. (1) C. pen., din pedeapsa rezultantă aplicată s-a dedus perioada mai sus arătată.
2. Cu privire la inculpata S.P.G.
În esenţă, aşa cum a rezultat din expozitivul actului de sesizare, învinuirile aduse acestei inculpate constau în aceea că, după ce i-a fost repartizată spre soluţionare cererea de rambursare a TVA-ului, făcută de inculpatul P.I.T., însă semnată de martora D.F., aceasta a atestat în actul de control întocmit şi înregistrat sub în 5 februarie 2004, date nereale (sediul societăţii, documente contabile ş.a, cunoscând că sunt falsificate), ajutându-l astfel pe P.I.T. să obţină rambursarea TVA-ului, în suma arătată mai sus.
S-a apreciat, în consecinţă, că activitatea infracţională a inculpatei întruneşte conţinutul constitutiv al infracţiunilor de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fals intelectual şi uz de fals, fapte prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3), (5) C. pen., art. 289 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 321 NCP) şi art. 291 C. pen.
Sub aspectul săvârşirii infracţiunii de complicitate la înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, fapte prev. de art. 26 rap. la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., învinuirea adusă inculpatei nu se susţine, pentru considerentele arătate în continuare.
La înşelăciunea prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen. (este cu consecinţe deosebit de grave când, potrivit art. 146 C. pen., prin aceasta se produce o pagubă mai mare de două miliarde ROL), elementul material se realizează printr-o acţiune de inducere în eroare, dar şi printr-o acţiune de menţinere în eroare, acţiuni ce trebuie să se consume cu prilejul încheierii sau executării unei tranzacţii.
Totodată, se justifică a fi subliniat faptul că menţinerea în eroare - ca acţiune ce constituie elementul material al faptei, trebuie să aibă rol determinant în încheierea sau executarea tranzacţiei.
Sub aspect subiectiv, făptuitorul îşi dă seama că desfăşoară o activitate de inducere în eroare şi că prin aceasta pricinuieşte o pagubă, urmare a cărei producere o doreşte.
În sensul art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP), complicele este persoana care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală.
Intenţia complicelui constă în voinţa sa de a săvârşi acte materiale caracteristice complicităţii, el ştiind că ajută sau înlesneşte la săvârşirea faptei, cunoaşte activitatea autorului şi prevede rezultatul, iar, mai mult, are conştiinţa că prin activitatea sa contribuie la săvârşirea de către autor a faptei - implicit şi la producerea rezultatului - şi voieşte să desfăşoare acea activitate.
În situaţia de faţă, inculpata S.P.G., căreia actul de sesizare îi atribuie calitatea de complice la fapta de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave, prev.de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., săvârşită de autorul P.I.T., potrivit fişei postului, îndeplinea în cadrul D.G.F.P. Dolj - Direcţia Controlului Fiscal, funcţia de consilier economic (funcţionar public), iar între atribuţiile, competenţele şi răspunderile ce-i reveneau, amintim pe următoarele: verifica realitatea declaraţiilor, corectitudinea şi exactitatea îndeplinirii obligaţiilor fiscale de către contribuabili, stabilind majorări de întârziere pentru neplata în termen; verifica contribuabilii privind respectarea dispoziţiilor legale de organizare şi de desfăşurare a activităţilor economice producătoare de venituri impozabile; verifica modul de respectare a prevederilor legislaţiei contabile şi fiscale; verifica documente, înscrisuri, evidenţe contabile ale unităţilor controlate, necesare realizării obiectului controlului; organiza acţiuni de control încrucişat privind justificarea provenienţei produselor supuse autorizării; verifica bilanţurile contabile şi conturile de profit şi pierderi sub aspectul respectării obligaţiilor fiscale şi concordanţa datelor înscrise în acestea, cu cele din contabilitate; în cadrul controalelor efectuate pentru rambursarea TVA, răspundea pentru exactitatea datelor verificării şi sumele propuse pentru care contribuabilul are drept de rambursare; colabora cu celelalte structuri ale D.G.F.P., cu organele M.I, cele de cercetare penală, instanţele judiciare, în vederea cunoaşterii şi aprofundării mecanismelor fraudării bugetului de stat, prevenirii şi diminuării evaziunii fiscale.
Limitele de competenţă, potrivit aceleiaşi fişe a postului, erau în sensul că efectua, în baza ordinelor de deplasare aprobate de conducerea Direcţiei Controlului Fiscal, verificări la contribuabili şi întocmea acte de control.
Din probatoriu a rezultat că, în urma efectuării inspecţiei fiscale, în perioada 26 ianuarie 2004 - 4 februarie 2004, inculpata s-a deplasat la sediul SC S. SRL Craiova, str. P., nr. 2, societate al cărei asociat era martora D.F., aceasta având şi calitatea de administrator şi asociat la SC M.C. SRL Craiova, cu sediul social în C.B., nr. 4, pentru a verifica modul de calculare, înregistrare şi virare a obligaţiilor la buget de stat.
În declaraţiile sale, S.P.G. a susţinut că nu era în sarcina sa să facă o verificare faptică în teren la sediul societăţii a elementelor mai sus arătate, ci doar o verificare a înscrisurilor prezentate, sens în care a subliniat că nu avea datoria să verifice autenticitatea înscrisurilor ce i se prezentau.
Din documentele respective se desprindea faptul că sediul social al societăţii SC M.C. SRL Craiova era în C.B., iar după ce s-a deplasat la această adresă, a constatat inexistenţa sediului verificat.
După ce s-a întors la D.G.F.P. Dolj, inculpata a controlat în baza de date sediul societăţii ce urma a fi verificată, stabilind că aceasta figurează cu sediul în str. P., nr. 2, din Craiova, adresă ce era trecută şi pe decontul de TVA.
Întrebându-l pe inculpatul P.I.T. cu privire la sediul social al societăţii, acesta i-a prezentat actele constitutive şi alte acte adiţionale, inclusiv contractul de muncă, ce atesta calitatea sa de director al societăţii ce făcea obiectul controlului fiscal.
Cu această ocazie, inculpatei i-a fost prezentat şi contractul de închiriere asupra sediului societăţii, contract ce era înregistrat la Direcţia Finanţelor Publice.
Referitor la actele financiar-contabile ale societăţii, inculpatul P.I.T. i-a spus lui S.P.G. că se află la biroul contabilei, martora V.G., ce se afla în clădirea în care funcţiona şi restaurantul „C.A.” din Craiova.
Pentru a fi căutată de reprezentantul legal al societăţii, martora D.F., în vederea verificării actelor ce susţineau cererea de restituire a TVA-ului, inculpata i-a lăsat lui P.I.T. un număr de telefon la care să fie căutată.
A mai rezultat că verificarea actelor ce însoţeau cererea de rambursare a făcut-o în biroul contabilei societăţii, martora V.G., iar cu această ocazie inculpata a identificat pe administratorul societăţii SC M.C. SRL Craiova, martora D.F., căreia i-a solicitat buletinul de identitate, precum şi o declaraţie olografă, obligatorie, cu privire la documentele puse la dispoziţie în susţinerea cererii de rambursare.
Totodată, inculpata a mai solicitat administratorului societăţii şi copii după actele ce i-au fost prezentate, actul de control întocmit de inculpată şi înregistrat sub în 5 februarie 2004 a fost încheiat de aceasta în biroul său din cadrul D.G.F.P. Dolj, unde, împreună cu şefa de serviciu şi directorul coordonator, a analizat toate documentele, împreună concluzionând că operaţiunea era cu drept de deducere de TVA.
În cadrul verificărilor s-a constatat că societatea SC G.S.M. SRL Craiova şi SC M.C. SRL Craiova erau una şi aceeaşi societate, denumirea de SC G.S.M. SRL fiind denumirea veche a societăţii.
Inculpata a mai susţinut că atunci când P.I.T. i-a prezentat contractul în participaţiune intervenit între SC M.C. SRL şi firma străină (SC B.D.I. BV), şi-a făcut notiţe de pe actele respective, despre date şi numere de contract, despre încheierile judecătoreşti pronunţate, asta pentru că actele ce i-au fost prezentate erau în original.
Cu acea ocazie, inculpatul P.I.T. i-a prezentat şi un alt contract, însă fără să îşi amintească ce obiect şi ce părţi avea, însă, din eroare, în actul de control, a trecut şi acest număr de contract, făcând menţiunea că anexează şi contractul de asociere în participaţiune cu SC B., fapt pe care l-a şi îndeplinit.
Inculpata s-a apărat în sensul că acest contract de asociere în participaţiune, ataşat la actul de control, în copie, nu constituia un act de care să depindă admiterea cererii de rambursare a TVA-ului, decizia fiind luată de către directorul coordonator.
Prin urmare, situaţia de fapt reţinută în urma valorificării probatoriului, mai sus sintetizată, nu a impus instanţei convingerea că inculpata, sub aspect subiectiv, a avut conştiinţa că prin activitatea sa contribuie la săvârşirea de către autor a infracţiunii de înşelăciune în dauna statului, implicit la producerea pagubei (cu consecinţe deosebite de grave), activitatea sa infracţională vizând, mai degrabă îndeplinirea defectuoasă a îndatoririlor de serviciu (acelea atribuite de lege, în calitatea sa de funcţionar public, fost consilier în cadrul D.G.F.P. Dolj), element material specific laturii obiective a infracţiunii de abuz în serviciu contra intereselor publice, în forma agravată prev. de art. 2481 C. pen. (eventual, neglijenţă în serviciu, în forma agravată prev. de art. 249 alin. (2) C. pen.).
Întrucât au caracter subsidiar, aceste infracţiuni referitoare la serviciu nu au putut pot fi reţinute faţă de inculpată, câtă vreme celelalte două fapte pentru care a fost trimisă în judecată, acelea prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen., săvârşite cu intenţie indirectă, sunt demonstrate de ansamblul probelor.
Astfel, faptele inculpatei care, în calitatea sa de funcţionar cu atribuţiuni de organ fiscal obligat să verifice veridicitatea şi exactitatea actelor ce au făcut obiectul inspecţiei fiscale, a atestat în actul de control întocmit în acest sens, înregistrat la D.G.F.P. Dolj sub în 5 februarie 2004, împrejurări necorespunzătoare adevărului, vizând aspecte ce privesc sediul societăţii controlate, cât şi unele documente despre care cunoştea că sunt falsificate - cum astfel a rezultat din situaţia de fapt reţinută, şi prezentarea acestor împrejurări necorespunzătoare conducerii D.G.F.P. Dolj, în cadrul documentaţiei ce a stat la baza unei rambursări ilegale de TVA către inculpatul P.I.T., s-a constatat că întrunesc conţinutul constitutiv al infracţiunilor de fals intelectual şi uz de fals, prev. de art. 289 şi art. 291 C. pen., pentru care aceasta urmează a fi condamnată.
La individualizarea pedepselor pentru cele două infracţiuni săvârşite, au fost avute în vedere criteriile înscrise în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social concret al acestora, desprins din urmările produse şi din modul de acţionare adoptat, pe de o parte, dar şi unele elemente ce privesc pe inculpată, necunoscută cu antecedente penale, şi cu atitudine sinceră în raport cu învinuirile aduse.
Întrucât s-a apreciat că scopurile pedepsei pot fi atinse şi fără executarea efectivă, Curtea a aplicat, în privinţa inculpatei, dispoziţiile art. 81 C. pen., în baza cărora a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, pe durata prev. de art. 82 C. pen., cu arătarea consecinţelor ce decurg potrivit art. 83 C. pen.
Adoptând soluţia mai sus arătată, cu privire la cei doi inculpaţi, Curtea, pe cale de consecinţă, a apreciat că excepţia nulităţii absolute a tuturor actelor de urmărire penală, invocată de inculpaţi prin apărătorii lor, nu poate fi primită.
Astfel, s-a susţinut că prin rechizitoriu, Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj a dispus trimiterea în judecată a celor doi inculpaţi, pentru săvârşirea infracţiunilor ce au făcut obiectul judecăţii în cauza de faţă, acela prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) (pentru fiecare), art. 290 C. pen., cu privire la V.D., art. 289 şi art. 291 C. pen., cu privire la S.P.G.
S-a mai motivat că, în conformitate cu dispoziţiile art. 209 alin. (3) C. proc. pen., urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de către procuror, în cazul infracţiunilor prev. de art. 281 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., iar că potrivit acestui text de lege, curtea de apel judecă în primă instanţă infracţiunile săvârşite de avocaţi.
Totodată, s-a susţinut că potrivit art. 209 alin. (4) C. proc. pen., este competent să efectueze urmărirea penală, în cazurile prev. de art. 209 alin. (3), „procurorul de la parchetul corespunzător instanţei care, potrivit legii, judecă în prima instanţă cauza”.
S-a concluzionat că în cauza de faţă urmărirea penală trebuia efectuată de către un procuror din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova, iar nu de către unul din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj, situaţie ce antrenează nulitatea prev. de art. 197 alin. (2), (3) C. proc. pen.
Excepţia invocată de către inculpatul V.D., însuşită şi de către coinculpata S.P.G., cu ocazia dezbaterilor, nu a putut fi primită, pentru următoarele argumente, de principiu.
Litera b) de la pct. 1 al art. 281 C. proc. pen. a fost modificată prin Legea nr. 79/2007, iar până la data intervenirii acestei modificări, competenţa de soluţionare a faptelor privindu-i pe avocaţi revenea judecătoriei, în cazul de faţă, faptele inculpatului V.D. fiind săvârşite în anul 2004.
Mai mult, iniţial, competenţa de soluţionare a cauzei atribuită tribunalului s-a făcut după materie, în sensul art. 146 C. pen., faptele de complicitate la înşelăciune prev. de art. 26 raportat la art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (5) C. pen., pentru care a fost sesizată instanţa, erau producătoare de consecinţe deosebit de grave, paguba reţinută în urma săvârşirii faptei de către autorul P.I.T., fiind mai mare de 200.000 RON.
Prin urmare, procurorul care a efectuat urmărirea penală, la data începerii acesteia, era unul corespunzător în sensul art. 209 alin. (3), (4) C. proc. pen.
Rezolvând latura civilă a cauzei, Curtea a constatat că D.G.F.P. Dolj, în numele Statului Român, reprezentat de A.N.A.F. - Bucureşti, s-a constituit parte civilă, solicitând obligarea celor doi inculpaţi, în solidar, cu partea responsabilă civilmente SC M.C. SRL Craiova, la plata sumelor de:
- 976.026 RON, compusă din suma de 351.907 RON, debit - TVA, 581.528 RON - dobânda aferentă TVA şi 42.591 RON - penalităţi de întârziere aferente TVA (accesorii calculate până la 15 mai 2009);
- obligarea în continuare la plata accesoriilor aferente sumei de 351.907 RON - debit TVA, începând cu data de 15 mai 2009, până la data stingerii sumei datorate, conform cu dispoziţiile art. 119, 120 C. proc. fisc.
Examinând acţiunea civilă formulată, în raport de dispoziţiile art. 14 alin. (1), (3) lit. a) şi b), art. 346 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 998, 999 C. civ., Curtea a apreciat că aceasta este fondată, în parte, şi doar faţă de inculpatul V.D., acesta fiind obligat la plata sumei de 644.808 RON (stabilită prin Sentinţa penală nr. 247 din 28 mai 2007 a Tribunalului Dolj, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 197 din 29 octombrie 2007 a Curţii de Apel Craiova, privind pe inculpatul P.I.T.), reprezentând despăgubiri civile, cu dobânzi şi penalităţi calculate, potrivit legii, până la plata efectivă.
Totodată, cu referire la dispoziţiile art. 348 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false întocmite de inculpaţi, respectiv: contractul din 16 decembrie 2003, factura din 16 decembrie 2003, contractul dintre SC T.S. SRL Sibiu şi SC G.S.M. SRL Craiova din 17 decembrie 2003, factura fiscală din 17 decembrie 2003, decontul de TVA nr. y din 23 ianuarie 2004, actul de control înregistrat la 5 februarie 2004, actul adiţional din 6 aprilie 2004.
Împotriva acestei sentinţe, a formulat cerere de revizuire condamnatul V.D., întemeiată pe dispoziţiile art. 394 lit. a) C. proc. pen.
În motivarea cererii, s-a arătat că sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 394 lit. a) C. proc. pen., respectiv faptele sau împrejurările noi invocate să nu fi fost cunoscute de instanţă; s-a solicitat în revizuire ascultarea autorului faptei de înşelăciune, respectiv a numitului P.I.T., prin comisie rogatorie internaţională, acesta fiind arestat în Venezuela; a mai arătat că fapta sau împrejurarea nou invocată ar putea duce în speţă la o soluţie de achitare.
Prin referatul întocmit în cauză de procurorul din cadrul Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Craiova s-a reţinut că motivele invocate în cererea de revizuire nu se încadrează în niciunul din cazurile prev. de art. 394 C. proc. pen.; s-a mai arătat că audierea inculpatului P. ar însemna o suplimentare şi o prelungire a probaţiunii, ceea ce excede cadrului procesual al revizuirii. S-a mai arătat că nu există indicii că numitul P.I.T. s-ar afla în Venezuela şi că ar fi posibilă audierea sa.
Prin Sentinţa penală nr. 106 din 8 iunie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a respins, ca inadmisibilă, cererea de revizuire formulată de condamnatul V.D. privind Sentinţa penală nr. 94 din 27 aprilie 2010, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 776/54/2009.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs revizuentul V.D., solicitând admiterea recursului, casarea hotărârii atacate şi, rejudecând, reducerea pedepsei.
Examinând hotărârea atacată în raport de criticile formulate de revizuent, cât şi de dispoziţiile art. 3856 C. proc. pen., se constată că recursul este nefondat, pentru considerentele ce urmează:
Soluţia de respingere a cererii de revizuire pronunţată de instanţa de fond este legală şi temeinică, conformându-se dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen.
În sensul dispoziţiilor art. 394 C. proc. pen., revizuirea este o cale extraordinară de atac împotriva unor hotărâri judecătoreşti definitive şi nu poate fi exercitată decât în limita expresă şi imperativă a cazurilor arătate în text.
Cererea de revizuire întemeiată pe o apărare cunoscută de instanţă sau pe o reapreciere a unor probe deja administrate în cauză sau apreciere asupra unei apărări cunoscute nu îndeplineşte condiţiile cerute expres de lege.
În consecinţă, în mod corect instanţa a respins cererea de revizuire întrucât nu a constatat existenţa unor fapte probatorii noi, necunoscute de instanţă în cauză, în revizuire nefiind posibilă nicio readministrare a probelor şi nicio prelungire a probatoriului, aşa cum a solicitat condamnatul pe această cale procesuală.
Drept urmare, nu se constată motive nici de casare a hotărârii atacate şi nici de admitere a cererii de revizuire, aspect sub care criticile formulate de condamnat sunt nefondate, iar recursul declarat se va respinge ca atare, conform dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 189 alin. (1) C. proc. pen., recurentul va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de revizuentul V.D. împotriva Sentinţei penale nr. 106 din 8 iunie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-revizuent la plata sumei de 400 RON, cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi 8 noiembrie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 3992/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 3964/2011. Penal → |
|---|
