ICCJ. Decizia nr. 4094/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011


R O M Â N I A

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE Şl JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4094/2011

Dosar nr. 2293/109/2008

Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă;

Prin sentinţa penală nr. 127 din 20 aprilie 2010, Tribunalul Argeş în baza art. 11 pct. 2 lit. b) rap. la art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen., a încetat procesul penal privind pe inculpatul S.F., pentru infracţiunea prevăzută de art. 291 C. pen., prin decesul inculpatului.

S-a constatat prejudiciul recuperat.

Cheltuielile judiciare au rămas în sarcina statului.

A fost condamnat inculpatul I.O.M., la: 2 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de influenţă în formă continuată, prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.; 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de fals în înscrisuri sub semnătură privată în formă continuată, prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi a fost aplicată inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar potrivit art. 862 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 7 ani.

Pe durata termenului de încercare, inculpatul a fost obligat să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la litera a) -să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, potrivit programului ce va fi stabilit de acest serviciu.

S-a atras atenţia inculpatului cu privire la dispoziţiile art. 864 C. pen.

S-a constatat recuperat prejudiciul, în ce priveşte creditul contractat de acest inculpat.

În continuare, tribunalul i-a condamnat pe inculpaţii: B. (B.) F.C., B.D.C., Z.P.E., N.D.l., B.M.C., P.D., B.B., D.E., A.S.L., I.C.M. şi C.F.R. la:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (30 C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpaţilor pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor, iar potrivit art. 862 C. pen., s-au fixat termene de încercare de câte 6 ani, pentru fiecare inculpat.

S-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 863 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la litera a), să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, potrivit programului ce va fi stabilit de acest serviciu.

S-a atras atenţia inculpaţilor cu privire la dispoziţiile art. 86/4 C. pen.

A fost condamnat şi inculpatul G.l.B. la:

- 3 ani închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen.;

- 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen.

În baza art. 33 şi 34 C. pen., s-au contopit pedepsele şi s-a aplicat inculpatului pedeapsa cea mai grea, de 3 ani închisoare.

În baza art. 861 C. pen., s-a dispus suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, iar potrivit art. 862 C. pen., s-a fixat termen de încercare de 5 ani.

S-a dispus ca, pe durata termenului de încercare, inculpatul să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86/3 alin. (1) C. pen., iar cu privire la cea prevăzută la litera a), să se prezinte la Serviciul de Probaţiune de pe lângă Tribunalul Argeş, potrivit programului ce va fi stabilit de acest serviciu.

S-a atras atenţia inculpatului cu privire la art. 864 C. pen.

S-a constatat prejudiciul recuperat.

Au fost condamnaţi inculpaţii N.D.I., M.l. şi M.G., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen., la 3 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepselor.

În baza art. 82 C. pen., s-au fixat termene de încercare de câte 2 ani şi 3 luni pentru fiecare inculpat.

S-a atras atenţia inculpaţilor asupra disp.art. 83 C. pen.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la art. 10 alin. (1) lit. b1 C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., au fost achitaţi inculpaţii: I.C.M., G.M., M.A.G., V.M.B., N.G., G.A., R.G.E., M.G.C. şi M.V., pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen.

În baza art. 91 lit. c) C. pen., s-a aplicat inculpaţilor sancţiunea administrativă a amenzii, în cuantum de câte 50 lei pentru fiecare inculpat.

S-au constatat recuperate prejudiciile cauzate de inculpaţi.

A fost condamnat inculpatul A.G. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzută de art. 291 C. pen., la 6 luni închisoare.

În baza art. 85 C. pen., s-a dispus anularea suspendării condiţionate a executării pedepsei de 1 an şi 6 luni închisoare, aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (3) şi (4) C. pen., cu aplic. art. 74 şi 76 C. pen., prin sentinţa penală nr. 536 din 10 martie 2006 a Judecătoriei Baia Mare, definitivă prin Decizia penală nr. 709 din 04 decembrie 2006 pronunţată de Curtea de Apel Cluj şi a fost contopită această pedeapsă cu pedeapsa aplicată prin prezenta sentinţă, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 an şi 6 luni închisoare.

În baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiţionată a executării pedepsei, iar în baza art. 82 C. pen. s-a fixat termen de încercare de 3 ani şi 6 luni.

S-a atras atenţia inculpatului asupra art. 83 C. pen.

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., art. 998 şi 1003 C. civ., a fost obligat inculpatul B.B., în solidar cu inculpatul l.O.M. la 1.282,02 lei despăgubiri civile plus dobânzile aferente, către partea civilă SC U.C.T.B. SA Bucureşti, cu sediul în sector 1, Bucureşti şi la 11.358,24 lei plus dobânzile aferente, către partea civilă SC A.T.A. SA Bucureşti, cu sediul în sector 1, Bucureşti.

A fost obligat inculpatul l.O.M. la plata de despăgubiri, în solidar cu următorii inculpaţi: cu inculpatul B. (B.) F.C., la 20733,13 lei plus dobânzile aferente; cu inculpatul B.D.C., la 12.000 lei, plus dobânzile aferente; cu inculpatul Z.P.E. la 25.613,45 lei, plus dobânzile aferente; cu inculpatul N.D.l. la 23.321,72 lei plus dobânzile aferente; cu inculpatul B.M.C. la 318,86 lei plus dobânzile aferente; inculpatul P.D. la 17.254, 77 lei plus dobânzile aferente; cu inculpata D.E. la 19.146, 63 lei, plus dobânzile aferente; cu inculpatul A.S.L. la 23.812, 73 lei plus dobânzile aferente; cu inculpatul I.C.M. la 270,03 lei plus dobânzile aferente; cu inculpatul C.F.R. la 15.259, 99 lei, plus dobânzile aferente; cu inculpatul N.E.D.I. la 202, 68 lei plus dobânzile aferente; cu inculpata M.l. la 6.886, 32 lei, plus dobânzile aferente; cu inculpatul M.G. la 2.023, 84 lei plus dobânzile aferente; cu inculpatul A.G. la 3.521, 45 euro sau echivalentul în lei la data plăţii, plus dobânzile aferente, către partea civilă SC U.C.T.B. SA Bucureşti.

În baza art. 191 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligat fiecare inculpat la plata cheltuielilor judiciare către stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut, în esenţă, că în luna iulie 2005, inculpatul M.O.M., având nevoie de bani, a completat actele necesare obţinerii unui credit, semnând în fals, cu date nereale, contractul de muncă şi adeverinţa de salariat, din care rezultă calitatea sa de angajat la SC C.S.C. SRL Piteşti. Deşi nu avea raporturi de muncă contractuale cu această unitate, ci era preşedinte onorific la organizaţia respectivă, a completat dosarul de creditare semnând documentele necesare, în calitate de director. în baza actelor false utilizate, inculpatul a obţinut de la Banca „I.T." Agenţia „M.” Piteşti, creditul de 5.000 euro.

Cu această ocazie, a cunoscut-o pe numita P.D., şefa agenţiei bancare şi, sesizând existenţa posibilităţii obţinerii cu uşurinţă de credite de la această unitate bancară, inculpatul s-a gândit că ar putea extinde această activitate, împreună cu sus-numita, care aviza operaţiunile de creditare; astfel, a început acţiunea de falsificare de acte necesare obţinerii frauduloase de credite şi pentru alte persoane fizice, în schimbul unor comisioane.

Pentru activitatea desfăşurată, inculpatul primea o sumă de bani, pe care o împărţea cu şefa agenţiei bancare, învinuita P.D., cu privire la care procurorul a dispus disjungerea cauzei, în vederea continuării cercetărilor.

Falsurile constau în întocmirea fictivă de contracte de muncă şi adeverinţe de salariat pentru solicitanţii de credite, fără ca beneficiarii creditelor să fi avut calitatea de angajaţi în muncă, urmate de aprobarea şi acordarea creditării în aceste condiţii, cu ştiinţa numitei P.D. şi a altor angajaţi de la Banca „I.T." Agenţia „M.” Piteşti.

În prima fază, aceste falsuri erau realizate ca şi când documentele erau emise de C.S. „C." Piteşti; ulterior, pentru a distrage atenţia - dat fiind numărul mare de beneficiari „angajaţi" la C.S. „C.", inculpatul a intrat în posesia amprentelor ştampilelor SC M. SRL şi SC G.T. SRL şi a aplicat aceste însemne pe adeverinţa de salariu şi pe fotocopia contractului de muncă, pentru a crea o aparenţă de legalitate actelor depuse.

În acest mod, inculpatul l.O.M. a lăsat să se înţeleagă că are influenţă asupra unor funcţionari din unitatea bancară, pretinzând şi primind de la un număr de 25 persoane suma de 48.050 lei, după cum urmează.

În luna ianuarie 2006, inculpatul S.F. a semnat actele prezentate de inculpatul l.O.M. şi a fost informat că, din suma obţinută, trebuie să achite inculpatului sus-numit suma de 3.500 lei, reprezentând comisionul pentru întocmirea dosarului de creditare şi pentru operativitatea obţinerii creditului.

În realitate, actele din dosarul de creditare au fost întocmite în fals de inculpatul l.O.M., iar în baza actelor false eliberate în numele SC G.T. SRL, inculpatul S.N. a ridicat de la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti suma de 14.000 lei şi, conform înţelegerii, i-a dat coinculpatului l.O.M. suma de 3.500 lei.

În luna ianuarie 2006, inculpatul I.C.M. a obţinut un credit în baza adeverinţei de salariu şi a copiei după carnetul de muncă încheiat în numele SC G. SRL", ambele acte fiind întocmite în fals de coinculpatul l.O.M., întrucât inculpatul I.C.M. nu a desfăşurat activitate la SC G. SRL în baza contractului de muncă, în temeiul căruia i s-a acordat creditul.

În aceleaşi condiţii, a obţinut credit de la aceeaşi unitate bancară şi inculpatul N.D.I., în ziua de 16 februarie 2006, când a fost chemat pentru ridicarea creditului de la Banca „I.T." Agenţia „M.” Piteşti, pentru a se întâlni cu inculpatul l.O.M., care i-a cerut să semneze mai multe acte; după ridicarea sumei de 14.000 lei, i-a coinculpatul l.O.M. a primit suma de 2.500 lei, reprezentând plata serviciilor acestuia, pentru obţinerea creditului în baza unor acte false.

Inculpata M.l., în luna august 2005, a obţinut un credit în baza actelor falsificate de inculpatul l.O.M., acte care făceau dovada calităţii de angajată a inculpatei şi care au fost completate în fals de inculpatul l.O.M.

În luna iulie 2005, inculpatul M.G. a ridicat banii reprezentând creditul, după ce a semnat actele întocmite de l.O.M.

La data de 24 iunie 2006, după semnarea unor documente, inculpatei M.A.G. i s-a acordat creditul în sumă de 17.000 lei, din care a dat 4.000 lei inculpatului l.O.M., reprezentând plata pentru obţinerea creditului, această sumă urmând a fi împărţită cu şefa agenţiei, numita P.D., care aprobase creditul.

Inculpata M.A.G. nu a fost niciodată angajată la unitatea menţionată în adeverinţa de salariu.

În luna septembrie 2005, inculpatul G.M. a obţinut un credit în sumă de 5.000 euro de la aceeaşi unitate bancară, utilizând acte false în dosarul de creditare, din care rezultă calitatea sa de angajat la SC C.S.C. SRL Piteşti.

Expertiza efectuată în cauză a demonstrat că menţiunea „conform cu originalul" existentă pe copia contractului de muncă din care reiese că inculpatul ar fi fost angajat al C.S. „C." Piteşti şi scrisul din adeverinţa de venit aparţin inculpatului l.O.M.

În condiţii similare, a obţinut un credit în sumă de 5000 euro, de la Banca „I.T." Agenţia M. Piteşti, şi inculpatul Velianu Marin, raportul de constatare tehnico - ştiinţifică concluzionând că scrisul din copia contractului de muncă şi adeverinţa de venit, eliberate în numele Clubului Sportiv „Cosmos" Piteşti, care au constituit dosarul de creditare, aparţine inculpatului l.O.M., iar actele cuprind date nereale (salarii mai mari).

Tot astfel, la data de 20 septembrie 2005, inculpatul N.G., care dorea să obţină un credit bancar, a fost anunţat de inculpaţii l.O.M. şi G.F. să se prezinte pentru ridicarea împrumutului solicitat, obţinut în baza actelor false ce atestau calitatea de angajat a inculpatului într-o funcţie inexistentă la C.S. C.

În luna iulie 2005, inculpata G.A., sora inculpatului l.O.M., a solicitat fratelui său un împrumut. După aproximativ o lună, la 01 septembrie 2005, aceasta a fost anunţată de Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti să se prezinte pentru ridicarea creditului şi, deplasându-se împreună cu fratele său la unitatea bancară, a semnat toate documentele necesare eliberării creditului, după care a ridicat suma de 4.600 euro.

Actele care atestă calitatea sa de angajată au fost încheiate în numele C.S. C. Piteşti, fără ca inculpata să-şi desfăşoare activitatea la această unitate.

Raportul de constatare tehnică a concluzionat că cererea de credit şi contractul de deschidere cont au fost întocmite de inculpatul N.I., iar semnătura la rubrica „director" din adeverinţa de venit aparţine inculpatului M.O.M.

Utilizând aceeaşi metodă, în cursul lunii noiembrie 2005, coinculpatul sus-numit i-a propus inculpatului R.G.E. să-l ajute să obţină un credit pentru nevoi personale, iar acesta a fost de acord cu propunerea şi i-a dat o copie a actului de identitate, pentru a-i întocmi în fals o adeverinţă de salariat şi un contract de muncă.

După aproximativ o săptămână, inculpatul R.G.E. s-a întâlnit cu coinculpatul l.O.M. în magazinul „M." Piteşti, a semnat mai multe acte şi a ridicat creditul în sumă de 14.000 lei. Din creditul obţinut, i-a dat inculpatului l.O.M. suma de 250 lei, aşa cum a fost înţelegerea, pentru întocmirea în fals a actelor necesare în dosarul de creditare.

În luna ianuarie 2006, inculpatul M.G.C. s-a întâlnit cu inculpatul l.O.M. şi i-a solicitat acestuia din urmă să-l ajute în obţinerea unui credit bancar; s-au înţeles inculpatul să aducă o copie a actului de identitate, iar coinculpatul l.O.M. să prezinte adeverinţa şi contractul de muncă, din care să rezulte calitatea de angajat a solicitantului de credit, întocmite în fals; după obţinerea împrumutului, în schimbul operaţiunilor efectuate, inculpatul l.O.M. i-a solicitat inculpatului M.G.C. suma de 2.500 lei din creditul ridicat.

În ziua de 26 ianuarie 2006, cei doi s-au prezentat la Banca „I.T." Agenţia M. Piteşti, primul a intrat în unitatea bancară l.O.M., după care inculpatul M.G.C. a semnat mai multe documente şi a ridicat creditul. Din suma ridicată, conform înţelegerii, inculpatul l.O.M. a primit suma promisă, de 2.500 lei.

În aceleaşi condiţii, inculpatul A.G. a obţinut un credit bancar, depunând la dosarul de creditare o copie a contractului de muncă şi o adeverinţă de salariat, care atestau în fals raporturi de muncă cu SC C.S.C. SRL Piteşti, menţiunea „conform cu originalul" după copia contractului de muncă şi semnăturile de la rubrica „director" din adeverinţa de venit şi înscrisurile care completează adeverinţa de venit aparţinând inculpatului l.O.M.

La sfârşitul anului 2005, B. (B.) F.C. l-a contactat pe inculpatul l.O.M. şi l-a rugat să-l ajute pentru obţinerea rapidă a unui credit, acesta din urmă fiind deja cunoscut printre taximetriştii din oraş, ca persoană care se „ocupa cu obţinerea de credite bancare", fără îndeplinirea corectă a formalităţilor necesare şi care avea influenţă asupra funcţionarilor bancari, în schimbul unei sume din creditul obţinut.

În urma înţelegerii, inculpatul l.O.M. i-a prezentat o copie a contractului de muncă din care rezulta că acesta din urmă ar fi fost angajat la SC C.S.C. SRL Piteşti, începând cu luna septembrie 2004 şi la data de 22 decembrie 2005 cei doi s-au prezentat la Banca „I.T." - Agenţia M. Piteşti, conform modului de „lucru" utilizat în toate cazurile (primul a intrat în birourile unităţii bancare şi a discutat cu salariaţii coinculpatul l.O.M., formând astfel convingerea că aceştia se cunoşteau foarte bine, iar solicitările de acest gen se puteau formula oricând şi pentru oricine), după părăsirea biroului inculpatul B. (B.) F.C. a fost chemat de şefa agenţiei, numita P.D., care l-a pus să mai semneze alte acte, după care i s-a eliberat creditul).

După primirea banilor, inculpatul B. (B.) F.C. i-a dat inculpatului l.O.M., care îl aştepta în autoturism la ieşirea din bancă, suma cerută, de 5.000 lei, pentru întocmirea documentelor de angajare şi pentru obţinerea rapidă a creditului, în condiţiile arătate.

Probele administrate au relevat că inculpatul nu a avut calitatea de angajat la SC C.S.C. SRL, numărul de înregistrare al contractului de muncă la I.T.M. Argeş - Piteşti fiind fals, iar scrisul ce completează adeverinţa de venit a inculpatului B. (B.) F.C. aparţine inculpatul l.O.M., ca şi menţiunea „conform cu originalul", aplicată pe copia contractului de muncă utilizat în acordarea creditului.

Prin aceeaşi metodă, inculpatul N.D.l. a obţinut la data de 20 martie 2006 un credit de 14.000 lei de la Banca „I.T." - Agenţia M. Piteşti, unde şefă era numita P.D., după ce inculpatul l.O.M. i-a întocmit dosarul de creditare.

N.D.l. s-a întâlnit la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti cu inculpatul l.O.M., acesta din urmă a intrat în birourile agenţiei, unde a discutat cu salariaţii, după care i-a spus inculpatului să meargă să ridice creditul; ulterior, a primit din credit suma de 3.500 lei, conform înţelegerii, pentru întocmirea dosarului de credit şi pentru ajutorul dat în acordarea creditului.

Menţiunea „conform cu originalul", existentă pe copia contractului de muncă încheiat în numele SC M. SRL, reprezentată de A.G., şi scrisul care completează adeverinţa de venit au fost executate de inculpatul M.O.M. Contractul de muncă nu a fost înregistrat la I.T.M. Argeş şi, pentru a se crea aparenţa legalităţii, a fost „încheiat" cu o dată anterioară, 01 februarie 2005.

La începutul anului 2006, inculpatul B.M.C. a aflat de la colegii de muncă taximetrişti, că inculpatul l.O.M. poate să obţină credite de la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti fără îndeplinirea condiţiilor de creditare bancare şi a semnat contractul de muncă şi alte documente necesare aprobării contractului de creditare, cunoscând că aceste acte sunt falsificate.

La un interval relativ scurt, l.O.M. l-a anunţat pe inculpatul B.M. - Constantin să se prezinte pentru ridicarea creditului, cei doi s-a întâlnit la Banca „I.T." -Agenţia M. Piteşti şi, în urma unei discuţii purtate de primul cu şefa agenţiei bancare, s-a eliberat creditul de 14.000 lei, din care beneficiarul a dat 5.000 lei celui care a întocmit documentele false şi care a mijlocit finalizarea acţiunii cu funcţionarii bancari.

În luna noiembrie 2005, inculpatul P.D. a aflat de la colegii săi, taximetrişti, că există o persoană care întocmeşte documentele bancare necesare pentru obţinerea operativă de credite, în schimbul unui comision din creditul obţinut şi a luat legătura cu inculpatul l.O.M.; în ziua de 23 decembrie 2005, a fost anunţat să se prezinte la Banca „I.T." -Agenţia M. Piteşti, unde s-a întâlnit cu coinculpaţii G.F. şi l.O.M., a semnat contractul de deschidere de cont şi contractul de credit, după care a ridicat suma de 12.000 lei, din care i-a dat inculpatului G.F. suma de 4.000 lei.

Contractul de muncă utilizat în acordarea creditului a fost fals, având înscrisă data încheierii 01 iulie 2004 şi fiind semnat de angajat la data întocmirii dosarului de creditare; acest act nu a fost înregistrat la I.T.M. Argeş. Menţiunea „conform cu originalul" existentă pe contractul de muncă, semnătura de la rubrica „director" din adeverinţa de venit şi scrisul din adeverinţa de venit aparţin inculpatului l.O.M.

În aceleaşi condiţii a acţionat şi inculpatul B.B., care prin intermediul colegilor taximetrişti l-a cunoscut pe inculpatul M.O.M., „patron" la SC M.A.M.D. SRL; acesta i-a spus că pentru obţinerea creditului este necesară întocmirea unui contract de muncă cu această societate, cu circa 3 luni înaintea obţinerii împrumutului.

În luna martie 2006, inculpatul B.B. s-a prezentat la unitatea bancară, împreună cu coinculpatul M.O.M., de unde a ridicat suma de 14.000 lei, după care a plătit comisionul promis, ce urma să fie împărţit cu funcţionarii bancari care au aprobat dosarul de credit şi au eliberat creditul.

Ratele nu au fost achitate la scadenţă, producându-se astfel un prejudiciu creditorului.

Expertiza a dovedit că actele depuse la dosarul de creditare, respectiv contractul de muncă având înscrisă data încheierii 10 februarie 2005 şi semnat de „angajat" cu puţin înainte de acordarea creditului şi adeverinţa de venit, aparţin inculpatului M.O.M.

În luna septembrie 2005, inculpata D.E., care nu era angajată în perioada respectivă, a luat legătura cu inculpatul G.F., care i-a promis obţinerea creditului dorit de la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti şi, după aproximativ două săptămâni de la data la care i-a dat o copie a actului de identitate, a fost anunţată să se prezinte la unitatea bancară, pentru ridicarea creditului.

Din creditul de 17.000 lei ridicat de inculpată, i-a dat suma de 6.000 lei inculpatului G.F., pentru completarea dosarului de creditare.

Deşi inculpata nu a fost angajată niciodată la SC C.S.C. SRL, în contractul de muncă din data de 01 mai 2003, neînregistrat la I.T.M. Argeş, se atestă calitatea sa de angajată, iar menţiunea „conform cu originalul" existentă pe copia contractului de muncă, semnătura de la rubrica „director" din adeverinţa de venit şi din contractul de muncă şi scrisul din adeverinţa de venit, aparţin inculpatului M.O.M.

Şi inculpatul G.l.B. a obţinut un credit de la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti în aceleaşi condiţii, în luna septembrie 2005 acesta a luat legătura cu numitul A.G., care i-a promis obţinerea unui credit, în schimbul sumei de 1.000 lei; sus-numitul a primit copia actului de identitate, iar după 2-3 zile inculpatul G.l.B. a fost anunţat să se prezinte pentru a ridica creditul; a primit 17.000 lei, din care i-a dat lui A.G. suma de 1.000 lei, reprezentând comision pentru completarea dosarului de creditare, urmând ca această sumă să fie împărţită şi cu funcţionarii băncii care au aprobat şi au acordat creditul în condiţiile prezentate .

Contractul său de muncă nu a fost înregistrat la I.T.M. Argeş, menţiunea „conform cu originalul", existentă pe copia contractului de muncă, semnătura de la rubrica „director", din adeverinţa de venit şi din contractul de muncă, cum şi scrisul din adeverinţa de venit aparţinând inculpatului M.O.M.

În aceeaşi perioadă, la începutul anului 2006, numitul I.C.M., care lucra ca taximetrist, a auzit de la colegii săi că sunt persoane care se ocupă de obţinerea urgentă a unor credite bancare, fără a îndeplini formalităţi complexe, în schimbul unei sume de bani din creditul obţinut. El l-a întâlnit pe inculpatul G.F., care se ocupa de astfel de intermedieri şi care i-a promis că va obţine creditul în schimbul sumei de 3.000 lei; în aceeaşi zi, inculpatul G.F. i-a prezentat toate actele ce urmau să facă parte din dosarul de credit (contract de muncă, încheiat anterior operaţiunii ce urma să se deruleze, adeverinţa de salariat, cererea de credit etc.) şi, deşi avea cunoştinţă că documentele respective nu corespundeau realităţii, fiind întocmite numai pentru inducerea în eroare a unităţii bancare şi pentru obţinerea creditului, cu participarea directă a unor salariaţi ai băncii, inculpatul Ie-a folosit şi a obţinut creditul de la Banca „I.T." - Agenţia M. Piteşti, în sumă de 4.200 euro, după ce în prealabil s-a întâlnit cu inculpatul M.O.M., care a intrat în biroul agenţiei şi a avut o discuţie prealabilă derulării operaţiunii cu unii salariaţi.

După ridicarea creditului, inculpatul i-a dat coinculpatului M.O.M. suma de 3.000 lei, pentru întocmirea documentelor necesare la dosarul de creditare, sumă ce urma să fie împărţită cu salariaţi din unitatea bancară, în schimbul ajutorului acordat, conform înţelegerii iniţiale.

S-a stabilit prin probele administrate că scrisul „conform cu originalul" existent pe copia contractului de muncă, cel din adeverinţa de venit şi semnătura acesteia la rubrica „director", cel din cererile de credit şi contractul de deschidere cont, aparţin inculpatului M.O., iar inculpatul I.C. nu a avut raporturi de muncă cu SC C.S.C. SRL" Piteşti, neexistând contract de muncă înregistrat la I.T.M. Argeş.

În luna ianuarie 2006, inculpatul C.F.R., taximetrist, a aflat de la colegii de muncă despre existenţa unei persoane care întocmeşte documentele necesare obţinerii rapide de credite bancare, în schimbul unor sume de bani. Astfel a ajuns la inculpatul M.O.M., care a fost de acord să se ocupe de obţinerea creditului, în condiţiile cunoscute, lăsând să se înţeleagă că această operaţiune urma s-o realizeze cu ajutorul directorului Băncii „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti, căruia trebuia să-i dea o parte din suma primită, pentru avizarea favorabilă a dosarului de acordarea creditului în numele unităţii bancare.

În ziua de 16 ianuarie 2006, cei doi s-au întâlnit la unitatea bancară creditoare şi, după ce inculpatul l.O.M. a discutat cu şefa agenţiei, P.D., l-a îndrumat către un anumit ghişeu, unde un salariat i-a cerut să semneze actele din dosarul de credit, eliberându-i suma de 11.600 lei.

Din creditul obţinut, inculpatul C.F.R. i-a dat coinculpatului suma de 1.500 lei, pentru a fi dată şefei agenţiei, conform înţelegerii.

Documentele din dosarul de creditare atestau că inculpatul C.F.R. şi-a desfăşurat activitatea în baza contractului de muncă încheiat cu SC C.S.C. SRL", semnat de inculpatul l.O.M.; scrisul din adeverinţa de venit şi semnătura în numele C.S. „C.", aparţin tot inculpatului l.O.M.

În luna februarie 2006, inculpatul A.S.L. s-a întâlnit cu un vecin, pe nume M.F., care i-a propus să ridice un credit bancar în numele său, pentru directorul unităţii bancare, inculpata P.D., de la Banca „I.T." -Agenţia „M.” Piteşti, urmând să primească în schimb o parte din acest credit, iar ratele să fie achitate de aceea pentru care a contractat creditul.

În ziua de 05 martie 2006, împreună cu T.N. şi cu inculpatul l.O.M., s-a deplasat la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti, unde a semnat mai multe documente necesare obţinerii creditului, iar la data de 06 martie 2006 inculpatul a ridicat creditul, în sumă de 16.000 lei, pe care i l-a dat lui T.N. pentru a fi transmis, mai departe, directorului agenţiei.

Cercetările au relevat că inculpatul nu şi-a desfăşurat activitatea la SC G.T. SRL, în temeiul contractului de muncă încheiat la 17 februarie 2004, acest contract de muncă nefiind înregistrat la I.T.M.

Inculpatul A.S.L. se face vinovat de utilizarea cu ştiinţă a unor acte falsificate, fără a avea calitatea de angajat necesară obţinerii creditului, inducând astfel în eroare creditorul şi obţinând în astfel de condiţii împrumutul de 16.000 lei, potrivit contractului de credit. Prin neachitarea ratelor scadente, s-a produs pagube unităţii bancare.

În ziua de 14 aprilie 2006, inculpatul B.D.C. s-a întâlnit cu coinculpaţii Z.A. şi M.O.M., într-un bar din Piteşti, unde primul a semnat mai multe documente de creditare bancară, prezentate de inculpatul M.O.M. (contract de muncă, adeverinţă de salariat, etc); după 2-3 zile, inculpatul B.D.C. a fost anunţat că urmează să ridice creditul de la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti, în sumă de 12.000 lei, din care a oprit suma de 1.000 lei, iar diferenţa i-a dat-o lui Z.A. care, la rândul său, i-a dat inculpatului M.O.M. suma de 2.000 lei, pentru acesta din urmă şi pentru directoarea băncii.

Inculpatul B.D.C. a dobândit calitatea de angajat prin încheierea nelegală şi formală a contractului de muncă cu SC M.A.M.D. SRL, completat şi semnat de inculpatul M.O.M., pentru a distrage atenţia de la SC C.S.C. SRL", în numele căruia acelaşi inculpat M.O.M. completase în fals mai multe documente în acelaşi scop. în acest caz, inculpatul sus-numit a aplicat amprenta contrafăcută a societăţii „angajatoare", SC M. SRL S.R.L.

În luna februarie 2006, inculpatul Z.P.E. s-a întâlnit cu vărul său, Z.A., care i-a cerut să contracteze un credit pentru el, urmând să achite ratele în numele împrumutatului.

În urma înţelegerii, cei doi s-au întâlnit la un bar din Piteşti cu coinculpatul M.O.M., căruia inculpatul Z.P.E. i-a dat cartea de identitate; în aceeaşi zi, inculpatul l.O.M. i-a prezentat inculpatului Z.P.E. contractul de muncă şi adeverinţa de salariat, din care rezulta că acesta din urmă este angajat la SC M. SRL, iar după circa o oră acesta din urmă a fost anunţat de Z.A. să se prezinte la Banca „I.T.", Agenţia „M.” Piteşti, unde s-au întâlnit cu inculpatul l.O.M., care I-a îndrumat spre un birou în care se afla numita P.D., şefa agenţiei bancare.

După ridicarea creditului, inculpatul Z.P.E. şi-a respectat promisiunea, predând banii lui Z.A., iar acesta din urmă a predat inculpatului l.O.M. suma de 800 de euro, pentru a fi împărţită cu cei care s-au ocupat de acordarea creditului.

Contractului de muncă depus de solicitantul creditului nu a fost înregistrat la I.T.M. Argeş, menţiunea „conform cu originalul" existentă pe copia contractului de muncă încheiat în numele SC M. SRL şi scrisul din adeverinţa de venit, aparţin inculpatului l.O.M.

În drept, faptele inculpatului l.O.M., care în perioada august 2005 - august 2006, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, a pretins şi a primit de la un număr de 25 persoane suma de 48.050 lei, lăsând să se înţeleagă şi determinând, în cele mai multe cazuri, convingerea că va interveni pe lângă funcţionarii Băncii „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti pentru aprobarea de credite, în baza unor acte false, pe fondul activităţii devenită notorie în acest sens, în schimbul unor sume de bani, a fost încadrată în prevederile art. 257 C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Faptele aceluiaşi inculpat, care în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, în perioada august 2005 - august 2006, cu intenţie şi prin mijloace frauduloase (întocmirea şi semnarea în fals a adeverinţelor de venit şi a contractelor de muncă), atribuindu-şi calităţi mincinoase, de director în cadrul unor societăţi, în condiţiile în care beneficiarii de credite nu aveau un loc de muncă, pentru un număr de 26 persoane pe care Ie-a ajutat să obţină credite de la Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti, prin inducerea în eroare a unităţii bancare, în scopul obţinerii pentru sine şi pentru alţii a unui folos injust, fapte prin care s-a produs o pagubă de 174.000 lei, a fost încadrată în dispoziţiile art. 290 C. pen. şi art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

Cum infracţiunile de trafic de influenţă şi de înşelăciune săvârşite de inculpat în formă continuată sunt fapte distincte, săvârşite prin acte materiale diferite, nu a fost primită apărarea inculpatului, potrivit căruia infracţiunea de trafic de influenţă ar absorbi infracţiunea de înşelăciune.

Faptele inculpatului B. (B.) F., care în baza unor acte false a indus în eroare Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti, cu ocazia încheierii unui contract de credit, producând un prejudiciu de 14.000 lei, prin nerambursarea acestuia, a fost încadrată în infracţiunea de înşelăciune şi de uz de fals, prevăzută de art. 215 alin. (1), (2), (3) C. pen. şi de art. 291 C. pen., cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.

Tot astfel, au fost calificate juridic şi faptele inculpaţilor N.D.l., B.M.C., P.D., B.B., D.E., G.l.B., A.S.L., I.C.M., C.F.R., B.D.C., Z.P.E.

Faptele inculpaţilor N.D.I., M.l., M.G., A.G., care în baza unor acte false, au indus în eroare Banca „I.T." - Agenţia „M.” Piteşti, cu ocazia încheierii contractelor de credit, au fost încadrate în prevederile art. 291 C. pen.

Pentru inculpatul S.F., care a decedat, s-a dispus încetarea procesului penal pentru comiterea faptei prevăzute de art. 291 C. pen., în temeiul art. 10 alin. (1) lit. g) C. proc. pen.

Instanţa de fond a apreciat că faptele inculpaţilor I.C.M., G.M., M.A.G., V.M.B., N.G., G.A., R.G.E., M.G.C. şi M.V. care, în baza unor acte false, au indus în eroare Banca „I.T." - Agenţia „M." Piteşti, cu ocazia încheierii unui contract de credit, nu prezintă gradul de pericol social al unor infracţiuni, având în vedere atingerea minimă adusă valorilor sociale apărate de lege, mijloacele de săvârşire, împrejurările în care aceste fapte au fost comise, precum şi comportarea inculpaţilor, care au achitat integral creditele contractate la partea civilă Banca „I.T."

De aceea, în baza art. 10 alin. (1) lit. b)1 C. proc. pen. şi art. 181 C. pen., s-a dispus achitarea lor şi a fost aplicată sancţiunea administrativă a amenzii, în cuantum de 50 lei pentru fiecare.

S-au constatat recuperate prejudiciile cauzate de aceşti inculpaţi.

Împotriva acestei sentinţe, în termen legal au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, inculpaţii A.G., G.l.B., l.O.M., Z.P.E. şi partea civilă SC A.T.A. SA Bucureşti - Sucursala Piteşti, criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie şi solicitând casarea.

În apelul său, procurorul a formulat următoarele critici: 1) pedeapsa aplicată inculpatului l.O.M. este prea blândă, faţă de infracţiunile săvârşite de acesta, de gradul de pericol social al infracţiunilor, de participaţia inculpatului; 2) printr-o greşită apreciere a probelor, instanţa de fond a dispus achitarea inculpaţilor I.C.M., G.M., M.A.G., V.M.B., N.G., G.A., R.G.E., M.G.C. şi M.V. pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals, prevăzute de art. 291 C. pen., pe motiv că faptele comise ar fi lipsite de pericol social; 3) instanţa nu a dispus anularea actelor false, în conformitate cu art. 348 C. proc. pen.

În concluziile pe care Ie-a pus cu ocazia susţinerii acestor motive, procurorul a invocat, în plus, şi faptul că instanţa de fond a omis a confisca de la inculpatul l.O.M. sumele de bani obţinute ca urmare a comiterii infracţiunilor.

În ce-i priveşte pe apelanţii A.G. şi G.I.B., aceştia au solicitat redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora.

Apelantul - inculpat l.O.M. a invocat următoarele motive de recurs: cauza s-a judecat în primă instanţă cu procedura nelegal îndeplinită cu anumite părţi, ceea ce ar atrage casarea cu trimitere spre rejudecare; greşit a fost pronunţată condamnarea sa pentru fapta de trafic de influenţă, întrucât în sarcina sa ar putea fi reţinută doar infracţiunea de înşelăciune, astfel că s-ar impune achitarea; atitudinea sa a fost una sinceră pe tot parcursul procesului penal, aşa încât se consideră îndreptăţit să beneficieze de prevederile Legii nr. 202/2010, referitoare la recunoaştere.

Inculpatul Z.P., prin apărătorul său, a precizat că se găseşte într-o situaţie specială, diferită de a celorlalţi inculpaţi din proces, întrucât creditul pe care l-a contractat a fost destinat lui Z.A. care a şi luat, de altminteri, banii şi care l-a indus în eroare pe inculpatul - apelant.

În subsidiar, acesta a invocat şi prevederile art. 74 C. pen., referitoare la circumstanţele atenuante.

Prin Decizia penală nr. 14/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, a fost admis apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Argeş, s-a desfiinţat, în parte sentinţa penală şi rejudecând:

În baza art. 14 şi 346 C. proc. pen., s-a dispus anularea actelor false după cum urmează:

- contractul de muncă înregistrat la 02 iulie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit emise pe numele l.O.M. de către SC C.S.C. SRL Piteşti;

- contractul de muncă înregistrat la 17 februarie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de salariu emise pe numele învinuitului S.F. de către SC G.T. SRL;

- contractul de muncă înregistrat la 01 septembrie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor emis de SC C.S.C. SRL Piteşti pe numele M.l.;

- contractul de muncă înregistrat la 19 ianuarie 2005 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de salariu încheiate pe numele învinuitei M.A.G. de către SC M.A.M.D. SRL;

- contract de muncă înregistrat la 13 iulie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţă salariat încheiate pe numele G.M. de către SC C.S.C. SRL Piteşti;

- contractul de muncă înregistrat la 12 iulie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi statul de salariu eliberate de SC C.S.C. SRL" Piteşti pe numele V.M.B.;

- contractul de muncă înregistrat la 13 iulie 2004 în

Registrul general de evidenţă a salariaţilor emis de SC C.S.C. SRL Piteşti pe numele N.G.;

- contractul de muncă înregistrat la 13 iunie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor emis de SC C.S.C. SRL Piteşti pe numele G.A.;

- adeverinţa de salariat şi contractul de muncă înregistrat la 26 februarie 2003în Registru general de evidenţă a salariaţilor emise pe numele R.G.E. de către SC C.S. SRL;

- adeverinţa de salariat şi contractul de muncă înregistrat la 26 februarie 2003 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor emise pe numele M.G. de SC C.S.C. SRL Piteşti;

- contractul de muncă înregistrat la 13 iulie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de salariat emise pe numele A.G. de SC C.S.C. SRL Piteşti;

- contractul de muncă înregistrat la 01 ianuarie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor încheiat de SC C.S.C. SRL Piteşti cu M.V.;

- contractul de muncă înregistrat la 13 iulie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC C.S.C. SRL Piteşti cu B. (B.) F.C.;

- contractul de muncă înregistrat la 19 ianuarie 2005 în Registrul de evidenţă a şi adeverinţa de venit încheiat de SC M.A.M.D. SRL Piteşti pe numele N.D.l.;

- contractul de muncă la 19 ianuarie 2005 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC M.A.M.D. SRL pe numele B.M.C.;

- contractul de muncă înregistrată la 13 iulie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC C.S.C. SRL Piteşti pe numele P.D.;

- contractul de muncă înregistrat la 19 februarie 2005 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC M.A.M.D. SRL Piteşti pe numele B.B.l.;

- contractul de muncă înregistrat ls 05 martie 2003 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC C.S.C. SRL Piteşti pe numele D.E.;

- contractul de muncă înregistrat la 13 iulie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC C.S.C. SRL Piteşti pe numele I.C.M.;

- contractul de muncă înregistrat la 13 iulie 2004 în registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC C.S.C. SRL Piteşti pe numele C.F.R.;

- contractul de muncă înregistrat la 17 februarie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC G.T. SRL pe numele A.S.L.;

- contractul de muncă înregistrat la 19 februarie 2005, în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC M.A.M.D. SRL pe numele B.D.C.;

- contractul de muncă înregistrat la 19 februarie 2005 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de venit încheiat de SC M.A.M.D. SRL pe numele Z.P.E.;

- contractul de muncă înregistrat la 05 martie 2003, în Registrul general de evidenţă a salariaţilor, încheiat de SC C.S. SRL Piteşti pe numele lui G.l.B.;

- contractul de muncă înregistrat la 17 februarie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de salariat, încheiate de SC G.T. SRL pe numele lui N.D.I.;

- contractul de muncă înregistrat la 17 februarie 2004, în Registrul general de evidenţă a salariaţilor şi adeverinţa de salariu, încheiate de SC G.T. SRL, pe numele I.C.M.;

- contractul de muncă înregistrat la 09 aprilie 2004 în Registrul general de evidenţă a salariaţilor încheiat de SC C.S. SRL Piteşti pe numele M.G.

În baza art. 118 lit. d) C. proc. pen., s-a confiscat de la inculpatul l.O.M. suma de 44.050 lei.

S-au menţinut, în rest, dispoziţiile sentinţei penale.

Au fost respinse, ca nefondate, apelurile formulate de inculpaţii A.G., G.I.B., I.O.M., Z.P.E., şi de partea civilă SC A.T.A. SA Bucureşti - Sucursala Piteşti, împotriva aceleiaşi sentinţe penale.

Examinând hotărârea atacată cu apel prin prisma criticilor ce i-au fost aduse, cum şi sub toate aspectele de fapt şi de drept, aşa cum obligă art. 371 alin. ultim C. proc. pen., curtea de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost stabilită de prima instanţă după o atentă şi riguroasă analiză a probelor aflate la dosarul cauzei, din care rezultă fără dubiu vinovăţia inculpaţilor pentru faptele în legătură cu care a fost dispusă condamnarea.

De altminteri, cei în cauză au recunoscut comiterea faptelor, aşa cum au fost pe larg descrise anterior, iar declaraţiile lor se coroborează cu proba ştiinţifică efectuată, anume constatarea tehnico - ştiinţifică grafică, cum şi cu celelalte acte aflate la dosarul cauzei.

În aceste condiţii, condamnarea apelantului - inculpat l.O.M. pentru cele trei infracţiuni, de trafic de influenţă, de înşelăciune şi de fals în înscrisuri sub semnătură privată este legală, în mod judicios judecătorul fondului stabilind că faptele pe care acesta Ie-a comis întrunesc elementele constitutive ale fiecăreia dintre ele, aşa încât motivul de apel prin care se tinde la achitarea sa pentru fapta prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen. este neîntemeiat, urmând a fi respins ca atare.

Au fost produse dovezi din care rezultă în mod indubitabil că cel în cauză a primit şi a pretins bani, pentru sine şi pentru şefa agenţiei băncii, lăsându-i pe coinculpaţi să creadă că are influenţă asupra acesteia, pentru a o determina să acorde foarte rapid creditele şi chiar s-a procedat în consecinţă, aceasta, după discuţiile avute între patru ochi cu inculpatul l.O.M., eliberând sumele de bani cu titlul de credit solicitanţilor, în aceeaşi zi în care au fost depuse dosarele.

Primul motiv de apel invocat de apelantul l.O.M., relativ la neîndeplinirea procedurii de citare cu anumiţi coinculpaţi, nu poate conduce la desfiinţarea hotărârii atacate cu trimitere spre rejudecare, întrucât nu rezultă că ar fi fost produsă părţilor menţionate de acesta vreo vătămare care nu ar mai putea fi altfel înlăturată; dimpotrivă, unele dintre aceste părţi, prezente personal în faţa instanţei de apel, nu au invocat vreo încălcare a drepturilor sale procesuale.

Pedepsele aplicate inculpaţilor cu privire la care a fost pronunţată condamnarea au fost bine individualizate, cu respectarea întocmai a criteriilor prevăzute de art. 72 C. pen., dându-se eficienţă atât circumstanţelor reale, cât şi celor personale.

Instanţa a aplicat pedepse orientate spre minimul special, suspendând executarea acestora, cu impunerea unor condiţii care să garanteze realizarea scopului prevăzut de art. 52 C. pen., respectiv prevenirea comiterii de către condamnaţi de noi infracţiuni şi educarea acestora în spiritul respectării legilor.

Totodată, pedepsele aplicate sunt în măsură să răspundă şi scopului coercitiv, motiv pentru care nu se impune nici reducerea, dar nici majorarea lor.

În legătură cu achitările pronunţate în temeiul art. 181 C. pen., curtea apreciază că au fost aplicate în mod corect aceste prevederi legale, date fiind împrejurările în care faptele au fost comise, scopul urmărit, urmarea produsă, cum şi conduita inculpaţilor care au fost achitaţi, constând în atitudinea sinceră pe care aceştia au avut-o şi faptul că au depus eforturi pentru plata creditelor contractate.

Nu se impune a fi achitat inculpatul Z.P., chiar în condiţiile în care creditul pe care l-a contractat a fost destinat numitului Z.A., care a beneficiat integral de banii reprezentând valoarea creditului, atâta vreme cât acesta cu ştiinţă a semnat acte false, care atestau împrejurări necorespunzătoare adevărului şi a depus aceste acte la bancă, în scopul obţinerii creditului.

Infracţiunea de înşelăciune este comisă şi atunci când o persoană este indusă în eroare prin prezentarea ca adevărată a unei fapte mincinoase, în scopul de a obţine pentru altul un folos material injust, aşa cum s-a procedat în speţă.

Totuşi, s-a omis de către prima instanţă a se face aplicaţiunea art. 346 C. proc. pen., rap. la art. 14 lit. a) teza a lll-a din cod, referitor la desfiinţarea totală a înscrisurilor false, motiv pentru care apelul a fost admis.

De asemenea, s-a făcut şi aplicaţiunea prevederilor art. 18 lit. d)) C. pen., urmând a se dispune confiscarea de la inculpatul M.O.M. a sumelor de bani primite de acesta prin săvârşirea faptelor prevăzute de legea penală.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti, de inculpaţii l.O.M. şi Z.P.E., precum şi de partea civilă SC A.T.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Piteşti.

Parchetul a invocat cazurile de casare prev.de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen., criticând soluţia de achitare a inculpaţilor G.M., M.A.G., V.M.B., N.G., G.A., R.G.E., M.G.C., I.C.M. şi M.V., precum şi individualizarea pedepsei aplicate inculpatului l.O.M.

Partea civilă SC A.T.A. SA nu a invocat vreun caz de casare, însă a solicitat prin motivele scrise de recurs obligarea inculpaţilor B.B., I.C. şi B.M. la plata despăgubirilor civile, în condiţiile în care, urmare a faptului că aceştia nu şi-au achitat ratele la scadenţă, partea civilă a achitat sumele respective către unitatea bancară, subrogându-se apoi în drepturile băncii.

Inculpatul Z.P. a solicitat în principal achitarea sa pentru ambele infracţiuni cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen., iar în subsidiar achitarea cu referire la art. 10 lit. b)1 C. proc. pen., precum şi reducerea pedepsei până la un cuantum care ar permite suspendarea condiţionată a executării pedepsei, fiind imposibil să se prezinte la Serviciul de Probaţiune, întrucât locuieşte şi lucrează în Spania.

Inculpatul l.O. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 1 şi 2 C. proc. pen., susţinând în esenţă că urmărirea penală în cauză este lovită de nulitate absolută, fiind efectuată de un organ necompetent, în condiţiile în care erau incidente disp.art. 13 alin. (2) din O.U.G. nr. 43/2002 privitoare la competenţa D.N.A.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazurilor de casare invocate sau în care acestea se încadrează, Curtea retine următoarele:

În ce priveşte cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 1 şi 2 C. proc. pen., invocate de inculpatul I.O.M. cu referire la necompetenţa organelor de urmărire penală, Curtea reţine că de la regula potrivit căreia încălcarea normelor relative la competenţa organelor judiciare după materie şi calitatea persoanei se sancţionează cu nulitatea absolută, au fost prevăzute în art. 332 alin. (1) teza a ll-a, două excepţii.

Una dintre acestea se referă la situaţia în care constatarea privind efectuarea cercetării penale de către un organ necompetent are loc după începerea dezbaterilor în faţa primei instanţe.

Raţiunea acestei reglementări constă în aceea că o instanţa de judecată competentă a suplinit, prin cercetarea judecătorească pe care a efectuat-o cu respectarea tuturor garanţiilor procesuale, orice deficienţă a organului de urmărire penală necompetent.

În egală măsură, în lipsa acestei prevederi, reluarea cercetărilor din faza lor iniţială (a urmăririi penale) ar fi de natură a afecta dreptul la judecarea cauzei într-un termen rezonabil, consacrat de art. 6 parag. 1 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului.

În consecinţă, în situaţia în care instanţa de fond nu s-a desesizat pentru necompetenţa organului de urmărire penală până la terminarea cercetării judecătoreşti, o trimitere ulterioară a cauzei la procuror, cum ar fi cea decisă de instanţa de recurs, ca urmare a casării hotărârilor pronunţate în cauză pe acest motiv, ar fi contrară prevederilor art. 332 alin. (1) C. proc. pen.

Este adevărat că acest text de lege foloseşte sintagma "cercetare penală", însă pentru identitate de raţiune, excepţia instituită de legiuitor este aplicabilă nu doar în caz de necompetenţa materială a organului de cercetare penală, ci şi a procurorului care a efectuat urmărirea penală.

Într-o altă interpretare, ar fi greu de explicat de ce se prezumă în mod absolut a fi fost complinite prin cercetarea judecătorească doar neregularitătile derivând dintr-o cercetare penală, desfăşurată de alte persoane decât procurorul ( poliţişti, ofiţeri, căpitanii porturilor), iar nu şi cele rezultând dintr-o necompetenţa materială a procurorului care a efectuat urmărirea penală.

În speţă, din actele dosarului rezultă că problema necompetenţei materiale a organului de urmărire penală nu a fost ridicată nici în faţa instanţei de fond şi nici a celei de apel, ci a fost invocată pentru prima dată prin motivele de recurs formulate de inculpatul I.O.M., situaţie în care pentru considerentele mai sus arătate, trimiterea cauzei la procuror nu mai este posibilă.

De altfel, Curtea remarcă pasivitatea tuturor inculpaţilor şi în ce priveşte regularitatea actului de sesizare, căci la termenul din 1 octombrie 2009 când s-a discutat această chestiune în faţa instanţei de fond, niciunul dintre ei nu a ridicat vreo excepţie care să poată fi analizată prin prisma dispoziţiilor art. 300 C. proc. pen.

În aceste condiţii, cu atât mai puţin este posibilă aducerea în discuţie a aspectelor legate de regularitatea sesizării instanţei, direct în faza recursului, după mai mult de 2 ani de la momentul procesual prevăzut de lege pentru asemenea excepţii.

În acelaşi timp, prin neinvestirea instanţelor de fond şi apel cu asemenea critici, instanţa de recurs se află în imposibilitatea de a cenzura sub acest aspect hotărârile pronunţate în speţă, în condiţiile în care recursul nu devoluează cauza sub toate aspectele, de fapt şi de drept, ci se limitează la verificarea respectării legii de către instanţa a cărei hotărâre a fost recurată.

Prin urmare, ţinând seama de limitele instituite de legiuitor, Curtea constată că aspectele invocate de inculpatul I.O.M. nu pot fi cenzurate în cadrul recursului promovat de acesta.

Cu toate acestea, recursul inculpatului este fondat, însă pentru un alt motiv decât cel invocat, care în fapt constituie una din criticile formulate de recurentul inculpat Z.P.E., circumscrisă cazului de casare prev.de art. 3859 pct. 12 C. proc. pen.

Curtea reţine astfel că 13 din cei 27 de inculpaţi din prezenta cauză au fost trimişi în judecată şi pentru infracţiunea de înşelăciune prev.de art. 215 alin. (1)-(3) C. pen., reţinându-se în esenţă că în baza unor acte false, ar fi indus în eroare SC B.I.T. SA-Agenţia M. Piteşti, cu ocazia încheierii unor contracte de credit, pe care au prejudiciat-o astfel cu diferite sume obţinute cu acest titlu şi pe care nu le-au mai remabursat.

Din situaţia de fapt expusă în actul de sesizare şi însuşită de instanţele de fond şi apel, s-a reţinut că, observând posibilitatea obţinerii cu uşurinţă de credite de la această unitate bancară, inculpatul I.O.M. s-a gândit că ar putea extinde această activitate şi, împreuna cu numita P.D., şefa agenţiei bancare, care aviza operaţiunile de creditare, a început acţiunea de falsificare de acte necesare obţinerii frauduloase de credite şi pentru alte persoane fizice (ceilalţi 12 inculpaţi), în schimbul unor comisioane, pe care inculpatul I.O.M. le împărţea cu şefa agenţiei bancare.

În esenţă, activitatea infracţională ce face obiectul prezentei cauze consta în întocmirea fictivă de contracte de muncă şi adeverinţe de salariat pentru solicitanţii de credite, fără ca aceste persoane să aibă calitatea de angajat, urmate de aprobarea şi acordarea creditării în aceste condiţii, cu ştiinţa numitei P.D. şi a altor angajaţi ai băncii.

Curtea constată că această situaţie de fapt nu poate fi circumscrisă infracţiunii de înşelăciune în dauna unităţii bancare, căci elementul material al acesteia presupune o acţiune de amăgire, de alterare a adevărului, în lipsa căreia cel înşelat nu ar fi încheiat contractul de creditare.

Or, în speţă, chiar din actul de sesizare rezultă că şefa unităţii bancare, care aviza operaţiunile de creditare, era la curent cu activitatea infracţională desfăşurată de inculpaţi, constând în falsificarea şi utilizarea unor acte false, fiind aşadar de acord cu încheierea contractelor de credit în aceste condiţii, ceea ce exclude orice acţiune de inducere în eroare a băncii, prin reprezentantul său, săvârşită de inculpaţi.

Mai mult, din acelaşi rechizitoriu rezultă că numita P.D. a avut calitatea de învinuit în aceeaşi cauză, dispunându-se disjungerea şi continuarea urmăririi penale pentru săvârşirea infracţiunilor prev.de art. 254, 290 şi 215 C. pen., întrucât aceasta nu a fost audiată, nefiind găsită în mod repetat la domiciliu.

În aceste condiţii, Curtea constată că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, sens în care în baza art. 3859 pct. 12 C. proc. pen. va admite recursurile inculpaţilor I.O.M. şi Z.P.E., va casa în parte sentinţa şi decizia şi va dispune achitarea acestora cu referire la art. 10 lit. d) C. proc. pen.

Această soluţie urmează a fi dispusă şi faţă de ceilalţi inculpaţi aflaţi în aceeaşi situaţie, care însă nu au declarat recurs, extinzând efectele căii de atac cu care Curtea a fost investită, în condiţiile art. 3857 alin. (1) C. proc. pen.

Urmează ca aceşti inculpaţi să execute pedeapsa pentru cealaltă infracţiune reţinută în sarcina lor, de uz de fals prev.de art. 291 C. pen. cu păstrarea modalităţii de executare stabilită de instanţa de fond, dar cu reducerea corespunzătoare a termenului de încercare.

În acest context, analizând critica recurentului inculpat Z.P.E. ce pune în discuţie soluţia de condamnare pentru infracţiunea de uz de fals, Curtea constată că din probatoriul administrat în cauză (inclusive înscrisurile provenite de la I.T.M. Argeş) rezultă că acest inculpat nu a figurat ca fiind angajat în baza unui contract individual de muncă la SC M.A.M.D. SRL, societate care de altfel nici nu figura înregistrată în evidenţele I.T.M. Argeş.

Or, inculpatul a cunoscut această situaţie de fapt şi a fost de acord cu folosirea unor acte false (contractul de muncă şi adeverinţă care atestau în mod nereal că este angajat al acestei societăţi), în vederea încheierii unui contract de creditare, fiind fără relevantă că beneficiarul real al sumei obţinute era vărul său, care a şi profitat în fapt de aceasta.

Prin urmare, câtă vreme a folosit înscrisuri sub semnătură privată false cu ocazia încheierii contractului de creditare, fapta inculpatului a fost corect încadrată în drept în dispoziţiile art. 291 C. pen., astfel că sub acest aspect recursul inculpatului nu este întemeiat.

În ce priveşte cazul de casare prev.de aii.3859 pct. 172 C. proc. pen., în care formal se încadrează criticile părţii civile SC A.T.A. SA, Curtea constată că aceasta a comunicat instanţei de fond pretenţiile sale civile printr-un înscris depus la dosar la 6 februarie 2009 (fila 279 vol. 1), fără ca acestea să fie susţinute prin probe administrate în cauză.

În apel, partea civilă a reiterat pretenţiile formulate şi a depus la dosar o serie de înscrisuri doveditoare, însă din relaţiile comunicate de cealaltă parte civilă, SC U.T.B. SA a rezultat închiderea creditelor acordate intimaţilor inculpaţi menţionaţi de recurentă, fie prin rambursare, fie prin executare bancară.

În aceste condiţii, pretenţiile civile formulate de recurenta parte civilă au fost corespunzător cenzurate în cauză, astfel încât recursul său este nefondat şi va fi respins conform art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.

În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., cu referire la achitarea unora dintre inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii de uz de fals prev.de art. 291 C. pen., Curtea constată că atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au analizat în mod superficial criteriile prev.de art. 181 alin. (2) C. pen. prin raportare la circumstanţele cauzei, dispunând achitarea sau, după caz, condamnarea inculpaţilor pentru aceeaşi infracţiune, comisă în aceleaşi împrejurări, doar prin raportare la acoperirea creditelor contractate.

Curtea reţine că acest unic criteriu este unul arbitrar şi nici măcar uniform aplicat, în condiţiile în care inculpaţi aflaţi în aceeaşi situaţie (trimişi în judecată exclusiv pentru infracţiunea de uz de fals, pentru care în actul de sesizare s-a reţinut că nu au restanţe în rambursarea creditului) au primit soluţii diferite.

Pe de altă parte, instanţele au ignorat unul dintre criteriile prevăzute în art. 181 alin. (2) C. pen., respectiv scopul urmărit prin activitatea infracţională desfăşurată. Or, folosirea unor înscrisuri falsificate a fost în toate cazurile subsumată obţinerii frauduloase a unor credite bancare. Faptul că în unele situaţii nu s-a produs şi păgubirea unităţii bancare a constituit o justificare pentru trimiterea în judecată a inculpaţilor doar pentru infracţiunea de uz de fals, însă nu poate conduce la concluzia că săvârşirea faptelor în aceste cazuri ar fi mai puţin gravă.

De asemenea, fiind vorba despre o infracţiune de pericol, urmarea imediată specifică acesteia este aceeaşi în toate cazurile; mai mult, din perspectiva art. 181 alin. (2) C. pen. interesează nu doar urmarea produsă, ci şi cea care s-ar fi putut produce prin folosirea înscrisurilor falsificate, în condiţiile în care prin această activitate s-au creat generic premisele păgubim unităţii bancare.

Prin urmare, Curtea constată că şi în cazul inculpaţilor G.M., M.A.G., V.M.B., N.G., G.A., R.G.E., M.G.C., I.C.M. şi M.V., faptele comise prezintă gradul de pericol social al unei infracţiuni, sens în care recursul Parchetului este fondat, va fi admis şi rejudecând cauza conform art. 38515 pct. 2 lit. d) C. proc. pen. Curtea va dispune şi condamnarea acestor inculpaţi la pedeapsa închisorii egală în cuatum cu minimul special, dispunând totodată suspendarea condiţionată a executării acestora, dar şi a pedepselor accesorii pe durata unui termen de încercare.

Va atrage atenţia inculpaţilor asupra consecinţelor săvârşirii unor noi infracţiuni în interiorul termenului de încercare.

În mod evident, pentru aceleaşi argumente, Curtea constată neîntemeiat motivul de recurs formulat de inculpatul Z.P.E. privitor la aplicarea faţă de acesta a dispoziţiilor art. 181 C. pen.

În ce priveşte cazul de casare prev.de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., Curtea constată ca fiind întemeiată critica Parchetului cu referire la modalitatea de executare a pedepsei aplicată în cauză pentru inculpatul l.O.M.

În acest sens, stabilind o modalitate neprivativă de libertate de executare a pedepsei, atât instanţa de fond, cât şi cea de apel au ignorat gradul de pericol social al faptelor comise de acesta şi rolul său determinant în întreaga activitate infracţională ce face obiectul prezentei cauze.

Astfel, inculpatul a avut iniţiativa săvârşirii faptelor, creând premisele pentru infracţiunile comise de ceilalţi 26 de inculpaţi şi trăgând foloase de pe urma acestora, prin însuşirea unor importante sume de bani din creditele obţinute de ei, ca plată pentru influenţa traficată.

La toate acestea trebuie adăugată conduita procesuală a inculpatului şi lipsa oricărui demers pentru a acoperi prejudiciul la plata căruia a fost obligat.

În privinţa circumstanţelor sale personale, acestea au fost valorificate odată cu stabilirea unor pedepse egale în cuantum cu minimul special, în ciuda incidenţei unei cauze de agravare a pedepsei (caracterul continuat al infracţiunii).

Prin urmare, contrar celor susţinute de instanţele de fond şi apel, Curtea constată că funcţiile şi scopul pedepsei înscrise în art. 52 C. pen. nu pot fi atinse fără executarea efectivă a acesteia, prin privare de libertate, sens în care admiţând recursul Parchetului, Curtea va casa în parte ambele hotărâri şi va înlătura în cazul acestui inculpat aplicarea art. 861 art. 864 C. pen.

În fine, în ce priveşte solicitarea inculpatului Z.P. de micşorare a pedepsei şi de aplicare a disp.art. 81 C. pen., Curtea constată că în parte această cerere a fost admisă implicit, odată cu achitarea inculpatului pentru infracţiunea cea mai grea, urmând ca acesta să execute doar pedeapsa de 3 luni închisoare pentru infracţiunea de uz de fals.

Referitor la modalitatea de executare a acesteia, Curtea constată că în cazul inculpatului suspendarea condiţionată nu este suficientă, fiind necesară instituirea unor obligaţii şi supravegherea conduitei sale pe durata termenului de încercare, fapt care nu se poate realiza decât prin aplicarea art. 861 şi urm. C. pen.

În consecinţă, sub acest aspect recursul inculpatului este neîntemeiat.

Având în vedere cele expuse anterior, Curtea va admite recursurile Parchetului şi ale inculpaţilor l.O.M. şi Z.P., extinzând efectele şi asupra inculpaţilor B. (B.) F.C., B.D.C., N.D.l., B.M.C., P.D., B.B., D.E., A.S.L., I.C.M., C.F.R. şi G.l. în ce priveşte soluţia de achitare pentru infracţiunea de înşelăciune.

Va respinge ca nefondat recursul părţii civile SC A.T.A. SA.

Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) şi (3) C. proc. pen.,

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

D E C I D E

Admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti şi de recurentul intimat inculpat l.O.M. şi de recurentul inculpat Z.P.E. împotriva Deciziei penale nr. 14/A din 28 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.

Casează, în parte, decizia penală atacată şi sentinţa penală nr. 127 din 20 aprilie 2010 a Tribunalului Argeş şi, rejudecând:

Înlătură aplicarea art. 861, art. 864 C. pen. pentru inculpatul l.O.M.

Descontopeşte pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată inculpatului l.O.M. în pedepsele componente de 2 ani închisoare, 3 ani închisoare şi 3 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d)) C. proc. pen., achită pe inculpatul l.O.M. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen., contopeşte pedeapsa de 2 ani închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 257 alin. (1) C. pen., cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., cu pedeapsa de 3 luni închisoare, pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 290 alin. (1) C. pen. cu aplic. art. 41 alin. (2) C. pen., urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare.

Face aplicarea art. 71, 64 lit. a) şi b) C. pen.

Extinde efectele recursului formulat de inculpatul l.O.M. şi cu privire la inculpaţii B. (B.) F.C., B.D.C., N.D.l., B.M.C., P.D., B.B., D.E., A.S.L., I.C.M., C.F.R. şi G.l.

Descontopeşte pedeapsa rezultantă de câte 3 ani închisoare aplicată inculpaţilor B. (B.) F.C., B.D.C., Z.P.E., N.D.l., B.M.C., P.D., B.B., D.E., A.S.L., I.C.M., C.F.R. şi G.l.B. în pedepsele componente de 3 ani închisoare şi 3 luni închisoare.

În baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen., achită pe inculpaţii sus-menţionaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., urmând ca pedeapsa de 3 luni închisoare aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 291 C. pen. să fie executată în regimul suspendării sub supraveghere, termenul de încercare fiind de 3 ani.

Pe durata termenului de încercare inculpaţii trebuie să se supună următoarelor măsuri de supraveghere:

a) să se prezinte în fiecare trimestru la Serviciul de protecţie a victimelor şi reintegrare socială a infractorilor;

b) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă sau locuinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile, precum şi întoarcerea;

c) să comunice şi să justifice schimbarea locului de muncă;

d) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă.

Atrage atenţia asupra dispoziţiilor art. 864 C. pen.

Face aplicarea art. 71-64 alin. (1) lit. a) şi b) C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 291 C. pen., condamnă pe inculpaţii G.M., M.A.G., V.M.B., N.G., G.A., R.G.E., M.G.C., I.C.M. şi M.V. la pedeapsa de 3 luni închisoare.

În baza art. 81 şi 82 C. pen., dispune suspendarea condiţionată a executării pedepselor, pe durata unui termen de încercare de 2 ani şi 3 luni închisoare.

Face aplicarea art. 359 C. proc. pen. raportat la art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei se suspendă şi executarea pedepselor accesorii.

Menţine celelalte dispoziţii ale hotărârilor atacate.

Respinge, ca nefondat, recursul declarat de recurenta parte civilă SC A.T.A. SA Bucureşti, prin Sucursala Piteşti împotriva aceleiaşi decizii penale.

Obligă recurenta parte civilă la plata sumei de 300 lei cu titlul de cheltuieli judiciare către stat.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.O.M. şi Z.P.E., în sumă de câte 100 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Onorariile apărătorilor desemnaţi din oficiu pentru intimaţii inculpaţi, în sumă de câte 400 lei, se vor plăti din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 24 noiembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4000/2011. Penal. Traficul de persoane (Legea...  ICCJ. Decizia nr. 4115/2011. Penal. înlocuirea măsurii... →

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4094/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215 C.p.). Recurs