ICCJ. Decizia nr. 4085/2011. Penal. Extrădare pasivă (Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4085/2011
Dosar nr.9314/1/2011
Şedinţa publică din 23 noiembrie 2011
Deliberând asupra excepţiei din oficiu cu privire la admisibilitatea recursurilor pendinte pe baza lucrărilor şi materialului aflate în dosarul cauzei constată următoarele:
I. Curtea de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, prin Sentinţa penală nr. 514/F din 10 noiembrie 2011 pronunţată în Dosar nr. 6819/2/2011, a respins ca inadmisibile cererile formulate de persoanele extrădate C.A. şi S.H. de amânarea predării în vederea extrădării către autorităţile judiciare americane - extrădare dispusă prin Sentinţa penală nr. 451 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală, definitivă prin Decizia penală nr. 3829 din 28 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie - în temeiul dispoziţiilor în baza art. 14 alin. (2) din Legea nr. 111/2008 şi art. 58 din Legea nr. 302/2004.
Hotărând astfel Curtea a reţinut şi statuat următoarele:
A. La data de 4 noiembrie 2011, persoanele extrădate C.A. şi S.H. au formulat cereri de amânare a predării dispuse prin Sentinţa penală nr. 451 din 14 octombrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
În motivarea cererilor au arătat că suferă de boli grave, relativ incurabile, fiind indicii că predarea în viitorul apropiat le-ar putea periclita viaţa şi sănătatea.
Cererile au fost întemeiate pe dispoziţiile art. 60 din Legea nr. 302/2004, iar în sprijinul cererilor nu au fost depuse acte medicale.
Curtea a constatat că prin Sentinţa penală nr. 451 din 14 octombrie 2011 s-a dispus, în baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, admiterea cererilor de extrădare privind pe numiţii C.A. şi S.H. şi predarea acestora către autorităţile judiciare americane, cu respectarea regulii specialităţii prev. în art. 17 din Legea nr. 111/2008 şi art. 74 din Legea nr. 302/2004. În baza art. 52 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, s-a menţinut starea de arest provizoriu în vederea extrădării a persoanelor extrădabile C.A. şi S.H., până la predarea acestora. S-a constatat de asemenea că persoanele extrădabile au fost reţinute şi arestate provizoriu de urgenţă în vederea extrădării începând cu datat de 25 iulie 2011. Prin Decizia penală nr. 3829 din 28 octombrie 2011 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie s-au respins ca nefondate recursurile declarate de persoanele extrădabile C.A. şi S.H.
B. Curtea analizând cererile formulate de către persoanele extrădate prin prisma dispoziţiilor legale aplicabile în cauză, a constatat că acestea nu sunt admisibile, pentru considerentele de ordin legal arătate în continuare.
În materia extrădării între România şi Statele Unite ale Americii este aplicabil Tratatul de extrădare semnat la Bucureşti la data de 10 septembrie 2007 ratificat prin Legea nr. 111/2008.
În ceea ce priveşte incidenţa în speţă a dispoziţiilor Legii nr. 302/2004, Curtea a avut în vedere prevederile art. 5 din lege, conform cărora Legea privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală constituie dreptul comun în materie pentru autorităţile judiciare române, precum şi ale art. 4, din care rezultă că prezenta lege completează instrumentele juridice internaţionale la care România este parte în situaţiile nereglementate.
Faţă de cele arătate anterior, Curtea a constatat că Legea nr. 111/2008 este legea specială aplicabilă în cauză şi nu dispoziţiile Legii nr. 302/2004. În raport cu legea specială amintită posibilitatea amânării predării persoanei extrădate este reglementată în Legea nr. 111/2008 la art. 14 alin. (2), dar pentru alte motive decât cele invocate de către persoanele extrădate. Or, nefiind vorba de o situaţie nereglementată de legea specială, care ar impune trimiterea la dispoziţiile Legii nr. 302/2004, Curtea se raportează la dispoziţiile legii de ratificare a Tratatului de extrădare dintre România şi S.U.A., care nu prevede situaţia amânării predării datorate stării de boală a persoanelor extrădate. Mai mult, persoana extrădată S.H. a invocat în sprijinul cererii de amânare a predării aceleaşi motive invocate şi în cadrul soluţionării cererii de extrădare. Or, consecinţele predării imediate a acestuia au fost deja analizate de către instanţa de judecată la momentul verificării condiţiilor necesare extrădării, aşa încât o reanalizare a aceleiaşi situaţii nu este admisibilă.
În ceea ce priveşte persoana extrădată C.A., aceasta nu a depus acte medicale în susţinerea cererii.
Faţă de cele arătate, Curtea a apreciat că cererile persoanelor extrădate sunt inadmisibile şi prin prisma dispoziţiilor art. 58 din Legea nr. 302/2004.
II. Recursurile declarate împotriva sentinţei amintite de către persoanele extrădabile C.A. şi S.H. sunt inadmisibile urmând a fi respinse ca atare în baza art. 38515 pct. l lit. a) C. proc. pen. pentru considerentele arătate în continuare.
Astfel cum în mod corect a statuat Curtea prin pronunţarea soluţiei adoptate ca având caracter definitiv dispoziţiile Legii nr. 111/2008 - ce constituie temeiul juridic al cererilor formulate de persoanele extrădabile - nu prevăd posibilitatea exercitării vreunei căi de atac în cazul amânării predării reglementate de art. 14 din aceeaşi lege.
Fiind o situaţie nereglementată de legea specială, se au în vedere sub acest aspect şi dispoziţiile Legii nr. 302/2004. Însă nici dispoziţiile Legii nr. 302/2004, nu prevăd posibilitatea atacării cu recurs a hotărârii amintite, aşa cum rezultă din interpretarea sistematică a normelor cuprinse în art. 52 - 54, texte de lege care prevăd soluţiile ce pot fi atacate cu recurs.
De altfel din examinarea normelor referitoare la predarea persoanei extrădate, inclusiv cele cuprinse în art. 58 din Legea nr. 302/2004, nu rezultă existenţa vreunei dispoziţii exprese referitoare la calea de atac ce s-ar putea exercita în ipotezele arătate.
În dispoziţiile art. 58 din Legea nr. 302/2004 nu se prevede nicio dispoziţie privind existenţa vreunei căi de atac împotriva hotărârii instanţei care poate dispune amânarea predării extrădatului care suferă de o boală care i-ar pune viaţa în pericol, instituţia predării amânate vizând faza de executare a extrădării pasive, rezultând astfel că voinţa legiuitorului a fost aceea de a nu prevedea nicio cale de atac împotriva hotărârii pronunţate în ipoteza de la art. 58 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, dat fiind caracterul special al reglementării instituţiilor privind extrădarea şi necesitatea executării cu celeritate a cererilor admise, prin predarea extrădatului.
În acest sens, s-a pronunţat Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, secţia penală, prin Decizia penală nr. 860 din 4 martie 2010.
În baza art. 192 C. proc. pen. vor fi obligate recurentele persoane extrădabile la plata sumei de câte 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca inadmisibile, recursurile declarate de persoanele extrădabile C.A. şi S.H. împotriva Sentinţei penale nr. 514 din 10 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia a II-a penală.
Obligă recurentele persoane extrădabile la plata sumei de câte 520 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 320 RON, reprezentând onorariul pentru apărarea din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 23 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4073/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4089/2011. Penal. Arestare provizorie în... → |
|---|
