ICCJ. Decizia nr. 4073/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4073/2011
Dosar nr.1026/44/2011
Şedinţa publică din 21 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă,
Din examinarea lucrărilor din dosar constată următoarele:
Prin cererile înregistrate pe rolul acestei instanţe sub nr. 1026/44/2011, autorităţile judiciare italiene au solicitat executarea a două mandate europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate P.C., după cum urmează:
1. Mandatul european de arestare emis la data de 17 iunie 2011 de Tribunalul din Torino - secţia judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 8770/09 R.G.N.R. şi 18835/09 RGGIP în care s-a solicitat predarea lui P.C. în vederea cercetării penale şi judecării acestuia pentru comiterea a două infracţiuni:
a). Infracţiunea prevăzută de art. 81, alin. (1), art. 110, art. 600 bis şi 600 sexies, alin. (3) din C. pen., întrucât, acţionând în concurs cu numitul P.N. şi prin punerea în aplicare a mai multor acţiuni executive în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, a indus-o la desfăşurarea activităţii de prostituţie pe numita S.O.M. născută în Bacău în data de 30 martie 1992 şi a favorizat şi exploatat activitatea de prostituţie a acesteia. Numitul P.N. a indicat acesteia la început un loc de muncă pe strada C.A. din Grugliasco, iar ulterior în strada C.M. din Torino şi după aceea în Modena, controlând-o în mod direct sau prin intermediul telefonului în timp ce aceasta se afla împreună cu clienţii, plătind şi un anunţ în acest sens pe internet, pe site-ul x şi luând de la aceasta banii câştigaţi prin desfăşurarea activităţii de prostituţie. Numitul P.C. a întărit în convingerea lui N. propunerea criminală, ajutându-l pe acesta cu sfaturi şi controale, controlând în acelaşi timp activitatea fetei prin intermediul lui N. şi ridicând banii obţinuţi astfel în urma prostituţiei minorei. S-a reţinut circumstanţa agravantă de a fi comis fapta prin proliferarea ameninţărilor, constând în menţinerea unui ataşament autoritar cu privire la fată iar numitul N. o ameninţa că ar fi lovit-o sau ucis-o dacă nu s-ar fi supus dorinţei sale.
S-a reţinut că faptele s-au petrecut în Grugliasco, Torino şi Modena din data de 26 martie 2009 şi până în prezent.
b) Infracţiunea prevăzută şi pedepsită de art. 110, art. 600 bis şi 600 sexies, alin. (3) din C. pen., întrucât, punând în aplicare mai multe acţiuni executive în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale în concurs cu numitul P.N., a indus la desfăşurarea activităţii de prostituţie pe numita T.E. născută în România la data de 24 februarie 1993 şi a favorizat şi exploatat activitatea de prostituţie a acesteia. Acesta a recrutat fata în România, i-a indicat un loc de muncă pe stradă, controlând-o ulterior prin intermediul numitei S. şi în mod direct prin P.N. şi decizând la un moment dat să o trimită înapoi în România.
S-a reţinut că faptele s-au petrecut în România şi Modena, din 14 octombrie 2009 şi până în 25 octombrie 2009.
În dreptul italian aceste fapte constituie infracţiunea de "prostituţie juvenilă", prevăzută de art. 600 bis C. pen. italian, pedeapsa maximă aplicabilă fiind de 12 ani închisoare în timp ce în dreptul românesc ar putea fi încadrate ca fiind infracţiunea de "trafic de minori" prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) din Legea nr. 678/2001, pedepsită cu închisoarea de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi ori infracţiunea "proxenetism" prevăzută de art. 329 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 5 la 18 de ani şi interzicerea unor drepturi.
2. Mandatul european de arestare emis la data de 28 ianuarie 2011 de Tribunalul din Modena - secţia judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 9726/08 R.N.R. şi 1347/08 RGIP în care s-a solicitat predarea lui P.C. în vederea cercetării penale şi judecării acestuia pentru comiterea următoarelor fapte:
În perioada din februarie până în august 2010 P.C., din penitenciarul Galaţi în care este deţinut, a continuat să conducă activitatea de exploatare a prostituţiei din Modena a tinerelor conaţionale care, în temeiul indicaţiilor sale, mutau locul activităţii lor, aşa cum s-a întâmplat cu R.G. care înainte lucra la Torino, şi după aceea la Modena, sau erau trimise din România în Italia aşa cum s-a întâmplat cu H.E. La Modena, C. avea ca persoane de referinţă pe S. şi N., şi ele tinere prostituate, însărcinate să le urmeze pe ultimele venite şi să le îndrume la activitatea din Modena. Contactele telefonice de fiecare zi ale lui C. cu grupul din Modena evidenţiază interferenţa bărbatului în activitatea de prostituţie a fetelor şi autoritatea sa în mediul prostituţiei. C., în afară de a se ocupa şi de "controla" activitatea fetelor întrebând câţi bani au câştigat în fiecare seară, pretindea să fie informat cu privire la aceea ce se întâmpla, şi dădea dispoziţii asupra modalităţilor folosindu-se şi de colaborarea lui C., trimis de el în Italia cu o altă fată, H.E., şi în esenţă longa manus a lui în gestionarea prostituţiei din Modena. Autoritatea lui P., a cărui importanţă criminală este demonstrată de contactele continue cu exteriorul penitenciarului din Galaţi unde este deţinut, este simţită de tinerele prostituate, care îi raportează lui asupra activităţii lor. Este evident că încă şi mai presant este controlul lui C. care în primele zile rămâne în Italia pentru a "pune în mişcare" activitatea şi după aceea, odată ce au fost trasate liniile generale ale muncii, pleacă lăsând-o pe S. în locul său să le controleze pe fete. Comportamentul lui C. se realizează pe tot cursul anchetei prin comunicaţiile telefonice, şi prin primirea telefoanelor de către complicele său C.B. sau de către fetele din Modena.
Fapta a fost reconstituită pe baza interceptărilor telefonice şi în acelaşi timp prin serviciile de observaţie şi control ale poliţiei judiciare.
În dreptul italian aceste fapte constituie infracţiunea de "îndemnare, înlesnire şi exploatare a prostituţiei", prevăzută de art. 3 nr. 8 şi 4 nr. 1 şi 7 din Legea nr. 75/58, 81 cpv şi 110 C. pen. italian, pedeapsa maximă aplicabilă fiind de 12 ani închisoare, în timp ce în dreptul românesc ar putea fi încadrate ca fiind infracţiunea "proxenetism" prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen., pedepsită cu închisoarea de la 2 la 7 de ani şi interzicerea unor drepturi.
Curtea de Apel Galaţi a constatat că mandatele europene mai sus-arătate vizează fapte care dau loc la predare, astfel cum sunt ele arătate de art. 96 din Legea nr. 302/2004, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală şi de art. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene.
De asemenea Curtea a constatat că în cauză nu este incident vreunul dintre motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului european de arestare prevăzute de art. 98 din Legea nr. 302/2004 şi de art. 3 şi art. 4 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, situaţie în care mandatele europene de arestare emise de autorităţile judiciare europene trebuie puse în executare.
Pe de altă parte Curtea a constatat însă că persoana solicitată P.C. este în prezent arestată în Penitenciarul Galaţi, unde execută o pedeapsă de 11 ani şi 3 luni închisoare, pedeapsă ce ar expira la data de 22 iulie 2019, sus-numitul fiind propozabil pentru liberare condiţionată cel mai devreme la data de 28 septembrie 2016, astfel că în cauză sunt incidente dispoziţiile art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, respectiv şi art. 24 parag. 1 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, ce dispun că într-o astfel de situaţie predarea va putea fi amânată până la executarea pedepsei.
Cu toate acestea, potrivit art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 şi art. 24 parag. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI, în loc să amâne predarea, autoritatea judiciară de executare poate preda temporar statului membru emitent persoana căutată,în condiţii care urmează a fi stabilite printr-un acord comun încheiat în scris între autorităţile judiciare de executare şi emitentă.
Urmează a se constata că la solicitarea autorităţilor judiciare române, autorităţile judiciare din Italia, respectiv Tribunalul din Torino, a precizat în scris că prezenţa în Italia a persoanei solicitate P.C., în vederea urmăririi penale şi judecării acesteia pentru faptele ce fac obiectul mandatului european de arestare emis la data de 17 iunie 2011 de Tribunalul din Torino, secţia judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N.8770/09 R.G.N.R. şi 18835/09 RGGIP, este necesară pentru o perioadă de cel puţin 6 luni.
În ceea ce priveşte mandatul european de arestare emis de Tribunalul din Modena, instanţa de fond a constatat că această instituţie a apreciat că, în situaţia în care nu se poate asigura prezenţa persoanei solicitate, având în vedere şi declaraţia acestuia de refuz de prezentare şi de solicitare ca procesul să se desfăşoare în lipsa sa, nu mai este necesară prezenţa persoanei solicitate.
Având în vedere cele mai sus-arătate, Curtea de Apel Galaţi a apreciat că se impune predarea temporară a persoanei solicitate P.C. către autorităţile judiciare italiene în vederea urmăririi penale şi judecării acesteia în dosarele ce fac obiectul mandatului european de arestare emis de Tribunalul din Torino, considerând că pentru aceasta este suficientă o perioadă de maximum 10 luni calculată de la data preluării efective a persoanei solicitate de autorităţile din Italia.
Totodată, s-a reţinut că, având în vedere că persoana solicitată va fi trimisă în Italia, pentru a evita o cerere ulterioară similară şi pentru a asigura dreptul persoanei solicitate la un proces echitabil, Curtea a considerat util ca pe perioada predării să se desfăşoare faţă de P.C. şi procedurile necesare soluţionării dosarului ce face obiectul mandatul european de arestare emis la data de 28 ianuarie 2011 de Tribunalul din Modena, secţia judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 9726/08 R.N.R. şi 1347/08 RGIP, acesta fiind unul dintre motivele pentru care se va acorda predarea pentru o perioadă mai mare decât cea solicitată de autorităţile italiene.
A admis cererile formulate de autorităţile judiciare din Italia. Prin Sentinţa penală nr. 160/F din 27 octombrie 2011 Curtea de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a dispus următoarele:
În temeiul art. 107 din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală a dispus punerea în executare a mandatului european de arestare emis la data de 17 iunie 2011 de Tribunalul din Torino, secţia judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 8770/09 R.G.N.R. şi 18835/09 RGGIP, precum şi a mandatului de executare emis la data de 28 ianuarie 2011 de Tribunalul din Modena, secţia judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 9726/08 R.N.R. şi 1347/08 RGIP, ambele privind pe persoana solicitată P.C. (fiul lui T. şi P., născut la data de 27 aprilie 1982 în comuna Pechea, judeţ Galaţi, în prezent deţinut în Penitenciarul Galaţi.
În temeiul art. 24 parag. 2 din Decizia-cadru nr. 2002/584/JAI din 13 iunie 2002 a Consiliului Uniunii Europene şi art. 112 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, a dispus predarea temporară a persoanei solicitate P.C. către autorităţile judiciare italiene în vederea urmăririi penale şi judecării acesteia în dosarele mai sus-arătate, pentru o perioadă de maximum 10 luni calculată de la data preluării efective a persoanei solicitate de autorităţile din Italia.
La finalizarea procedurilor ori cel mai târziu la expirarea perioadei mai sus-arătate s-a dispus ca persoana solicitată P.C. să fie predată, din oficiu, de către autorităţile judiciare italiene autorităţilor judiciare din România.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs persoana solicitată P.C., arătând că este de acord cu extrădarea sa dar solicită amânarea procedurii de extrădare întrucât doreşte să se căsătorească.
Cauza a fot înregistrată pe rolul Înaltei Curţi sub nr. 1026/44/2011.
Înalta Curte examinând cauza sub toate aspectele în raport de motivele de recurs invocate de către recurent şi de soluţia pronunţată de instanţa de fond, cât şi din oficiu, conform art. 3856 alin. (3) C. proc. pen., constată că recursul declarat de persoana extrădabilă este nefondat, pentru considerentele ce vor fi arătate în continuare.
Dispoziţiile art. 111 alin. (3) din Legea nr. 302/2004, modificată la 3 iunie 2011, prevăd că, în mod excepţional, predarea poate fi amânată temporar, pentru motive umanitare serioase, cum ar fi existenţa unor temeiuri suficiente pentru a se crede că predarea va periclita, în mod evident, viaţa sau sănătatea persoanei solicitate. Executarea mandatului european de arestare va avea loc imediat ce aceste motive încetează să existe. În acest sens, autoritatea judiciară executoare va informa de îndată autoritatea judiciară emitentă şi împreună vor conveni o nouă dată de predare. În acest caz, predarea va avea loc în termen de 10 zile de la noua dată astfel convenită.
Prima instanţă a mai reţinut că, în speţă, nu exista niciun motiv care să determine refuzul executării mandatelor europene de arestare, nefiind incident niciunul dintre cazurile prevăzute în art. 88 din legea specială, dispunând, totodată, punerea în executare a celor două mandate europene de arestare emise pe numele persoanei solicitate P.C.
De asemenea, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie mai reţine că, potrivit art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004 prevede că atunci când persoana urmărită este urmărită penal sau judecată de autorităţile judiciare române pentru o faptă diferită de cea care motivează mandatul european de arestare, autoritatea judiciară de executare română, chiar dacă s-a dispus executarea mandatului, va putea amâna predarea până la terminarea judecăţii sau până la executarea pedepsei; iar dispoziţiile aceluiaşi art. la alin. (2) se prevede că în situaţia prevăzută la alin. (1), dacă autoritatea judiciară emitentă o solicită, autoritatea judiciară de executare română poate dispune predarea temporară a persoanei urmărite, în condiţiile stabilite printr-un acord încheiat în scris cu autoritatea judiciară emitentă.
Or, din analiza textului legal anterior menţionat, se deduce că autoritatea judiciară de executare română va aprecia dacă este sau nu cazul să dispună amânarea predării persoanei solicitate fie până la finalizarea judecăţii în cauza aflată pe rolul instanţelor naţionale sau până la executarea pedepsei, nefiind deci o dispoziţie legală imperativă, ci lăsând la latitudinea instanţei aprecierea oportunităţii amânării predării.
În speţa supusă analizei, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie constată că prima instanţă a apreciat corect că, raportat la complexitatea cauzei şi la gravitatea faptelor ce se aflau în instrumentarea autorităţilor judiciare italiene (în cuprinsul celor două mandate europene de arestare făcându-se referire la împrejurarea că persoana solicitată P.N. a pus în aplicare mai multe acţiuni executive în baza aceleiaşi hotărâri infracţionale, a indus-o la desfăşurarea activităţii de prostituţie pe numitele S.M., R.G. şi H.E. şi a favorizat şi exploatat activitatea de prostituţie a acestora, infracţiunea fiind prevăzută şi pedepsită de art. 81 alin. (1) art. 110, art. 600 bis, şi 600 sexties, alin. (3) C. pen. italian), constatându-se totodată că nu erau incidente dispoziţiile art. 98 din Legea nr. 302/2004, modificată, nefiind incident vreunul din motivele obligatorii sau opţionale de refuz al executării mandatului de arestare, şi nu se impunea amânarea predării persoanei solicitate cetăţean român sau predarea temporară a persoanei urmărite.
Prin urmare, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie apreciază că instanţa de fond a procedat corect, atunci când a considerat că, pentru o mai bună înfăptuire a actului de justiţie, se impune predarea temporară a persoanei solicitate către autorităţile judiciare din Italia, asigurându-se astfel condiţii mai bune pentru exercitarea urmăririi penale şi pentru aflarea adevărului în cauză, şi pentru a asigura persoanei solicitate dreptul la un proces echitabil şi asigurarea procedurilor necesare soluţionării dosarului ce face obiectul mandatul european de arestare emis la data de 28 ianuarie 2011 de Tribunalul din Modena, secţia judecătorilor pentru cercetările preliminare, în Dosarul nr. N. 9726/08 R.N.R. şi 1347/08 RGIP.
Motivul invocat de recurentul persoană solicitată în sensul că solicită amânarea procedurii de extrădare având în vedere intenţia acestuia de a se căsători nu se înscrie în condiţiile prevăzute în Legea nr. 302/2004, modificată privind amânarea predării.
Pentru aceste considerente Înalta Curte în temeiul disp. art. 38515 alin. (1) lit. b) C. proc. pen. va respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Va obliga recurentul, în baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen. la cheltuieli judiciare conform dispozitivului prezentei decizii.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana solicitată P.C. împotriva Sentinţei penale nr. 160/F din 27 octombrie 2011 a Curţii de Apel Galaţi, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul persoană solicitată la plata sumei de 420 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 320 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se avansează din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 21 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4065/2011. Penal. Traficul de influenţă... | ICCJ. Decizia nr. 4085/2011. Penal. Extrădare pasivă (Legea... → |
|---|
