ICCJ. Decizia nr. 4100/2011. Penal. Menţinere măsură de arestare preventivă. Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4100/2011
Dosar nr.9377/1/2011
Şedinţa publică din 24 noiembrie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Încheierea din 17 noiembrie 2011 Curtea de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în baza art. 3002 raportat la art. 160b alin. (1) şi (3) C. proc. pen. a constatat legalitatea şi temeinicia măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.C., B.R., C.A.O., C.C. şi M.M.V. şi a respins cererile formulate de inculpaţii B.C., C.A.O. şi M.M.V. privind înlocuirea măsurii preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea de domiciliu. A constatat instanţa că subzistă în continuare toate temeiurile care au dus la luarea şi la menţinerea măsurii arestării preventive a tuturor inculpaţilor, constatând totodată că sunt incidente dispoziţiile art. 148 lit. f) C. proc. pen. referitor la toţi inculpaţii şi nu există dovezi care să conducă la concluzia că au dispărut temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive şi nici că ar fi intervenit temeiuri noi.
Împotriva acestei încheieri au declarat recurs inculpaţii B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V. şi au solicitat admiterea recursurilor, revocarea măsurii arestării preventive, judecarea în stare de libertate, solicitând totodată înlocuirea măsurii arestării preventive cu măsura obligării de a nu părăsi localitatea.
Analizând recursurile declarate, sub aspectele invocate precum şi din oficiu, sub toate aspectele de legalitate şi temeinicie, conform prevederilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., combinat cu art. 3856 alin. (3) şi art. 38514 din acelaşi cod, Înalta Curte constată că recursurile declarate de inculpaţii B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V., sunt nefondate, pentru considerentele se vor arăta în continuare:
Prin Sentinţa penală nr. 42/S din 10 mai 2011 Tribunalul pentru Minori şi Familie Braşov în baza art. 334 C. proc. pen. a respins cererea de schimbare a încadrării juridice din infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea de proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) C. pen. în ceea ce-l priveşte pe inculpatul B.R.
În baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (4 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul B.R., la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP), a condamnat pe inculpatul B.R. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului B.R. în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului B.R. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului B.R. perioada arestului preventiv din data de 07 iulie 2010 şi până la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. a condamnat pe inculpatul C.C., la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, a condamnat pe inculpatul C.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituirea unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.C. în pedeapsa cea mai grea de 6 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului C.C. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului C.C. perioada arestului preventiv din data de 07 iulie 2010 şi până la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului C.A.O. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen. în infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13, alin. (1), (2) şi (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 (2 acte materiale), proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată L.A.M.) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 37 lit. b) şi art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 13, alin. (1), (2) şi (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) şi art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul C.A.O. la pedeapsa de 12 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul C.A.O. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani şi în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP) a condamnat pe inculpatul C.A.O. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) şi 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului C.A.O. în pedeapsa cea mai grea de 12 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului C.A.O. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului C.A.O. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 01 iunie 2010 şi până la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (2 acte materiale) şi art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 10 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul B.C. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b), şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus aplicate inculpatului B.C. în pedeapsa cea mai grea de 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 4 ani şi 6 luni aplicată prin Sentinţa penală nr. 717 din 28 aprilie 2009 a Judecătoriei Braşov, pronunţată în Dosarul penal 18669/197/2009, contopind restul neexecutat de 422 de zile cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus şi a dispus ca inculpatul să execute 10 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani, după executarea pedepsei închisorii stabilite prin prezenta. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului B.C. pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului B.C. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 01 iunie 2010 şi până la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 334 C. proc. pen. a schimbat încadrarea juridică a faptelor reţinute în sarcina inculpatului M.M.V. din infracţiunea de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001 (4 acte materiale) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. În infracţiunile de trafic de minori prevăzută de art. 13 alin. (1) şi (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale), proxenetism prevăzută de art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. (parte vătămată L.A.M.) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, toate cu aplicarea art. 37 lit. a) şi art. 33 lit. a) C. pen. În baza art. 13 alin. (1) şi (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) (3 acte materiale) cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.-V. la pedeapsa de 8 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de minori şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.-V. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de proxenetism şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpatul M.M.V. la pedeapsa de 6 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de aderare şi sprijinire a unui grup infracţional organizat şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 33 lit. a), art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (3) C. pen. a contopit pedepsele mai sus-aplicate inculpatului M.M.V. în pedeapsa cea mai grea de 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani. În baza art. 61 C. pen. a revocat liberarea condiţionată din executarea pedepsei de 5 aplicată prin Sentinţa penală nr. 118 din 18 martie 2008 a Judecătoriei Alba Iulia definitivă prin Decizia 85/A din 12 mai 2008 a Tribunalului Alba, contopind restul neexecutat de 641 de zile cu pedeapsa rezultantă stabilită mai sus şi dispus ca inculpatul să execute 8 ani închisoare şi pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64, lit. a) teza 2 şi lit. b), d), e) C. pen. pe o perioadă de 5 ani după executarea pedepsei închisorii aplicate. În baza art. 357 alin. (3) C. proc. pen. raportat la art. 71 alin. (2) C. pen., a interzis inculpatului pe durata executării pedepsei, drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b), d) şi e) C. pen. În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a scăzut din pedeapsa aplicată mai sus inculpatului M.M.V. perioada reţinerii şi arestului preventiv din data de 01 iunie 2010 şi până la zi şi în baza art. 350 C. proc. pen. a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
Procedând la verificarea legalităţii şi temeiniciei măsurii arestări preventive luată faţă de inculpaţii B.C., B.R., C.A.O., C.C. şi M.M.V. în conformitate cu dispoziţiile legale, instanţa - Curtea de Apel Braşov - în mod temeinic, a apreciat că temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor, respectiv cele prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., nu s-au modificat, astfel, a dispus menţinerea măsurii arestări preventive a inculpaţilor, constatând totodată că nu se impune revocarea măsurii arestării preventive şi nici înlocuirea ei cu o altă măsură neprivativă de libertate.
Înalta Curte, pornind de la temeiurile care au fost avute în vedere la luarea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V. reţine că potrivit art. 148 alin. (1) lit. f) din C. proc. pen., dacă sunt întrunite condiţiile prevăzute în art. 143 din acelaşi cod şi dacă inculpaţii au săvârşit infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani şi există probe că lăsarea lor în libertate prezintă un pericol concret pentru ordinea publică, se poate dispune măsura arestării preventive a acestora.
Astfel, din analiza coroborată a mijloacelor de probă administrate în faza urmăririi penale şi în faţa instanţei de judecată până în prezent, Înalta Curte constată că în cauză, există, aşadar, motive plauzibile de a bănui că inculpaţii au săvârşit faptele ce li s-au reţinut în sarcină.
În ceea ce priveşte temeiurile care au stat la baza luării măsurii arestării preventive, care subzistă, analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă îndeplinirea cumulativă a celor două cerinţe prevăzute de art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen.
Astfel, se constată că, în raport de actele dosarului, prima condiţie prevăzută de textul de lege menţionat, referitoare la săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 4 ani, este îndeplinită, având în vedere că infracţiunile reţinute în sarcina inculpaţilor - B.C. art. 13 alin. (1) şi (3) teza 1 din Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., art. 7 Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen., C.A.O. art. 13 alin. (1), (2) şi (3) teza 2 din Legea nr. 678/2001 art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 7 Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. b), C.C. art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, M.M.V. art. 13 alin. (1), (3) teza 1 Legea nr. 678/2001 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 329 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 7 Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 37 lit. a) C. pen.
Analiza actelor şi lucrărilor dosarului relevă existenţa şi a celei de-a doua cerinţe prevăzute în art. 148 alin. (1) lit. f) C. proc. pen., care trebuie îndeplinită cumulativ, în sensul că există probe din care să rezulte că lăsarea inculpaţilor în libertate ar prezenta un pericol concret pentru ordinea publică.
În conformitate cu dispoziţiile art. 5 parag. 1 din Convenţia pentru Apărarea Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale, ratificată de România, orice persoană are dreptul la libertate şi nimeni nu poate fi lipsit de libertatea sa. Proclamând dreptul la libertate, Convenţia consacră implicit principiul după care nici o persoană nu trebuie să fie lipsită de libertate în mod arbitrar. De la această regulă există excepţia privării licite de libertate, circumscrisă cazurilor prevăzute, în mod expres şi limitativ, de dispoziţiile art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturile Omului.
Potrivit textului invocat, o persoană poate fi privată de libertate dacă a fost arestată sau reţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea acesteia.
În materia privării de libertate, Convenţia trimite, în esenţă, la legislaţia naţională şi la aplicabilitatea dreptului intern. Legalitatea sau regularitatea detenţiei obligă ca arestarea preventivă a unei persoane şi menţinerea acestei măsuri să se facă în conformitate cu normele de fond şi de procedură prevăzute de legea naţională care, la rândul lor, trebuie să fie compatibile cu dispoziţiile Convenţiei şi să asigure protejarea individului împotriva arbitrariului.
Înalta Curte constată că menţinerea arestării preventive a inculpaţilor B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V. este justificată, aceştia fiind trimişi în judecată pentru infracţiuni caracterizate de un grad ridicat de pericol social, care prin natura lor, împrejurările comiterii şi, îndeosebi, urmările produse, impune menţinerea detenţiei provizorii.
Din această perspectivă, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie arată că pericolul concret pentru ordinea publică al faptelor privind iniţierea, aderarea la un grup infracţional organizat, traficul de persoane şi proxenetismul poate fi dedus atât din pericolul social concret deosebit de ridicat al faptelor, cât şi din circumstanţele personale ale inculpaţilor ori din modul în care aceştia au acţionat, avându-se în vedere şi faptul că în sarcina inculpaţilor B.C., M.M.V. au fost reţinute dispoziţiile art. 37 lit. a) C. pen., iar în sarcina inculpatului C.A.O. au fost reţinute dispoziţiile art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În cauza de faţă, stabilirea pericolului social al faptelor şi persoanelor asupra căreia s-a conturat cu suficienţă existenţa unor probe ce justifică bănuiala puternică şi legitimă că inculpaţii au comis infracţiunile, pentru care au fost deja condamnaţi chiar nedefinitiv - are în vedere gravitatea faptelor, împrejurările în care au fost comise, importanţa valorilor puse în pericol şi rezonanţa faptelor.
De asemenea, sunt avute în vedere şi circumstanţele cauzei în acest stadiu procesual, faţă de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procedurii judiciare cu privire la inculpaţi şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiei penale formulate împotriva acestora şi cu scopul urmărit, astfel că Înalta Curte apreciază că se impune menţinerea măsurii arestării preventive a inculpaţilor B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V.
Aşa fiind, detenţia provizorie este licită, fiind respectate atât exigenţele cerute de legea internă cât şi cele prevăzute de art. 5 parag. 1 lit. c) din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului şi Libertăţilor Fundamentale impunându-se în continuare menţinerea acesteia.
În ceea ce priveşte cererile inculpaţilor B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V. de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea, Curtea constată că nu sunt îndeplinite cerinţele art. 139 alin. (1) C. proc. pen. faţă de considerentele expuse mai sus, de circumstanţele cauzei în acest stadiu procesual, faţă de caracterul necesar al măsurii arestării preventive pentru asigurarea desfăşurării în bune condiţii a procedurii judiciare cu privire la inculpaţi şi faţă de caracterul proporţional al măsurii cu gravitatea acuzaţiilor penale formulate împotriva acestora şi cu scopul urmărit, astfel apreciază că cererile inculpaţilor de înlocuire a măsurii arestării preventive nu sunt întemeiate în acest moment procesual.
Totodată constată că inculpatul B.R. nu a declarat recurs în prezenta cauză, având în vedere înscrisul în care acesta menţionează "nu fac recurs".
În consecinţă, Înalta Curte constată că nu s-au modificat temeiurile care au determinat luarea măsurii arestării preventive, ci acestea se menţin în continuare, motiv pentru care, în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursurile declarate de inculpaţii B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V., va constata că inculpatul B.R. nu a declarat recurs în cauză şi va obliga recurenţilor inculpaţi B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V. la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V. împotriva Încheierii din 17 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Braşov, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 514/1372/2010.
Constată că inculpatul B.R. nu a declarat recurs în cauză.
Obligă recurenţii inculpaţi B.C., C.A.O., C.C. şi M.M.V. la plata sumei de câte 400 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată, în şedinţă publică, azi la 24 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - AA
| ← ICCJ. Decizia nr. 4089/2011. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 4101/2011. Penal. Menţinere măsură de... → |
|---|
