ICCJ. Decizia nr. 4103/2011. Penal. Arestare provizorie în vederea extradarii(Legea 302/2004). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4103/2011
Dosar nr.9419/1/2011
Şedinţa publică din 25 noiembrie 2011
Asupra recursului de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin încheierea din 18 noiembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Craiova în Dosarul nr. 2246/54/2011 s-a dispus admiterea propunerii formulată de Ministerul Public - Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova privind arestarea provizorie a persoanei extrădabile B.B. (fiul lui I. şi G., născut în Craiova, domiciliat în Craiova).
Pentru a pronunţa această hotărâre s-au reţinut în esenţă, că în cauză, sunt îndeplinite condiţiile prevăzute de art. 43 din Legea nr. 302/2004 rap. la art. 2 din Tratatul de extrădare dintre România şi Statele Unite ale Americii, adoptat prin Legea nr. 111/2008.
Astfel, faptele ce fac obiectul dosarului de urmărire penală al autorităţilor judiciare americane, sunt pedepsite de Codul penal american cu pedeapsa de până la 30 de ani închisoare, iar pe de altă parte, aceleaşi fapte constituie infracţiuni, conform Legii nr. 111/2008.
Se apreciază totodată că, în cauză, sunt îndeplinite şi condiţiile impuse de legea statului solicitat în ceea ce priveşte luarea măsurii arestării provizorii, garantate de art. 5 din Convenţia Europeană a Drepturilor Omului, alături de condiţiile impuse de art. 38 alin. (2), art. 43 alin. (3), art. 46 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
S-a constatat că propunerea de arestare provizorie în vederea extrădării, formulată în cauză, are la bază mandatul de arestare emis de către autorităţile judiciare americane, respectiv Tribunalul Districtual al Statelor Unite Hartford, Connecticut în Dosarul nr. 3:07 Cr.12 JCH, în sarcina persoanei extrădabile fiind reţinută săvârşirea faptelor penale amendate de legea penală americană astfel: conspiraţie pentru a comite fraude bancare, conspiraţie pentru a comite fraude bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, prevăzute de titlul 18 secţiunea 1349, titlul 18 USC secţiunea 1028 A din codul Statelor Unite.
De asemenea, se reţine că, în cauză, nu poate fi invocată existenţa vreunui motiv obligatoriu de refuz al extrădării, astfel cum este prevăzut de art. 21 din Legea nr. 302/2004.
Având în vedere că privarea de libertate a unei persoane este considerată ca fiind legitimă dacă a fost arestată sau deţinută în vederea aducerii sale în faţa autorităţii judiciare competente, atunci când există motive verosimile de a bănui că a săvârşit o infracţiune sau când există motive temeinice de a crede în necesitatea de a-l împiedica să săvârşească o infracţiune sau să fugă, după săvârşirea acesteia, instanţa a constatat că, în cauză, privarea de libertate a persoanei extrădabile este justificată în condiţiile impuse şi rezultate din cererea de extrădare formulată de autorităţile judiciare americane - circumstanţele reale ale faptelor ce formează obiectul cercetării penale de către autorităţile judiciare americane, prin amploare, complexitate şi prejudiciu, relevând gradul de pericol social deosebit al faptelor penale.
Necesitatea privării de libertate rezultând din cerinţa legii de a apăra toate persoanele ce sunt prejudiciate prin fapte penale, indiferent de teritoriul unde aceştia locuiesc, libertatea şi siguranţa raporturilor comerciale, ce caracterizează relaţiile sociale din fiecare stat, şi aceasta pe fondul globalizării ce a făcut şi din prejudiciu tot un factor global, suportat în mod egal de părţi, indiferent unde acesta este conceput şi înfăptuit, este un alt element care justifică luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile în cauza de faţă.
Circumstanţele personale astfel cum sunt menţionate de către persoana extrădabilă, lipsa antecedentelor penale, nivelul de instruire şi ocupaţia, locul de muncă al persoanei extrădabile, nu sunt de natură a lipsi de temei juridic măsura arestării provizorii a persoanei extrădabile.
A considera altfel, ar semnifica că derularea procedurilor de extrădare pasivă ar putea fi întreruptă sau chiar stopată pentru motive ce exced cadrului legal fixat de dispoziţiile legilor speciale mai sus menţionate, obstrucţionând realizarea actului de justiţie prin împiedicarea tragerii la răspundere penală a persoanelor care, prin atitudinea lor, au manifestat dispreţ faţă de lege, lezând astfel valori sociale ocrotite în orice stat de drept.
Aceasta, în condiţiile în care valorile sociale pe care statele le apără şi le reglementează ca atare, au un regim de apărare egal, interesele personale neputând fi puse prioritar în faţa intereselor celorlalţi cetăţeni, în final interesul general al statului de drept.
Astfel, potrivit art. 43 din Legea nr. 302/2004, s-a dispus admiterea propunerii de arestare provizorie şi s-a dispus arestarea provizorie a persoanei solicitate, în vederea extrădării, pe o perioadă de 29 zile, începând cu 18 noiembrie 2011 până la 16 decembrie 2011.
S-a acordat termen în vederea soluţionării opoziţiei la extrădare, conform art. 49 din Legea nr. 302/2004, în condiţiile în care persoana extrădabilă a solicitat termen pentru a depune acte şi a administra alte probe în susţinerea opoziţiei.
Împotriva acestei hotărâri a declarat recurs persoana extrădabilă B.B., solicitând casarea acesteia şi revocarea măsurii arestării provizorii.
În subsidiar, a solicitat a se lua, faţă de persoana extrădabilă, măsura preventivă a obligării de a nu părăsi localitatea.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente.
Extrădarea este reglementată de dispoziţiile art. 22 şi următoarele din Legea nr. 302/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006.
Potrivit textului din lege, pot fi extrădate din România, la cererea unui stat străin, persoanele aflate pe teritoriul său sau care sunt urmărite penal sau sunt trimise în judecată pentru săvârşirea unei infracţiuni ori sunt căutate în vederea executării unei pedepse sau a unei măsuri de siguranţă în statul solicitant.
Dispoziţiile art. 21 din aceeaşi lege stabilesc motivul obligatoriu de refuz al extrădării, astfel că în ipoteza în care instanţa naţională constată existenţa vreunui motiv, prevăzut limitativ de lege, dispune respingerea propunerii de arestare preventivă a persoanei extrădabile.
În cauza dedusă judecăţii, se constată că nu poate fi reţinut niciun motiv care să fie circumscris dispoziţiilor art. 24 din legea specială astfel că, în aceste condiţii, instanţa de fond a dispus în mod legal admiterea cererii formulate de procuror şi pe cale de consecinţă, arestarea provizorie a persoanei extrădabile B.B..
Rezultă din actele cauzei, că împotriva persoanei extrădabile B.B. a fost emis, de către autorităţile americane - Tribunalul Districtual al S.U.A. - Hartford, Connecticut - un mandat de arestare privind pe cetăţeanul român B.B., reţinându-se în sarcina acestuia săvârşirea infracţiunilor de conspiraţie pentru comiterea fraudelor bancare în legătură cu dispozitive de acces şi furt agravat de identitate, constând în aceea că, în perioada 2004 - 2007, persoana extrădabilă împreună cu alţi 12 inculpaţi au fost implicaţi în scheme de "phishing" prin care au trimis, prin poşta electronică, mesaje frauduloase care păreau să vină de la bănci şi alte companii, în scopul inducerii în eroare a persoanelor pentru a-i determina să dezvăluie informaţii private.
Faptele reţinute în sarcina persoanei extrădabile sunt prevăzute şi de legea naţională, fiind îndeplinită, astfel, condiţia dublei învinuiri.
De asemenea, se constată ca fiind îndeplinite şi celelalte condiţii care permit luarea măsurii arestării provizorii a persoanei extrădabile, prevăzută de art. 43 alin. (3), respectiv, art. 46 alin. (3) din Legea nr. 302/2004.
Aşa fiind, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B., împotriva încheierii din 18 noiembrie 2001, pronunţată de Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, în Dosarul nr. 2246/54/2011.
În temeiul art. 192 alin. (2) C. proc. pen. va obliga recurentul la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de persoana extrădabilă B.B. împotriva încheierii din 18 noiembrie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, pronunţată în Dosarul nr. 2246/54/2011.
Obligă recurentul persoană extrădabilă la plata sumei de 300 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 100 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 25 noiembrie 2011.
Procesat de GGC - CL
| ← ICCJ. Decizia nr. 4027/2011. Penal. înşelăciunea (art. 215... | ICCJ. Decizia nr. 4261/2011. Penal → |
|---|
