ICCJ. Decizia nr. 4293/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4293/2011
Dosar nr.18987/63/2007
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului penal de faţă:
Analizând actele şi lucrările din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 53 din 1 februarie 2010, Tribunalul Dolj, în baza art. 20 C. pen. rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., art. 76 lit. a) C. pen. a condamnat pe inculpaţii N.P., cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, şi M.I., cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, la pedeapsa de câte 4 ani închisoare şi la câte 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară.
S-au aplicat dispoziţiile art. 71, 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.
În temeiul art. 861 C. pen. s-a dispus suspendarea executării sub supraveghere a pedepselor aplicate, pe durata unui termen de încercare de 7 ani, stabilit conform art. 862 C. pen.
Au fost obligaţi inculpaţii ca pe durata termenului de încercare să se supună măsurilor de supraveghere impuse de art. 863 C. pen. şi li s-a atras atenţia asupra consecinţelor nerespectării acestora, precum şi consecinţele comiterii unor noi infracţiuni, conform art. 864 C. pen.
În temeiul art. 71 alin. (5) C. pen. s-a dispus suspendarea şi a pedepselor accesorii.
S-a luat act că părţile vătămate P.S., cu domiciliul în Craiova, jud. Dolj, şi N.C., domiciliat în Craiova, jud. Dolj, nu s-au constituit părţi civile în procesul penal.
Au fost admise acţiunile civile promovate în procesul penal de partea civilă Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova, cu sediul în Craiova, jud. Dolj, inculpatul N.P. fiind obligat la plata către această parte civilă a sumei de 997,27 RON, iar pe inculpatul M.I. la plata sumei de 5.674,12 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ale părţilor vătămate, sume ce vor fi reactualizate la data plăţii efective a debitului.
Inculpaţii au fost obligaţi la plata de cheltuieli judiciare către stat.
1. Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că inculpatul N.P. locuia în Craiova împreună cu soţia, N.S., şi 5 din cei 17 copii rezultaţi din căsătorie.
Pe aceeaşi stradă, la distanţă de câteva case, locuia partea vătămată P.S., împreună cu Z.S., concubina sa şi cei doi copii minori.
Între cele două familii existau relaţii conflictuale generate de faptul că partea vătămată P.S. îl acuzase pe N.F., fiul inculpatului, că în perioada în care a fost plecat în Italia, acesta i-ar fi făcut avansuri concubinei sale.
În după-amiaza zilei de 8 septembrie 2004, fiind ziua de „Sfânta Maria”, inculpatul a organizat o petrecere în curtea locuinţei la care i-a invitat pe fratele său, inculpatul N.I., fiica, N.S. şi concubinul ei, inculpatul M.V.
În după amiaza aceleiaşi zile şi partea vătămată P.S. a serbat ziua fiicei sale, P.Ş.M., în vârstă de 5 ani, la locuinţa părinţilor, ce se afla situată la interval de două case de cea a inculpatului N.P.
La acest eveniment au participat concubina Z.S., sora P.L., concubinul acesteia C.M., verii săi P.F., C.C. şi concubina acestuia din urmă.
În jurul orelor 23,00, după ce anterior concubina plecase acasă cu unul dintre copii, partea vătămată P.S. a hotărât să meargă acasă cu fiica sa P.Ş.M., martorul C.C. oferindu-se să îl conducă acasă, întrucât observase că era băut.
În timp ce treceau prin faţa locuinţei inculpatului N.P., au fost observaţi de membrii familiei acestuia, ce se aflau sub influenţa băuturilor alcoolice.
Pe fondul stării conflictuale existente aceştia au ieşit la poartă şi au început să adreseze injurii părţii vătămate, care o ţinea în braţe pe fiica sa.
În aceste împrejurări, N.S. s-a îndreptat către P.S., iar în urma sa au venit învinuiţii M.V., N.I. şi N.P.
Partea vătămată a sesizat că aceştia intenţionează să îl agreseze fizic şi l-a împins cu mâna în zona feţei pe inculpatul M.V. În momentele imediat următoare cei trei învinuiţi s-au repezit asupra părţii vătămate şi au început să o lovească, context în care inculpatul N.P. l-a înjunghiat cu un briceag în zona inghinală stânga pe P.S.
Conflictul a continuat, partea vătămată fiind lovită cu obiecte contondente şi înjunghiată cu un cuţit în zona coapsei drepte de către inculpatul M.V.
Pentru o scurtă perioadă de timp P.S. a reuşit să facă faţă agresorilor şi a ripostat lovindu-i cu o lopată. Datorită superiorităţii acestora ca număr, a fost alergat, doborât la pământ şi lovit în apropierea locuinţei părinţilor săi, unde a fost abandonat.
Partea vătămată P.S. a fost transportat la Spitalul nr. 1 Craiova, unde a fost internat cu diagnosticul „hemoperitoneu prin plagă tăiată, penetrantă inghinală stânga. Plagă tăiată coapsă, TCC, fractură perete posterior sinus frontal stânga”.
Aşa după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. x/2004 întocmit de către I.M.L. Craiova, P.S. a prezentat la examinare leziuni de violenţă ce au putut fi produse în data de 8 septembrie 2004, prin lovire cu un corp tăietor-înţepător (plăgile) şi corpuri dure (celelalte leziuni), şi au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieţii, în lipsa îngrijirilor medicale putându-se instala decesul.
Prin Adresa cu nr. y/2007 I.M.L. Craiova a precizat că leziunile produse prin lovire cu corpuri dure au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile îngrijiri medicale.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul N.P. nu a recunoscut comiterea faptei şi a relatat o altă stare de fapt în sensul că P.S. şi persoane din familia sa au intrat peste ei în curte şi i-au lovit cu obiecte contondente, context în care ginerele său M.V. l-a înjunghiat cu cuţitul.
Materialul de urmărire penală stabileşte că persoana vătămată a fost înjunghiată în zona inghinală, leziune ce i-a pus în primejdie viaţa, de către inculpatul N.P., iar conflictul s-a derulat în stradă în împrejurările reţinute în starea de fapt.
Astfel, pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată P.S. a susţinut în mod constant că a fost înjunghiată cu un cuţit (briceag) în zona abdominală stângă de învinuitul N.P.
Martorul ocular C.C. a precizat, cu ocazia audierilor, că l-a văzut pe N.P. scoţând din buzunarul drept al pantalonilor un cuţit (briceag) cu lama rabatabilă, în lungime de circa 10 cm şi s-a repezit asupra lui P.S.
De asemenea, martora P.L. a relatat că N.P. avea în mână un briceag cu lama rabatabilă şi a văzut când l-a lovit cu acest obiect pe P.S.
Faptul că inculpatul N.P. avea cuţitul în mână este confirmat şi de martorii P.F., Z.S. şi C.M., persoane care au ajuns la faţa locului în timpul derulării conflictului.
Cu ocazia cercetării locului faptei au fost ridicate două pietre ce prezentau pete de culoare brun-roşcată.
Din buletinul de analiză nr. z rezultă că probele de laborator au pus în evidenţă pe cele două pietre sânge de origine umană ce aparţine grupei 01, grupă de sânge pe care o are şi inculpatul, după cum rezultă din buletinul de analiză nr. a al I.M.L. Craiova.
Martora C.E.E. a făcut precizări în sensul că, „în stradă se bat ţiganii”, lucru pe care îl aflase de la soţ, iar când au privit peste gard l-au văzut pe P.S. având în mână o lopată cu care l-a lovit pe N.C.
De asemenea, martora a relatat că l-a văzut pe N.P. plin de sânge pe una din mâini, precizare ce conduce la concluzia că, în timpul conflictului a fost lovit la mână, iar sângele i-a picat pe cele două pietre.
Faptul că scandalul a avut loc în stradă este confirmat şi de martora S.C. care a menţionat „am văzut că în stradă era mare agitaţie”.
Acelaşi lucru rezultă şi din declaraţiile învinuiţilor N.I. şi M.V. date cu ocazia audierii de către organele de poliţie.
Din probele administrate rezultă că, pe parcursul derulării conflictului şi inculpatul M.V. a avut în mână un cuţit şi l-a lovit pe P.S., dar lovitura s-a localizat la nivelul coapsei drepte, aşa după cum a susţinut partea vătămată.
Coroborând toate aceste argumente se impune concluzia că partea vătămată P.S. a fost lovită cu cuţitul în zona inghinală stânga, leziune ce i-a pus în primejdie viaţa, de inculpatul N.P., iar conflictul s-a derulat în stradă şi nu în curtea locuinţei acestuia.
Având în vedere obiectul folosit la agresiune, zona vizată şi intensitatea loviturii se constată că inculpatul N.P. a acţionat cu intenţia de a suprima viaţa părţii vătămate, fapt pentru care se va reţine în sarcina sa comiterea infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Din Adresa cu nr. y/2007 a I.M.L. Craiova rezultă că celelalte leziuni suferite de partea vătămată au necesitat pentru vindecare 16 - 18 zile de îngrijiri medicale.
Aceste leziuni au fost provocate de învinuiţii M.V. şi N.I., faţă de care se va dispune încetarea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1), (2) C. pen., întrucât partea vătămată a declarat că s-a împăcat cu agresorii.
Din materialul de urmărire penală administrat în cauză rezultă că, în timpul conflictului, au suferit vătămări corporale superficiale şi învinuiţii N.P., N.I., M.V., precum şi N.C., N.S.
Probele administrate conduc la concluzia că aceste leziuni au fost produse de către partea vătămată P.S. în timpul derulării conflictului.
Având în vedere că acesta a exercitat actele de violenţă după ce a fost atacat de învinuiţi şi membrii de familie ai acestora, se constată că a comis faptele în condiţiile legitimei apărări, motiv pentru care se va dispune faţă de P.S. neînceperea urmăririi penale pentru infracţiunea prev. de art. 180 alin. (1), (2) C. pen.
Vinovăţia inculpatului N.P. a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului şi planşa foto anexă, actele medico-legale; declaraţiile martorilor; declaraţiile învinuiţilor.
În drept, s-a reţinut că fapta inculpatului N.P. care în seara zilei de 8 septembrie 2004, în loc public, cu intenţia de a ucide, l-a înjunghiat cu un cuţit pe P.S. în zona inghinală stânga, provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, cu punerea în primejdie a vieţii, realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii de tentativă la omor calificat, prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) din C. pen.
Pe parcursul urmăririi penale, partea vătămată P.S. a declarat că nu se constituie parte civilă în procesul penal.
Prin Adresa nr. a/2005, Spitalul Clinic Judeţean de Urgenţă Craiova a comunicat că se constituie parte civilă cu suma de 9.972.676 ROL, reprezentând cheltuielile efectuate cu pacientul P.S.
Se reţine că inculpatul N.P. are vârsta de 50 ani, căsătorit, 17 copii, nu este cunoscut cu antecedente penale, pe parcursul urmăririi penale a avut o atitudine total nesinceră, nerecunoscând comiterea faptei, iar prin declaraţiile date a încercat să inducă în eroare organele de urmărire penală cu privire la vinovăţia sa.
2. La începutul lunii septembrie 2004, martorul N.F., fiul inculpatului N.P., a plecat în Italia să facă cumpărături pentru că în data de 14 octombrie 2004 urma să se căsătorească cu Z.L.
În după-amiaza zilei de 19 septembrie 2004, acesta s-a întors la locuinţa personală, unde a organizat o petrecere la care au participat părinţii săi, N.P. şi S., fraţii, N.A., N.O., N.C., verii săi C.V., C.C., M.M. şi alţii.
Despre venirea acestuia din Italia şi petrecerea pe care a organizat-o a aflat P.S., ce fusese externat din spital în urmă cu câteva zile.
Împreună cu persoane din neamul său, au hotărât să se răzbune pe cei din familia lui N.P. pentru agresiunea pe care aceştia au exercitat-o asupra lui, în data de 8 septembrie 2004.
Astfel, P.S. împreună cu verii săi, inculpatul M.I. (fost P.I. la acea dată ), M.D., M.C., I.M., P.G., P.V., femei şi copii, înarmaţi cu obiecte contondente (ciomege şi lopeţi) au mers la locuinţa lui N.F.
În jurul orei 23,00, invitaţii lui N.F. au plecat acasă, iar el a rămas împreună cu fratele său, N.C., mătuşa A.P., concubina Z.L. şi copiii lor minori.
În momentul în care au ajuns în faţa locuinţei acestuia, P.S. şi cei din grupul care îl însoţeau au început să se manifeste violent, au adresat injurii şi au avariat autoturismul lui N.F., ce era staţionat în stradă. În aceste împrejurări N.C. a ieşit la poarta locuinţei, unde a fost lovit cu ciomagul în cap de către inculpatul M.I., doborându-l la pământ.
În timpul derulării conflictului, N.F. l-a sunat la telefon pe tatăl său, N.P., iar acesta i-a trimis la faţa locului pe fiul său N.O., ginerele M.V., nepoţii C.V. şi C.C., cu un autoturism condus de martorul Z.Ş.
La scurt timp după sosirea acestora, agresorii le-au avariat autoturismul cu care veniseră, iar apoi au plecat acasă.
Partea vătămată N.C. a fost internată în Spitalul nr. 1 Craiova cu diagnosticul „TCC mediu, fractură parietală stânga cu înfundare, fractură cominutivă, parietală stânga, dilacerare cerebrală, plagă craniocerebrală”.
Aşa după cum rezultă din raportul de constatare medico-legală nr. b/2004, N.C. a prezentat la examinare leziuni care s-au putut produce în data de 19 - 20 septembrie 2004 prin lovire cu corp dur, au necesitat 35 - 40 zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieţii.
Pe parcursul urmăririi penale, inculpatul M.I. nu a recunoscut comiterea faptei şi a susţinut că nu a fost prezent la conflict, iar în acea noapte s-a aflat la Bucureşti împreună cu I.M., M.C. şi M.L., al cărei copil suferise un accident de circulaţie.
Astfel, cu ocazia audierii, partea vătămată N.C. a confirmat că a fost lovit în zona capului de către M.I., fără a putea preciza obiectul contondent folosit la agresiune.
Martorii oculari N.F., Z.L. au declarat cu ocazia audierii că au văzut când M.I. l-a lovit cu o bâtă (par) în cap pe N.C., iar acesta a căzut jos în stare de inconştienţă.
Prezenţa inculpatului la locul conflictului şi faptul că era înarmat cu un ciomag sunt confirmate de martorii A.P., M.V., Z.Ş., N.O., C.V., C.C.
De asemenea, martorul M.D., vărul inculpatului, în prezenţa martorului asistent G.C.N., a confirmat participarea acestuia l-a conflict şi faptul că era înarmat cu un ciomag. Martorul a confirmat că inculpatul a mers la Bucureşti împreună cu I.M., M.C. şi M.L., dar acest fapt a avut loc în noaptea anterioară conflictului, respectiv 18/19 septembrie 2004.
Astfel, s-a stabilit că, în seara zilei de 18 septembrie 2004, la orele 19,20, minorul Z.F. (M.F. după numele mamei) a fost victima unui accident de circulaţie (Adresa nr. c/2007 a Brigăzii de Poliţie Rutieră Bucureşti) şi a fost internat la orele 20,42 în Spitalul Clinic de Urgenţă Bucureşti.
În seara aceleiaşi zile, imediat după accidentul rutier, Z.P., tatăl minorului a luat legătura telefonic cu M.L., concubina sa, ce se afla în Craiova, la fraţii ei M.C. şi I.M. Tatăl minorului a înştiinţat concubina despre eveniment şi a chemat-o la Bucureşti prin intermediul martorelor A.T. şi V.P., vecine cu familia M., pe care le-a sunat la telefon.
În prezenţa martorului asistent M.G.A., martorul Z.P. a declarat că, în seara accidentului rutier, concubina a venit la Bucureşti, însoţită de fraţii ei I.M., M.C. şi M.I., care i-a adus cu autoturismul, iar în aceeaşi noapte inculpatul şi fraţii M. s-au întors la Craiova.
Declaraţia martorului Z.P. se coroborează cu cea a martorului M.D., vărul inculpatului, ambii precizând că deplasarea s-a făcut la Bucureşti în seara în care a avut loc accidentul rutier.
Martorele A.T. şi V.P. au confirmat că au înştiinţat-o pe M.L. cu privire la accidentul rutier în care fiul ei suferise vătămări corporale, iar aceasta a plecat, în aceeaşi zi, la Bucureşti, împreună cu cei doi fraţi şi inculpatul.
Aşadar, probele administrate conduc la concluzia că partea vătămată N.C., a fost lovită cu un ciomag în zona capului de către inculpatul M.I.
Având în vedere obiectul vulnerant folosit la agresiune (ciomag), zona anatomică vizată (capul) şi intensitatea loviturii aplicate (35 - 40 zile cu punerea în primejdie a vieţii), fapta comisă de către inculpatul M.I. realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 rap. la art. 174, 175 lit. i) C. pen.
Din materialul de urmărire penală rezultă că, în timpul conflictului au fost avariate două autoturisme aparţinând martorului N.F.
Cu ocazia audierii în data de 23 mai 2007, acesta a declarat că îşi retrage plângerea formulată pentru infracţiunea de distrugere deoarece s-a împăcat cu membrii familiei P., motiv pentru care se va dispune neînceperea urmăririi penale faţă de P.S., M.I., M.D., M.C., I.M., P.G., P.V.
Vinovăţia inculpatului M.I. a fost dovedită cu următoarele mijloace de probă: procesul-verbal de cercetare la faţa locului; actele medico-legale; declaraţiile martorilor şi declaraţiile inculpatului.
Fapta inculpatului M.I. constând în aceea că, în noaptea de 19 - 20 septembrie 2004, în loc public, cu intenţia de a ucide, l-a lovit cu un ciomag în cap pe N.C., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare 35 - 40 zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieţii, realizează sub aspect constitutiv elementele infracţiunii de tentativă la infracţiunea de omor calificat prev. de art. 20 rap art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Reţinând vinovăţia celor doi inculpaţi, instanţa de fond a dispus condamnarea lor la pedepse cu închisoare, reţinând în favoarea acestora circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa aplicării unor pedepse sub limita minimă prevăzută de lege.
Ca modalitate de executare, instanţa de fond a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere prev. de art. 861 C. pen., apreciind că trecerea timpului a condus la diminuarea rezonanţei sociale a faptelor, astfel că stabilirea la acest moment a unor pedepse cu executare în regim de detenţie ar fi lipsită de eficienţă în raport cu scopul sancţiunii de drept penal.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel, în termenul legal prev. de art. 363 C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Tribunalul Dolj şi inculpaţii.
În apelul parchetului sentinţa a fost criticată pentru nelegalitate şi netemeinicie, sub următoarele aspecte:
- nepronunţarea cu privire la mai multe obiecte ridicate cu ocazia cercetării la faţa locului desfăşurată la data de 20 septembrie 2004, respectiv: o furcă metalică cu mâner din lemn, rupt, un topor cu mânerul de lemn rupt, un par de lemn de circa 1,5 m;
- individualizarea greşită a pedepselor aplicate inculpaţilor, atât cu privire la cuantumul acestora, cât şi cu privire la modalitatea de executare. S-a arătat că infracţiunile comise prezintă un grad ridicat de pericol social şi nu s-a avut în vedere atitudinea nesinceră a inculpaţilor. De asemeni, s-a subliniat faptul că inculpatul N.P. este arestat în altă cauză, fiind condamnat la 3 ani închisoare cu executare în regim de detenţie, prin Sentinţa penală nr. 348/2009 a Judecătoriei Craiova, pentru comiterea infracţiunilor de ultraj contra bunelor moravuri şi tulburarea liniştii publice şi port ilegal de armă albă;
- în fine, s-a arătat că hotărârea este nelegală prin aceea că obligă inculpaţii la plata cheltuielilor de spitalizare reactualizate, în condiţiile în care unitatea medicală nu a solicitat acest lucru.
Inculpatul M.I. a criticat hotărârea instanţei de fond pentru nelegalitate şi netemeinicie, susţinând că nu este autorul infracţiunii pentru care a fost trimis în judecată, motiv pentru care a cerut achitarea în temeiul art. 10 lit. c) C. proc. pen.
În subsidiar, a solicitat respingerea apelului parchetului cu privire la reindividualizarea pedepselor şi admiterea acestuia, doar cu privire la celelalte motive de apel.
Inculpatul N.P. a solicitat, în principal, achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen., motivând că partea vătămată P.S. a fost lovită de către M.V.
Într-o a doua teză a solicitat achitarea în baza art. 10 lit. c) C. proc. pen. şi art. 44 C. pen., arătând că a comis fapta în stare de legitimă apărare.
În fine, inculpatul N.P. a solicitat a se reţine disp. art. 73 lit. b) C. pen., arătând că el nu a vrut decât să se apere.
Prin Decizia penală nr. 105 din 3 mai 2011, Curtea de Apel Craiova a admis apelul Parchetului de pe lângă Tribunalul Dolj declarat împotriva Sentinţei penale nr. 53 din 1 februarie 2010 pronunţată de Tribunalul Dolj în Dosar nr. 18987/63/2007.
A respins apelurile inculpaţilor N.P. şi M.I. declarate împotriva aceleiaşi sentinţe.
A desfiinţat în parte sentinţa pe latură penală, în sensul că înlătură disp. art. 861 C. pen., art. 863 C. pen. şi art. 71 alin. (5) C. pen., pentru ambii inculpaţi aceştia au executat pedeapsa stabilită de instanţa de fond, în regim de detenţie.
A constatat că inculpatul N.P. este arestat în altă cauză.
În temeiul art. 118 lit. b) a dispus confiscarea unui par de lemn ridicat de la faţa locului în data de 20 septembrie 2004.
A dispus restituirea către N.P. a celorlalte obiecte ridicate cu aceeaşi ocazie, o furcă cu mânerul de lemn rupt şi un topor cu mânerul de lemn rupt.
A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
A obligat pe inculpatul M.I. la plata sumei de 150 RON, cheltuieli judiciare statului în faza de apel.
A obligat pe inculpatul N.P. la plata sumei de 550 RON, cheltuieli judiciare statului în faza de apel, din care suma de 400 RON reprezentând onorariu avocat oficiu a fost avansată din fondurile Ministerului Justiţiei.
Pentru a pronunţa această decizie, instanţa de apel a reţinut că vinovăţia inculpaţilor a fost pe deplin dovedită în baza întregului ansamblu probator administrat în cauză, iar apărările formulate de inculpaţi nu au fost probate în niciun mod şi nici nu au fost prezentate argumente convingătoare care să determine adoptarea unei alte soluţii.
Reţine însă instanţa de prim control judiciar că apelul parchetului este întemeiat sub aspectul greşitei individualizări a pedepselor.
Apreciază instanţa de apel că în raport de gravitatea faptelor comise, modalitatea de comitere a acestora ce denotă un dispreţ total faţă de ordinea de drept, se impune ca executarea pedepselor să se realizeze în detenţie, înlăturând astfel disp. art. 861, art. 863 C. pen.
De asemenea, instanţa de apel a considerat întemeiat şi motivul de apel formulat de parchet, referitor la omisiunea instanţei de fond şi de aplicarea art. 118 lit. b) C. pen., în sensul confiscării obiectului contondent ridicat de la faţa locului în data de 20 septembrie 2004.
Împotriva acestei decizii au declarat recurs, în termenul prev. de art. 3853 alin. (1) C. proc. pen., Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi inculpaţii M.I. şi N.P.
Criticile formulate de parchet vizează netemeinicia pedepselor aplicate inculpaţilor pe care le consideră prea blânde în raport de gravitatea faptelor comise.
Se arată că în mod greşit s-a reţinut în favoarea inculpaţilor circumstanţa atenuantă prev. de art. 74 lit. a) C. pen., cu consecinţa reducerii pedepselor cu mult sub minimul special prevăzut de lege, fiind astfel minimalizat criteriul referitor la gravitatea faptelor comise.
Se invocă cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen.
Recurentul-inculpat M.I. a solicitat, în principal, casarea celor două hotărâri pronunţate de instanţele inferioare cu consecinţa trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond, invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen.
În susţinerea acestui motiv de apel s-a arătat că nu au fost audiaţi toţi martorii menţionaţi în rechizitoriu, împrejurare ce a condus la pronunţarea unei soluţii nelegale şi netemeinice.
Arată, de asemenea, apărarea, că deşi a solicitat audierea a cinci martori care nu fac parte din nicio tabără dintre cele aflate în conflict, niciuna din instanţe nu s-a pronunţat asupra acestei cereri.
În subsidiar, în susţinerea recursului inculpatului M.I. a fost invocat cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen., susţinând apărarea că în mod greşit s-a dispus condamnarea acestuia în condiţiile în care la data săvârşirii faptei se afla în Bucureşti, situaţie ce exclude participarea lui la comiterea presupusei fapte.
În fine, inculpatul M.I. a invocat şi cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen., solicitând a se reţine incidenţa disp. art. 861 C. pen., faţă de împrejurarea că nu este cunoscut cu antecedente penale, are în întreţinere mai mulţi copii minori, fapta a fost săvârşită în anul 2004, astfel că trecerea timpului a diminuat rezonanţa socială a acesteia.
Recurentul-inculpat N.P. a invocat cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 şi 18 C. proc. pen. solicitând, în principal, trimiterea cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru audierea unor martori care nu fac parte din nicio tabără şi care ar putea da declaraţii obiective.
De asemenea, apărarea a susţinut că partea vătămată N.C. este surdomut, iar pe parcursul desfăşurării procesului a solicitat prezenţa unui interpret, cerere ce a fost respinsă.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., potrivit cărora instanţa de recurs examinează cauza numai în limitele motivelor de casare prev. de art. 3859 C. proc. pen., reţine Înalta Curte că recursurile declarate în cauză nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost bine stabilită de instanţa de fond în baza unei analize atente şi obiective a întregului ansamblu probator administrat în cele două faze ale procesului penal, faptele au fost just încadrate juridic, în mod corect apreciind cele două instanţe inferioare că se impune tragerea la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunilor reţinute în sarcina lor.
Reţine Înalta Curte că probele administrate în cauză dovedesc, mai presus de orice dubiu, vinovăţia inculpaţilor, argumentele prezentate de aceştia în susţinerea recursurilor nefiind convingătoare şi, în niciun caz nu pot determina adoptarea unei soluţii contrare celei dispuse de instanţa de fond sau de cea de prim control judiciar.
Astfel, rezultă din probele administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi din cele administrate în mod direct şi nemijlocit în faza de cercetare judecătorească că în seara zilei de 8 septembrie 2004, în loc public, cu intenţia de a ucide, inculpatul N.P. l-a înjunghiat cu un cuţit în zona inghinală stângă pe partea vătămată P.S., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 25 - 30 zile de îngrijiri medicale, leziuni ce i-au pus în primejdie viaţa.
Fiind audiat, inculpatul N.P. a negat comiterea faptei, arătând că partea vătămată P.S. a intrat peste ei în curte, fiind înarmat cu o lopată şi nişte ciomege, după care a început să-i lovească pe cei prezenţi la masă. Arată, de asemenea, inculpatul N.P. faptul că partea vătămată a fost lovită de către M.V., ginerele său, el neavând nicio contribuţie la comiterea faptei.
În schimb, partea vătămată P.S. a declarat că a fost lovit de către inculpatul N.P., cât şi de către M.V., însă lovitura aplicată de acesta din urmă nu a avut urmări grave, cea aplicată însă de inculpatul N.P. în zona inghinală având consecinţe grave cu posibilitatea producerii decesului, dacă nu s-ar fi intervenit de urgenţă chirurgical.
De asemenea, probele administrate în cauză nu confirmă susţinerea inculpatului N.P., în sensul că ar fi fost provocat de către partea vătămată P.S. sau că acesta ar fi declanşat conflictul, cât timp rezultă că partea vătămată era însoţită doar de către martorul C.C., având şi copilul în braţe, iar inculpatul se afla la masă cu mai multe persoane, sens în care partea vătămată nu avea interesul de a declanşa un conflict.
Faptul că inculpatul N.P. avea un cuţit asupra sa este confirmat de martorul C.C., care a relatat că a văzut când inculpatul N.P. a scos din buzunarul pantalonilor un cuţit cu lama rabatabilă şi s-a repezit asupra părţii vătămate P.S. şi martorii P.F., Z.S., P.L. şi C.M. au confirmat faptul că inculpatul N.P. avea un cuţit asupra sa.
Ca atare, în raport de probele evident administrate în cauză, care fac dovada în mod indubitabil a vinovăţiei inculpatului N.P., apreciază Înalta Curte că motivul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză, nefiind evidenţiată o eroare gravă de fapt cu consecinţa pronunţării unei hotărâri greşite de condamnare.
Pentru a constitui caz de casare, eroarea de fapt trebuie să fie gravă, adică pe de o parte să fi influenţat asupra soluţiei cauzei, iar pe de altă parte să fie vădită, neîndoielnică.
Eroarea gravă de fapt nu priveşte dreptul de apreciere a probelor, ci discordanţa între cele reţinute de instanţă şi conţinutul real al probelor, prin ignorarea unor aspecte evidente care au avut drept consecinţă pronunţarea altei soluţii decât cea pe care materialul probator o susţine.
Or, revenind la cauza dedusă judecăţii, Înalta Curte constată că este nefondată susţinerea inculpatului N.P., în sensul că nu l-a lovit pe P.S., probele administrate dovedind contrariul, soluţia de condamnare dispusă de instanţele inferioare fiind în deplină concordanţă cu conţinutul real al probelor, astfel încât criticile formulate de inculpat nu sunt fondate.
În sarcina inculpatului M.I. s-a reţinut că în noaptea de 19 - 20 septembrie 2004, în loc public, cu intenţia de a ucide, a lovit cu un ciomag în cap partea vătămată N.C., provocându-i leziuni ce au necesitat pentru vindecare circa 35 - 40 zile de îngrijiri medicale cu punerea în primejdie a vieţii.
Cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 9 şi 10 C. proc. pen., invocate de către inculpatul M.I., nu sunt incidente în cauză.
Instanţa de fond a depus diligenţe pentru a fi audiaţi martorii din acte, dispunând citarea acestora cu mandate de aducere, însă audierea a fost imposibilă, din procesele-verbale de aducere la îndeplinire a mandatelor de aducere rezultând că martorii şi-au schimbat domiciliile şi nu au fost comunicate noile domicilii sau că o parte sunt plecaţi din ţară.
Astfel, solicitarea inculpatului M.I., cât şi a inculpatului N.P., în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare la instanţa de fond pentru audierea martorilor nu este întemeiată, cât timp instanţa de fond a dat dovadă de rol activ şi a depus toate diligenţele necesare în vederea audierii martorilor, activitate ce s-a dovedit imposibilă, ori a dispune rejudecarea cauzei pentru acest motiv ar avea un caracter formal şi ar conduce la tergiversarea soluţionării cauzei.
Susţinerea apărării în sensul trimiterii cauzei spre rejudecare, arătând că deşi a solicitat instanţei de apel audierea a 5 martori, iar aceasta nu s-a pronunţat asupra probei respective, nu este întemeiată.
Prin Încheierea de la 23 martie 2011, Curtea de Apel Craiova a respins proba solicitată de inculpatul M.I., în sensul audierii a 5 martori, constatând că nu este utilă cauzei.
De asemenea, nici cazul de casare prev. de art. 3859 pct. 18 C. proc. pen. nu este incident în cauză.
Apărarea inculpatului M.I., în sensul că nu este autorul infracţiunii, cât timp nu s-a aflat la locul săvârşirii faptei, fiind plecat în Bucureşti, este contrazisă de probele administrate în cauză.
Prezenţa inculpatului M.I. în Bucureşti este confirmată de mama acestuia, martora P.J., precum şi de alte rude ale inculpatului, însă pentru ziua de 19 septembrie 2004.
Faptul că inculpatul M.I. s-a aflat la comiterea infracţiunii rezultă din procesul-verbal de cercetare la faţa locului, aşa încât apreciază Înalta Curte că toate apărările inculpatului sunt făcute doar cu scopul absolvirii sale de răspundere penală.
Fapta a fost comisă în noaptea de 19 - 20 septembrie 2004, ca atare nu poate fi negată prezenţa inculpatului în Bucureşti în ziua de 19 septembrie 2004, însă nici prezenţa acestuia la locul comiterii faptei în noaptea zilei respective; acesta a fost motivul pentru care instanţa de apel a considerat inutilă audierea celor 5 martori propuşi de inculpat.
Partea vătămată N.C. a fost audiată în faza de urmărire penală în prezenţa unui logoped şi a unui martor asistent, acesta indicând faptul că a fost agresat de către inculpatul M.I.
Decizia instanţei de apel a fost criticată deopotrivă atât de parchet, cât şi de inculpaţi, cu privire la netemeinicia pedepselor aplicate, parchetul arătând că pedepsele sunt prea mici în raport de gravitatea faptelor comise, iar inculpaţii critică modalitatea de executare, solicitând reţinerea disp. art. 861 C. pen.
Înalta Curte apreciază că pedepsele stabilite de instanţa de apel sunt temeinice atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare.
Astfel, instanţa de apel a avut în vedere în procesul de individualizare judiciară a pedepsei toate criteriile generale de individualizare a pedepsei, prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), realizând o proporţie între gravitatea faptelor comise şi pedeapsa aplicată.
Rezultă cu certitudine din probele dosarului că a existat un conflict între două tabere de romi, pe fondul unor relaţii anterioare tensionate şi deşi a trecut o perioadă relativ mare de timp de la comiterea faptelor, această împrejurare nu poate atrage un regim sancţionator mai blând fiind deci necesară o reacţie mai fermă şi efectivă a autorităţilor pentru a estompa tendinţa unor etnii de a-şi face singure dreptate în dispreţ total faţă de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de natura şi gravitatea faptelor comise, modalitatea de comitere a faptelor, circumstanţele personale ale inculpaţilor, apreciază Înalta Curte că pedepsele aplicate corespund exigenţelor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), neexistând împrejurări care să determine aplicarea unor pedepse mai mari, conform motivului de recurs al parchetului, dar nici pedepse mai blânde, aşa cum solicită inculpaţii.
Lipsa antecedentelor penale a fost evaluată corect de instanţele inferioare, care i-au dat consistenţa necesară în sensul coborârii pedepselor sub limita minimă prevăzută de lege.
De altfel, în prezent, inculpatul N.P. este arestat în altă cauză, fiind condamnat tot pentru o infracţiune de violenţă.
De asemenea, în mod corect a apreciat instanţa de apel că scopul educativ şi coercitiv al pedepsei, astfel cum este definit la art. 52 C. pen., poate fi atins doar prin executarea efectivă a pedepselor, fiind în acest mod îndeplinită şi funcţia de exemplaritate a pedepsei.
Atitudinea procesuală negativă manifestată de inculpaţi, respectiv aceştia negând comiterea faptelor, încercarea lor de a denatura adevărul, toate coroborate cu circumstanţele reale ale comiterii faptelor, justifică pedepsele aplicate atât din punctul de vedere al cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, sancţiunea penală aplicată fiecărui inculpat fiind suficientă pentru a asigura reeducarea inculpaţilor în sensul formării unei atitudini corecte şi de respect faţă de ordinea de drept.
Faţă de toate argumentele prezentate, Înalta Curte urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., să respingă ca nefondate recursurile declarate.
Va constata că inculpatul N.P. este arestat în altă cauză.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Craiova şi de inculpaţii M.I. şi N.P. împotriva Deciziei penale nr. 105 din 3 mai 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Obligă recurentul-inculpat N.P. la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Obligă recurentul-inculpat M.I. la plata sumei de 350 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 50 RON, reprezentând onorariul parţial pentru apărătorul desemnat din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Constată că inculpatul N.P. este arestat în altă cauză.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4289/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4295/2011. Penal → |
|---|
