ICCJ. Decizia nr. 4261/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4261/2011
Dosar nr.8362/105/2008x8929/105/2011
Şedinţa publică din 14 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 137 din 5 aprilie 2011 pronunţată de Tribunalul Prahova în Dosarul nr. 8362/105/2008 s-a dispus, în baza art. 5221 alin. (1) şi (2) rap. la art. 406 alin. (1) C. proc. pen., a admis cererea de rejudecare formulată de inculpatul F.L., cu domiciliul în Ploieşti, jud. Prahova, în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni şi, anulând Sentinţa penală nr. 508 din 27 noiembrie 2002 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare, l-a condamnat pe inculpat, după cum urmează:
1. În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., infracţiunea de înşelăciune, fapta din 1 martie 2002, parte civilă SC D.I. SRL Braşov - în prezent SC R. SRL Braşov, prejudiciu 145.377,4552 RON, la pedeapsa de 3 (trei) ani închisoare.
2. În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), şi (4) C. pen., infracţiunea de înşelăciune, fapta din data de 11 martie 2002, parte civilă SC B.A.I. - Filiala Ploieşti SRL, prejudiciu 132.018,0920 RON, la pedeapsa de 3 ani închisoare.
3. În baza disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., infracţiunea de înşelăciune, fapta din data de 8 martie 2002, parte civilă SC A.R. SA Ploieşti, prejudiciu 1.353.381,1251 RON, la pedeapsa de 3 ani închisoare, respingându-se, ca neîntemeiată, cererea de schimbare a încadrării juridice în infracţiunile prev. de art. 84 alin. (1) pct. 2 din Legea nr. 59/1934 - legea cecului.
Prin aceeaşi sentinţă inculpatul F.L. a fost achitat în baza disp. art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la disp. art. 10 lit. d) C. proc. pen., pentru infracţiunile de înşelăciune prev. şi ped. de disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., faptă din data de 30 ianuarie 2002, parte civilă SC T.G. SA Bucureşti şi art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., fapta din data de 12 martie 2002, parte civilă SC S.C. SRL Ploieşti, întrucât nu sunt întrunite elementele constitutive ale acestora, iar în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) rap. la disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen., pentru infracţiunea de înşelăciune prev. şi ped. de disp. art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., fapta din 8 martie 2002, parte civilă SC A.O. SRL, fapta nefiind comisă de inculpat.
Conform art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. pedepsele aplicate au fost contopite, urmând ca în final inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, aceea de 3 ani închisoare.
În temeiul disp. art. 71 C. pen. s-a aplicat acestuia şi pedeapsa accesorie a interzicerii exerciţiului drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., cu excepţia dreptului de a alege.
Potrivit disp. art. 18 alin. (1) din Legea nr. 202/2004, modificată prin Legea nr. 224/2006, privind cooperarea judiciară internaţională în materie penală, republicată, s-a scăzut din pedeapsa aplicată inculpatului perioada arestării sale provizorii din Italia, începând cu data de 26 septembrie 2008 la data de 31 octombrie 2008, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), perioada executată de acesta în baza mandatului de executare a pedepsei din 16 decembrie 2002 al Tribunalului Prahova, emis în baza Sentinţei penale nr. 508 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, respectiv deţinerea acestuia începând cu data de 31 octombrie 2008, la zi.
Totodată, s-a constatat că în prezent inculpatul se află în executarea pedepsei de 12 (doisprezece) ani închisoare şi 5 (cinci) ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a), b) şi c) C. pen., ca pedeapsă complementară, pentru comiterea în concurs real a unei infracţiuni de înşelăciune cu consecinţe deosebit de grave prev. şi ped. de disp. art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen. şi a cinci infracţiuni de înşelăciune prev. şi ped. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., aplicată prin Sentinţa penală nr. 508 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, pentru care s-a emis mandatul de executare a pedepsei închisorii din 16 decembrie 2002, de Tribunalul Prahova.
S-a anulat mandatul de executare pedeapsă din 16 decembrie 2002, emis de Tribunalul Prahova în baza Sentinţei penale nr. 508 din 27 noiembrie 2002 a Tribunalului Prahova, definitivă prin neapelare, şi s-a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii pe numele inculpatului, potrivit dispoziţiilor din prezenta sentinţă, după rămânerea definitivă a prezentei hotărâri.
Inculpatul a fost obligat la plata despăgubirilor civile, astfel: la 329.841,6844 RON, către partea civilă SC T.G. SA Bucureşti; la plata a 145.377,4552 RON, către partea civilă SC D.I. SRL Braşov - în prezent SC R. SRL Braşov; la 132.018,0920 RON, către partea civilă SC A.I. Bucureşti SA; la 135.381,1251 RON, către partea civilă SC A.R. SA Ploieşti; la 40.501,9213 RON, către partea civilă SC S. SRL Ploieşti.
Acţiunea civilă exercitată de SC A.O. SRL Oneşti a fost respinsă, ca neîntemeiată.
În baza disp. art. 22 alin. (3) rap. la art. 21 lit. g) din Legea nr. 26/1990, republicată, privind registrul comerţului, s-a dispus comunicarea unei copii de pe prezenta hotărâre, după rămânerea definitivă a acesteia la Oficiul Registrului Comerţului Prahova pentru a se efectua menţiunile prevăzute de lege.
În perioada ianuarie - martie 2002, inculpatul F.L., în calitate de administrator al SC D.L. SRL Ploieşti a emis mai multe file CEC fără a avea disponibil necesar în cont şi fiind şi în interdicţie de a mai opera cu file CEC pentru incidente anterioare de plăti.
Astfel, la data de 25 octombrie 2001, în baza contractului de vânzare-cumpărare încheiat cu SC T.G. SA Bucureşti şi a comenzii nr. x, inculpatul a solicitat livrarea a 1.750 bucăţi anvelope de diferite dimensiuni, furnizorul livrând un număr de 762 anvelope, în valoare totală de 3.298.416.844 ROL, pentru care plata trebuia să se efectueze în termen de 35 zile de la livrare, prin numerar, ordin de plată sau CEC, garantându-se plata tot prin filă CEC, conform condiţiilor stipulate în contract.
Pentru marfa primită şi pentru o plată parţială în avans s-a emis fila CEC y.
La data de 15 martie 2002 reprezentantul SC T.G. SA Bucureşti a introdus în circuitul bancar fila CEC pentru decontarea sumei de 2.234.006.100 ROL, reprezentând contravaloarea facturii din 31 ianuarie 2002, care a fost refuzată la plată din lipsă totală de disponibil, întrucât clientul se afla în interdicţie bancară, fila CEC respectivă făcând parte dintr-un set de instrumente retras din circuit.
S-a mai reţinut că inculpatul a solicitat prin comanda nr. x din 27 februarie 2002 ca SC D.I. SRL Braşov să livreze cantitatea de 200 tone motorină, din care s-a livrat cantitatea de 128.871 kg motorină în valoare totală de 1.623.774.552 ROL.
Din această sumă inculpatul a achitat 170.000.000 ROL, iar pentru restul de 1.453.774.552 ROL a lăsat fila CEC nr. z din 25 martie 2002 pe care G.I. administratorul firmei furnizoare a introdus-o în bancă pentru decontare la data de 8 martie 2002, fiind refuzată plata pentru lipsă totală de disponibil şi client aflat în interdicţie bancară.
La data de 15 februarie 2002, în baza contractului de vânzare-cumpărare nr. a încheiat cu reprezentanţii SC B.A.I. Filiala Ploieşti SRL privind vânzarea de motorină cu 0,2% sulf, cu plata în termen de 10 zile de la achiziţionare, inculpatul a emis fila CEC nr. b din 11 martie 2003 în valoare de 495.368.239 ROL, semnată, ştampilată şi completată de inculpat pentru plata livrărilor efectuate din Rafinăria V. şi de Combinatul P.
S-a mai reţinut că inculpatul a emis şi fila CEC nr. c, pe care a semnat-o şi ştampilat-o, şi cele două file CEC au fost introduse în circuitul bancar pentru decontarea sumei totale de 1.920.180.920 ROL, din care s-a acceptat la plată numai suma de 5.400.000 ROL, iar pentru diferenţa de 1.314.180.920 ROL banca a refuzat plata.
Se mai reţine că inculpatul a emis comandă către SC A.R. SA Ploieşti pentru achiziţionarea cantităţii de 200 tone combustibil tip CL, s-a livrat cantitatea de 28.940 kg. combustibil uşor tip 1 în valoare de 406.592.960 ROL achitată cu fila CEC nr. d din 5 martie 2002, cantitate pe care inculpatul a valorificat-o către SC F.D. SRL Globul Craiovei, judeţul Caraş-Severin.
Prin factura fiscală din 6 martie 2002 s-a preluat 33.400 kg. combustibil lichid uşor în valoare de 469.253.796 ROL, menţionându-se că s-a achitat cu fila CEC nr. e din 6 martie 2002.
Prin factura din 6 martie 2002 s-a livrat cantitatea de 34.0020 kg. combustibil lichid uşor tip 1, în valoare de 477.964.495 ROL, menţionându-se că s-a achitat cu fila CEC nr. e din 6 martie 2002.
Cele trei file de CEC care au fost emise drept instrument de plată semnate şi ştampilate de inculpat au fost introduse în circuitul bancar după ce primele două file CEC nr. f din 5 martie 2002 şi nr. g din 6 martie 2002 au fost completate de către numita H.I., economist în cadrul SC A. SA Ploieşti, cu valoarea facturilor emise, fiind refuzate pentru decontare de B.C.R. Sucursala Judeţeană Prahova din lipsă totală de disponibil şi client aflat în interdicţie bancară.
La data de 06 martie 2002, în urma înţelegerii inculpatului F.L. cu administratorul SC S.C. SRL Ploieşti, căruia îi lăsase în posesie fila CEC nr. h semnată şi ştampilată, a achiziţionat cantitatea de 28.780 kg. CLU tip 1, produs ce a fost livrat către SC R. SRL Moldova Nouă.
Partea civilă SC S.C. SRL Ploieşti a completat fila CEC şi a introdus-o în bancă spre decontare, dar a fost refuzată la plată, pe acelaşi motiv, lipsă totală de disponibil şi client aflat în interdicţie bancară.
Deoarece inculpatul nu mai putea să obţină benzină fără plumb de la Rafinăria Oneşti din cauza celor petrecute în judeţul Prahova, l-a contactat pe numitul C.D. şi după ce acesta a luat legătura cu administratorul SC A. SRL Oneşti, numitul I.G.A., au stabilit modalitatea de livrare a benzinei fără plumb, înmânându-i celui din urmă fila CEC nr. i, având semnătura trăgătorului şi ştampila SC D.L. SRL Ploieşti.
Se reţine că delegaţii C.N. şi M.M., care s-au prezentat pentru întocmirea actelor de livrare a combustibilului, nu au cunoscut că fila CEC emisă nu are acoperire şi fiind completată de furnizor cu suma de 1.130.000.000 ROL, reprezentând contravaloarea cantităţii de aproximativ 60 tone benzină fără plumb, a fost refuzată la plată de B.C.R. Sucursala Judeţ Prahova din lipsă totală de disponibil în cont.
Urmare a refuzului la plată, administratorul SC A. SRL Oneşti s-a deplasat la Ploieşti pentru a rezolva această problemă şi a luat legătura cu M.M., întrucât inculpatul F.L. nu a fost găsit, şi au încheiat o chitanţă prin care s-a consemnat că pentru plata combustibilului livrat i-a cedat autoturismul şi suma de 100.000.000 ROL.
În drept, faptele inculpatului F.L. au fost încadrate în dispoziţiile art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen. - 3 fapte.
Pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., săvârşită în dauna SC T.G. SA Bucureşti şi SC S.C. SRL Ploieşti, instanţa de fond a dispus achitarea inculpatului constatându-se lipsa elementelor constitutive.
Aceeaşi soluţie a fost dată şi pentru infracţiunea de înşelăciune prev. de art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., săvârşită în dauna SC A.O. SRL Oneşti, achitarea dispunându-se, însă, în temeiul disp. art. 10 lit. c) C. proc. pen.
Împotriva sentinţei pronunţate de prima instanţă au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi inculpatul F.L.
Parchetul a criticat hotărârea pentru greşita achitare a inculpatului pentru infracţiunile de înşelăciune comise în dauna părţilor civile SC T.G. SA Bucureşti, SC S.C. SRL Ploieşti şi SC A.O. SRL Oneşti, respectiv individualizarea judiciară a pedepselor.
Inculpatul F.L. a criticat hotărârea primei instanţe pentru greşita încadrare juridică a faptei, susţinând, în esenţă, că nu a indus în eroare societăţile comerciale de la care a achiziţionat marfă, iar semnătura de pe fila CEC dată SC B.A.I. - Ploieşti nu îi aparţine.
Prin Decizia penală nr. 137 din 27 septembrie 2011, pronunţată de Curtea de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, s-a dispus admiterea apelului declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova împotriva Sentinţei penale nr. 137 din 5 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Prahova.
A desfiinţat această sentinţă, în parte, în latură penală şi civilă, şi l-a condamnat pe inculpatul F.L., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, după cum urmează:
- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3), (4) şi (5) C. pen., înşelăciune, parte civilă SC T.G. SA Bucureşti la pedeapsa de 10 ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
- în baza art. 215 alin. (1), (2), (3) şi (4) C. pen., înşelăciune - două fapte, părţi civile SC S.C.I. SRL Ploieşti şi SC A.O. Oneşti SRL la două pedepse de câte 3 ani închisoare.
A descontopit pedeapsa rezultantă de 3 ani închisoare în pedepsele componente de câte 3 ani închisoare, pe care le-a majorat la câte 7 ani închisoare.
A recontopit pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, conform art. 34 lit. b) şi art. 35 alin. (1) C. pen., respectiv 10 (zece) ani închisoare şi 5 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II-a, lit. b) şi lit. c) C. pen.
A dedus din durata pedepsei perioada arestării provizorii din Italia începând cu data de 26 septembrie 2008 până la data de 31 octombrie 2008, precum şi perioada executată în baza mandatului de executare din 16 decembrie 2002 emis de Tribunalul Prahova începând cu 31 octombrie 2008, la zi.
A anulat mandatul de executare a pedepsei din 16 decembrie 2002 emis de Tribunalul Prahova în baza Sentinţei penale nr. 508 din 27 noiembrie 2002 a aceleiaşi instanţe, definitivă prin neapelare, şi a dispus emiterea unui nou mandat de executare a pedepsei închisorii conform prezentei decizii.
A obligat inculpatul şi la plata despăgubirilor civile în sumă de 42.696,5985 RON către SC A.O. Oneşti SRL.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei apelate.
A respins, ca nefondat, apelul declarat de inculpatul F.L., în prezent aflat în Penitenciarul Mărgineni, judeţul Dâmboviţa, împotriva Sentinţei penale nr. 137 din 5 aprilie 2011, pronunţată de Tribunalul Prahova.
A obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 200 RON, cheltuieli judiciare către stat.
Împotriva ambelor hotărâri a declarat recurs inculpatul F.L., invocând cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 18 şi 14 C. proc. pen.
În motivele scrise şi în susţinerea orală, recurentul-inculpat a arătat că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în condiţiile în care, la încheierea contractelor, acesta nu a indus în eroare reprezentanţii părţilor civile, aducându-se la cunoştinţă faptul că nu are disponibil în cont.
Ca atare, soluţia corectă ce se impune a fi adoptată în cauză este aceea a achitării conform disp. art. 11 pct. 2 lit. a) C. proc. pen., rap. la art. 10 lit. d) C. proc. pen. şi lit. c) cu privire la SC A.O. SRL Oneşti.
În subsidiar, hotărârile au fost criticate sub aspectul individualizării judiciare a pedepsei.
Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, examinând recursul prin prisma criticilor formulate, cât şi din oficiu, conform art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat, pentru următoarele considerente:
Din probele administrate în cauză rezultă că inculpatul F.L., în calitate de administrator la SC D.L. SRL Ploieşti, în perioada ianuarie - martie 2002, a achiziţionat mărfuri de la părţile civile, fiind emise, pentru plată, file CEC, deşi se cunoştea că nu are provizia necesară în cont.
Inducerea în eroare rezultă din declaraţiile reprezentanţilor părţilor civile, care au arătat că la încheierea contractelor inculpatul nu le-a adus la cunoştinţă lipsa disponibilului în cont şi nici faptul că se afla în interdicţie bancară pentru alte incidente financiare. Dacă ar fi cunoscut aceste împrejurări nu ar fi încheiat contractele şi nu ar fi livrat marfa.
Intenţia de inducere în eroare rezultă şi din aceea că, după intrarea în posesia mărfii, inculpatul a valorificat-o în interes personal fără să achite cel puţin o parte către părţile civile. Mai mult, după finalizarea tranzacţiilor şi intrarea în posesia sumelor de bani, inculpatul a părăsit ţara fiind extrădat de autorităţile judiciare italiene pentru executarea pedepsei aplicate în primul ciclu procesual.
Cât priveşte infracţiunea de înşelăciune săvârşită în dauna SC A.O. SRL Oneşti - inculpatul, susţinând că nu este autorul faptei - în mod corect s-a reţinut de către instanţa de apel faptul că fila CEC a fost semnată de inculpat în condiţiile în care nicio altă persoană nu se putea afla în posesia instrumentelor de plată şi nici în posesia ştampilei societăţii, inculpatul fiind singura persoană care avea acces la acestea.
Totodată, însuşi delegatul societăţii inculpatului care a ridicat marfa a arătat că nu avea cunoştinţă despre faptul că fila CEC nu ar fi fost semnată de inculpat.
Prin urmare, Înalta Curte constată că starea de fapt reţinută de instanţa de apel este fundamentată pe probele administrate în cauză, neputându-se reţine o eroare gravă de fapt, astfel cum a susţinut recurentul-inculpat.
Cât priveşte individualizarea judiciară a pedepsei, Înalta Curte apreciază că nu se justifică reducerea acesteia sub limita stabilită de instanţa de apel. Inculpatul a comis fapte cu un grad ridicat de pericol social, reflectat în caracterul repetat al acestora, împrejurările comiterii faptelor, consecinţele produse, dar şi atitudinea inculpatului care s-a sustras urmăririi penale şi judecăţii, în primul ciclu procesual.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 2 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat recursul declarat de inculpatul F.L. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., recurentul-inculpat va fi obligat la plata cheltuielilor judiciare.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul F.L. împotriva Deciziei penale nr. 137 din 27 septembrie 2011 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 400 RON cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care sumele de câte 100 RON, reprezentând onorariile parţiale apărătorilor desemnaţi din oficiu până la prezentarea apărătorului ales, se vor avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 14 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4103/2011. Penal. Arestare provizorie în... | ICCJ. Decizia nr. 4289/2011. Penal → |
|---|
