ICCJ. Decizia nr. 4295/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 4295/2011
Dosar nr.1954/95/2011
Şedinţa publică din 16 decembrie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin Sentinţa penală nr. 38 din 1 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj în Dosarul numărul 1954/95/2011 s-a admis cererea formulată de inculpatul U.V. privind judecarea cauzei potrivit art. 3201 C. proc. pen. şi în baza art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen., cu aplicarea art. 3201 alin. (7) teza I C. proc. pen. a fost condamnat acesta la 16 ani închisoare.
În baza art. 65 alin. (2) C. pen. combinat cu art. 175 alin. (1) teza ultimă C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute la art. 64 lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe o durată de 7 ani, urmând a se executa conform art. 66 C. pen.
În baza art. 71 alin. (1), (2), (3) C. pen. s-a aplicat inculpatului pedeapsa accesorie a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a), b), d) şi e) C. pen. pe durata executării pedepsei principale.
În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) din durata pedepsei principale s-a dedus durata reţinerii şi arestului preventiv începând cu data de 19 noiembrie 2010 la zi, menţinându-se starea de arest preventiv a inculpatului.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen. s-a dispus confiscarea cuţitului cu lungime de 30 cm, lamă metalică de 16 cm şi mâner din plastic de culoare neagră, ridicat de organele judiciare la data de 18 noiembrie 2010 şi indisponibilizat.
Pentru a dispune astfel, prima instanţă a reţinut că în seara de 18 noiembrie 2010 între inculpat şi victima infracţiunii de omor, ce avea calitatea de frate al inculpatului, s-a produs o altercaţie pe fondul consumului de alcool şi în legătură cu avantajele materiale de care victima a beneficiat ca urmare a decesului mamei comune a celor doi.
Pe fondul discuţiilor contradictorii ce au avut loc în apartamentul victimei, inculpatul a aplicat victimei o lovitură în hemitoracele stâng şi o altă lovitură în abdomen, cu un cuţit ce se afla pe masa din bucătăria locuinţei.
După aplicarea loviturilor, inculpatul a abandonat victima, părăsind locuinţa acesteia şi deplasându-se la locuinţa din municipiul Târgu Jiu a martorei B.M., concubina inculpatului la data respectivă, unde şi-a schimbat hainele şi a comunicat martorei că îşi tăiase fratele cu cuţitul.
Martora B.M. împreună cu martorii B.C., B.N. şi B.I.C. s-au deplasat la apartamentul victimei, unde au găsit-o pe aceasta căzută pe holul locuinţei, fiind conştient şi ţinându-se cu mâna de abdomen, moment în care le-a spus că fusese tăiat de către inculpat.
Victima a fost transportată de către martori cu autoturismul personal la Spitalul Judeţean Gorj, unitate medicală în cadrul căreia a fost supusă unei intervenţii chirurgicale, dar datorită leziunilor grave produse prin înjunghiere victima a decedat.
Prin aceeaşi sentinţă a fost disjunsă soluţionarea laturii civile a cauzei.
Prin Sentinţa penală nr. 54 din 16 martie 2011, Tribunalul Gorj, secţia penală, a admis în parte acţiunea civilă promovată în procesul penal de părţile civile U.T., P.E. şi C.E.
A admis acţiunea civilă promovată în procesul penal de partea vătămată Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu.
A obligat inculpatul U.V. la plata către Spitalul Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu a sumei de 183 RON, reprezentând cheltuieli de spitalizare ocazionate de internarea şi tratamentul victimei U.C.
A obligat inculpatul la plata sumei de 8.756 RON către părţile civile U.T., P.E., C.E. şi C.L., reprezentând daune materiale.
A obligat inculpatul la plata sumei de 15.000 RON către partea civilă U.T., reprezentând daune morale.
A obligat inculpatul la plata a câte 10.000 RON către fiecare din părţile civile P.E., C.E. şi C.L., reprezentând daune morale.
A admis cererea formulată de părţile civile U.T., P.E., C.E. şi C.L. şi a dispus indisponibilizarea imobilului proprietate a inculpatului U.V. situat în municipiul Târgu Jiu, jud. Gorj., prin instituirea unui sechestru conform art. 163 C. proc. pen.
În vederea reparării pagubelor produse prin infracţiune, inclusiv a despăgubirilor datorate Spitalului Judeţean de Urgenţă Târgu Jiu, până la concurenţa sumei de 53.939 RON.
În baza art. 193 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către părţile civile U.T. şi P.E., în sumă de 1.000 RON.
În baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen. a obligat inculpatul la plata cheltuielilor judiciare către stat aferente termenului de judecată din 16 martie 2011, în sumă de 50 RON.
Împotriva celor două sentinţe pronunţate de instanţa de fond, în termen legal, a declarat apel inculpatul, cauzele fiind reunite în apel prin încheierea din data de 31 mai 2011.
Sentinţa Tribunalului Gorj a fost criticată sub aspectul modului cum s-a făcut individualizarea pedepsei, în sensul că s-ar fi impus reţinerea în favoarea inculpatului a circumstanţei atenuante prev. de art. 73 lit. b) C. pen., având drept consecinţă, în condiţiile art. 76 C. pen., reducerea pedepsei sub minimul special prevăzut de lege.
Totodată, s-a solicitat şi reţinerea circumstanţelor prev. de art. 74 C. pen., avându-se în vedere conduita inculpatului ulterior săvârşirii faptei, respectiv încercările de a salva viaţa victimei, precum şi celelalte date despre persoana sa, în principal vârsta.
Sub aspectul laturii civile s-a susţinut că daunele morale acordate sunt prea mari, solicitându-se ca acestea să fie reduse în conformitate cu practica instanţelor naţionale.
Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, prin Decizia nr. 173 din 30 august 2011, a respins, ca nefondat, apelul inculpatului U.V. împotriva Sentinţei penale nr. 38 din 1 martie 2011 pronunţată de Tribunalul Gorj.
A dedus detenţia în continuare la zi şi a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului.
A obligat apelantul-inculpat la plata sumei de 410 RON, cheltuieli judiciare statului, din care 200 RON reprezentând onorariu apărător din oficiu.
Pentru a pronunţa această hotărâre, prima instanţă de control judiciar a arătat că instanţa de fond a reţinut corect situaţia de fapt, avându-se în vedere probele administrate în cauză, care au fost corect administrate şi interpretate, dând faptei săvârşite de inculpat o corectă încadrare juridică; pedeapsa aplicată acestuia fiind corect individualizată de instanţa de fond.
Cu privire la modul de soluţionare a laturii civile a cauzei, instanţa de apel a apreciat că aceasta a fost corect soluţionată. S-a arătat că în dreptul intern nu există criterii legale prin raportare la care instanţa să poată stabili cuantumul despăgubirilor acordate în cazul prejudiciilor nepatrimoniale, acesta rămâne să fie apreciat de instanţă în funcţie de gravitatea atingerii aduse valorii ocrotite, de importanţa acesteia pentru partea civilă şi de celelalte circumstanţe care particularizează fapta comisă.
Împotriva acestei din urmă decizii a declarat recurs inculpatul U.V. În temeiul cazului de casare prev. de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. a solicitat reducerea cuantumului pedepsei. Totodată, a solicitat şi reducerea cuantumului daunelor morale acordate de prima instanţă părţile civile, apreciind că acestea sunt prea mari.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate sub aspectul motivelor de recurs invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursul declarat în cauză nu este fondat, urmând a fi respins, ca atare, pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită în urma coroborării tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală, cât şi în faza de cercetare judecătorească, încadrarea juridică dată faptei corespunde situaţiei de fapt, reţinute în mod corect, stabilind instanţa de fond că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpatului sub aspectul infracţiunii reţinute în sarcina sa, respectiv infracţiunea de omor calificat prevăzută de art. 174 alin. (1) rap. la art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen.
La individualizarea pedepsei ce a fost aplicată inculpatului, prima instanţă a avut în vedere disp. art. 3201 alin. (7) teza I C. proc. pen. şi, de asemenea, împrejurările de fapt şi circumstanţele indicate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), a căror examinare a fost făcută în mod coroborat.
Înalta Curte constată că pedeapsa aplicată inculpatului a fost corect individualizată atât sub aspectul cuantumului, cât şi a modalităţii de executare, instanţa de fond având în vedere la individualizarea pedepsei toate criteriile generale de individualizare judiciară a pedepsei reglementate de disp. art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), şi anume gradul de pericol social concret al faptei comise, limitele speciale ale pedepsei, modalitatea şi împrejurările comiterii faptei.
Prima instanţă a constatat că aspectele de ordin personal ce caracterizează persoana inculpatului, care rezultă din lipsa antecedentelor penale şi din aprecierea favorabilă pe care membri ai comunităţii o fac la adresa persoanei inculpatului, nu pot fi prioritare, întrucât fapta comisă de inculpat în concret este foarte gravă, a vătămat relaţii sociale, privind ocrotirea vieţii persoanei, dar şi relaţii sociale privitoare la raporturile deosebite de afecţiune ce trebuie să existe între rudele apropriate.
Pentru aceste considerente, instanţa de fond nu a reţinut circumstanţe atenuante judiciare, apreciind că sancţiunea penală trebuie să fie fermă, eficientă, pentru a asigura în cea mai mare măsură atingerea scopului pedepsei.
Înalta Curte apreciază că nu există alte împrejurări care fac posibilă reducerea pedepsei aplicate inculpatului numai în acest mod putând fi adusă finalitatea prevăzută de disp. art. 52 C. pen. referitoare la scopul educativ şi preventiv al pedepsei.
Cu privire la motivul de recurs invocat de inculpat, vizând greşita soluţionare a laturii civile a cauzei prin stabilirea de către instanţa de fond a unor daune morale într-un cuantum pe care îl apreciază ca fiind prea mare, se constată că şi acest motiv de recurs este nefondat, urmând a fi respins ca atare, pentru următoarele considerente.
Latura civilă a cauzei a fost corect soluţionată, instanţa de fond motivând pe larg, pe baza probelor administrate, modalitatea de stabilire a cuantumului prejudiciului, precum şi persoana care se face vinovată de producerea prejudiciului.
Atâta timp cât în dreptul intern nu există criterii legale prin raportare la care instanţa să poată stabili cuantumul despăgubirilor acordate în cazul prejudiciilor nepatrimoniale, acesta rămâne să fie apreciat de instanţe în funcţie de gravitatea atingerii aduse valorii ocrotite, de importanţa acesteia pentru partea civilă şi de celelalte circumstanţe care particularizează fapta comisă.
În speţă, este cert că prin fapta săvârşită inculpatul a provocat părţilor civile prejudicii constând în suferinţa cauzată de decesul subit al unei persoane apropriate.
Înalta Curte apreciază că sumele acordate cu titlu de daune morale părţilor civile nu sunt disproporţionate, urmărind a se aduce o satisfacţie echitabilă pentru soţia supravieţuitoare şi fiicele victimei, sumele fiind destinate să atenueze, fără a avea pretenţia că o sumă de bani poate acoperi complet trauma sufletească generată de pierderea unei persoane foarte apropiate. De asemenea, la stabilirea cuantumului acestor sume, instanţa a avut în vedere şi modul în care decesul părţii vătămate a afectat pe viitor viaţa soţiei supravieţuitoare şi a celor două fiice ale sale, mai ales în condiţiile în care moartea a fost violentă.
Faţă de considerentele arătate, Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie urmează ca în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. să respingă recursul inculpatului ca nefondat.
Va deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2010 la 16 decembrie 2011.
Văzând şi disp. art. 192 alin. (2) C. proc. pen., va obliga recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de inculpatul U.V. împotriva Deciziei penale nr. 173 din 30 august 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.
Deduce din pedeapsa aplicată inculpatului, durata reţinerii şi arestării preventive de la 19 noiembrie 2010 la 16 decembrie 2011.
Obligă recurentul-inculpat la plata sumei de 500 RON, cu titlu de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 200 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 16 decembrie 2011.
Procesat de GGC - AZ
| ← ICCJ. Decizia nr. 4293/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4299/2011. Penal → |
|---|
