ICCJ. Decizia nr. 415/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 415/2011
Dosar nr. 2887/90/2009
Şedinţa publică din 4 februarie 2011
Asupra recursului de faţă,
În baza lucrărilor din dosarul cauzei, constată următoarele :
Prin Sentinţa penală nr. 34 din 10 martie 2010, pronunţată de Tribunalul Vâlcea, secţia penală, în baza art. 20 raportat la art. 174 alin. (1) C. pen. şi art. 175 alin. (1) lit. c) C. pen. cu aplicare art. 74 lit. a) şi c) C. pen. şi art. 76 alin. (1) lit. a) C. pen., a fost condamnat inculpatul E.I. (fiul lui C. şi E., născut la 22 noiembrie 1933, în comuna Scundu, judeţul Vâlcea, cetăţean român, studii 8 clase, pensionar, fără antecedente penale cu domiciliul în comuna Scundu, judeţul Vâlcea), la 6 ani închisoare şi interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) C. pen., pe o perioadă de 3 ani.
În cauză s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 57 C. pen. şi art. 71 raportat la art. 64 lit. a) şi b) C. pen.
În baza art. 118 alin. (1) lit. b) C. pen., s-a confiscat de la inculpat un cuţit de culoare argintie confecţionat în totalitate din metal, cu lungimea totală de 20 cm, lungimea lamei de 11 cm şi lăţimea lamei de 2 cm, aflat la camera de corpuri delicte a Tribunalului Vâlcea.
În baza art. 14 şi art. 346 alin. (1) C. proc. pen., art. 998 şi urm. C. civ., a fost admisă în parte acţiunea civilă formulată de partea vătămată E.C. şi a fost obligat inculpatul să plătească părţii civile cu titlu de despăgubiri civile, suma de 290 RON şi cu titlu de daune morale suma de 50.000 RON.
În baza art. 113 din Legea nr. 95/2006, cu modificările şi completările ulterioare, a fost obligat inculpatul să plătească părţi civile Serviciul de ambulanţă judeţean Vâlcea suma de 1.106 RON cu titlu de cheltuieli de transport şi acordarea asistenţei medicale de urgenţă prespitalicească.
A mai fost obligat inculpatul să plătească părţii civile Spitalul Judeţean de Urgenţă Vâlcea, suma de 1.166,51 RON cu titlu de cheltuieli de spitalizare şi 700 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a hotărî astfel a reţinut pe baza actelor şi lucrărilor de la dosar următoarea situaţie de fapt :
Inculpatul E.I., în vârstă de 75 de ani este căsătorit cu E.V. şi au împreună 4 copii majori, printre care şi E.C.
Cei doi soţi locuiesc singuri. Între inculpat şi fiul său C. există certuri vechi pe fondul consumului de băuturi alcoolice şi o relaţie conflictuală generată în principal de refuzul inculpatului de a-i mai permite să locuiască într-o casă a primului precum şi de faptul că inculpatul a luat bunurile din acea casă aparţinând fiului său şi le-a depozitat în casa în care locuieşte cu soţia.
Anterior datei de 1 mai între tată şi fiu a avut loc un astfel de conflict, inculpatul a sesizat organele de poliţie iar E.C. a fost sancţionat contravenţional cu 200 RON în baza Legii nr. 61/2000.
În seara zilei de 1 mai 2009 E.C. s-a deplasat la locuinţa părinţilor cu scopul de a recupera un televizor pe care îl cumpărase din Turcia şi cu această ocazie s-au certat însă având acordul tatălui, a luat televizorul. Partea vătămată a mers la Postul de Poliţie pentru a aduce la cunoştinţa poliţiştilor comunali cele întâmplate.
La reîntoarcere spre domiciliul său, partea vătămată s-a oprit la locuinţa părinţilor şi fără să pătrundă în curte a discutat cu mama sa martora E.V. reproşându-i că din cauza plângerii formulată de inculpat, poliţiştii l-au amendat cu 200 RON.
Fără ca cei doi să sesizeze, inculpatul a venit la poartă, având în mână un cuţit şi o cărămidă, l-a lovit pe fiul său cu cărămida în faţă iar apoi cu cuţitul în zona abdomenului.
Urmare loviturilor primite partea vătămată a reacţionat, lovindu-l pe inculpat cu pumnul în obraz fapt ce a determinat căderea acestuia la pământ.
Inculpatul a fost transportat în casă de soţie ajutată de martorele Ţ.M. şi U.E.
Partea vătămată deşi le-a spus mamei şi vecinilor că este lovit nu a primit ajutor, s-a deplasat cca 300 metri până la un grajd al părinţilor unde a rămas 2 - 3 ore, după care a încercat să ajungă acasă la concubină. Pe drum i s-a făcut rău şi a intrat la mătuşa sa M.G. unde a rămas până a doua zi dimineaţa 2 mai 2009. Femeia a anunţat organele de poliţie acestea au anunţat salvarea şi partea vătămată a fost transportată la Spitalul Judeţean Vâlcea unde a fost operat.
Potrivit raportului de constatare medico-legală nr. 484/E/405 din 19 mai 2009 al Serviciului de Medicină Legală Vâlcea rezultă că E.C. a prezentat leziuni traumatice produse prin lovire cu un obiect tăietor-înţepător (în speţă cuţit) care au necesitat 55 zile de îngrijiri medicale şi au pus în primejdie viaţa victimei. În lipsa acordării îngrijirilor medicale - intervenţie operatorie - leziunile ar fi dus la deces.
Împotriva sentinţei au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea şi inculpatul, ambii criticând-o pentru nelegalitate şi netemeinicie.
Prin apelul procurorului s-a susţinut că prima instanţă a acordat circumstanţe atenuante greşit. Astfel, având în vedere condiţiile concrete în care a fost săvârşită fapta că inculpatul nu a fost sincer şi a încercat să acrediteze ideea că cel care a provocat scandalul şi a fost primul care a lovit este partea vătămată, vârsta, boala şi lipsa antecedentelor penale invocate de instanţă pentru a justifica reţinerea de circumstanţe atenuante sunt irelevante.
Inculpatul a criticat sentinţa susţinând că se impunea să se reţină că a săvârşit infracţiunea de vătămare corporală gravă prevăzută de art. 182 alin. (2) teza a II-a şi reţinerea circumstanţei legale a scuzei provocării prevăzută de art. 73 lit. b) C. pen. A cerut schimbarea încadrării juridice şi având în vedere că suferă de cancer să i se aplice o pedeapsă orientată înspre minimul special a cărei executare să fie suspendată.
Prin Decizia penală nr. 68/A din 8 iulie 2010 Curtea de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie a admis apelul declarat de inculpat şi a respins ca nefondat apelul declarat de Parchetul de pe lângă Tribunalul Vâlcea.
A desfiinţat în parte sentinţa în latura penală şi a redus pedeapsa aplicată inculpatului de la 6 ani la 3 ani închisoare. A menţinut celelalte dispoziţii ale sentinţei.
Împotriva deciziei şi sentinţei a declarat recurs Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti care a criticat ambele hotărâri ca fiind nelegale şi temeinice.
Prin primul motiv de recurs, greşita individualizare a pedepsei, caz de casare prevăzut de art. 3859 pct. 14 C. proc. pen. se reia cu o mai amplă motivare critica de ne temeinicie din apel - greşita acordare de circumstanţe atenuante.
Prin cel de-al doilea motiv de recurs sentinţa este criticată pentru că instanţele nu au interzis ca pedeapsă complementară şi dreptul de a fi tutore sau curator.
Verificând hotărârile prin prisma motivelor de recurs invocate Înalta Curte constată că recursul este nefondat.
La individualizarea pedepsei aplicate inculpatului în apel au fost avute în vedere criteriile de individualizare prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) Curtea a motivat convingător că instanţa de fond nu a avut în vedere în întregime criteriile prevăzute de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP)
Având în vedere vârsta înaintată - 77 ani, boala inculpatului - cancer, concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică - inculpatul la data săvârşirii faptei avea discernământul diminuat, dar mai ales relaţiile conflictuale dintre părţi în care comportamentul agresiv al părţii vătămate faţă de inculpat cum şi faţă de mama sa E.V., este dovedit cu declaraţiile martorilor, declaraţiile inculpatului şi caracterizarea aflată la dosar, în mod temeinic instanţa de apel a redus pedeapsa la 3 ani închisoare.
Fără a contesta pericolul social al faptei săvârşite Înalta Curte are în vedere că pentru o persoană în vârstă de peste 70 de ani şi pe deasupra bolnavă de cancer, chiar şi privarea de libertate pe timp de 3 ani apare ca având mai mult efecte distructive decât reeducatorii şi de prevenire.
Este neîndoios că prin executarea pedepsei se urmăreşte formarea unei atitudini corecte faţă de muncă, faţă de ordinea de drept şi faţă de regulile de convieţuire socială.
În acelaşi timp prin executarea pedepsei nu trebuie să se cauzeze suferinţe fizice aşa cum o prevăd dispoziţiile art. 52 alin. (2) C. pen., or, având în vedere vârsta înaintată, instrucţia precară şi boala este puţin probabilă realizarea scopului secundar dar aproape sigur cauzarea de suferinţe prin privarea de libertate pe un termen îndelungat de 6 ani aşa cum a hotărât prima instanţă.
Vârsta înaintată, peste 77 ani, boala de care suferă, cancer, şi concluziile raportului de expertiză medico-legală psihiatrică privind discernământul sunt argumente că nu se pune problema necesităţii interzicerii ca pedeapsă complementară a dreptului de a fi tutore sau curator. Critica formulată prin recursul procurorului este formală ţinând seama de datele speţei, interzicerea alături de drepturile prevăzute de art. 64 lit. a) şi b) şi a dispoziţiilor prevăzute de art. 64 lit. e) C. pen., neavând însă nicio finalitate astfel că sub acest aspect hotărârile atacate sunt legale şi temeinice.
Recursul urmează a fi respins ca nefondat în temeiul art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de Parchetul de pe lângă Curtea de Apel Piteşti împotriva Deciziei penale nr. 68/A din 8 iulie 2010 a Curţii de Apel Piteşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie, privind pe inculpatul E.I.
Onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru intimatul inculpat E.I., în sumă de 200 RON, se va plăti din fondul Ministerului Justiţiei.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 4 februarie 2011.
Procesat de GGC - LM
| ← ICCJ. Decizia nr. 410/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4169/2011. Penal → |
|---|
