ICCJ. Decizia nr. 4176/2011. Penal
| Comentarii |
|
Prin sentința penală nr. 31 din 15 martie 2011, pronunțată de Tribunalul Teleorman, secția penală, în baza art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat inculpatul D.F. la pedeapsa de 6 (șase) luni închisoare.
în baza art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 3201alin. (7) C. proc. pen., art. 74, 76 C. pen., a fost condamnat același inculpat la pedeapsa de 1 (un) an închisoare.
în baza art. 33 lit. a), 34 lit. b) C. pen., au fost contopite pedepsele aplicate, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea, de 1 (un) an închisoare.
Au fost interzise inculpatului drepturile prev. de art. 64 lit. a) Teza a doua, art. 64 lit. b) și c) C. pen., pe durata executării pedepsei principale.
în baza art. 81 C. pen., s-a dispus suspendarea condiționată a executării pedepsei.
în baza art. 82 C. pen., s-a fixat inculpatului termen de încercare de 3 (trei) ani și i s-a atras atenția asupra dispozițiilor art. 83 C. pen.
în baza art. 71 alin. (5) C. pen., s-a dispus suspendarea executării pedepsei accesorii.
A fost obligat inculpatul la plata sumelor: 2.978 RON și majorările aferente până la achitarea integrală a debitului, către partea civilă A.N.A.F. București și respectiv 18.222,5 RON cu majorările aferente către partea civilă Administrația Fondului pentru Mediu.
S-a dispus comunicarea sentinței la ONRC - București, după rămânerea definitivă.
în baza art. 191 alin. (1) C. proc. pen., a fost obligat inculpatul la plata sumei de 400 RON cheltuieli judiciare statului.
Pentru a pronunța această sentință, instanța de fond a reținut că prin rechizitoriul din 12 februarie 2011 Parchetul de pe lângă Judecătoria Zimnicea a trimis în judecată în stare de libertate pe inculpatul D.F., pentru săvârșirea infracțiunilor prev. de art. 6 și art. 9 alin. (1) lit. b) din Legea nr. 241/2005, cu aplic. art. 33 lit. a) C. pen.
S-a reținut de către organul de urmărire penală că inculpatul D.F. este administrator la SC T.D. SRL Smîrdioasa, având ca obiect de activitate comerțul cu ridicata pentru deșeuri și resturi, conform autorizației de colectare deșeuri feroase din 13 septembrie 2006, emise de Prefectura județului Teleorman.
Din cercetări, a rezultat că inculpatul nu a evidențiat în actele contabile toate operațiunile comerciale efectuate și veniturile realizate prin vânzarea deșeurilor feroase.
Astfel, la controlul efectuat de Garda Financiară Teleorman și inspecția fiscală a D.G.F.P.-Teleorman pentru perioada 2006-2007, au fost întocmite procesele-verbale din 11 martie 2010 și din 30 august 2010 din care rezultă că SC T.D. SRL Smîrdioasa, a întocmit facturile fiscale din 12 iulie 2007, în valoare de 10.225,44 RON și din 23 iulie 2007, în valoare de 8.424 RON, în baza cărora a livrat către SC P.H. SRL Constanța, cantitățile de 19.940 kg și 16.200 kg deșeuri metalice.
Atât documentele de livrare, cât și veniturile obținute din aceste tranzacții și încasate cu înscrisurile bancare de plată, în valoare totală de 18.649 RON, nu se regăsesc în evidența contabilă.
Procedând astfel, SC T.D. SRL s-a sustras de la plata impozitului pe venit aferent în sumă de 2.984 RON, la care au fost calculate majorări de întârziere de 2.994 RON, astfel încât prejudiciul total creat bugetului de stat este de 5.978 RON.
La data de 17 august 2009, SC T.D. SRL Smîrdioasa a fost supusă și unei inspecții fiscale din partea Administrației Fondului pentru Mediu pe perioada 31 mai 2006 - 30 aprilie 2009, iar prin raportul din 17 august 2009, s-a stabilit că agentul economic deși a desfășurat activitate de colectare deșeuri metalice feroase, nu și-a respectat obligația de plată la bugetul fondului de mediu a contribuției de 3% din veniturile realizate din vânzarea deșeurilor.
Astfel, a rezultat că SC T.D. SRL a datorat fondului de mediu suma de 10.729 RON, fiind calculate majorări de întârziere de 9.518 RON, per total, 20.247 RON.
Instanța de fond a apreciat că faptele comise de inculpat întrunesc elementele constitutive ale infracțiunii prev. de art. 9 alin. (1) lit. b) și art. 6 din Legea nr. 241/2005, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., dispunând condamnarea acestuia.
Sub aspectul laturii civile, inculpatul a fost obligat la despăgubiri, însă nu în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL, apreciindu-se că nu există dovezi pentru funcționarea societății începând din anul 2007.
împotriva acestei sentințe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și partea civilă Ministerul Finanțelor Publice - A.N.A.F. - D.G.F.P., județ Teleorman, criticând-o pentru greșita soluționare a laturii civile a cauzei.
Instanța a constatat îndeplinite condițiile răspunderii civile delictuale, precum și îndeplinirea condițiilor prev. de art. 1000 alin. (3) C. civ. pentru a fi angajată răspunderea comitentului pentru fapta prepusului. De asemenea, a constatat că lipsa autorizației, ce se eliberează în baza O.U.G. nr. 16/2001, nu echivalează cu desființarea societății.
Pentru aceste motive, Curtea de Apel București, secția I penală, prin decizia penală nr. 177/A din 2 iunie 2011, a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Teleorman și partea civilă D.G.F.P. a județului Teleorman și a desființat în parte, sentința primei instanțe.
Rejudecând, a dispus obligarea inculpatului D.F. la suma de 5.978 RON, despăgubiri civile în solidar cu partea responsabilă civilmente SC T.D. SRL către partea civilă, precum și obligarea în solidar la plata cheltuielilor judiciare.
împotriva acestei decizii a declarat recurs partea civilă A.N.A.F. - D.G.F.P. a județului Teleorman, care a criticat-o sub aspectul soluționării laturii civile a cauzei pentru motivul că instanța de apel nu a dispus și instituirea măsurilor asiguratorii.
Recursul este neîntemeiat.
înalta Curte, analizând decizia penală recurată, atât prin prisma criticilor formulate de recurentă, cât și în conformitate cu disp. art. 3859alin. (3) C. proc. pen., apreciază că aceasta este legală și temeinică.
Critica recurentei părți civile vizează omisiunea de instituire a măsurilor asiguratorii, critică ce poate fi circumscrisă cazului de casare prev. de art. 3859pct. 172 C. proc. pen., dar aceasta nu este fondată.
Măsurile asiguratorii se iau în cursul procesului penal pentru a asigura, între altele, repararea pagubei prin infracțiune.
în speță, nu există situația în care, conform art. 163 alin. (6) lit. b) C. proc. pen., luarea măsurilor este obligatorie.
în aceste condiții dispunerea măsurilor asigurătorii este facultativă, iar instanțele au apreciat, în mod corect, față de cuantumul redus al prejudiciului, că instituirea unor măsuri asiguratorii (de altfel, neprecizate de partea civilă) nu este necesară.
Pentru aceste considerente, înalta Curte, în baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge ca nefondat, recursul declarat de partea civilă.
Onorariul parțial al avocatului din oficiu desemnat pentru inculpat s-a plătit din fondul Ministerului Justiției.
| ← ICCJ. Decizia nr. 4140/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 4172/2011. Penal → |
|---|
