ICCJ. Decizia nr. 4320/2011. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4320/2011

Dosar nr. 17833/63/2008

Şedinţa publică din 19 decembrie 2011

Asupra recursurilor de faţă;

În baza actelor şi lucrărilor dosarului, constată următoarele:

Prin sentinţa penală nr. 485 din 19 noiembrie 2009, pronunţată în Dosarul nr. 17883/63/2008, Tribunalul Dolj, în baza art. 334 C. proc. pen., a schimbat încadrarea juridică a faptelor dată prin actul de sesizare,

- din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) raportat la art. 26 şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpata M.M.;

- din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul M.I.A.;

- din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 33 lit. a) C. pen., în infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen., pentru inculpatul N.A.

1. În baza art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., a condamnat pe inculpaţii M.M., M.I.A. şi N.A. la câte 2 ani închisoare.

2. În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe aceeaşi inculpaţi la câte 2 ani şi 6 luni închisoare şi câte 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

3. În baza art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. c) C. pen., a condamnat pe inculpaţii M.M. şi M.I. la câte 2 ani şi 10 luni închisoare.

În baza art. 33 lit. a) şi art. 34 lit. b) C. pen. a contopit pedepsele, urmând ca inculpaţii M.M. şi M.I.A. să execute pedeapsa cea mai grea de câte 2 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., iar inculpatul N.A. pedeapsa de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP) a dedus reţinerea şi arestul preventiv al inculpaţilor.

A aplicat art. 71, alin. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen., a dispus suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, pe perioada termenului de încercare de 5 ani şi 10 luni pentru inculpaţii M.M. şi M.I.A. şi de 5 ani şi 6 luni pentru inculpatul N.A.

A dispus ca pe perioada termenului de încercare inculpaţii să se supună măsurilor de supraveghere prevăzute de art. 86³ C. pen. şi a atras atenţia acestora asupra prevederilor art. 86⁴ C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen. a suspendat executarea pedepselor accesorii pe durata suspendării executării pedepsei închisorii.

În baza art. 118 lit. b) si e C. pen. a confiscat de la inculpaţi:

- un laptop marca Fujitsu şi încărcătorul acestuia, un laptop marca Toshiba şi încărcătorul acestuia, un telefon mobil marca Nokia 1100, un telefon mobil marca Nokia 6030 şi un telefon marca Sony Ericsson, folosite la săvârşirea infracţiunilor;

- suma de 144.788 euro din care câte 48.262,6 euro de la fiecare dintre inculpaţi.

A obligat inculpaţii să plătească în solidar părţilor civile despăgubiri civile şi anume:

- 1.200 euro părţii civile A.V., Germania;

- 1.100 euro părţii civile G.R., Germania;

- 550 euro părţii civile D.J., Franţa;

- 5.050 euro părţii civile M.D.R., Germania;

- 2.500 euro părţii civile R.S., Franţa;

- 1.865 euro părţii civile C.C., Franţa;

- 1.892 euro părţii civile M.G., Franţa;

- 800 euro părţii civile L.L..

- 2.350 euro părţii civile E.M., Elveţia;

- 2.750 euro părţii civile D.C., Australia.

Pentru a hotărî astfel instanţa de fond a reţinut că prin rechizitoriul nr. 111D/P/2006 din 30 octombrie 2008, Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova a dispus trimiterea în judecată, în stare de libertate, a inculpaţilor:

1. M.M., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, constituire a unui grup infracţional organizat, participaţie improprie la complicitate la înşelăciune şi spălare de bani, prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 31 alin. (2) C. pen. raportat la art. 26 şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen.;

2. M.I.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de înşelăciune, constituirea unui grup infracţional organizat şi spălarea de bani, prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 33 lit. a) C. pen. ş.

3. N.A., pentru săvârşirea infracţiunilor de constituire a unui grup infracţional organizat şi înşelăciune, prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. şi art. 7 din Legea nr. 39/2003, ambele cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 33 lit. a) C. pen.

În fapt, prin actul de sesizare a instanţei s-a reţinut că în perioada 2005 - 2006, cei trei inculpaţi au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat în scopul săvârşirii, prin intermediul internet-ului, infracţiunilor de înşelăciune, sumele de bani obţinute prin infracţiune fiind transferate în diferite conturi bancare, pentru a crea aparenţa provenienţei lor ilicite. În sarcina inculpatei M.M. a fost reţinută şi determinarea cu intenţie a martorei P.D. de a merge la diferite unităţi bancare, pentru a completa formularele necesare în scopul ridicării sumelor de bani expediate de diverse parţi vătămate prin serviciul Western Union, fără ca aceasta să cunoască provenienţa ilicită a acestor sume.

În baza materialului probator administrat în cauză instanţa de fond a reţinut că, la data de 12 mai 2005, partea vătămată R.S. a formulat plângere împotriva inculpatei M.M., sesizând autorităţile române că a fost victima unei înşelăciuni prin internet, comisă de aceasta, explicând în detaliu modul în care aceasta a procedat. Au mai formulat plângeri, în acelaşi sens, încă 24 cetăţeni străini, unii dintre aceştia constituindu-se părţi civile în cauză cu sumele cu care au fost înşelaţi. Cei trei inculpaţi s-au constituit într-un grup organizat în scopul comiterii de înşelăciuni prin intermediul corespondenţei electronice, având ca temă iniţierea de relaţii de prietenie sau cunoaştere prealabilă în vederea căsătoriei. Pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate, inculpaţii accesau site-uri specializate în anunţuri matrimoniale şi iniţierea de prietenii, unde postau anunţuri însoţite de fotografii ale unor tinere în ipostaze provocatoare şi, utilizând diverse adrese de e-mail şi nick-name-uri, purtau conversaţii pe camere tip chat, corespondenţa derulându-se în sensul unor relaţii amoroase sau chiar în vederea căsătoriei. Pentru a fi mai convingători şi pentru a obţine bani, descriau părţilor vătămate stări de fapt nereale, inducându-le şi menţinându-le în eroare prin expedierea în format digital de formulare oficiale tipizate emise de unităţi medicale, departamentul obiecte pierdute Bucureşti, documentele având aplicate ştampilele unor spitale municipale. Prin intermediul unor profiluri, inculpaţii pretindeau că sunt tinere din România, având o situaţie materială precară, interesate să înceapă o nouă viaţă alături de cetăţenii străini, în ţările acestora. Pe parcursul corespondenţei purtate cu cetăţenii străini, inculpaţii inventau situaţii menite să sensibilizeze şi să determine părţile vătămate să expedieze, în mod repetat, diferite sume de bani, în valută, prin serviciul Western Union, pe numele inculpatei M.M. şi, ulterior, pe numele martorei P.D.. În acest mod au fost determinaţi să trimită diverse sume de bani, peste 200 cetăţeni străini, suma totală primită fiind de 165.345 euro. Prin intermediul unor anunţuri publicitare din cotidianul „G.S. ", membrii grupului au racolat-o şi pe martora P.D., sub pretextul angajării sale la SC S. SRL, aceasta fiind instruită de inculpata M.M. asupra sarcinilor sale de serviciu, care constau în ridicarea diferitelor sume de bani trimise de cetăţenii străini, în aceste condiţii martora efectuând trei ridicări de bani, în sumă totală de 1.200 euro, pentru fiecare ridicare aceasta primind câte 100.000 RON.

Instanţa de fond a reţinut că în drept faptele inculpaţilor care, în baza unei rezoluţii infracţionale unice, au iniţiat şi constituit un grup infracţional organizat, în scopul săvârşirii prin intermediul Internet-ului, de înşelăciuni folosind mijloace frauduloase, întrunesc elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003 şi ale infracţiunii prevăzute de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., aceasta din urmă în formă continuată.

Fapta inculpaţilor M.M. şi M.I.A. de a transfera sumele de bani obţinute prin săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, în scopul ascunderii originii ilicite a acestora, întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani prevăzută de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002.

La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor instanţa de fond a avut în vedere pericolul social concret al faptelor săvârşite, împrejurările şi modalitatea comiterii acestora, numărul mare de persoane înşelate, dar şi circumstanţele personale ale acestora, constând în aceea că sunt tineri, sunt integraţi în societate, îşi câştigă existenţa din activităţi licite, în raport de care în favoarea acestora a fost reţinută circumstanţa atenuantă prevăzută de art. 74 lit. a) C. pen.

Ţinând cont de gradul lor de pregătire profesională - toţi absolvenţi meritorii ai unei facultăţi de informatică, cu o integrare rapidă în muncă datorată capacităţii lor intelectuale, instanţa de fond a apreciat că scopul pedepsei poate fi atins şi fără privarea lor de libertate, prin suspendarea sub supraveghere a executării acestora.

Împotriva hotărârii instanţei de fond inculpaţii M.M., M.I.A. şi N.A. au declarat apel.

Inculpata M.M. a susţinut că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune, cu referire la faptul perceperii unor sume de bani în vederea stabilirii unor relaţii amoroase neurmată de deplasarea în străinătate după primirea sumelor solicitate, şi a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare în temeiul art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. d) C. proc. pen. A mai susţinut inculpata că în mod greşit a fost condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, în cauză nefăcându-se dovada existenţei unui grup organizat în vederea săvârşirii de infracţiuni, motiv pentru care a solicitat pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. Criticile formulate de inculpată în apel au mai vizat:

- greşita schimbare a încadrării juridice a faptei din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen., întrucât comunicarea prin intermediul internet-ului nu are semnificaţia unor „mijloace frauduloase" în sensul art. 215 alin. (2) C. pen.;

- pedeapsa aplicată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003 este nelegală, cu referire la faptul că este mai mare decât pedeapsa aplicată pentru infracţiunea cea mai gravă care intră în scopul grupului infracţional organizat;

- nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de spălare de bani, în mod greşit fiind condamnată pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002;

- modalitatea de executare a pedepsei rezultante nu este judicios aleasă, în cauză impunându-se aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.;

- rezolvarea cauzei în latură civilă este greşită.

Inculpatul M.I.A. a susţinut că în mod greşit a fost condamnat, probatoriul administrat în cauză nesusţinând învinuirea. Totodată, acţiunea civilă a fost greşit soluţionată.

Inculpatul N.A. a susţinut că probatoriul administrat nu a demonstrat nici existenţa faptelor, nici vinovăţia sa la săvârşirea acestora. Totodată, acesta a criticat şi soluţionarea cauzei în latură civilă, cu referire la nedovedirea prejudiciului şi greşita confiscare de la inculpaţi a sumei de 144.788 euro.

Prin Decizia penală nr. 5 din 13 ianuarie 2011, Curtea de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori, a admis apelurile declarate de inculpaţi, a desfiinţat sentinţa atacată numai cu privire la aspectul de nelegalitate vizând stabilirea pedepsei principale aplicată acestora pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, a descontopit pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor, în pedepsele componente, repuse în individualitatea lor şi, în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. b) C. pen., a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa principală de 2 ani închisoare, a contopit pedepsele în pedeapsa cea mai grea, menţinând modalitatea de executare. Celelalte dispoziţii ale sentinţei atacate au fost menţinute.

În motivarea acestei decizii instanţa de apel a arătat că prima instanţă a reţinut o situaţie de fapt exactă, încadrarea juridică a faptelor fiind corectă. Totodată, instanţa de apel a constatat că latura civilă a cauzei este corect soluţionată, inculpaţii fiind obligaţi de prima instanţă, în solidar, la plata sumelor cu care fiecare dintre părţile vătămate a fost înşelată şi care nu au fost folosite la dezdăunarea acestora. Cu referire la pedepsele aplicate pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, acestea au fost greşit individualizate, în raport de dispoziţiile art. 7 alin. (2) din acelaşi act normativ.

Împotriva acestei din urmă hotărâri au declarat recursuri Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.M., N.A. şi M.I.A.

Parchetul şi-a întemeiat recursul pe cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 14, 17² şi 17 C. proc. pen., criticile privind:

- aplicarea de pedepse în alte limite decât cele prevăzute de lege pentru infracţiunea prevăzută de art. 7 din Legea nr. 39/2003;

- stabilirea eronată a pedepsei rezultante inculpatului N.A., precum şi a termenului de încercare;

- greşita încadrare juridică a faptelor în art. 215 alin. (1), (2) şi (3) C. pen. în loc de art. 215 alin. (1), (3) C. pen.

Inculpatul N.A. a invocat cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 9, 18 şi 14 C. proc. pen., criticile privind greşita contopire a pedepselor aplicate acestuia, nedovedirea prejudiciului reţinut de instanţe şi condamnarea acestuia în lipsa probelor care să susţină învinuirea. În concluzie, inculpatul a solicitat admiterea recursului şi pronunţarea unei soluţii de achitare, în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii de înşelăciune şi în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) din acelaşi Cod sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003. În subsidiar, recurentul a solicitat redozarea pedepselor, în sensul reducerii acestora prin darea unei mai mari eficienţe circumstanţelor atenuante şi reindividualizarea sub aspectul modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., inculpatul M.I.A. a susţinut că nu s-a dovedit participaţia sa penală la săvârşirea infracţiunii de înşelăciune, respectiv nu este el autorul faptelor, împrejurare în raport de care se impune achitarea sa în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., respectiv în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. a) C. proc. pen. sub aspectul infracţiunii de constituire de grup infracţional organizat. În subsidiar, inculpatul a solicitat reindividualizarea pedepselor sub aspectul modalităţii de executare, în sensul aplicării dispoziţiilor art. 81 C. pen.

Inculpata M.M., invocând cazurile de casare prevăzute de art. 385⁹ pct. 18 şi 14 C. proc. pen., a reiterat criticile formulate în apelul declarat împotriva hotărârii primei instanţe şi a solicitat, în principal, pronunţarea unei soluţii de achitare în baza art. 11 pct. 2 lit. a) raportat la art. 10 lit. c) C. proc. pen., sub aspectul infracţiunii de înşelăciune şi la art. 10 lit. a) din acelaşi Cod, sub aspectul infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003, respectiv al infracţiunii de spălare de bani, iar în subsidiar reducerea pedepselor şi aplicarea dispoziţiilor art. 81 C. pen.

În fine, inculpata a reiterat critica referitoare la greşita confiscare a sumei de 144.788 euro, arătând că aceasta serveşte la despăgubirea părţilor civile.

Examinând hotărârea atacată în raport de cazurile de recurs invocate şi dispoziţiile art. 385⁹ alin. (3) C. proc. pen., Curtea constată, în baza lucrărilor şi materialului din dosarul cauzei, următoarele:

Prima instanţa a reţinut că inculpaţii M.M., M.I.A. şi N.A. s-au constituit într-un grup infracţional organizat, coordonat de acesta din urmă, în scopul comiterii de înşelăciuni prin intermediul internet-ului. Între membrii grupului a existat o legătură permanentă şi dinamică, prin utilizarea canalelor de comunicaţie electronică, contact direct şi telefonie. Grupul infracţional era organizat şi bine structurat, membrii grupului având sarcini specifice şi bine conturate, astfel încât fiecare dintre aceştia cunoşteau concret ce trebuia să facă. Coordonatorul grupului era inculpatul N.A., care formula textele de corespondenţă cu cetăţenii străini, în limbile franceză şi engleză. Pentru inducerea în eroare a părţilor vătămate, inculpaţii accesau site-uri specializate în anunţuri matrimoniale şi iniţiere de prietenii, unde postau aceste anunţuri însoţite de fotografii ale unor tinere în ipostaze provocatoare şi, utilizând diverse adrese de e-mail şi porecle, purtau conversaţii pe canale tip chat, corespondenţa derulându-se în sensul dezvoltării unei relaţii amoroase sau chiar în vederea căsătoriei. Prin intermediul unor diverse profiluri, aceştia pretindeau că sunt tinere din România, având o situaţie materială precară şi că sunt dispuse să înceapă o nouă viaţă alături de cetăţeni străini, în ţările acestora. Pe parcursul corespondenţei purtate cu cetăţenii din străinătate, inculpaţii inventau diferite situaţii menite să sensibilizeze şi să determine părţile vătămate să expedieze, în mod repetat, sume de bani în valută, prin serviciul Western Union, pe numele inculpatei M.M. şi, în alte ocazii, pe numele martorei P.D. În acest mod au fost determinaţi să trimită diferite sume de bani un număr de 200 cetăţeni străini, suma totală fiind de 165.345 euro. Din analiza documentelor bancare remise de B.R.D. şi I.N.G. B. rezultă produsul activităţii infracţionale şi încercarea disimulării acesteia.

Situaţia de fapt este susţinută de mijloacele de probă procedural administrate, respectiv plângerile şi actele depuse de părţile vătămate, corespondenţa purtată prin e-mail cu părţile vătămate, formularele tip Western Union de primit şi ridicat bani, rulajul conturilor inculpaţilor, procesele verbale de constatare, procesele verbale de verificare a conţinutului agendelor telefoanelor mobile aparţinând inculpaţilor, procesul verbal de percheziţie informatică a laptop-urilor, documentele bancare ridicate de la unităţi bancare şi de la domiciliile inculpaţilor, documente reprezentând bilete de internare în diferite spitale din ţară, completate, care atestau că inculpata M.M. ar fi suferit diverse accidente ce ar fi pus-o în imposibilitate de a se deplasa la cetăţenii străini, document în alb reprezentând bilete de internare în spital având aplicată ştampila Spitalului Municipal Suceava iar pe verso ştampila Spitalului Municipal Timişoara, documente pentru depunere bancară pe numele inculpaţilor N.A. şi M.M., carnetul de muncă, legalizat, pe numele inculpatei M.M., prin care se atesta calitatea acesteia de angajată la o societate comercială, angajament redactat în limba franceză, pentru emigrare în Canada, în care inculpatul M.I.A. se angaja să ajungă la Quebec cu suma de 120.000 euro, iar la rubrica însoţitor era specificat numele inculpatei M.M., chitanţier având una din file completată cu date fictive referitoare la cumpărarea unui bilet de avion, raport de expertiză, declaraţiile martorilor C.I., P.D., B.E.

Prin urmare, susţinerea prin hotărârea de condamnare a existenţei probelor de vinovăţie este întemeiată. Aşadar, cum eroarea gravă de fapt priveşte acel viciu în stabilirea situaţiei de fapt, în sensul că în considerentele hotărârii se afirmă contrariul a ceea ce rezultă în mod evident din probele administrate, existând o vădită neconcordanţă între modul cum acestea au fost percepute şi analizate în hotărâre, iar în cauză situaţia de fapt este corect reţinută, susţinută neechivoc de mijloacele de probă administrate, hotărârea de condamnare nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 18 C. proc. pen., recursurile declarate în cauză fiind nefondate sub aspectul acestor critici.

Hotărârea prin care instanţa a soluţionat fondul cauzei cuprinde în considerente descrierea faptelor reţinute în sarcina inculpaţilor, forma şi gradul de vinovăţie, circumstanţele atenuante, analiza probelor care au servit ca temei pentru soluţionarea laturii penale şi acelei civile, temeiurile de drept care justifică soluţia dată cauzei judecate. Decizia pronunţată în apel cuprinde temeiurile de fapt şi de drept care au justificat modificarea soluţiei de fond. Totodată, din examinarea hotărârilor pronunţate în cauză rezultă concordanţa dintre motivarea hotărârii şi soluţia din dispozitiv. Prin urmare, hotărârea atacată nu este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 9 C. proc. pen., recursul declarat de inculpatul N.A. fiind nefondat sub aspectul acestei critici.

Obligând inculpaţii, în solidar, la plata despăgubirilor civile în favoarea părţilor vătămate constituite parte civilă în cauză şi dispunând confiscarea bunurilor care au fost folosite la săvârşirea infracţiunilor, precum şi a bunurilor dobândite prin infracţiune şi care nu servesc la despăgubirea părţilor vătămate, cu referire la sumele remise inculpaţilor de părţile vătămate care nu s-au constituit parte civilă în cauză, instanţa a aplicat corect dispoziţiile legale incidente, recursurile declarate de inculpaţi constatându-se a fi nefondate sub aspectul acestor critici.

Din prevederile art. 34 C. pen. rezultă că aplicarea pedepsei principale în cazul concursului de infracţiuni parcurge două etape obligatorii, prima constând în stabilirea pedepsei pentru fiecare infracţiune în parte şi a doua privind aplicarea pedepsei rezultante, pentru pluralitatea de infracţiuni, care urmează a fi executată.

În cauză, în cadrul primei etape inculpatul N.A. a fost condamnat de prima instanţă la 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune prevăzută de art. 215 alin. (2) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi la 2 ani şi 6 luni închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 din Legea nr. 39/2003.

În cadrul celei de a doua etape, instanţa de fond a dispus ca inculpatul să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Instanţa de apel a desfiinţat hotărârea primei instanţe numai sub aspectul de nelegalitate privind stabilirea pedepsei principale aplicată celor trei inculpaţi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 7 alin. (1) din Legea nr. 39/2003, text în baza căruia a condamnat pe fiecare inculpat la pedeapsa de 2 ani închisoare.

Cu privire la inculpatul N.A. instanţa de apel a stabilit că acesta are de executat pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni închisoare.

Potrivit art. 34 lit. a) C. pen., în cazul în care s-au stabilit numai pedepse cu închisoarea, există mai multe variante de individualizare a pedepsei rezultante, care să fie de executat, respectiv se poate aplica pedeapsa cea mai grea, pedeapsa cea mai grea sporită până la maximul ei special, ori se aplică pedeapsa cea mai grea, sporită până la maximul ei special şi, dacă această sporire este apreciată ca fiind neîndestulătoare, se adaugă un spor de până la maximum 3 ani. Atât instanţa de fond, cât şi instanţa de apel s-au orientat spre prima varianta de individualizare.

Ori, fără a observa că prin admiterea apelului, inculpatului N.A. i-au fost stabilite două pedepse principale de 2 ani închisoare, a menţinut pentru acesta pedeapsa rezultantă de 2 ani şi 6 luni, fără a aplica acestuia un spor. Prin urmare, stabilind greşit pedeapsa rezultantă şi, totodată, termenul de încercare, instanţa de apel a pronunţat o hotărâre supusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17² C. proc. civ., recursurile declarate de Parchet şi inculpatul N.A. constatându-se a fi întemeiate sub aspectul acestei critici.

Sub aspectul încadrării juridice a faptelor, în mod judicios instanţa de fond a apreciat că în cadrul participaţiei penale calitatea de autor a infracţiunii de înşelăciune absoarbe celelalte forme de participaţie, cu referire la infracţiunea prevăzuta de art. 31 C. pen. raportat la art. 26 şi art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., potrivit actului de sesizare, şi a procedat la schimbarea încadrării juridice a faptelor. Pe de altă parte, în alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP) este prevăzută o formă specială a infracţiunii de înşelăciune, constând în inducerea sau menţinerea în eroare a unei persoane, cu prilejul încheierii sau executării unui contract, săvârşită în aşa fel încât fără aceasta eroare cel înşelat nu ar fi încheiat sau executat contractul în condiţiile stipulate. Ori, între inculpaţi şi părţile vătămate nu a existat o convenţie, respectiv un act juridic civil concretizat în acordul de voinţă a două sau mai multe persoane, având ca scop crearea, modificarea sau stingerea unui raport juridic civil. Prin urmare, hotărârea prin care s-a reţinut în încadrarea juridică a faptelor şi alin. (3) al art. 215 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 244 NCP), instanţa, este supusă cazului de casare prevăzut de art. 385⁹ pct. 17 C. proc. pen., recursul declarat de Parchet constatându-se întemeiat şi sub aspectul acestei critici.

Alte motive de casare susceptibile a fi puse în discuţie din oficiu nu se constată.

Pentru aceste considerente, în baza art. 385¹⁵ pct. 2 lit. d) C. proc. pen., Înalta Curte admite recursurile declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate şi Terorism - Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.M., N.A. şi M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 5 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează Decizia atacată şi, în parte, hotărârea primei instanţe şi, rejudecând, descontopeşte pedepsele rezultante aplicate inculpaţilor şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată prin rechizitoriu faptelor cu privire la:

- inculpata M.M., din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP);

- inculpaţii M.I.A. şi N.A. din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1), (3) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Instanţa apreciază că o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune în formă continuată şi o pedeapsă de 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup social organizat constituie o ripostă socială adecvată pericolului social concret al faptelor comise şi persoanei inculpaţilor, aptă a realiza scopul şi funcţiile acesteia, stabilite prin art. 52 C. pen.

În consecinţă:

- în baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen., cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen., condamnă pe inculpaţii M.M., N.A. şi M.I.A. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune,

- în baza art. 7 din Legea nr. 39/2003, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., condamnă pe aceeaşi inculpaţi la pedeapsa de câte 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen., pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele susmenţionate cu pedepsele de câte 2 ani şi 10 luni închisoare aplicate inculpaţilor M.M. şi M.I.A. pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 23 alin. (1) lit. a) din Legea nr. 656/2002, cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen., urmând ca fiecare inculpat să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani şi 10 luni închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen. Contopeşte pedepsele aplicate inculpatului N.A. prin prezenta hotărâre, urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea de 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsă complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi lit. b) C. pen.

Apreciind că pronunţarea condamnării constituie un avertisment suficient pentru inculpaţi, aşa încât aceştia nu vor mai săvârşi infracţiuni, chiar şi fără executarea pedepsei şi constatând că sunt îndeplinite şi celelalte condiţii prevăzute de art. 86¹ C. pen., în baza acestuia, instanţa dispune:

- suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor M.M. şi M.I.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, stabilit conform art. 86² C. pen.;

- suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului N.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani.

Celelalte dispoziţii ale sentinţei vor fi menţinute.

Sumele de cate 75 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii inculpaţi M.M. şi M.I.A., până la prezentarea avocaţilor aleşi, precum şi suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul inculpat N.A., se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Admite recursurile de declarate de Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie - Direcţia de Investigare a Infracţiunilor de Criminalitate Organizată şi Terorism, Serviciul Teritorial Craiova şi inculpaţii M.M., N.A. şi M.I.A. împotriva deciziei penale nr. 5 din 13 ianuarie 2011 a Curţii de Apel Craiova, secţia penală şi pentru cauze cu minori.

Casează Decizia atacată şi, în parte, sentinţa penală nr. 485 din 19 noiembrie 2009 pronunţată de Tribunalul Dolj, secţia penală şi, rejudecând:

I. Descontopeşte pedepsele rezultante de câte 2 ani şi 10 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicate inculpaţilor M.M. şi M.I.A. şi de 2 ani şi 6 luni închisoare şi 3 ani pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. aplicate inculpatului N.A. şi repune în individualitatea lor pedepsele componente.

II. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptelor reţinute în sarcina inculpatei M.M. prin rechizitoriu din infracţiunile prevăzute de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 31 C. pen. raportat la art. 26 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 48 NCP) raportat la art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

III. În baza art. 334 C. proc. pen. schimbă încadrarea juridică dată faptei reţinute în sarcina inculpaţilor M.I.A. şi N.A. prin rechizitoriu din infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) în infracţiunea prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

IV. În baza art. 215 alin. (1) şi (2) C. pen. cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpaţii M.M., N.A. şi M.I.A. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii de înşelăciune.

În baza art. 7 din Legea nr. 39/2003 cu aplicarea art. 74 lit. a) C. pen. condamnă inculpaţii M.M., N.A. şi M.I.A. la pedeapsa de câte 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen. pentru săvârşirea infracţiunii de constituire a unui grup infracţional organizat.

În baza art. 33 lit. a) - 34 lit. b) C. pen. şi art. 35 C. pen., contopeşte pedepsele aplicate prin prezenta hotărâre inculpatului N.A., urmând ca acesta să execute pedeapsa cea mai grea, de 2 ani închisoare şi 1 an şi 6 luni pedeapsa complementară a interzicerii drepturilor prevăzute de art. 64 lit. a) teza a II-a şi b) C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepselor aplicate inculpaţilor M.M. şi M.I.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani şi 10 luni, stabilit conform art. 86² C. pen.

În baza art. 86¹ C. pen. dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei aplicate inculpatului N.A., pe durata unui termen de încercare de 4 ani, stabilit conform art. 86² C. pen.

Menţine celelalte dispoziţii ale sentinţei.

Sumele de câte 75 RON reprezentând onorariile apărătorului desemnat din oficiu pentru recurenţii-intimaţi inculpaţi M.M. şi M.I.A., până la prezentarea avocaţilor aleşi, se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Suma de 300 RON reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu pentru recurentul-intimat inculpat N.A. se suportă din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 19 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 4290/2011. Penal. Traficul de droguri (Legea...		ICCJ. Decizia nr. 2021/2011. Penal. Menţinere măsură de... →

ICCJ. Decizia nr. 4320/2011. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4320/2011. Penal. Tăinuirea unui bun provenit dintr-o infracţiune la Legea 39/2003 (Legea 39/2003 art. 10). Recurs