ICCJ. Decizia nr. 4272/2011. Penal

Decizii penale ICCJ 2011

ROMÂNIA

ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE

SECŢIA PENALĂ

Decizia nr. 4272/2011

Dosar nr. 15413/3/2011

Şedinţa publică din 15 decembrie 2011

Asupra recursurilor penale de faţă,

Prin sentinţa penală nr. 457/F din data de 13 mai 2011, pronunţată de Tribunalul Bucureşti, secţia I penală, s-au dispus următoarele:

I. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.G.R. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1439 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1921 din 25 mai 2009 a Î.C.C.J. şi s-a cumulat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin respectiva sentinţă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C., pen. ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată, durata reţinerii si arestării preventive, de la data de 30 ianuarie 2007 la data de 06 aprilie 2007, inclusiv, şi de la 19 ianuarie 2011 la zi.

II. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 37 lit. a) C. pen., art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen., art. 80 alin. (2) C. pen. şi art. 320¹alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata I.L. la pedeapsa de 4 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei, acordat inculpatei prin sentinţa penală nr. 1439 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1921 din 25 mai 2009 a Î.C.C.J. şi s-a cumulat pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin respectiva sentinţă cu pedeapsa de 4 ani închisoare aplicată prin prezenta, urmând ca inculpata să execute pedeapsa rezultantă de 7 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatei.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, respectiv data de 30 ianuarie 2007, de la data de 31 martie 2007 la data de 30 octombrie 2007, inclusiv, şi de la data de 19 ianuarie 2011 la zi.

III. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnat inculpatul I.C.F. la pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 83 C. pen., s-a revocat beneficiul suspendării condiţionate a executării pedepsei acordat inculpatului prin sentinţa penală nr. 1439 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1921 din 25 mai 2009 a Î.C.C.J. şi s-a cumulat pedeapsa de 3 ani închisoare, aplicată prin respectiva sentinţă, cu pedeapsa de 3 ani şi 6 luni închisoare, aplicată prin prezenta, urmând ca inculpatul să execute pedeapsa rezultantă de 6 ani şi 6 luni închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

S-a făcut aplicarea art. 65 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă complementară, pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale.

În baza art. 350 C. proc. pen., s-a menţinut starea de arest preventiv a inculpatului, iar în baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus din pedeapsa aplicată durata reţinerii şi arestării preventive, de la data de 19 ianuarie 2011 la zi.

IV. În baza art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), art. 74 alin. (1) lit. a) şi alin. (2) C. pen., art. 76 alin. (1) lit. b) şi alin. (3) C. pen. şi art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., a fost condamnată inculpata I.R.N. la pedeapsa de 2 ani închisoare.

S-a făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., ca pedeapsă accesorie, pe durata executării pedepsei principale.

În baza art. 81-82 C. pen., a fost suspendată condiţionat executarea pedepsei, stabilindu-se un termen de încercare de 4 ani pentru inculpată.

S-a atras atenţia inculpatei asupra dispoziţiilor art. 83 C. pen.

În baza art. 71 alin. (5) C. pen., pe durata suspendării condiţionate a executării pedepsei, s-a suspendat şi executarea pedepselor accesorii.

În baza art. 350 alin. (3) lit. b) C. proc. pen., s-a dispus punerea de îndată în libertate a inculpatei de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/UP din 20 ianuarie 2011 emis de Tribunalul Bucureşti, secţia a II-a penală, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 88 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 72 NCP), s-a dedus durata reţinerii si arestării preventive începând cu data de 19 ianuarie 2011 şi până la zi.

În baza art. 118 lit. f) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (1) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităţii de 3,61 g. heroină rămasă din cele 3,69 g. heroină vândute la data de 17 decembrie 2010 de inculpatul I.C.F., depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O., şi a cantităţii de 3,88 g. heroină rămase din cele 4,02 g. heroină vândute la data de 21 decembrie 2010 de inculpatul I.C.F., depuse la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O.

S-a constatat că celelalte cantităţi de heroină traficate au fost consumate în cursul analizelor specifice de laborator.

În baza art. 118 lit. e) C. pen., cu aplicarea art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a confiscat de la inculpatul I.C.F. suma de 1.500 RON, de la inculpatul I.G.R. suma de 120 RON, de la inculpata I.L. suma de 100 RON, iar de la inculpata I.R.N., suma de 180 RON, sumele fiind obţinute din vânzarea drogurilor şi provenind din fondurile D.C.C.O.

În baza art. 17 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, s-a dispus confiscarea sumei de 350 RON ridicată din locuinţa inculpatei I.R.N. şi consemnată la C.E.C.

În baza art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., au fost obligaţi inculpaţii la plata sumei de câte 1.600 RON, reprezentând cheltuielile judiciare avansate de stat.

Pentru a pronunţa această sentinţă, prima instanţă a reţinut următoarele:

Prin rechizitoriul D.I.I.C.O.T. - Serviciul Teritorial Bucureşti nr. 2398D/P/2010, s-a dispus trimiterea în judecată, în stare de arest preventiv, a inculpaţilor I.C.F. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), I.G.R - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., I.L. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată, prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi art. 37 lit. a) C. pen., I.R.N. - pentru săvârşirea infracţiunii de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Prin acelaşi rechizitoriu s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de investigatorul sub acoperire cu nume de cod V.I. şi a colaboratorul acestuia l.I., sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 4 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, pe motiv că nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii, lipsind elementul intenţional al laturii subiective, drogurile fiind deţinute în scopul probării vinovăţiei inculpaţilor în traficul de droguri de mare risc.

Totodată, s-a dispus neînceperea urmăririi penale sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000 faţă de numitul I.A., întrucât, fapta nu este prevăzută de legea penală şi s-a dispus disjungerea cauzei în vederea efectuării de cercetări faţă de numitul I.M. sub aspectul săvârşirii infracţiunii prev. de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000.

În fapt, s-a reţinut prin actul de sesizare a instanţei că, la data de 22 noiembrie 2010, lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O. Bucureşti - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 5 s-au sesizat cu privire la faptul că în cartierul Ferentari există o grupare formată din mai multe persoane ce sunt implicate în traficul de heroină, din această grupare făcând parte inculpaţii I.G.R., I.L. şi alţii din anturajul acestora.

Prin ordonanţa nr. 101 A/2010 din 25 noiembrie 2010 a Serviciului Teritorial Bucureşti, s-a dispus autorizarea introducerii în cauză a investigatorului sub acoperire cu nume de cod V.I. şi a colaboratorului acestuia I.I. şi autorizarea procurării cantităţii de 50 grame heroină de către investigatorul sub acoperire, direct sau prin intermediul colaboratorului său, de la inculpaţii I.G.R., I.L., precum şi de la cei din anturajul acestora, autorizarea fiind valabilă 30 zile - de la 25 noiembrie 2010 la 24 decembrie 2010.

Prin încheierea din 25 noiembrie 2010, Tribunalul Bucureşti a emis pentru o perioadă de 30 zile - de la 25 noiembrie 2010 la 24 decembrie 2010 - autorizaţia cu nr. 1510/A.L/2010 privind interceptarea şi înregistrarea audio-video a convorbirilor directe şi a imaginilor ambientale pe care investigatorul cu nume de cod V.I. şi colaboratorul acestuia I.I. le vor avea cu inculpaţii I.G.R., I.L., precum şi cu cei din anturajul acestora.

Din investigaţiile lucrătorilor de poliţie şi declaraţiile colaboratorului cu nume de cod I.I. a rezultat implicarea în vânzarea de heroină şi a inculpaţilor I.C.F. şi I.R.N.

Astfel, în perioada 26 noiembrie 2010-21 decembrie 2010, sub supravegherea investigatorului sub acoperire V.I., colaboratorul cu nume de cod I.I. a efectuat un număr de nouă cumpărări de heroină de la inculpaţii I.G.R., I.L., I.R.N. şi I.C.F.

De la inculpatul I.C.F., colaboratorul cu nume de cod I.I. a cumpărat, în total, 7,71 grame heroină, contra sumei de 1.500 RON, provenită din fondurile D.C.C.O., astfel:

- La 17 decembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 750 RON pentru a cumpăra de la inculpatul I.C.F. 5 grame de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. a intrat în scara blocului şi la etajul 2 s-a întâlnit cu inculpatul I.C.F.

Colaboratorul cu nume de cod I.I. i-a dat inculpatului I.C.F. suma de 750 RON, în schimbul căreia acesta i-a vândut o punguţă de culoare neagră, ce conţinea o substanţă pulverulentă.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul cu nume de cod I.I. s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, predându-i punguţa cu substanţă cumpărată de la inculpatul I.C.F.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920337 din 22 decembrie 2010 a stabilit că punguţa cu substanţă, cumpărată la 17 decembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpatul I.C.F. conţinea 3,69 grame heroină.

Cantitatea de 3,61 grame heroină, rămasă din proba litigiu a fost sigilată şi depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O.

- La 21 decembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 750 RON pentru a cumpăra de la inculpatul I.C.F. 5 grame de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. s-a întâlnit cu inculpatul I.C.F.

Colaboratorul cu nume de cod I.I. i-a dat inculpatului I.C.F. suma de 750 RON, în schimbul căreia acesta i-a vândut o punguţă de culoare neagră, ce conţinea o substanţă pulverulentă.

După încheierea tranzacţiei, cei doi s-au despărţit, iar colaboratorul cu nume de cod I.I. s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, predându-i punguţa cu substanţă cumpărată de la inculpatul I.C.F.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920348 din 24 decembrie 2010 a stabilit că punguţa cu substanţă, cumpărată la 21 decembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpatul I.C.F. conţinea 4,02 grame heroină.

Cantitatea de 3,88 grame heroină, rămasă din proba litigiu a fost sigilată şi depusă la Camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O.

De la inculpatul I.G.R., colaboratorul cu nume de cod I.I. a cumpărat, în total 0,29 grame heroină, contra sumei de 120 RON, provenită din fondurile D.C.C.O., astfel:

- La 26 noiembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 60 RON pentru a cumpăra de la inculpatul I.G.R. două doze de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. s-a întâlnit cu inculpatul I.G.R.

Colaboratorul i-a dat inculpatului I.G.R., suma de 60 RON după care, inculpatul, având banii asupra lui, a plecat de lângă colaborator, intrând în scara blocului. La scurt interval de timp, inculpatul I.G.R. a ieşit din bloc şi a revenit la locul îl aştepta colaboratorul I.I., dându-i acestuia două punguţe cu substanţă pulverulentă, sigilate la capăt prin ardere.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul cu nume de cod I.I. s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, predându-i cele două punguţe cumpărate de la inculpatul I.G.R.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920133 din 03 decembrie 2010 a stabilit că cele două punguţe cu substanţă, cumpărate la 26 noiembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpatul I.G.R., conţineau 0,19 grame heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

- La 28 noiembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 60 RON pentru a cumpăra de la numitul A. două doze de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. a intrat în scara blocului.

Colaboratorul I.I. a bătut la uşa apartamentului unde locuiau inculpata I.R.N. şi numitul A. şi a fost invitat în interior de inculpatul I.G.R.

Ţinând în mână suma de 60 RON, colaboratorul l-a întrebat pe numitul A. dacă are „borş" (denumire codată a heroinei), moment în care inculpatul I.G.R. a luat banii din mâna colaboratorului, dându-i în schimb două punguţe cu substanţă pulverulentă, sigilate la capăt prin ardere.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul cu nume de cod I.I. a ieşit din apartament şi s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, predându-i cele două punguţe cumpărate de la inculpatul I.G.R.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920134 din 02 decembrie 2010 a stabilit că cele două punguţe cu substanţă, cumpărate la 28 noiembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpatul I.G.R., conţineau 0,10 grame heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

De la inculpata I.L., colaboratorul cu nume de cod I.I. a cumpărat, în total 0,28 grame heroină, contra sumei de 100 RON, provenită din fondurile D.C.C.O., astfel:

- La 06 decembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpata I.L. două doze de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. a intrat în scara blocului.

Colaboratorul I.I. a bătut la uşa apartamentului unde locuiau inculpaţii I.G.R. şi I.L. şi a fost invitat în interior de concubina inculpatului I.G.R. În apartament se aflau inculpata I.L. şi concubina lui I.G.R.

Colaboratorul I.I. i-a dat inculpatei I.L. suma de 50 RON, iar în schimbul banilor, inculpata i-a dat două punguţe cu substanţă pulverulentă, sigilate la capăt prin ardere.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920226 din 08 decembrie 2010 a stabilit că cele două punguţe cu substanţă, cumpărate la 06 decembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpata I.L. conţineau 0,15 grame heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

- La 07 decembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere, după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 50 RON pentru a cumpăra de la inculpata I.L. două doze de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. a intrat în scara blocului, a bătut la uşa apartamentului şi a fost invitat în interior tot de concubina inculpatului I.G.R.

Colaboratorul I.I. i-a dat inculpatei I.L. suma de 50 RON, iar în schimbul banilor, inculpata i-a dat două punguţe cu substanţă pulverulentă, sigilate la capăt prin ardere.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920227 din 08 decembrie 2010 a stabilit că cele două punguţe cu substanţă, cumpărate la 07 decembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpata I.L., conţineau 0,13 grame heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

De la inculpata I.R.N., colaboratorul cu nume de cod I.I. a cumpărat, în total 0,37 grame heroină, contra sumei de 180 RON, provenită din fondurile D.C.C.O., astfel:

- La 03 decembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 60 RON pentru a cumpăra de la numitul A. două doze de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. a intrat în scara blocului.

Colaboratorul I.I. a bătut la uşa apartamentului unde locuiau inculpata I.R.N., numitul A. şi mama acestora.

Colaboratorul a fost invitat în interior de inculpata I.R.N., care, în lipsa numitului A. s-a oferit să-i vândă colaboratorului heroină. Astfel, colaboratorul I.I. i-a dat inculpatei I.R.N. suma de 60 RON, în schimbul căreia, inculpata i-a vândut două punguţe cu substanţă pulverulentă, sigilate la capăt prin ardere.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920229 din 08 decembrie 2010 a stabilit că cele două punguţe cu substanţă, cumpărate la 03 decembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpata I.R.N., conţineau 0,11 grame heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

- La 07 decembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere după care, investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 60 RON pentru a cumpăra de la inculpata I.R.N. două doze de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. a intrat în scara blocului.

Colaboratorul I.I. a bătut la uşa apartamentului şi a fost invitat în interior de inculpata I.R.N. În schimbul sumei de 60 RON, inculpata I.R.N. i-a vândut colaboratorului I.I. două punguţe cu substanţă pulverulentă, sigilate la capăt prin ardere.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920228 din 08 decembrie 2010 a stabilit că cele două punguţe cu substanţă, cumpărate la 07 decembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpata I.R.N. conţineau 0,12 grame heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

- La 08 decembrie 2010, colaboratorul cu nume de cod I.I. a fost percheziţionat corporal, fără a se găsi asupra acestuia bani sau substanţe interzise la deţinere, după care investigatorul cu nume de cod V.I. i-a încredinţat suma de 60 RON pentru a cumpăra de la inculpata I.R.N. două doze de heroină.

Sub supravegherea investigatorului, colaboratorul cu nume de cod I.I. a intrat în scara blocului.

Colaboratorul I.I. s-a întâlnit cu inculpata I.R.N. în holul de la parterul blocului şi i-a dat acesteia suma de 60 RON. Inculpata I.R.N. a intrat în apartamentul său şi, la scurt interval de timp, a revenit la colaboratorul I.I., dându-i două punguţe cu substanţă pulverulentă, sigilate la capăt prin ardere.

După încheierea tranzacţiei, colaboratorul cu nume de cod I.I. a ieşit din bloc şi s-a deplasat la locul unde era aşteptat de investigator, predându-i cele două punguţe cumpărate de la inculpata I.R.N.

Proba a fost înmânată de investigator lucrătorului de caz, care a introdus-o într-un plic, ce a fost sigilat, şi predată laboratorului pentru analize.

Raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920252 din 16 decembrie 2010 a stabilit că cele două punguţe cu substanţă, cumpărate la 08 decembrie 2010 de către colaboratorul cu nume de cod I.I. de la inculpata I.R.N. conţineau 0,14 grame heroină. Proba a fost consumată în procesul analizelor de laborator.

În baza autorizaţiilor de percheziţie nr. 57, 58 şi 59 din 17 ianuarie 2011 emise de Tribunalul Bucureşti, secţia a ll-a penală, în Dosarul nr. 3246/3/2011, la 19 ianuarie 2011 lucrătorii de poliţie din cadrul B.C.C.O.B. - Serviciul Antidrog - Biroul Sectorului 5, în prezenţa martorilor asistenţi, au efectuat percheziţii domiciliare la adresele unde cei patru inculpaţi locuiau fără forme legale.

La adresele unde locuiau fără forme legale inculpaţii I.C.F., I.R.G. şi I.L. nu s-au găsit sume de bani şi nici substanţe interzise la deţinere.

În prezenţa martorilor asistenţi T.C.A. şi G.B., a fost percheziţionat apartamentul unde locuia inculpata I.R.N., de unde s-a ridicat suma de 350 RON, ce a fost ulterior depusă la C.E.C.

Din investigaţiile întreprinse de lucrătorii de poliţie, au rezultat indicii că inculpaţii depozitau o parte a heroinei, astfel că în baza autorizaţiei de nr. 60 din 17 ianuarie 2011, a fost percheziţionat acest apartament, fără însă a se găsi sume de bani sau substanţe interzise la deţinere.

Din cercetările efectuate de lucrătorii de poliţie au rezultat indicii că ar fi implicat în traficul de heroină şi I.M. - tatăl inculpatului I.C.F.

La data de 29 noiembrie 2010, sub supravegherea investigatorului cu nume de cod V.I., colaboratorul I.I. s-a întâlnit cu numitul I.A.G. căruia i-a dat suma de 60 RON în schimbul căreia, I.A.G. i-a vândut două punguţe cu substanţă.

Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920135 din 03 decembrie 2010, cele două punguţe vândute de I.A.G. nu conţineau substanţe stupefiante sau psihotrope supuse controlului, conform Legii nr. 143/2000.

În cursul urmăririi penale, cei patru inculpaţi, în prezenţa apărătorului ales, şi-au exercitat dreptul de a nu da declaraţii.

Starea de fapt reţinută în rechizitoriu, a fost stabilită pe baza următoarelor mijloace de probă: procesele-verbale de redare a declaraţiilor colaboratorului cu nume de cod I.I., a rapoartelor investigatorului V.I., a convorbirilor directe purtate între colaborator şi inculpaţi şi rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică efectuate în cauză.

Cauza a fost înregistrată pe rolul Tribunalului Bucureşti, secţia I penală, sub nr. 15413/3/2011, iar la termenul din data de 14 aprilie 2011, inculpaţii au declarat că îşi însuşesc probatoriul administrat în faza de urmărire penală, pe care îl cunosc, şi că recunosc şi regretă săvârşirea faptelor, aşa cum au fost acestea descrise în rechizitoriu, înţelegând ca atare să se prevaleze de dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen.

Verificând actele şi lucrările dosarului, instanţa de fond a constatat că sunt îndeplinite condiţiile de aplicabilitate a dispoziţiilor art. 320¹ C. proc. pen., în sensul că declaraţia inculpaţilor de recunoaştere a faptelor, astfel cum sunt descrise în rechizitoriu, a avut loc înainte de începerea cercetării judecătoreşti, pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunile pentru care aceştia au fost trimişi în judecată este închisoarea, iar probele administrate în faza de urmărire penală sunt complete şi univoce în sensul existenţei faptei prevăzute de legea penală, a vinovăţiei inculpaţilor în săvârşirea acesteia şi a condiţiilor răspunderii lor penale.

Astfel, instanţa a reţinut că art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, încriminează cultivarea, producerea, fabricarea, experimentarea, extragerea, prepararea, transformarea, oferirea, punerea în vânzare, vânzarea, distribuirea, livrarea cu orice titlu, trimiterea, transportul, procurarea, cumpărarea, deţinerea ori alte operaţiuni privind circulaţia drogurilor de mare risc, fără drept, sancţionând faptele care se circumscriu acestui text de lege cu pedeapsa închisorii de la 10 la 20 de ani şi interzicerea unor drepturi.

În ceea ce îl priveşte pe inculpatul I.G.R., s-a observat că în dosarul de urmărire penală se află procesul-verbal încheiat la data de 26 noiembrie 2010, în care s-a consemnat raportul investigatorului sub acoperire V.I. care, prin intermediul colaboratorului I.I., a cumpărat de la inculpatul R, două doze de heroină pentru suma de 60 de RON, procesul-verbal din data de 30 noiembrie 2010 de redare a discuţiei purtate la 26 noiembrie 2010 între colaborator şi inculpat cu prilejul tranzacţionării cantităţii de substanţă interzisă şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920133 din 03 decembrie 2010, ale cărui concluzii sunt în sensul că proba cu masa totală de 0,19 grame înaintată, privindu-l pe inculpatul R., conţine heroină în amestec cu cofeină, substanţa activă făcând parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000.

De asemenea, s-a reţinut că la data de 28 noiembrie 2010 a avut loc o altă tranzacţie între aceleaşi persoane, inculpatul vânzându-i colaboratorului sub acoperire 0,10 grame heroină în amestec cu cofeină pentru suma de 60 de RON.

Referitor la inculpata I.L., s-a reţinut că probele pe care s-a întemeiat acuzaţia Ministerului Public constau în procesul-verbal încheiat la data de 06 decembrie 2010, în care s-a consemnat raportul investigatorului sub acoperire V.I., care, prin intermediul colaboratorului I.I., a cumpărat de la inculpată două doze de heroină pentru suma de 50 de RON, procesul-verbal din data de 10 decembrie 2010 de redare a discuţiei purtate la 06 decembrie 2010 între colaborator şi inculpată, cu prilejul tranzacţionării cantităţii de substanţă interzisă şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920226 din 08 decembrie 2010 ale cărui concluzii sunt în sensul că proba cu masa totală de 0,15 grame înaintată, privind-o pe inculpata C., conţine heroină în amestec cu cofeină, paracetamol şi dextromethorphan, substanţă activă, făcând parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reţinut că a doua zi, la data de 07 decembrie 2010, între cei doi a mai avut loc o tranzacţie de acelaşi tip, în cadrul căreia inculpata i-a vândut colaboratorului sub acoperire pentru preţul de 50 RON, cantitatea de 0,13 grame substanţă care conţinea heroină si cofeină, aşa cum avea să releve analiza de laborator, fiind încheiate în acest sens, procesele-verbale corespunzătoare.

În privinţa inculpatului I.C.F., s-a constatat că trimiterea acestuia în judecată s-a fundamentat pe următoarele probe administrate în faza de urmărire penală: procesul-verbal încheiat la data de 17 decembrie 2010 în care s-a consemnat raportul investigatorului sub acoperire V.I. care, prin intermediul colaboratorului I.I., a cumpărat de la inculpat o pungă conţinând o substanţă pulverulentă pentru suma de 750 de RON, procesul-verbal din data de 21 decembrie 2010 de redare a discuţiei purtate la 17 decembrie 2010 între colaborator şi inculpat, cu prilejul tranzacţionării cantităţii de aproximativ 4,1-4,3 grame substanţă interzisă şi raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920337 din 22 decembrie 2010 ale cărui concluzii sunt în sensul că proba cu masa totală de 3,69 grame înaintată, privindu-l pe inculpatul I.C.F., conţine heroină, substanţă activă făcând parte din tabelul anexă nr. 1 din Legea nr. 143/2000.

S-a mai reţinut că acelaşi tip de tranzacţie, între aceleaşi persoane, a mai avut loc şi la data de 21 decembrie 2010, când inculpatul i-a vândut colaboratorului sub acoperire I.I. pentru suma de 780 RON, cantitatea de 4,02 grame heroină, aşa cum avea să conchidă Laboratorul Central de Analiză şi Profil al Drogurilor în raportul de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 920348 din 24 decembrie 2010.

În sfârşit, în ceea ce o priveşte pe inculpata I.R.N., s-a reţinut că la dosarul de urmărire penală, se află procesele-verbale în care s-au consemnat operaţiunile de vânzare de către aceasta, către colaboratorul sub acoperire I.I., iniţial a cantităţii de 0,11 grame heroină şi cofeină la data de 03 decembrie 2010, pentru suma de 60 de RON, iar apoi a cantităţii de 0,12 grame heroină şi cofeină la data de 07 decembrie 2010 şi a cantităţii de 0,14 grame heroină la data de 08 decembrie 2010 pentru aceeaşi sumă, substanţele fiind confirmate prin analiza de laborator, aşa cum rezultă din rapoartele de constatare tehnico-ştiinţifică, precum şi redarea înregistrărilor convorbirilor avute de către inculpată cu colaboratorul sub acoperire I.I.

S-a constatat de către Tribunal că probele existente în dosarul de urmărire penală sunt legal administrate. Analizându-le, instanţa fondului a apreciat că probele sunt concludente în sensul vinovăţiei inculpaţilor, acestea relevând atât acţiunea (ca element material al laturii obiective) de vânzare în mod repetat a drogurilor de mare risc, respectiv a heroinei care se regăseşte în tabelul anexă nr. 1 la Legea nr. 143/2000, cât şi atitudinea subiectivă de conştientizare a caracterului ilicit în raport cu activitatea în care s-au implicat.

De asemenea, s-a observat că probele administrate în faza de urmărire penală, se coroborează cu declaraţiile pe care inculpaţii le-au dat în faţa instanţei la termenul din data de 14 aprilie 2011, declaraţii în cuprinsul cărora ei şi-au asumat responsabilitatea penală pentru faptele reţinute în sarcina lor prin actul de sesizare a instanţei, recunoscând săvârşirea acestora, în modalitatea descrisă în actul de inculpare.

Aşadar, s-a reţinut, în fapt, că în zilele de 26 noiembrie 2010 şi 28 noiembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul I.G.R. i-a vândut colaboratorului sub acoperire I.I. cantităţile de 0,19 grame şi respectiv 0,10 grame de heroină în amestec cu cofeină obţinând preţul total de 120 RON, faptă ce întruneşte, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În zilele de 06 decembrie 2010 şi 07 decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpata I.L., i-a vândut colaboratorului sub acoperire cantităţile de 0,15 grame şi de 0,13 grame heroină în amestec cu cofeină pentru suma totală de 100 RON, fapta întrunind, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

La datele de 17 decembrie 2010 şi 21 decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, inculpatul I.C.F. i-a vândut colaboratorului sub acoperire cantităţile de 3,69 grame şi de 4,02 grame heroină, obţinând astfel suma totală de 1.500 RON, fapta întrunind, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

În ceea ce o priveşte pe inculpata I.R.N., s-a reţinut că la datele de 03 decembrie 2010, 07 decembrie 2010 şi 08 decembrie 2010, în baza aceleiaşi rezoluţii infracţionale, aceasta i-a vândut colaboratorului sub acoperire cantităţile de 0,11 grame, de 0,12 grame şi de 0,14 grame heroină şi cofeină în schimbul sumei totale de 180 RON, fapta întrunind, sub aspect obiectiv, elementele constitutive ale infracţiunii de trafic de droguri de mare risc, prevăzută de art. 2 alin. (2) din Legea nr. 143/2000, cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP)

Din modalitatea în care au fost săvârşite faptele, aşa cum se deduce din redarea înregistrărilor din mediul ambiental efectuate de către colaboratorul sub acoperire, respectiv prin folosirea unui limbaj conspirativ, prin livrarea substanţelor după încasarea banilor şi după ce în prealabil inculpaţii s-au asigurat că nu există riscul organizării unui flagrant, s-a dedus că aceştia au avut reprezentarea caracterului ilicit al faptelor lor şi au urmărit traficarea drogurilor în schimbul unor sume de bani. Mai mult decăt atât, s-a considerat că, exceptând-o pe inculpata I.R.N., toţi ceilalţi inculpaţi prezintă antecedente penale circumscrise aceluiaşi tip de infracţiune. Prin urmare, vinovăţia fiindu-le dovedită, s-a concluzionat că inculpaţii trebuie a fi condamnaţi pentru faptele comise.

La individualizarea judiciară a pedepsei, instanţa fondului a dat eficienţă criteriilor enumerate de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), sens în care, în ceea ce îi priveşte pe inculpaţii I.G.R. si I.L., a ţinut seama de starea de recidivă mare postcondamnatorie în care aceştia au săvârşit infracţiunea (au suferit anterior o condamnare pentru o infracţiune similară, care este evident că nu şi-a atins scopul preventiv-educativ), iar pentru toţi inculpaţii a avut în vedere faptul că au existat mai multe acte materiale care atrag incidenţa prevederilor art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP), că sunt neşcolarizaţi şi nu au o sursă licită de venituri, dar şi atitudinea procesuală sinceră manifestată în faţa instanţei, vârsta foarte tânără a acestora şi cantitatea mică de droguri tranzacţionată pe piaţa de consum.

Aplicând dispoziţiile art. 320¹ C. proc. pen., pe cele ale art. 74 alin. (2) şi art. 76 alin. (1) lit. b), iar în cazul inculpatei I.R.N. şi alin. (3) C. pen., date fiind şi limitele generale ale pedepsei cu închisoarea prevăzute pentru această infracţiune (reducerea limitelor generale ale pedepsei efectuându-se în două trepte, mai întâi prin scăderea cu o treime a acestora în baza art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., iar apoi la limitele astfel stabilite, s-a aplicat reducerea la care se refera art. 76 C. pen.), instanţa a apreciat că stabilirea unei pedepse de 4 ani închisoare pentru inculpaţii recidivişti, de 3 ani şi 6 luni închisoare pentru inculpatul I.C.F. (în cazul căruia, s-a avut în vedere că a mai săvârşit infracţiunea de trafic de droguri în minoritate pentru care a fost condamnat la pedeapsa de 3 ani închisoare cu suspendare, chiar dacă această stare nu atrage aplicarea dispoziţiilor art. 37 C. pen.) şi de 2 ani închisoare pentru inculpata I.R.N. care este la primul conflict cu legea penală, este de natură să satisfacă cerinţele art. 52 C. pen.

În cazul inculpaţilor I.G.R., I.L. si I.C.F., s-a constatat că sunt incidente dispoziţiile art. 83 C. pen., astfel că pedeapsa de 3 ani închisoare aplicată prin hotărârea de condamnare anterioară (sentinţa penală nr. 1439/2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1921/2005 a Înaltei Curţi de Casaţie si Justiţie) s-a cumulat cu pedeapsa aplicată prin prezenta, inculpaţii având de executat o pedeapsă rezultantă de 7 ani închisoare şi respectiv 6 ani şi 6 luni închisoare.

Pentru inculpata I.R.N., care nu are antecedente penale şi are o vârstă tânără, s-a apreciat că suspendarea condiţionată a executării pedepsei de 2 ani închisoare aplicată acesteia, asigură realizarea scopului pedepsei, condamnarea în sine constituind un avertisment suficient pentru a o împiedica pe aceasta să mai săvârşească infracţiuni în viitor.

În ceea ce priveşte pedeapsa accesorie, prima instanţă a reţinut că natura faptei săvârşite şi persistenţa infracţională a primilor trei inculpaţi, duc la concluzia existenţei unei nedemnităţi în exercitarea drepturilor de natură electorală prevăzute de art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., motiv pentru care exerciţiul acestora a fost interzis pe durata executării pedepsei. S-a considerat că exerciţiul dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în funcţii elective publice şi exerciţiul dreptului de a ocupa o funcţie implicând autoritatea de stat, se impune a fi îngrădit inculpaţilor, căci aceştia, încălcând ordinea socială ocrotită de legea penală, nu pot constitui un model de comportament pentru cetăţeni şi nu au autoritatea morală de a-i reprezenta în autorităţile publice menţionate.

Dreptul de a alege nu a fost interzis, având în vedere exigenţele C.E.D.O. reflectate în hotărârea din 06 octombrie 2005 în cauza Hirst împotriva Regatului Unit al Marii Britanii şi Irlandei de Nord în care Curtea a apreciat, păstrând linia stabilită prin Decizia Sabou şi Pârcălab împotriva României, că nu se impune interzicerea ope legis a drepturilor electorale, aceasta trebuind să fie dispusă în funcţie de natura faptei şi de gravitatea deosebită a acesteia. Or, în cauza de faţă, s-a considerat că infracţiunea pentru care sunt condamnaţi inculpaţii nu are conotaţie electorală sau o gravitate deosebită ca să atragă interzicerea dreptului de a alege.

Pentru inculpata I.R.N., s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 71 alin. (5) C. pen.

S-a mai reţinut că Legea nr. 143/2000 impune aplicarea pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi, astfel că în cazul inculpaţilor I.G.R., I.L. si I.C.F. s-a făcut aplicarea dispoziţiilor art. 65 C. pen. rap. la art. 64 alin. (1) lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., pe durata de 3 ani după executarea pedepsei principale, considerentele conţinutului pedepsei complementare fiind comune cu cele ale pedepsei accesorii, deja expuse.

Întrucât dispoziţiile alin. (3) al art. 76 C. pen. oferă posibilitatea înlăturării pedepsei complementare privative de drepturi dacă există circumstanţe atenuante, inculpatei I.R.N. nu i-au fost aplicate prevederile art. 65 C. pen.

Pentru fiecare dintre inculpaţi, s-a dedus perioada reţinerii şi a arestului preventiv până la zi, precum şi perioada în care, ca urmare a săvârşirii infracţiunii anterioare au fost privaţi de libertate cu titlu preventiv, aşa cum rezultă din înscrisurile de la dosar (fişele de cazier judiciar, sentinţa nr. 1439/F/2007 şi referatul întocmit de către grefier la data de 23 mai 2011).

S-a făcut aplicabilitatea dispoziţiilor art. 350 C. proc. pen. şi a fost menţinută starea de arest a inculpaţilor I.G.R., I.L. si I.C.F., în timp ce inculpata I.R.N. a fost pusă de îndată în libertate de sub puterea mandatului de arestare preventivă nr. 25/UP din 20 ianuarie 2011, dacă nu este arestată în altă cauză.

În baza art. 17 din Legea nr. 143/2000 şi a art. 118 lit. e) şi f) C. pen., instanţa a dispus confiscarea, în vederea distrugerii, a cantităţii de 3,61 grame heroină rămasă din cele 3,69 grame heroină vândute la data de 17 decembrie 2010 de inculpatul I.C.F., sigilată şi depusă la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O. şi a cantităţii de 3,88 grame heroină rămase din cele 4,02 grame heroină vândute la data de 21 decembrie 2010 de inculpatul I.C.F. ce au fost sigilate şi depuse la camera de corpuri delicte a I.G.P.R.-D.C.J.S.E.O.

Conform rapoartelor de constatare tehnico-ştiinţifică aflate la dosarul de urmărire penală, s-a constatat că celelalte cantităţi de heroină traficate, au fost consumate în cursul analizelor specifice de laborator.

S-au confiscat de la inculpatul I.C.F. suma de 1.500 RON, de la inculpatul I.G.R. suma de 120 RON, de la inculpata I.L. suma de 100 RON, iar de la inculpata I.R.N. suma de 180 RON, sumele fiind obţinute din vânzarea drogurilor şi provenind din fondurile D.C.C.O.

De asemenea, s-a dispus confiscarea sumei de 350 RON ridicată din locuinţa inculpatei I.R.N. şi consemnată la C.E.C.

Văzând şi dispoziţiile art. 191 alin. (1) şi (2) C. proc. pen., dat fiind nivelul ridicat al cheltuielilor pe care în faza de urmărire penală Ie-a ocazionat investigarea faptelor inculpaţilor, aceştia au fost obligaţi la plata cheltuielilor judiciare în sumă de 1.600 RON fiecare.

Împotriva acestei sentinţe penale, în termen legal, au formulat apel inculpaţii I.C.F., I.G.R. şi I.L., la data de 16 mai 2011.

Toate apelurile declarate în cauză au fost înaintate de Tribunal şi înregistrate pe rolul acestei Curţi la data de 29 iunie 2011.

În cadrul dezbaterilor ce au avut loc la termenul de judecată din data de 18 iulie 2011, apărătorul ales al apelanţilor inculpaţi a solicitat ca, acordându-se o mai mare eficienţă disp. art. 74 şi 76 C. pen., să se procedeze la reindividualizarea pedepselor aplicate acestora, în sensul reducerii şi mai semnificative a cuantumului respectivelor pedepse sub limita minimă rezultată din aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., având în vedere circumstanţele personale favorabile ale inculpaţilor, precum şi faptul că la momentul comiterii infracţiunilor aceştia se aflau într-o acută stare de nevoie.

Prin Decizia penală nr. 212/A din 18 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală, au fost respinse ca nefondate apelurile declarate în cauză.

Curtea de Apel a constatat din oficiu că instanţa de fond a realizat o evaluare judicioasă şi obiectivă a ansamblului probelor administrate în cauză, în cursul urmăririi penale, determinând în mod corect situaţia de fapt dedusă judecăţii şi vinovăţia inculpaţilor-apelanţi I.C.F., I.G.R. şi I.L., iar în raport cu elementele de fapt ce caracterizează activitatea infracţională a acestora, a stabilit în mod corespunzător şi încadrarea juridică a infracţiunilor reţinute în sarcina lor.

De altfel, Curtea constată că înşişi apelanţii-inculpaţi, prevalându-se de prevederile art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., şi-au asumat în mod total şi necondiţionat responsabilitatea comiterii faptelor pentru care au fost trimişi în judecată, declaraţiile lor de recunoaştere a săvârşirii faptelor ce le sunt imputate servind pe deplin la stabilirea adevărului de vreme ce, în condiţiile art. 69 C. proc. pen., se coroborează cu celelalte probe de vinovăţie existente în cauză, administrate în cursul urmăririi penale.

Drept urmare, constatând că faptele care au format obiectul judecăţii există, aceasta constituie infracţiunile de trafic de droguri de mare risc în formă continuată prev. de art. 2 alin. (1) şi (2) din Legea nr. 143/2000 cu aplicarea art. 41 alin. (2) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 35 NCP) şi au fost săvârşite de inculpaţi cu forma de vinovăţie cerută de lege (intenţia directă), Curtea confirmă legalitatea şi temeinicia soluţiei dispusă prin sentinţa apelată, de condamnare a inculpaţilor în conformitate cu prevederile art. 345 alin. (2) C. proc. pen.

În ceea ce priveşte pedepsele aplicate inculpaţilor pentru infracţiunile deduse judecăţii, considerate de aceştia ca fiind totuşi prea severe faţă de circumstanţele reale ale comiterii faptelor şi de referinţele lor personale favorabile, contrar susţinerilor acestora, Curtea constată că respectivele pedepse nu numai că au fost în mod legal stabilite prin raportare la limitele de pedeapsă prevăzute în norma de încriminare şi la cauzele sau circumstanţele de agravare ori de atenuare a răspunderii penale incidente în cauză, dar au şi fost în mod just individualizate din perspectiva criteriilor prevăzute în art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), cărora li s-a dat eficienţă deplină.

În acest sens, Curtea apreciază că pedepsele în discuţie - de câte 4 ani închisoare în cazul inculpaţilor I.G.R. şi I.L. şi de 3 ani şi 6 luni închisoare în cazul inculpatului I.C.F. - situate mult sub limita minimă prevăzută în norma de încriminare pentru infracţiunea de trafic de droguri de mare risc (închisoare de la 10 la 20 de ani), ca efect al reducerii cu o treime a limitelor de pedeapsă prin aplicarea dispoziţiilor art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen. şi respectiv ca efect al reţinerii de circumstanţe atenuante în favoarea inculpaţilor, în conformitate cu prevederile art. 74 alin. (2) C. pen., reprezintă expresia maximei clemenţe ce poate fi manifestată faţă de inculpaţi, în condiţiile în care infracţiunile săvârşite de aceştia prezintă totuşi un grad ridicat de pericol social, pus în evidenţă de natura şi modalitatea de săvârşire a acestora (fiind vorba despre comercializare de droguri de mare risc prin acte materiale repetate, ce s-au succedat la intervale scurte de timp, aspect ce denotă o veritabilă specializare din partea acestora în sfera acestui ilicit penal), de scopul infracţional urmărit (obţinerea în mod facil, dar ilegal a unor avantaje pecuniare), dar mai ales de urmările dezastruoase pe care acest flagel al consumului de stupefiante, pe care inculpaţii, prin activităţile lor prohibite l-au sprijinit din plin, îl are asupra sănătăţii publice, în condiţiile creşterii alarmante a numărului consumatorilor de droguri, mai cu seamă în rândul tinerilor, iar referinţele personale ale inculpaţilor care sunt neşcolarizaţi, nu au ocupaţie şi nici loc de muncă pentru a avea asigurate în mod licit veniturile necesare existenţei şi, anterior, au mai încălcat ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială (din fişele de cazier judiciar rezultând că fiecare dintre ei a fost anterior condamnat pentru acelaşi gen de infracţiune prin sentinţa penală nr. 1439 din 29 octombrie 2007 a Tribunalului Bucureşti, definitivă prin Decizia penală nr. 1921 din 25 mai 2009 a Î.C.C.J., la pedeapsa închisorii în cuantum de 3 ani cu suspendare condiţionată, faptele deduse judecăţii în prezenta cauză fiind săvârşite în termenul de încercare al suspendării condiţionate a acestei pedepse, ceea ce în cazul inculpaţilor I.G.R. şi I.L. a atras şi incidenţa prevederilor art. 37 lit. a) C. pen. privitoare la starea de recidivă postcondamnatorie) nu îi recomandă pe aceştia drept nişte persoane cu un comportament social responsabil, capabili să conştientizeze în mod real şi efectiv semnificaţia negativă a conduitei lor antisociale şi să dobândească cu uşurinţă respectul cuvenit faţă de valorile sociale ocrotite de lege.

Curtea de Apel a constatat, totodată, că în favoarea niciunuia dintre inculpaţii-apelanţi nu se justifică a fi reţinută circumstanţa atenuantă judiciară prev. de art. 74 alin. (1) lit. c) C. pen., întrucât dincolo de faptul că atitudinea procesuală sinceră pe care aceştia au manifestat-o în faţa primei instanţe, înainte de începerea cercetării judecătoreşti şi-a găsit deja expresia adecvată prin aplicarea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă în condiţiile art. 320¹ C. proc. pen., respectiva conduită procesuală nu a făcut altceva decât să confirme ceea ce ansamblul celorlalte probe certe de vinovăţie existente în cauză evidenţia cu prisosinţă.

Nu în ultimul rând, nici faptul că inculpata I.L. este mama unui copil minor, de a cărui creştere, întreţinere şi educare este responsabilă nu poate fi valorificat în sensul reindividualizării pedepsei aplicate acesteia, întrucât ar fi fost de dorit ca acest aspect să o fi determinat ante factum la adoptarea unui comportament corespunzător în societate.

În consecinţă, Curtea constată că nu există niciun motiv pertinent pentru a justifica o coborâre şi mai semnificativă a cuantumului pedepselor aplicate inculpaţilor sub limita minimă ce decurge din aplicarea cauzei legale de reducere a limitelor de pedeapsă prevăzută de art. 320¹ alin. (7) C. proc. pen., apreciind dimpotrivă că pedepsele respective corespund tuturor criteriilor legale de individualizare judiciară prevăzute de lege şi sunt, totodată, în măsură să asigure realizarea scopului lor punitiv, dar şi educativ-preventiv, astfel cum prevede art. 52 C. pen.

Din oficiu, raportându-se la hotărârea pronunţată de Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauza Hirst contra Marii Britanii, Curtea constată ca fiind justificată interzicerea de către prima instanţă, drept pedeapsă accesorie pe durata executării pedepsei principale şi respectiv drept pedeapsă complementară, pe o perioadă de 3 ani după executarea pedepsei închisorii, a drepturilor prevăzute în art. 64 lit. a) teza a ll-a şi lit. b) C. pen., necesitatea legitimă a unei astfel de măsuri rezultând din natura şi gravitatea sporită a infracţiunilor comise (trafic de droguri de mare risc), precum şi din împrejurarea că fiecare inculpat manifestă predispoziţie către nesocotirea în mod repetat a ordinii de drept şi a regulilor de convieţuire socială.

Împotriva acestei decizii au declarat recurs inculpaţi I.C.F., I.G.R. şi I.L., invocând cazul de casare prev. de art. 385⁹ pct. 14 C. proc. pen. şi solicitând reducerea pedepselor prin acordarea unei mai mari eficiente circumstanţelor atenuante.

Examinând hotărârea atacată prin prisma criticilor formulate şi a cazului de casare invocat, Curtea constată că recursurile sunt nefondate.

Din actele şi lucrările dosarului rezultă că toţi recurenţii au beneficiat, în ce priveşte tratamentul sancţionator, atât de disp. art. 320¹ C. proc. pen. (ceea ce a presupus o reducere a limitelor pedepsei prevăzute de lege cu o treime), cât şi de circumstanţe atenuante judiciare în condiţiile art. 74 alin. (2) C. pen.

Mai mult, deşi în cazul fiecărui inculpat era incidentă cel puţin o cauză de agravare a pedepsei (caracterul continuat al infracţiunii săvârşite), instanţa de fond a făcut aplicarea art. 80 C. pen. şi a dat efecte circumstanţelor atenuante menţionate anterior, coborând cu mult pedepsele sub limita minimă rezultată din aplicarea art. 320¹ C. proc. pen. (4 ani, respectiv 3 ani şi 6 luni închisoare, faţă de limita minimă de 6 ani şi 8 luni închisoare).

Or, ţinând seama de gradul de pericol social concret al faptelor săvârşite (fiind vorba despre comercializarea, la diferite intervale de timp, a unor cantităţi de heroină), dar mai ales de antecedenţa penală a inculpaţilor (cu toţii fiind condamnaţi anterior pentru fapte de acelaşi gen, în aceeaşi cauză), este evident că nu se impune o clemenţă suplimentară din partea instanţei de recurs, astfel încât criticile inculpaţilor nu pot fi primite.

De altfel, pedepsele de executat stabilite în prezenta cauză sunt şi rezultatul încălcării de către inculpaţi a obligaţiilor stabilite prin hotărârea de condamnare anterioară, ei săvârşind infracţiunile deduse judecăţii în interiorul termenelor de încercare stabilite ca efect al aplicării art. 83 C. pen.

Prin urmare, revocându-se suspendarea condiţionată a executării pedepselor, acestea au devenit executabile şi s-au cumulat cu cele stabilite în prezenta cauză.

În consecinţă, în baza art. 385¹⁵ pct. 1 lit. b) C. proc. pen., Curtea va respinge ca nefondate recursurile inculpaţilor, deducând prevenţia la zi şi obligându-i la plata cheltuielilor judiciare către stat conform art. 192 alin. (2) C. proc. pen.

PENTRU ACESTE MOTIVE

ÎN NUMELE LEGII

DECIDE:

Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de recurenţii-inculpaţi I.C.F., I.G.R. şi I.L. împotriva deciziei penale nr. 212/A din 18 iulie 2011 a Curţii de Apel Bucureşti, secţia I penală.

Deduce din pedeapsa aplicată inculpaţilor durata reţinerii şi a arestării preventive de la data de 30 ianuarie 2007 la data de 06 aprilie 2007, inclusiv, şi de la 19 ianuarie 2011 la 15 decembrie 2011 pentru inculpatul I.G.R.; de la data de 30 ianuarie 2007, de la data de 31 martie 2007 la data de 30 octombrie 2007, inclusiv, şi de la data de 19 ianuarie 2011 la 15 decembrie 2011 pentru inculpata I.L.; de la 19 ianuarie 2011 la 15 decembrie 2011 pentru inculpatul I.C.F.

Obligă recurenţii-inculpaţi I.G.R. şi I.L. la plata sumei de câte 600 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de câte 300 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Obligă recurentul-inculpat I.C.F. la plata sumei de 375 RON cu titlul de cheltuieli judiciare către stat, din care suma de 75 RON, reprezentând onorariul apărătorului desemnat din oficiu, se va avansa din fondul Ministerului Justiţiei.

Definitivă.

Pronunţată în şedinţă publică, azi 15 decembrie 2011.

← ICCJ. Decizia nr. 3980/2011. Penal		ICCJ. Decizia nr. 4276/2011. Penal →

ICCJ. Decizia nr. 4272/2011. Penal

Vezi şi alte speţe de drept penal:

Comentarii despre ICCJ. Decizia nr. 4272/2011. Penal