ICCJ. Decizia nr. 524/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Recurs
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 524/2011
Dosar nr. 927/59/2010
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursului de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 233/P/ din 18 octombrie 2010, Curtea de Apel Timişoara, secţia penală, în baza art.29 din Legea nr. 47/1992, a respins cererea petentei H.E. privind sesizarea Curţii Constituţionale.
În baza art. 2781 alin. (8) lit. a) C. proc. pen., a respins plângerea formulată de petenta H.E. şi a menţinut rezoluţia din 28 iunie 2010, dată in dosarul nr. 805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În baza art. 192 alin. (2) C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 100 lei cheltuieli judiciare către stat.
În baza art. 193 C. proc. pen., a fost obligată petenta la plata sumei de 2480 lei cheltuieli judiciare către intimata C.F. şi la plata sumei de 1200 lei cheltuieli judiciare către intimaţii A.M., A.C. şi A.I.G.
Pentru a se pronunţa astfel, prima instanţă a reţinut, în fapt, următoarele:
Prin plângerea, întemeiată pe dispoziţiile art. 2781 C. proc. pen., înregistrată pe rolul Curţii de Apel Timişoara la data de 26 august 2010, sub nr. 927/59/2010, petenta H.E. a solicitat instanţei desfiinţarea rezoluţiei din 28 iunie 2010, dată in dosarul nr. 805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
În motivarea plângerii petenta a arătat că este nemulţumită de soluţia dată de către procuror, deoarece în mod greşit s-a consemnat în rezoluţie că petenta ar fi purtat negocieri cu intimaţi A.I.G. şi A.M. în urma căreia i-au descris componenţa apartamentului, au stabilit preţul şi au spus că locatarii nu au fost de acord cu derularea proiectului rezidenţial deşi în realitate petenta a fost contractată de vânzător care i-a propus cumpărarea apartamentului cunoscând că avea nevoie de o cale de acces pentru proiectul rezidenţial pe care puteau să o obţină prin dărâmarea anexei apartamentului nr. 1 situat în curtea imobilului.
A mai arătat petenta că realitatea i-a fost prezentată denaturat pentru a fi convinsă să cumpere şi nu i-a fost permisă vizionarea apartamentului înainte de cumpărare sub pretextul că vecinii nu trebuie să ştie de vânzare şi de faptul că petenta intenţiona să construiască un ansamblu rezidenţial în spatele blocului său.
De asemenea, petenta a afirmat că semnarea contractului s-a făcut de către mandatarul vânzătorilor cu scopul premeditat de inducere în eroare pentru ca intimaţii A. să se poată sustrage de la o eventuală răspundere penală, cu toate că în faţa notarului s-au prezentat chiar mandanţii A., toate discuţiile în cadrul biroului notarial s-au purtat cu aceştia şi lor i-au fost predaţii banii.
În ceea ce priveşte anexele apartamentului, petenta este nemulţumită de faptul că au avut loc rectificări în cartea funciară, iar la încheierea contractului aceasta a fost indusă în eroare cu privire la aceste anexe, astfel încât consideră că registratorul de carte funciară care a eliberat extrasele de carte funciară în mod clar a săvârşit un abuz în serviciu, care, coroborat cu atitudinea vânzătorilor, în cazul în care ar fi fost audiaţi, ar fi putut scoate la iveală intenţia de înşelăciunea a intimaţilor A.
De asemenea, petenta a arătat că este nemulţumită de faptul că nu s-a dispus nici audierea martorilor solicitaţi prin memoriul depus la dosar la data de 16 iunie 2010 la Parchetul de pe lângă Judecătoria Timişoara.
În cauză s-a solicitat ataşarea dosarului nr. 805/P/2009 al Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara, petenta depunând la dosar înscrisuri.
Prin cererea depusă la termenul din 18 octombrie 2010, petenta a invocat excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 278 alin. (2) C. proc. pen. raportat la art. 21 alin. (1) şi (2) şi art. 129 din Constituţie, arătând că:
- excepţia priveşte instituirea unui termen incert pentru exercitarea unei căi de atac, deoarece în situaţia expedierii acesteia prin poştă nu se cunoaşte momentul primirii acesteia de către procuror şi de asemenea nu se permite petentului să cunoască dacă procurorul a soluţionat sau nu plângerea în termenul de 20 de zile. Această reglementare permite judecătorului să adauge la lege respingând în aceste cazuri plângerile ca tardiv formulate.
Prin rezoluţia din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii A.I.G. si C.F., notari publici, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 si art. 291 C. pen., întrucât nu exista indicii cu privire la săvârşirea acestor fapte, iar pentru intimaţii A.M. si A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen. întrucât nu există indicii cu privire la săvârşirea acestor fapte şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen. întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
Această rezoluţie a fost menţinută prin rezoluţia nr. 837/11/2/2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara.
Împotriva rezoluţiilor procurorului, petenta H.E. a formulat plângere la instanţa, care s-a pronunţat în sensul respingerii acesteia, prin sentinţa penală nr. 233/P/ din 18 octombrie 2010.
Împotriva acestei sentinţe a declarat recurs petiţionara H.E.
În motivele scrise de recurs, depuse, la dosar (filele17 - 20 dosar instanţă), recurenta petiţionară a solicitat admiterea recursului şi, în principal, casarea sentinţei recurate cu consecinţa trimiterii cauzei la Curtea de Apel Timişoara pentru rejudecare, în vederea pronunţării mai întâi a unei încheieri, în contextul prevederilor art. 29 alin. (4) din Legea nr. 47/1992, republicată.
În subsidiar, a solicitat casarea sentinţei recurate şi, rejudecând cauza, în baza art. 29 alin. (5) din Legea nr. 47/1992, admiterea cererii de sesizare a Curţii Constituţionale cu excepţia de neconstituţionalitate a prevederilor art. 2781 alin. (2) C. proc. pen., iar, în baza prevederilor art. 2781 alin. (8) lit. b) C. proc. pen., admiterea plângerii formulate, desfiinţarea rezoluţiei din 28 iunie 2010, dată în dosarul nr. 805/P/2010 şi trimiterea cauzei la procuror în vederea începerii urmăririi penale.
Înalta Curte, examinând recursul prin prisma motivelor de recurs invocate, dar şi din oficiu, potrivit dispoziţiilor art. 3859 alin. (3) C. proc. pen., constată că acesta este nefondat pentru următoarele considerente:
Prin rezoluţia din 28 iunie 2010 a Parchetului de pe lângă Curtea de Apel Timişoara s-a dispus neînceperea urmăririi penale faţă de intimaţii A.I.G. şi C.F., notari publici pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 şi art. 291 C. pen., întrucât nu există indicii cu privire !a săvârşirea acestor fapte, iar pentru intimaţii A.M. şi A.C., pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen., art. 291 C. pen., întrucât nu există indicii cu privire la săvârşirea acestor fapte şi pentru săvârşirea infracţiunii prevăzută de art. 215 alin. (1) şi (3) C. pen., întrucât fapta nu este prevăzută de legea penală.
În motivare s-a reţinut în esenţă că în data de 31 iulie 1979 s-a deschis C.F. cu nr. 39882 Timişoara pentru imobilul din Timişoara Judeţul Timiş (descris ca apartament la parter, compus din două camere şi dependinţe) pe numele cumpărătorilor S.D. şi S.A. - notaţi cu B1 şi B2; la data de 12 ianuarie 1984 s-a notat sub B4 că se înregistrează o boxă ca parte componentă a apartamentului AM; în acelaşi timp sub A I 1 se notează „o boxă" la subsol; în data de 21 mai 1984 apartamentul nr. 1 a intrat în proprietatea statului sub adnotarea din C.F. B5, iar ulterior O.J.C.V.L. Timiş a vândut apartamentul numitei C.M.; la data de 19 octombrie 2001 Biroul Carte Funciară al Judecătoriei Timişoara sub nr. 80894 a eliberat un extras C.F. nr. 39882 Timişoara în care s-a consemnat „1 Anexă" şi nu „1 boxă" cum era în originalul de carte funciară. Toate extrasele de carte funciară eliberate după 19 noiembrie 2001 cuprindeau menţiunile suferite referitoare la boxă.
Întrucât extrasele de carte funciară şi contractele de vânzare-cumpărare încheiate după data de 9 noiembrie 2001 conţin menţiuni diferite referitoare la boxă - magazie, numita A.M. s-a adresat autoritarilor în vederea clarificării situaţiei.
Prin adresa nr. 231 din 2008 O.J.C.V.L. Tim - S.R.L. a comunicat: „prin contractul de vânzare-cumpărare nr. 8417/1991 a fost vândut apartamentul nr. 1 situat în Timişoara apartament compus din două camere, bucătărie, baie, cămară alimente, antreu pasaj logie, boxă (magazie); conform fişei tehnice de calcul şi a măsurilor efectuate la faţa locului magazia situată în curte are suprafaţă de 15,57 mp, fiind vândută la preţ de garaj (16,029 lei), întrucât Decretul-lege nr. 61/1990 nu prevedea preţul pentru magaziile situate în curte.
În baza acestei adrese prin Biroul Notarului Public A.G. s-a cerut îndreptarea erorii materiale referitoare la boxă; iar prin încheierea nr. 79227 din 02 iunie 2008 O.C.P.I. Timiş rectifică descrierea imobilului de sub A 1 în sensul - în loc de „Anexă" se va scrie „boxă (magazie)".
Prin adresa nr. D 72008 - 004718/2008 numiţii A.C. şi M. au solicitat Primăriei Municipiului Timişoara eliberarea unei adeverinţe cu care să intabuleze în cartea funciară garajul în locul boxei (magaziei) deoarece O.J.C.V.L. Timişoara a vândut în anul 1991 numitei C.M. o boxă (magazie) la preţ de garaj, ce fusese amenajată ca şi garaj în 1966, în baza A.C. 150 din 11 mai 196, dar neintabulată în cartea funciară.
În contractul de vânzare-cumpărare 2347 din 27 octombrie 2008 se menţionează că obiectul contractului îl constituie apartamentul şi „1 Anexă".
În extrasul de carte funciară 39882 Timişoara „in extenso", textul „1 boxă subsol de sub Al 1" a fost subliniat cu o linie continuă peste linia punctată, ceea ce înseamnă că ambele texte „1 boxă la subsol şi „1 Anexă" au fost radiate definitiv din cartea funciară originală, iar textul „boxă (magazie)" a rămas cel corect, regula în materia cărţii funciare fiind aceea că anularea sau corectarea unor cuvinte din coala originală de carte funciară se face cu linie continuă după care se adaugă textul corect.
Ulterior încheierii contractului de vânzare-cumpărare notarul public C.F. a citat părţile semnatare în vederea rectificării erorii materiale cuprinse în contractul de vânzare-cumpărare cu privire la descrierea imobilului, în sensul modificării menţiunii „apartament nr. 1, compus din doua camere şi dependinţe, teren în folosinţă şi „1 Anexă" cu menţiunea boxă (magazie)", conform adresei nr. 16216 din 28 iulie 2009 eliberată de O.C.P.I. Timiş.
Numita H.E. a refuzat îndreptarea erorii materiale cerând vânzătorilor şi vânzarea boxei de la subsol, ulterior adresându-se unui birou de executor judecătoresc prin care a somat vânzătorii să-i preda boxa de la subsol şi două garaje sau restituirea sumei de 90.000 Euro.
Notarul public C.F. i-a citat pe vânzători şi cumpărători în vederea îndreptării erorii materiale strecurat în contractul de vânzare-cumpărare ca urmare a erorii materiale existente în extrasul de carte funciară dar cumpărătorul H.E. a refuzat, motiv pentru care s-a întocmit încheierea de certificare nr. 4567 din 14 august 2009.
Biroul Notarului Public A.I.G. a comunicat că prin cererea de înscriere înregistrată sub nr. 79227 din 26 mai 2008 Oficiul de cadastru şi Publicitate Imobiliară Timiş a fost sesizat cu eroarea materială a menţiunilor din cartea funciar nr. 39882 Timişoara, pe baza documentelor depuse de proprietarul imobilului solicitându-se îndreptarea acestor erori materiale.
Notarul public C.F. a procedat la încheierea (redactarea) contractului de vânzare-cumpărare, respectând dispoziţiile Legii nr. 36/1995, cât şi dispoziţiile art. 70 din Regulamentul de aplicare a legii.
Erorile materiale strecurate la redactarea actelor nu le sunt imputabile acestora, se regăsesc în extrasele C.F., iar pentru clarificarea situaţiei au fost depuse toate diligentele, aceasta urmărind să aplice prevederile art. 53 din Legea nr. 36/1995 conform căreia „actele notariale care prezintă erori materiale sau omisiuni vădite pot fi îndreptate sau completate prin încheiere de către notarul public la cerere sau din oficiu cu acordul părţilor".
La data de 14 august 2009 notarul public a emis încheierea de certificare nr. 4538 conform căreia vânzătorii au fost de acord cu rectificarea erorii materiale semnând şi cererea pe înregistrare a încheierii de rectificare din oficiu cu acelaşi număr iar cumpărătoarea a refuzat să semneze cererea de înregistrare a încheierii de rectificare nefiind de acord cu această rectificare.
Înalta Curte, constată că, în ceea ce priveşte infracţiunile pentru care s-a formulat plângere penală împotriva notarilor publici, în cauză s-a reţinut corect că faţă de notarii A.I.G. şi C.F. s-a apreciat că nu există indicii cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246, art. 288 si art. 291 C. pen.
Astfel, notarul public A.I.G. nu a întocmit nici un act notarial care trebuia să primească obligatoriu un număr de înregistrare în registrul general notarial deoarece se afla în situaţia prevăzută de art. 56 lit. a) din Legea nr. 36/1995.
Mai mult, acesta a comunicat că a fost sesizat cu eroarea materială a menţiunilor din cartea funciara nr. 39882 Timişoara, pe baza documentelor depuse de proprietarul imobilului prin care solicita îndreptarea acestor erori materiale.
Referitor la notarul public C.F., aceasta a perfectat contractul de vânzare-cumpărare încheiat între petenta şi mandatarul vânzătorilor, iar petenta a semnat personal acest contract, în care a fost descris imobilul cumpărat compus din doua camere, cu dependinţe cu 6,25% p.c. şi 23/374 mp teren în folosinţă şi o anexă.
Acelaşi notar public i-a citat, ulterior, pe vânzător şi cumpărător pentru îndreptarea erorii materiale din extrasul de vânzare-cumpărare, însă petenta H.E. a refuzat, întocmindu-se, astfel, încheierea de certificare nr. 4567 din 14 august 2009.
În contractul de vânzare-cumpărare încheiat este descris apartamentul cumpărat, aceeaşi descriere regăsindu-se şi în contractul prin care A.M. a cumpărat apartamentul de la S.V. la data de 4 aprilie 2008, ceea ce înseamnă că petenta nu poate afirma că a fost indusă în eroare de vânzător.
Menţiunile greşite din cartea funciară, ulterior corectate, nu aveau cum să o inducă în eroare pe petenta în condiţiile în care negocierile au avut în vedere apartamentul şi garajul aferent, nu şi boxa, care exista, însă face parte din părţile comune cumpărate.
Înalta Curte constată, de asemenea, că şi fată de intimaţii A.M. si A.C. s-a dispus corect neînceperea urmăririi penale cu privire la săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 288 C. pen. şi art.291 C. pen.
Astfel, încheierea contractului de vânzare-cumpărare prin intermediul unui mandatar este o operaţiune legală, reglementată de Codul civil şi întâlnită frecvent în practica notarială.
De asemenea, în cauză nu sunt întrunite elementele constitutive ale infracţiunii de înşelăciune în condiţiile în care petenta - cumpărătoare H.E. a cunoscut neconcordanţa dintre acte şi realitate, aceasta neputând afirma că a fost indusă în eroare şi că a suferit un prejudiciu.
Din verificarea actelor depuse la dosar şi folosite la încheierea contractului de vânzare-cumpărare reiese că acestea nu au fost falsificate, erorile materiale din cartea funciară nefiind asimilate unor falsuri.
Prin urmare, acestea nu au făcut obiectul infracţiunii de fals material în înscrisuri oficiale.
Pe de altă parte, eroarea materială este reglementata în legislaţia privind regimul cărţii funciare, cât şi în cea privind activitatea notarială.
În condiţiile inexistenţei unui înscris falsificat folosit pentru a produce consecinţe juridice nu se poate vorbi nici de existenţa infracţiunii de uz de fals.
Referitor la cererea de sesizare a Curţii Constituţionale formulată de petentă, Înalta Curte constată ca fiind corectă dispoziţia primei instanţe în sensul respingerii acesteia, ca nefondată, în condiţiile în care excepţia invocată de petentă nu are legătură cu soluţionarea cauzei în sensul cerut de art. 29 alin. (1) din Legea nr. 47/1992.
Având în vedere considerentele expuse, Înalta Curte constată că atât rezoluţiile procurorului, cât şi sentinţa instanţei de fond sunt legale şi temeinice, motiv pentru care, în temeiul dispoziţiilor art. 38515 alin. (1) pct. 1 lit. b) C. proc. pen., va respinge recursul declarat de petiţionara H.E., ca nefondat.
În baza art. 192 alin. (2)C. proc. pen., recurenta petiţionara va fi obligata la plata cheltuielilor judiciare către stat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Respinge, ca nefondat, recursul declarat de petiţionara H.E. împotriva sentinţei penale nr. 233/PI din 18 octombrie 2010 a Curţii de Apel Timişoara, secţia penală.
Obligă recurenta petiţionară la plata sumei de 200 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 523/2011. Penal. Plângere împotriva... | ICCJ. Decizia nr. 535/2011. Penal. Tâlhărie (art.211 C.p.).... → |
|---|
