ICCJ. Decizia nr. 520/2011. Penal
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Decizia nr. 520/2011
Dosar nr. 2970/105/2009
Şedinţa publică din 11 februarie 2011
Asupra recursurilor de faţă;
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin sentinţa penală nr. 79 din 9 martie 2010 Tribunalul Prahova, în baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i), C. pen., cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen., tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă din 04 octombrie 2008, parte vătămată O.A., a condamnat pe inculpatul O.L., la 4 (patru) ani închisoare şi 2 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b), C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II a şi b), C. pen.
În baza art. 20 rap. la art. 174-175 lit. i), C. pen. cu aplic. art. 37 lit. b), C. pen. şi cu aplic. art. 74 lit. a) şi art. 76 lit. a) C. pen. şi art. 80 C. pen., tentativă la infracţiunea de omor calificat, faptă din 04 octombrie 2008, parte vătămată O.A., a condamnat pe inculpatul O.R., la 5 (cinci) ani închisoare şi 3 ani interzicerea drepturilor prev. de art. 64 lit. a) teza a II a şi b), C. pen.
A făcut aplicarea art. 71 şi art. 64 lit. a) teza a II a şi b), C. pen.
În baza art. 14 şi art. 346 C. proc. pen. a admis în parte acţiunea civilă exercitată în procesul penal de partea vătămată şi a obligat inculpaţii în solidar la despăgubiri civile din care 4000 Euro daune materiale şi 5000 Euro daune morale la cursul oficial din ziua plăţii.
A mai obligat inculpaţii în solidar la plata sumei de 1440,39 lei către partea civilă Spitalul de Urgenţă Bagdasar Arseni cu sediul în Bucureşti, sector 4, cu titlu cheltuieli de spitalizare pentru partea vătămată.
Pentru a pronunţa această sentinţă, instanţa de fond a reţinut că în seara zilei de 4 octombrie 2008, partea vătămată O.A., administrator la SC M.C.P. SRL, unitate care are în locaţie căminul cultural din comuna şi unde este organizat program de discotecă, s-a deplasat împreună cu vărul său, martorul O.A., în jurul orelor 20,15 cu maşina condusă de către partea vătămată VW Passat de culoare gri metalizat cu nr., până la magazinul din satul Poienarii Burchii, pentru a cumpăra două tirbuşoane necesare activităţii desfăşurate în barul societăţii.
După ce a cumpărat cele două tirbuşoane de la magazinul lui A.V., partea vătămată împreună cu vărul său, s-au întors cu maşina către discotecă şi pe drum s-au hotărât să se oprească la locuinţa lui I.E. zis „B.", pentru a verifica modul în care muncitorii săi au montat o fereastră cu structură din PVC şi geam termopan. Partea vătămată a oprit autoturismul pe care îl conducea la circa 5-6 metri de poarta lui I.E., deoarece în faţa curţii acestuia se mai aflau şi alte autoturisme oprite.
În momentul în care partea vătămată se pregătea să coboare din autoturism, pe lângă maşina sa, în acelaşi sens de mers a trecut un autoturism de culoare închisă şi a văzut cum o persoană aflată în interiorul acestuia a scos mâna stângă pe geamul portierei şi cu degetul mijlociu ridicat, făcând un gest obscen şi în acelaşi timp dinspre maşina respectivă a auzit cuvinte jignitoare care explicau gestul făcut.
Partea vătămată a coborât din autoturismul său, în interiorul lui rămânând martorul O.A., iar el s-a îndreptat spre grupul unde se aflau I.E., C.I., C.C., iar în faţa magazinului se afla I.V. cu soţia sa şi fiica acestora.
Partea vătămată l-a întrebat pe I.E. dacă este mulţumit de lucrarea efectuată, după care s-a hotărât să revină la autoturismul său. Partea vătămată a declarat că în acest moment o persoană din grupul care se afla în zona magazinului familiei I. ar fi răspuns injuriilor ocupanţilor autoturismului de culoare închisă, după care, continuându-şi deplasarea către autoturismul său, a fost lovit puternic în partea dreaptă a capului cu un corp dur, căzând pe asfalt şi pierzându-şi cunoştinţa.
Martorul O.A. a declarat că după ce vărul său – partea vătămată O.A. a coborât din autoturismul VW Passat, a văzut că maşina care trecuse pe lângă ei cu puţin timp mai înainte şi din care au fost adresate expresiile jignitoare, a oprit la circa 101-15 metri mai în faţă, dar nu a dat importanţă acestui lucru, dar ulterior a văzut că din acest autoturism au coborât trei persoane din care i-a recunoscut pe fraţii O.R. şi O.L. şi aceştia s-au deplasat spre grupul de persoane cu care partea vătămată O.A. discuta, după care l-a văzut pe inculpatul O.R. ridicând şi coborând mâna în care avea un obiect lucios metalic, probabil o rangă şi imediat l-a văzut pe partea vătămată O.A. căzând la pământ, fapt ce l-a determinat să iasă din autoturismul VW Passat şi să alerge în direcţia vărului său. Martorul a declarat că în momentul în care a ajuns lângă vărul său, cei trei, respectiv inculpaţii O.L., O.R. şi cel de al treilea despre care a aflat ulterior că se numeşte D.M. zis „B.", l-au lovit şi pe el. Martorul O.A. declarând că cei doi fraţi O. erau înarmaţi cu o ţeavă metalică pătrată şi cu o bâtă pe care le-au folosit lovindu-l şi pe el, iar „B." l-a lovit numai cu pumnii şi picioarele. Martorul O.A. a declarat că partea vătămată O.A. a fost lovită de către inculpatul O.R. cu ţeava metalică, după care, din cauza loviturilor primite şi-a pierdut şi el cunoştinţa.
Partea vătămată a declarat că după ce a fost lovit în cap şi-a pierdut cunoştinţa şi în momentul în care îşi revenea, a auzit vocea unei femei care era aplecată asupra sa şi îi cerea să stea liniştit că îl omoară, după care şi-a pierdut cunoştinţa, revenindu-şi după 4 zile când se afla în spital.
Partea vătămată a declarat că ulterior a aflat că martora C.C. a fost cea care i-a acordat primul ajutor întrucât îşi înghiţise limba şi era în pericol să se sufoce şi tot ea este persoana care l-a oprit pe inculpatul O.R. să îl mai lovească.
Partea vătămată O.A. împreună cu martorul O.A. au fost transportaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti unde le-au fost acordate îngrijiri medicale.
Partea vătămată O.A. a fost transferată la Spitalul „Dr.Bagdasar Arseni" din Bucureşti, iar martorul O.A. a rămas internat în Secţia Chirurgie II a Spitalului Judeţean Ploieşti.
Inculpaţii O.R. şi O.L. care suferiseră şi ei lovituri din partea martorului O.A. au fost şi ei transportaţi la Spitalul Judeţean de Urgenţă Ploieşti unde a avut loc o altercaţie între aceştia şi un cetăţean care le-a aplicat mai multe lovituri cu capul.
Din raportul medico-legal nr. 725 din 06 octombrie 2008 al SML Ploieşti, rezultă că acesta a suferit leziuni traumatice care au putut fi produse prin loviri active repetate cu pumnii, picioarele şi obiecte contondente în condiţiile unei heteroagresiuni care poate data din 04 octombrie 2008 şi necesită 65-75 zile îngrijiri medicale de la data producerii lor în absenţa complicaţiilor. Leziunile traumatice au pus în pericol viaţa victimei.
Martorul O.A. a suferit leziuni corporale care au putut fi produse prin loviri cu corpuri dure şi necesită 22-24 zile îngrijiri medicale în condiţiile în care viaţa nu i-a fost pusă în primejdie, astfel cum rezultă din copia raportului de expertiză medico-legală nr. 724 din 06 octombrie 2008 a SML Ploieşti.
Situaţia de fapt astfel cum a fost stabilită de instanţa de fond a fost dovedită cu procesul verbal de constatare întocmit la 5 octombrie 2009 împreună cu planşele foto, executate cu ocazia cercetării la faţa locului, raport medico-legal privind-o pe partea vătămată O.A., declaraţia părţii vătămate, declaraţiile martorilor, procesul verbal de confruntare între inculpatul O.R. şi partea vătămată O.A., procesul verbal de confruntare între O.A. şi inculpatul O.L., procesul verbal de confruntare între O.A. şi martorul C.A., procesul verbal de confruntare între O.A. şi inculpatul O.R., procesul verbal de confruntare între inculpatul O.L. şi martorul O.A., acte medicale, declaraţiile martorilor, toate coroborate cu declaraţiile inculpaţilor.
Fiind audiaţi, iniţial inculpaţii au recunoscut comiterea faptelor, însă în timpul cercetării judecătoreşti au avut o atitudine uşor oscilantă, încercând să dea conotaţii diferite modalităţii de comitere a faptelor pentru atenuarea răspunderii penale.
La individualizarea pedepselor aplicate inculpaţilor, instanţa de fond a avut în vedere criteriile prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP) privind limitele minime şi maxime ale textelor incriminatorii, modalitatea de comitere, gradul de pericol concret al faptelor şi persoana inculpaţilor.
Împotriva acestei sentinţe au declarat apel Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova, partea vătămată O.A. şi inculpaţii O.L. şi O.R.
Parchetul a criticat soluţia instanţei de fond pentru netemeinicie apreciind că pedepsele aplicate inculpaţilor sunt prea blânde în raport de natura infracţiunii, fapt pentru care a solicitat înlăturarea circumstanţelor atenuante.
Apelanţii inculpaţi au criticat soluţia pe latură penală susţinând că instanţa de fond trebuia să reţină în favoarea lor disp. art. 73 lit. b) C. pen., iar în subsidiar, au solicitat reducerea pedepselor aplicate.
Partea civilă a criticat hotărârea primei instanţe atât pe latură penală cât şi pe latură civilă, solicitând aplicarea unei pedepse într-un cuantum mai mare având în vedere consecinţele infracţiunii şi de asemenea majorarea despăgubirilor materiale şi morale.
Prin Decizia penală nr. 90 din 14 octombrie 2010 Curtea de Apel Ploieşti a admis apelurile declarate de Parchetul de pe lângă Tribunalul Prahova şi de partea civilă O.A., împotriva sentinţei penale nr. 79 din 09 martie 2010 pronunţată de Tribunalul Prahova şi a desfiinţat în parte sentinţa, în latură penală, în ceea ce îl priveşte pe inculpatul O.R., în sensul că a înlăturat aplicarea disp. art. 74 lit. a) rap la art. 76 lit. a) şi art. 80 C. pen. şi a majorat pedeapsa principală aplicată acestuia, de la 5 ani închisoare, la 7 ( şapte) ani şi 6( şase) luni închisoare.
A menţinut restul dispoziţiilor sentinţei în latură penală şi civilă.
A respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţii O.R. şi O.L. împotriva aceleiaşi sentinţe.
Pentru a decide astfel instanţa de apel a reţinut că situaţia de fapt a fost corect reţinută de instanţa de fond, nerezultând din probele administrate în cauză că inculpaţii ar fi comis fapta sub influenţa unei puternice tulburări determinată de comportamentul victimei, fapt pentru care a respins ca nefondate apelurile declarate de inculpaţi.
A reţinut instanţa de apel că apelurile declarate de parchet şi părţile civile ce vizează individualizarea pedepsei sunt întemeiate, apreciind că pedeapsa aplicată inculpatului O.R. nu corespunde criteriilor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), faţă de contribuţia acestuia la comiterea faptei şi starea de recidivă în care a comis fapta, apreciind că în cazul acestui inculpat se impune aplicarea unei pedepse mai mari prin înlăturarea circumstanţelor atenuante.
Sub aspectul laturii civile a cauzei, instanţa de apel a reţinut că a fost corect soluţionată, daunele materiale fiind stabilite în funcţie de probele administrate în cauză iar cuantumul daunelor morale corespunzând prejudiciului moral suferit de victimă.
Împotriva acestei decizii, în termen legal, au declarat recurs partea vătămată O.A. şi inculpaţii O.R. şi O.L.
La termenul din 11 februarie 2011 partea vătămată O.A. a declarat că înţelege să-şi retragă recursul, astfel încât Înalta Curte urmează să ia act de această manifestare de voinţă.
În recursurile lor inculpaţii O.R. şi O.L. critică Decizia instanţei de apel pentru nelegalitate şi netemeinicie arătând că nu s-a dovedit că au fost înarmaţi cu ţeava metalică şi o coadă de topor.
Susţin inculpaţii că partea vătămată şi vărul său erau înarmaţi cu aceste obiecte, astfel încât se impunea efectuarea unei expertize a profilurilor genetice ale părţii vătămate şi a vărului său.
Susţine apărarea că în cauză se impunea reţinerea disp. art. 44 C. pen., respectiv fapta a fost comisă în stare de legitimă apărare sau în condiţiile art. 73 lit. b) C. pen.
În susţinerea recursurilor, inculpaţii invocă cazurile de casare prev. de art. 3859 pct. 10 şi 18 C. proc. pen.
Criticile aduse nu sunt fondate.
Analizând legalitatea şi temeinicia deciziei recurate prin prisma cazurilor de casare invocate, conform art. 3856 alin. (2) C. proc. pen., Înalta Curte reţine că recursurile declarate de inculpaţi nu sunt fondate, urmând a fi respinse ca atare pentru considerentele ce urmează.
Înalta Curte apreciază că situaţia de fapt a fost corect stabilită de instanţa de fond care a administrat un vast ansamblu probator şi a realizat o analiză judicioasă şi completă a tuturor probelor administrate atât în faza de urmărire penală cât şi în faza de cercetare judecătorească reţinând în mod corect că în cauză sunt întrunite condiţiile tragerii la răspundere penală a inculpaţilor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat prev. de art. 20 raportat la art. 174, art. 175 lit. i) C. pen.
Încercarea inculpaţilor de a induce ideea că au comis faptele fie într-o stare de puternică tulburare provocată de comportamentul părţii vătămate, fie pentru a înlătura un atac material direct imediat, şi injust din partea victimei, nu este întemeiată, nefiind susţinută de nici o probă administrată în cauză.
Martorii prezenţi la faţa incidentului au declarat în mod constant pe parcursul procesului penal că inculpaţii au fost cei care au declanşat conflictul, respectiv că acţiunea agresivă a inculpaţilor nu a fost precedată de vreun comportament nepotrivit al părţii vătămate şi al vărului său.
Astfel, martorul I.E.V., declară că în momentul în care partea vătămată şi vărul său se îndreptau spre autoturism au început să fie loviţi de inculpaţii O.L. şi O.R. şi de numitul D.M. A încercat să intervină în apărarea victimei însă i-a fost teamă de inculpaţi.
La fel declară şi martora G.G. care a declarat că cei doi inculpaţi au agresat-o pe victimă şi pe vărul său şi a cerut inculpaţilor să înceteze acţiunea agresivă însă în acel moment a fost lovită şi ea în zona ochiului, situaţie dovedită cu planşa foto.
Martora C.C. a relatat că acest conflict a fost declanşat de către inculpaţi.
Încercând să-şi creeze propria versiune cu privire la modalitatea de derulare a incidentului inculpaţii au propus abia în faza apelului, audierea a doi martori respectiv P.G. şi D.C.S. care au dorit să întărească afirmaţiile inculpaţilor în sensul că incidentul a fost iniţiat de către partea vătămată O.A. şi vărul său.
În mod corect a apreciat instanţa de apel că nu poate acorda o forţă probantă superioară acestor declaraţii cât timp, în cazul în care aceşti martori ar fi deţinut informaţii utile pentru stabilirea corectă a situaţiei de fapt ar fi fost audiaţi încă din faza de urmărire penală sau chiar în faţa instanţei de fond, ori audierea lor a avut loc abia în faţa instanţei de apel.
Cert este că declaraţiile celor doi martori nu se coroborează cu celelalte probe administrate în cauză, în special cu declaraţiile martorilor oculari care au declarat în mod constant că incidentul a fost provocat de către inculpaţi.
Ca atare, în raport de probele administrate în cauză, reţine Înalta Curte că vinovăţia inculpaţilor a fost dovedită fără putinţă de tăgadă în mod corect fiind angajată răspunderea lor sub aspectul săvârşirii infracţiunii de tentativă la omor calificat.
Pedepsele aplicare inculpaţilor au fost corect individualizate, instanţa de fond cât şi instanţa de prim control judiciar având în vedere în procesul de individualizare a pedepselor toate criteriile generale de individualizare a pedepselor prev. de art. 72 C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 74 NCP), respectiv gradul de pericol social ridicat al faptelor comise, limitele speciale ale pedepselor cuprinse între 7 ani şi 6 luni şi 12 şi 6 luni închisoare (pentru faza tentativei), modalitatea şi împrejurările comiterii faptei respectiv agresivitatea de care au dat dovadă inculpaţii care au lovit-o pe victimă în repetate rânduri, în loc public, fără a fi „deranjaţi" în vreun fel de prezenţa altor persoane la locul faptei, ei lovind-o pe victimă cu obiecte contondente, cu pumnii şi picioarele, punându-i viaţa în primejdie.
Faptul că inculpatul O.L. este la primul conflict cu legea penală a fost avut în vedere de instanţe, fiind reţinute în favoarea acestuia circumstanţe atenuante cu consecinţa aplicării unei pedepse sub limita minimă prevăzută de lege, nefiind posibilă o reapreciere a acestor circumstanţe, numai în acest mod putând fi atinsă finalitatea prev. de art. 52 C. pen.
Cu privire la inculpatul O.R., în mod corect instanţa de fond a înlăturat circumstanţele reţinute de instanţa de fond stabilind o pedeapsă egală cu minimul special al pedepsei prevăzut de lege pentru forma tentativei având în vedere şi contribuţia mai mare a acestui inculpat la comiterea faptei, el fiind cel care a aplicat victimei lovitura cu ţeava metalică.
Faţă de natura faptei comise, numărul mare de zile de îngrijiri medicale de care a avut nevoie victima pentru vindecare, atitudinea adoptată de inculpaţi pe parcursul procesului penal în încercarea lor a-şi atenua răspunderea penală, apreciază Înalta Curte că nu se impune o redozare a pedepselor, numai în acest mod putând fi realizată reeducarea inculpaţilor şi formarea unei atitudini corecte în raport de ordinea de drept şi regulile de convieţuire socială.
Faţă de considerentele arătate, în baza art. 3854 alin. (2) cu referire la art. 369 alin. (1) C. proc. pen., Înalta Curte va lua act de retragerea recursului declarat de partea vătămată.
În baza art. 38515 pct. 1 lit. b) C. proc. pen. va respinge ca nefondate recursurile declarate de inculpaţi.
Văzând şi dispoziţiile art. 192 alin. (2) C. proc. pen.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
DECIDE
Ia act de retragerea recursului declarat de partea vătămată O.A. împotriva deciziei penale nr. 90 din 14 octombrie 2010 a Curţii de Apel Ploieşti, secţia penală şi pentru cauze cu minori şi de familie.
Respinge, ca nefondate, recursurile declarate de inculpaţii O.L. şi O.R. împotriva aceleiaşi decizii.
Obligă recurenţii inculpaţi la câte 750 lei, reprezentând cheltuieli judiciare către recurenta parte vătămată şi la câte 300 lei cheltuieli judiciare către stat.
Obligă recurenta parte vătămată la plata sumei de 100 lei cu titlu de cheltuieli judiciare către stat.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică, azi 11 februarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 47/2011. Penal | ICCJ. Decizia nr. 523/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
