ICCJ. Decizia nr. 57/2011. Penal. Plângere împotriva rezoluţiilor sau ordonanţelor procurorului de netrimitere în judecată (art.278 ind.1 C.p.p.). Fond
| Comentarii |
|
ROMÂNIA
ÎNALTA CURTE DE CASAŢIE ŞI JUSTIŢIE
SECŢIA PENALĂ
Sentinţa nr. 57/2011
Dosar nr. 9230/1/2010
Şedinţa publică din 17 ianuarie 2011
Asupra plângerii de faţă:
În baza lucrărilor din dosar, constată următoarele:
Prin plângerea formulată la 21 iunie 2010, petiţionarul E.C. a solicitat tragerea la răspundere penală a magistratului procuror C.D. din cadrul Parchetului de pe lângă Tribunalul Neamţ, cu grad de procuror de curte de apel, pentru săvârşirea infracţiunilor prevăzute de art. 246 şi art. 266 alin. (1) C. pen., pretins comise cu prilejul instrumentării dosarului nr. 338/P/2000 în care petiţionarul a fost cercetat pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) cu aplicarea art. 37 lit. b) C. pen. (n.r: corespondent în Noul Cod Penal: Art. 41 NCP)
În motivarea plângerii, petiţionarul a susţinut că magistratul procuror nu a administrat şi interpretat corect probatoriul, fiind trimis în judecată în mod greşit.
Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, prin rezoluţia nr. 870/P/2010 din 20 octombrie 2010 a dispus, în baza art. 10 lit. a) C. proc. pen., neînceperea urmăririi penale cu motivarea că faptele penale reclamate nu există în materialitatea lor şi că petiţionarul, în baza probelor de vinovăţie administrate a fost condamnat definitiv la o pedeapsă de 11 ani închisoare pentru săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 174, art. 175 lit. i) C. pen., prin sentinţa penală nr. 45 din 11 martie 2010 a Tribunalului Neamţ, rămasă definitivă prin decizia penală nr. 3488 din 29 octombrie 2009 a Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.
Împotriva acestei rezoluţii petiţionarul E.C. a formulat la 10 noiembrie 2010 plângere la Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, susţinând că soluţia procurorului de netrimitere în judecată este nelegală şi netemeinică.
Plângerea formulată a fost greşit îndreptată.
Potrivit art. 278 alin. (1) şi (3) C. proc. pen. plângerea împotriva măsurilor sau a actelor efectuate de procurorul, inclusiv a rezoluţiei de neîncepere a urmăririi penale se face în termen de 20 zile de la comunicarea copiei rezoluţiei şi se soluţionează de procurorul ierarhic superior.
Pe de altă parte, potrivit art.2781 alin. (13) din acelaşi cod, plângerea greşit îndreptată se trimite organului judiciar competent.
Având în vedere aceste dispoziţii imperative, Curtea constată că a fost greşit sesizată cu plângerea petiţionarului, competenţa de soluţionare revenind procurorului ierarhic superior, celui care a adoptat rezoluţia atacată.
Aşa fiind, Curtea, urmează a trimite plângerea petiţionarului împotriva rezoluţiei nr. 870/P/2010 din 20 octombrie 2010 la Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, spre a fi soluţionată de procurorul ierarhic superior arătat.
PENTRU ACESTE MOTIVE
ÎN NUMELE LEGII
H O T Ă R Ă Ş T E
Trimite plângerea formulată de petiţionarul E.C. împotriva rezoluţiei nr. 870/P/2010 din 20 octombrie 2010 a Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie, Secţia de urmărire penală şi criminalistică, la procurorul ierarhic superior din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie.
Definitivă.
Pronunţată în şedinţă publică azi 17 ianuarie 2011.
| ← ICCJ. Decizia nr. 587/2011. Penal. Abuz în serviciu contra... | ICCJ. Decizia nr. 56/2011. Penal. Plângere împotriva... → |
|---|
